1.Antreprenoriatul-factor de dezvoltare economica.

Antreprenoriatul reprezinta activitatea de fabricare a productiei, executare a lucrarilor si prestare a serviciilor,

desfasurata de cetateni side asociatiile acestora in mod independent,din proprie initiative,in numele lor,pe riscul propriu
si sub raspunderea lor patrimoniala cu scopul de a-si asigura o sursa permanenta de venituri.Antreprenoriatul
reprezinta “abilitatea de a crea si de aconstrui ceva practic din nimic ,…capacitatea de a sesiza oportunitatile,acolo
unde vad altii haos,contradictie si confuzie.”
Caracteristicile de baza ale intreprinderii antreprenoriale sunt:

1. inovatia- afacerile antrepren.de succes se bazeaza pe inovatii,obtinerii in urma realizarii a unui nou
produs sau serviciu,aplicarii unei noi tehnologii sau a unui nou mod de conducere,lansarii pe o noua piata de desfacere.

2. crestere rapida- depinde de domeniul de active. Si se bazeaza pe inovatiile din domeniu.

3. dezvoltare cu grad marit de risc- se datoreaza inovatiei semnificative si cresterii, iar totul in ansamblu se
face pt ridicarea profitabilitatii.

2. Factorii ce contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului-numarul populatiei si dinamica ei pe

viitor
-nivelul invatamintului general si antreprenorial
-atitudinea societatii fata de intreprinzatori
-sustinerea din partea statului
 fiscala-scutirea de la impozite,TVA pt anumite categorii de produse
 financiara:directa si indirecta
 organizatorica-oferirea unor conditii favorabile pt crearea antreprenoriatului
-existenta infrastructurii de dezvoltare a antreprenoriatului
-existenta business-ingerilor-persoane ce sunt gata sa ofere experienta lor si bani
-companiile de risc-aceste companii vin cu finante
-beneficii personale care pote sa le obtina individual
-existenta unor persoane care doresc sa initieze o afacere si sa-si asume riscul

3. IMM-forma de baza a activitatii de antreprenoriat

In sectorul IMM intra 3 categorii de intreprinderi:
 micro -pina la 9 angajati
 mici -pina la 49 angajati
 medii -pina la 249 angajati
Daca se respecta 2 din urmatoarele criterii atunci afacerea se considera a fi o afacere mica;
-afacerea este independent condusa, proprietarul fiind si managerul afacerii.
-angajatii si proprietarii fac parte din aceeasi comunitate.Piata de desfacere nu este obligatoriu locala.
-capitalul de regula este oferit de catre proprietarul afacerii.
-afacerea este mica daca in comparatie cu cea mai mica afacere din domeniu este mica.
IMM contribue la atenuarea momentelor de criza prin platirea la stat a impozitelor,taxelor.

4. Concepte de afacere mica utilizate in practica si teorie.Deosebiri si momente comune.

?

5. IMM si rolul acestora in economia contemporana.

Reprezentind coloana vertebrala a economiei,IMM contribute essential la realizarea obiectivelor de baza ,ce stau ion
fata oricarei societati.Cel mai frecvent IMM sunt create in domeniul comertului cu amanuntul si ridicata-32%,prestarii
serviciilor-26%,industriei prelucratoare si constructii-12%.Cresterea nr. de IMM se explica printr-o serie de factori ca:
 skimbarile tehnologice in productie si dezvoltarea rapida a “economiei pe baza cunostintelor”
 cresterea nr. somerilor
 diversitatea si individualizarea cererii
 modificarile in structura organizatorica
 mondializarea economiilor nationale
 reorientarea economiei in directia diversificarii serviciilor
Rolul micului business se manifesta prin :
Mentinerea echilibrului economic-micul business contibue in primul rind la ameliorarea siuatiei economice si
stimuleaza cresterea ei pe o cale relative mai calma, fara sa provoace inflatie;contribute la formarea locurilor de munca.
Satisfacerea cererii- diversitatea produselor/ serviciilor,cresterea calitatii lor si ca rezultat satisfacerea cererii
consumatorilor.
Incurajarea inovatiilor- influenteaza dezvoltarea tehnologica.In SUA ,micului business ii revin 55% din totalul
inovatiilor,in Germania si Japonia-20-30%.Spre deosebire de intreprinderile mari care ce lucreza simultan asupra
realizarii mai multor proiecte,IMM isi concentreaza tot potentialul lor creative si material spre spre elaborarea uneia
sau a doua inovatii.Aceasta face ca procesul inovational in IMM sa fie mai productiv
Stimularea exporturilor – Cresterea nr. IMM exportatoare duce la activizarea intregului system de comert
extern,largirea asortimentului de produse oferite si accelerarea renovarii lor.In cadrul economiilor nationale,IMM
exportatoare ofera intreprinderilor locale posibilitati de a stabili relatii comerciale directe cu partenerii straini si de a
atrge noi investitii.
Crearea noilor locuri de munca –un aspect semnificativ il reprezinta faptul ca tot mai multe personae initiaza si
activeaza in propria intreprindere ,creindusi un loc de munca propriu.

6. Fenomenul antreprenorial in R.M.

Primele fenomene antreprenoriale au aparut la sf.anilor 80 sec. trecut odata cu aparitia primelor cooperative,care au
demonstrate avantajele unei noi economii,in care accentual se pune pe initiativa particulara.Totusi despre dezvoltarea
micului busuness in R.M se poate vorbi numai din 1994 , cind a fost adoptata “Legea cu privire la sustinerea si
protectia micului business.In present in R.M avem 39000 de IMM(2007).In present, in medie pe tara, intr-o
intreprindere mica activeaza in jurul a 8 persoane.In rindul celor ce functioneaza ,principala activitate este comertul,pe
al 2-lea loc –intreprinderile prestatoare de servicii.Situatia se explica prin faptul ca in comert sunt necesare investitii
mai mici si este posibila o recuperare rapida a investitiilor,datorita vitezei de rotatie mai mare a mijloacelor banesti,iar
profiturile se obtin kiar de la inceput.In ceea ce priveste forma de proprietate , aici predomina intreprinderile privateUn
interes deosebit prezinta numarul mediu de intreprinderi mici la 1000 de locuitori,care caracterizeaza spiritual
antreprenorial.In ‘93 indicatorul in cauza constituia 4 intreprinderi la 1000 de loc. In present el sa amplificat de 4
orifiind egal cu 17 intreprinderi.

7.Sustinerea de stat a antreprenoriatului-experienta straina

?
8.Sustinerea de stat a antreprenoriatului in R.M.
Recunoscind responsabilitatile ce revin autoritatilo guvernamentale in facilitarea si sprijinirea initiativei pariculare,in
R.M. a fost elaborate “Legea cu privire la sustinerea si protectia micului busuness” care presupune crearea unor conditii
favorabile de ordin legislative, economic si organizatoric ce au menirea de a contribui la inviorarea
antreprenoriatului.La sf. Anului 1994 a fost creat Fondul pt Sustinerea Antreprenoriatului Si Dezvoltarea Micului
Business.Printre sarcinile de baza,este acordarea de credite avantajoase agentilor micului business.
Creditul Fiscal reprezinta scutirea temporara de la plata in buget a impozitului pe venit.Conform datelor
Inspectoratului fiscal de stat,pina in 1997,numai 95 de intrep.au inkeiat Acordul privind creditul fiscal,suma caruia
constituia 3,4 ml.lei.In ’98 ,odata cu intrarea in vigoare a Codului fiscal,creditul fiscal a fost anulat si numai , in anul
2000 ,sa intors din nou la inlesnirea data.In present,intrep.micului business , care desfasoara activ. de productie sau
presteaza serv. au dreptul la o reducere de 35 % ,in ddecurs de 2 ani ,a cotelor impozitului pe venit,cu conditia
asigurarii cresterii numarului scriptic annual al salariatilor cu 20% fata de anul fiscal precedent.In present se poate
beneficia de credit fiscal pe o perioada de 3 ani .Creditul se acorda cu conditia ca cel putin 80% din valoarea creditului
fiscal vor fi repartizate pt dezvoltarea productiei proprii..Se fac unele incercari de organizare a incubatoarelor de afaceri
si parcurilor tehnologice,care vor asigura protectia intreprinderilor,oferindu-le unele facilitate si servicii.

9.Beneficii si riscuri individuale in antreprenoriat

Beneficii:

 Obtinerea profitului
 Independenta(de pe urma banilor)
 Autorealizare
 Obtinerea unui statut social
 Crearea propriului loc de munca
 Asigurarea unui venit relativ,stabil
 Stabilirea unui propriu program de lucru
Riscuri:

 Posibilitatea de a da faliment
 Riscul de a pierde banii investiti
 Cere mult timp si effort
 Responsabilatea mare(fata de salariati,stat,parteneri de afaceri,clienti)
 Stres
 Posibilitatea de a suporta un esec personal
 Concurenta neloiala

10.Definirea conceptului de intreprinzator

Intreprinzatorul- persoana ce initiaza o afacere si isi asuma riscuri.

Factorii importanti ce asigura succesul intr-o afacere sunt:
-metodele de management
-personalitatea intreprinzatorului

R.Cantellon:Intreprinzatorul este persoana care activeaza in conditii de risc fiind gata sa obtina un venit cit si sa-si
asume unele pierderi.
J.Baptiste Say-Intreprinzatorul este persoana ce scoate resurse dintr-un domeniu cu productivitate redusa si le transfera
intr-un domeniu cu productiv. inalta si randament ridicat.
J.Shumpeter- a constatat ca forta motrice a dezvoltarii economice este Intreprinzatorul.El a fost primul care a asociat
activitatea intreprinzatorului cu activitatea inovationala.
In opinia lui exista 5 tipuri de inovatii:
-lansarea unui nou produs sau perfectionarea produsului existent
-aplicarea unei noi tehnologii
-lansarea pe o noua piata de desfacere
-utilizarea unei noi surse de materie prima
-o noua metoda de conducere
D.McClleland a fost preocupat de analiza motivelor ce impune la initierea unei afaceri.In opinia lui exista 3 nevoi
majore:-de realizare
- de putere
-de afiliere

Intreprinzatorul- persoana foarte energica cu potential ridicat,care are nevoie de realizare.

P.Druker- Intreprinzatorul este persoana care cauta mereu skimbarea,o identifica,raspunde la ea si o exploateaza ca pe
o oportunitate.
H.Stevenson- Intreprinzatorul este acea persoana care foloseste in avantajul sau oportunitatile pietii fara a alua in
consideratie resursele limitate.
Deasemenea se mai foloseste notiunea de intreprinzator social- persoana ce desfasoara activitatea de antreprenoriat
intr-o organizatie non-profit.

11. Caracteristicile întreprinzătorului de succes.

Cum nu există o definiţie unică a conceptului de întreprinzător, aşa nu există un etalon al întreprinzătorului de succes.
Sintetizînd opiniile unor specialişti recunoscuţi din domeniul antreprenoriatului (Stevenson, P.Drucker, Sasu,
Nicolescu)putem spune că trăsăturile social-psihologice cel mai frecvent atribuite întreprinzătorului de succes sunt:
nevoia de realizare (se manifestă prin faptul că acesta singur îşi stabileşte standarde înalte, el vrea sa-şi demonstreze sie
în primul rînd că este capabil să realizeze ceea ce şi-a propus, apoi şi la ceilalţi, pentru a obţine respectul din partea lor),
spiritul de inovator (şi creativitatea sunt caracteristici care deosebesc întreprinzătorul de manager .Nu e neaparat să
propună produse, sau servicii noi, dar să facă ce alţii nu au făcut încă, a face mai bine cu cheltuieli mai mici.),
încrederea în sine, (se bazează pe propriile forţe şi mai puţin crede în soartă sau noroc, persoanele care cred în propriile
forţe, sunt mai rezistenţi la insucces) ;sesizarea oportunităţilor (întreprinz de succes se lansează primul în domeniul pe
care alţii îl cred neprofitabil, ştiind cînd şi cum să dea lovitura), capacitatea de asumare a riscului (întreprinz este gata
să-şi asume riscul şi acceptă incertitudinea. Ricsurile de regulă sunt calculate şi pentru mai mulţi întreprinzători pot
constitui un factor motivaţional care îi face să desfăşoare o activitate. Asumarea riscului este puternic influenţată de
experienţă, vîrstă, educaţie şi cultura afacerii), perseverenţa (realizarea cu insistenţă a scopului propus, făcînd faţă
dificultăţilor care pot apărea), potenţialul energetic ridicat (întreprinz lucrează cîte 6-7 zile în săptămînă şi m mult de 8
ore, şi în primii ani fără concediu, de aceea rezistă la acest mare fort doar acei cu multă energie).

12. Profilul întreprinzătorului moldovean.

In cele mai multe cazuri succesul în afaceridepinde de personalitatea întreprinzătorului, motivele care îl determină să se
lanseze şi să activeze în afaceri, de cunoştinţele şi aptitudinile sale, capacitatea de a-şi asuma riscul şi de a soluţiona
probl ce apar pe parcursul derulării afacerii. Pentru a avea o imagine mai completă despre profilul întreprinz
moldovean, s-a făcut un chestionar, care conţinea întrebări referitoare la portretul social al întreprinzătorului
moldovean, precum şi de ordin general privitor la întreprindere: vîrsta şi sexul întrep; studiile şi specialitatea;anul
fondarii si domeniul de activitate;motivele lansarii i afaceri;cum apreciaza sutuatia la întreprindere;probl cu care se
confrunta, caile de solutionare din punctul lor de vedere.
S-a observat ca mai frecvent deschid afaceri barbatii (74%), femeile (26%),femeile mai putin se implica in afaceri
deoarece se ocupa mai mult de familie si acorda ajutor sotului in realizarea ideii de afcaeri.
Majoritatea intrepr au virsta mijlocie 35-44 ani(36%), 45-54ani (30%), 25-34 ani (22%), 55-64 ani (7%), 18-24 ani
(5%).Dupa nivelul studiilor predomina pers cu studii superioare. 39%-studii tehnice; 26%-economice; 5%-specialisti i
agricultura; 5%-in medicina; 24%.alte specialitati. Dupa motivul lansarii in afaceri avem 56% care s-au lansat din
dorinta de a obtine venituri, 22% din nevoia de realizare; 20,1% doresc sa-si aplice in practica cunostintele obtinute la
facultate; 18,9% sa-si realizeze propriile idei; 8,8%-sa fie independenti; 3,8%-sa obtina recunoastere sociala; 5%-altele.
Mai mult de 2 ani isi desfasoara act-tea de intreprinzator 87,5%. Cele mai multe intreprinderi au fost infiintate in
perioada 2000-2001(22,7%), mai putine in primii ani de tranzitie la economia de piata (6,8%). Domeniul de act-te
predomina afacerile din comert (40%) din total, urmate de cele prestatoare de servicii (29%). 10% din acestea practica
m multe tipuri de act-tati: comert si prestare de servicii, sau comert –producere; comert-prest de servicii-producere.
Constructiile ocupa locul 4 (7%), domeniul producerii 6%, cite 3% in agricultura si transport si 2% altor domenii.
Situatia intreprinderii cca 80,8% o considera buna sau relativ buna, 7,2%-medie; 3,2%-rea sau chiar critica si 8,8% nu
au raspuns. Problemele cu care se confrunta: cca 43,4% impozitele; lipsa specialistilor (23,9%); finantarea afacerii
(18,2%), alte probl sunt si dobinda inalta la creditele bancare, existenta obligatorie a gajului, precum si perioada redusa
de creditare. Deasemenea exista probl cauzate de birocratia reprezentantilor de stat, legislatia imperfecta, coruptia. Pe
ultimele locuri se situeaza probl legate de pretul inalt pentru chirie, utilaj invechit si probl incidentale. Caile de
solutionare pot fi grupate in 2 categorii a) de ordin intern; (se refera la utilizarea eficienta a resurselor disponibile şi la o
mai buna gestiune a afacerii) b)extern (politica statului in domeniul sustinerii afacerilor mici, in special in ceea ce
priveste: 1)politica fiscala(prin micsorarea cotei si a nr impozitelor);2)politica regulatorie(ce ar spori la reducerea
birocratiei si a actelor de coruptie) 3) politica financiara (prin diversificarea resurselor financiare si reducerea costului
acestora)).

13. Surse de noi idei de afaceri.

Una dintre primele decizii , pe care le ia intreprinzatorul, chiar inainte de a deschide propria afacere, se refera la
identificarea ideilor de afaceri si al selectarea ideilor oportune. O sursa importanta de noi idei de afaceri este piata.
Realizind studiul pietei, intreprinzatorul poate determina: 1)ce produse sau servicii lipsesc pe piata;2)care necesitati
sunt nesatisfacute, sauprost satisfacute; 3)care sunt punctele slabe ale produselor sau serviciilor existente; 4)tendintele
macroeconomice (demografice, sociale, tehnologice etc).
Surse de noi idei pot servi publicatiile din ziare si reviste, Internet-ul, cataloage, publicatii (brosuri, carti) este
binevenita si crearea asa-numitelor „dosare ale afacerii”, unde sa se gaseasca toata informatia selectata din presa,
Internet, de la expozitii,etc. Astfel colectind m multa informatie din surse variate, potentialul intreprinzator poate sa-si
formeze o conceptie mai completa privind ideea de afaceri. O alta sursa importamta pot deveni alte afaceri, inclusiv
concurente, vizitarea altor afaceri poate sa-l inspire pe intreprinzator la noi idei de afaceri.

14. Afacere oportuna-concept si necesitatea determinarii oportunitatii.

OPORTUNITATE este o idee noua, originala, atractiva, fixata pe un produs sau serviciu, care are un potential
comercial si aduce un venit acceptabil.
Cu toate ca intuitia, pentru multi intreprinzatori a jucat un rol decisiv in lansarea intr-un domeniu sau altul, nu
intotdeauna aceasta este cel mai bun consilier, de aceea este foarte important de tinut cont si de rezultatele procesului
de evaluare a ideii de afaceri. EVALUAREA permite intreprinzatorului sa realizeze o estimare a ideii de afaceri,
determinind care vor fi cheltuielile posibile, care va fi venitul, cine vor fi clientii etc.Procesul de evaluare poate avea un
caracter neformal sau formal. In cazul evaluarii neformale, intreprinzatorul verifica ideea, aplicind asa tehnici ca:
Acceptul spontan presupune studierea opiniei referitoare la ideea de afaceri in rindul prietenilor si rudelor, daca ideea
este acceptata spontan si un nr suficient de oameni sunt predispusi sa devina clientii afacerii, atunci probabilitatea ca si
persoanele straine vor accepta produsul/serviciul este mai mare.
Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci p/u solicitarea unui
credit. Dispunind de o experienta de munca cu intreprinzatorii si cunoscind bine piata, inspectorul creditar isi va
expune obiectiv parerea referitoare la ideea propusa, daca aceasta va fi interesanta, el poate sa-i propuna
intreprinzatorului sa prezinte planul de afaceri pentru o analiza mia detaliata.
Realizarea prototipului se analizeaza corectitudinea ideii de afaceri fiind verificat faptul daca este acceptat de clienti,
atunci ideea are sanse mari, daca nu, ideea mai trebuie revizuita odata.
1. Tehnica BEST (fereastra oportunitatilor) analizeaza factorii relevanti intr-o noua facere. Pentru
aceasta, intreprinzatorul tb sa raspunda la o serie de intrebari specifice despre fereasta
oportunitatilor: Se deosebeşte afacerea de altele?
2. Are perspectivă de creştere?
3. Pentru realizarea ideii sunt necesare mari sume de bani?
4. Sumele acestea pot fi asigurate de întreprinzător?
Corespunde afacerea interesului individual al întreprinzătorului
Tehnica BEST poate fi folositoare numai în cazul în care corect a fost determinat punctajul pentru
fiecare răspuns, în caz contrar concluziile făcute nu vor reflecta situaţia reală.
Dacă după evaluarea neformală ideea de afaceri nu a fost respinsă, este binevenită evaluarea formală a
acesteia prin realizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri. studiul de fezabilitate
reprezintă o analiză mai rapidă şi mai puţin complexă a oportunităţii de afaceri.
Studiul de fezabilitate include următoarele componente de bază:
Produse şi tehnologia - compartimentul dat include o descriere detaliată a produselor şi serviciilor, cu
indicarea caracteristicilor calitative şi a avantajelor acestora.
Piaţa şi clienţii - la compartimentul respectiv întreprinzătorul analizează detaliat: piaţa pe care se va
realiza produsul sau se va presta serviciul; tendinţele de dezvoltare a pieţei alese (piaţa în creştere,
descreştere sau staţionară); mărimea pieţei date şi cota pe piaţă a întreprinderii; măsurile întreprinse pentru
pătrunderea pe piaţa respectivă şi lărgirea poziţiei pe piaţă; caracteristica clienţilor (cine vor fi cumpărătorii
produselor sau serviciilor, ce factori îi vor determina să cumpere, care va fi frecvenţa de cumpărare, puterea
de cumpărare a clientului etc); modalităţile de stabilire a preţurilor; canalele de distribuire; promovarea
produselor/serviciilor.
Concurenţii — se studiază potenţialii concurenţi, punctele lor tari şi slabe.
Personalul — se prezintă caracteristicile angajaţilor-cheie; descrierea obligaţiilor şi limitelor de autoritate;
experienţa în conducere; componenţa personalului; formele de angajare şi motivare a personalului.
Finanţele necesare —se analizează: sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul
de utilizare a acestora; veniturile şi cheltuielile posibile; fluxul de mijloace băneşti; punctul critic sau
pragul de rentabilitate; bilanţul.
Evaluarea riscurilor - fiecare afacere în procesul de desfăşurare a activităţii sale va întâmpina o serie de
riscuri, care creează unele dificultăţi sau stopează, în general, realizarea planului. Este necesar de a lua în
considerare momentul dat, ceea ce ar permite, dacă nu evitarea completă a riscului, atunci reducerea lui.
Realizarea studiului de fezabilitate nu presupune obligatoriu obţinerea unor rezultate pozitive. Chiar şi
concluzia negativă este pozitivă pentru întreprinzător, deoarece sunt evitate posibilele cheltuieli de bani,
timp, muncă pentru realizarea unei idei care iniţial nu are şanse de succes.

15. Tehnicile de creativitate aplicate în căutarea noilor idei de afaceri.

Dacă cercetarea pieţei, analiza necesităţilor clienţilor şi studierea concurenţilor nu a permis găsirea unei
noi idei de afaceri, atunci întreprinzătorul, apelează la creativitate.
Creativitatea reprezintă un proces care constă în utilizarea potenţialului personal şi se bazează pe o
serie de tehnici concepute pentru generarea de noi idei originale şi utile. Astfel, pentru găsirea unor noi idei
de afaceri pot fi aplicate aşa tehnici de creativitate ca: scamper-ul, branstorming-ul, harta mentală etc.
Tehnica SCAMPER: Cuvântul SCAMPER provine de la primele litere ale cuvintelor englezeşti:
S - Substitute / Substituire
C - Combine /Combinare
A - Adapt /Adaptare
M - Minify or Magnify /Minimizare sau Magnificare
 P - Put some part of it to other uses /Pune în altă utilizare
E - Eliminate an aspect of it / Eliminare
R - Reverse an aspect of it /Reversare sau rcaranjare
Utilizarea metodei SCAMPER constă din următoarele etape:
• înaintarea problemei pe care dorim s-o soluţionăm;
♦ punerea întrebărilor SCAMPER şi determinarea produselor/ serviciilor ce s-ar putea obţine.
Substituirea unei părţi a produsului sau a procesului prevede căutarea a ceea ce poate fi substituit Pentru a
genera noi idei în baza substituirii, este necesar de găsit răspunsul la următoarele întrebări:
- Ce aş putea substitui ca să îmbunătăţesc produsul?
- Ce s-ar întâmpla dacă aş schimba produsul? Cum pot substitui locul, timpul, materialele sau
oamenii?
Combinarea prevede unirea a două sau a mai multe părţi pentru a realiza un produs/proces diferit sau a
lărgi utilizarea acestuia. în cazul combinării, se înaintează următoarele întrebări:
■ Ce materiale, particularităţi, procese, oameni, semifabricate, produse sau componente pot să combin? Unde
pot să obţin sinergia?
Adaptarea, care prevede adaptarea unor părţi ale produsului/serviciului pentru a modifica destinaţia
acestuia. In cazul adaptării întreprinzătorul caută răspuns la următoarele întrebări:
■ Ce părţi ale produsului / serviciului pot să schimb? Cu ce să le schimb? Ce va fi dacă se va schimba
caracteristica componentului?
Modificarea într-un mod neobişnuit a produsului prevede micşorarea sau mărirea acestuia. In cazul
dat, se caută răspuns la întrebarea:
■ Ce se va întâmpla dacă voi exagera cu vreo trăsătură sau cu un component?
In cazul Eliminării anumitor părţi din produs se analizează cum se va modifica destinaţia acestuia şi ce
produse noi vom obţine. De regulă, se înaintează următoarea întrebare:
■ Ce se va întâmpla dacă voi elimina o componentă sau o parte a acestui produs?
Rearanjarea produsului/serviciului sau a părţilor componente în alt mod. pentru a înainta noi idei la
etapa rearanjării, întreprinzătorul caută răspuns la următoarele întrebări:
■ Ce va fi dacă voi face asta altfel?
■ Ce va fi dacă voi schimba ordinea în care se produce sau modalitatea în care se
utilizează? Cum pot să obţin un efect invers?
BRAINSTORMING-ul O altă metodă de stimulare a creativităţii reprezintă brain-storming-ul sau "asaltul de idei".
Această metodă poate fi aplicată atunci când există o echipă de entuziaşti, care doresc să se lanseze în
afaceri, dar nu ştiu exact cu ce să se ocupe. Pentru aplicarea cu succes a metodei respective este necesar de
ţinut cont de
câteva reguli de bază:
■ Nici o idei nu trebuie criticată. Indiferent de faptul dacă este o idei bună
sau proastă, aceasta va fi acceptată.
■ Chiar şi cele mai caraghioase şi exagerate idei trebuie primite cu
entuziasm. Deseori cele mai neobişnuite şi neordinare idei sunt şi cele mai reuşite. Nimeni nu trebuie să se
teamă să spună orice îi trece prin minte, astfel ideea fiind privită complet din alt punct de vedere.
■ Cantitatea, nu calitatea contează - cu cât mai mare este numărul de idei, cu atât este mai mare
probabilitatea că va fi găsită ideea oportună.
■ Orice idee trebuie dezvoltată. Combinaţiile şi ameliorările ideilor existente vor contribui la găsirea
unei idei mai reuşite. La încheierea şedinţei din multitudinea de idei înscrise se selectează ideea de afaceri
care are cel mai mare potenţial în opinia membrilor echipei.
HARTA MENTALĂ sau „mind map" reprezintă o tehnică grafică de organizare a procesului de
gândire prin enunţarea unui cuvânt sau concept şi găsirea asocierilor acestora. Expunerea gândurilor în
schemă contribuie la apariţia multor altor noi idei, selectându-se apoi cea mai interesată idee de afaceri.

16. Metode neformale de evaluare a oportunităţilor de afaceri.

In cazul evaluarii neformale, intreprinzatorul verifica ideea, aplicind asa tehnici ca:
Acceptul spontan presupune studierea opiniei referitoare la ideea de afaceri in rindul prietenilor si rudelor, daca ideea
este acceptata spontan si un nr suficient de oameni sunt predispusi sa devina clientii afacerii, atunci probabilitatea ca si
persoanele straine vor accepta produsul/serviciul este mai mare.
Testul bancherului sfatuitor prevede adresarea in calitate de client la sectia creditara a unei banci p/u solicitarea unui
credit. Dispunind de o experienta de munca cu intreprinzatorii si cunoscind bine piata, inspectorul creditar isi va
expune obiectiv parerea referitoare la ideea propusa, daca aceasta va fi interesanta, el poate sa-i propuna
intreprinzatorului sa prezinte planul de afaceri pentru o analiza mia detaliata.
Realizarea prototipului se analizeaza corectitudinea ideii de afaceri fiind verificat faptul daca este acceptat de clienti,
atunci ideea are sanse mari, daca nu, ideea mai trebuie revizuita odata.
1. Tehnica BEST (fereastra oportunitatilor) analizeaza factorii relevanti intr-o noua facere. Pentru
aceasta, intreprinzatorul tb sa raspunda la o serie de intrebari specifice despre fereasta
oportunitatilor: Se deosebeşte afacerea de altele?
2. Are perspectivă de creştere?
3. Pentru realizarea ideii sunt necesare mari sume de bani?
4. Sumele acestea pot fi asigurate de întreprinzător?
Corespunde afacerea interesului individual al întreprinzătorului
Tehnica BEST poate fi folositoare numai în cazul în care corect a fost determinat punctajul pentru
fiecare răspuns, în caz contrar concluziile făcute nu vor reflecta situaţia reală.

17. Metode formale de evaluare a oportunitatilor de afaceri.

Evaluarea formală a acesteia are loc prin realizarea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de
afaceri. studiul de fezabilitate reprezintă o analiză mai rapidă şi mai puţin complexă a oportunităţii de
afaceri.
Studiul de fezabilitate include următoarele componente de bază:
Produse şi tehnologia - compartimentul dat include o descriere detaliată a produselor şi serviciilor, cu
indicarea caracteristicilor calitative şi a avantajelor acestora.
Piaţa şi clienţii - la compartimentul respectiv întreprinzătorul analizează detaliat: piaţa pe care se va
realiza produsul sau se va presta serviciul; tendinţele de dezvoltare a pieţei alese (piaţa în creştere,
descreştere sau staţionară); mărimea pieţei date şi cota pe piaţă a întreprinderii; măsurile întreprinse pentru
pătrunderea pe piaţa respectivă şi lărgirea poziţiei pe piaţă; caracteristica clienţilor (cine vor fi cumpărătorii
produselor sau serviciilor, ce factori îi vor determina să cumpere, care va fi frecvenţa de cumpărare, puterea
de cumpărare a clientului etc); modalităţile de stabilire a preţurilor; canalele de distribuire; promovarea
produselor/serviciilor.
Concurenţii — se studiază potenţialii concurenţi, punctele lor tari şi slabe.
Personalul — se prezintă caracteristicile angajaţilor-cheie; descrierea obligaţiilor şi limitelor de autoritate;
experienţa în conducere; componenţa personalului; formele de angajare şi motivare a personalului.
Finanţele necesare —se analizează: sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul
de utilizare a acestora; veniturile şi cheltuielile posibile; fluxul de mijloace băneşti; punctul critic sau
pragul de rentabilitate; bilanţul.
Evaluarea riscurilor - fiecare afacere în procesul de desfăşurare a activităţii sale va întâmpina o serie de
riscuri, care creează unele dificultăţi sau stopează, în general, realizarea planului. Este necesar de a lua în
considerare momentul dat, ceea ce ar permite, dacă nu evitarea completă a riscului, atunci reducerea lui.
Realizarea studiului de fezabilitate nu presupune obligatoriu obţinerea unor rezultate pozitive. Chiar şi
concluzia negativă este pozitivă pentru întreprinzător, deoarece sunt evitate posibilele cheltuieli de bani,
timp, muncă pentru realizarea unei idei care iniţial nu are şanse de succes.

18. SCAMPER – esenţa metodei şi modalitatea aplicării.

Tehnica SCAMPER: Cuvântul SCAMPER provine de la primele litere ale cuvintelor englezeşti:
S - Substitute / Substituire
C - Combine /Combinare
A - Adapt /Adaptare
M - Minify or Magnify /Minimizare sau Magnificare
P - Put some part of it to other uses /Pune în altă utilizare
E - Eliminate an aspect of it / Eliminare
R - Reverse an aspect of it /Reversare sau rcaranjare
Utilizarea metodei SCAMPER constă din următoarele etape:
• înaintarea problemei pe care dorim s-o soluţionăm;
♦ punerea întrebărilor SCAMPER şi determinarea produselor/ serviciilor ce s-ar putea obţine.
Substituirea unei părţi a produsului sau a procesului prevede căutarea a ceea ce poate fi substituit Pentru a
genera noi idei în baza substituirii, este necesar de găsit răspunsul la următoarele întrebări:
- Ce aş putea substitui ca să îmbunătăţesc produsul?
- Ce s-ar întâmpla dacă aş schimba produsul? Cum pot substitui locul, timpul, materialele sau
oamenii?
Combinarea prevede unirea a două sau a mai multe părţi pentru a realiza un produs/proces diferit sau a
lărgi utilizarea acestuia. în cazul combinării, se înaintează următoarele întrebări:
■ Ce materiale, particularităţi, procese, oameni, semifabricate, produse sau componente pot să combin? Unde
pot să obţin sinergia?
Adaptarea, care prevede adaptarea unor părţi ale produsului/serviciului pentru a modifica destinaţia
acestuia. In cazul adaptării întreprinzătorul caută răspuns la următoarele întrebări:
■ Ce părţi ale produsului / serviciului pot să schimb? Cu ce să le schimb? Ce va fi dacă se va schimba
caracteristica componentului?
Modificarea într-un mod neobişnuit a produsului prevede micşorarea sau mărirea acestuia. In cazul
dat, se caută răspuns la întrebarea:
■ Ce se va întâmpla dacă voi exagera cu vreo trăsătură sau cu un component?
In cazul Eliminării anumitor părţi din produs se analizează cum se va modifica destinaţia acestuia şi ce
produse noi vom obţine. De regulă, se înaintează următoarea întrebare:
■ Ce se va întâmpla dacă voi elimina o componentă sau o parte a acestui produs?
Rearanjarea produsului/serviciului sau a părţilor componente în alt mod. pentru a înainta noi idei la
etapa rearanjării, întreprinzătorul caută răspuns la următoarele întrebări:
■ Ce va fi dacă voi face asta altfel?
■ Ce va fi dacă voi schimba ordinea în care se produce sau modalitatea în care se
utilizează? Cum pot să obţin un efect invers?

19. Cauzele abandonării ideii de afaceri

Ideea de afaceri poate fi abandonată dacă după ce se face studiul de fezabilitate se constată următoarele
riscuri:
■ Riscul învechirii produsului este foarte mare, iar costul şi timpul cerut pentru realizarea lui este mare;
■ piaţa potenţială a afacerii este foarte mică sau există o concurenţă foarte puternică;
■ nu se pot rezolva problemele legate de realizarea produsului sau prestarea serviciului, chiar dacă
piaţa este atractivă;
■ nu este formată o echipă de conducere care să aibă calităţile manageriale necesare şi nici nu poate
fi angajat personal specializat pentru realizarea produsului sau prestarea serviciului respectiv;
■ suma necesară pentru lansarea afacerii este considerabilă, şansa de intrare în afaceri pe cont propriu
va fi foarte redusă. Este important de reţinut că, de obicei, lansarea în afaceri se face pe cont propriu, iar
şansa de a' obţine resurse financiare de la bancă sau de la investitori este redusă.
■ Riscurile şi problemele sunt cu mult mai mari în comparaţie cu recompensele ce se vor obţine.

20.Planul de afaceri – concept şi necesitatea elaborării.

Schimbările vertiginoase pe planurile economic, tehnologic, politic, modificările Secvenţe ale gusturilor şi
preferinţelor consumatorilor, concurenţa acerbă impun intreprinderea, indiferent de mărime sau de
domeniul de activitate, să reacţioneze şi să se adapteze prompt la schimbări. Un rol important în noile
condiţii joacă planul afaceri, care permite evaluarea situaţiei curente şi determinarea acţiunilor de depăşire
a punctelor slabe şi minimizarea riscurilor.
Planul de afaceri este un document confidenţial, în care sunt scrise obiectivele şi scopurile întreprinderii,
demonstrându-se în detaliu modalităţile aictealizare a acestora.
Elaborarea planului de afaceri cere de la întreprinzător timp, cunoştinţe şi resurse. Însă există mai
multe motive pentru care acesta merită să fie elaborat, deoarece:
* planul oferă posibilitatea de a anticipa pe hârtie problema, fie aceasta-i un punct Slab sau un risc,
înainte ca ea să apară în realitate. întreprinzătorul obţine rezerva de timp pentru a le preveni sau a le
gestiona, astfel diminuează influenţa negativă a acestora asupra afacerii;
* fără un plan bine gândit nici banca, nici investitorul nu va acorda resurse financiare, chiar dacă
ideea de afaceri este minunată şi atractivă. Şi unii, şi alţii au nevoie de un document neformal, în care să fie
evaluată afacerea şi perspectivele dezvoltării acesteia;
* planul de afaceri este un document informativ privind afacerea. Cu mult mai multă încredere trezeşte
întreprinzătorul care ştie ce vrea să facă şi planifică cum va evalua afacerea în următorii 2-3 ani, decât cel
care se bazează numai pe ziua de azi;
* planul de afaceri este un instrument de gestiune şi control, deoarece se stabileşte nu numai unde
doreşte să ajungă întreprinderea în viitor, dar şi determină cum Şi ce măsuri sunt necesare de întreprins
pentru a ajunge.
In ceea ce priveşte scopurile elaborării planului de afaceri, acestea sunt diverse, Cum şi beneficiarii
acestuia, care pot fi atât interni (întreprinzătorii, managerii, proprietarii afacerii), cât şi externi (creditorii,
investitorii, partenerii de afaceri).
Planul de afacere se recomandă a fi elaborat în cazul:
 iniţierii afacerii - pentru aprecierea realităţii ideii de afaceri, determinarea perspectivelor acesteia şi
calcularea resurselor necesare pentru realizarea ideii de afaceri şi evaluarea riscului posibil etc;
cumpărării unei afaceri existente - se evaluează nivelul riscului la care este supusă întreprinderea
extinzându-se
obţinerea creditelor - prezentarea planului de afaceri este o condiţie obligatorie a instituţiei financiare,
care are posibilitatea înainte de a oferi împrumutul solicitat să evalueze perspectivele dezvoltării afacerii,
precum şi şansele recuperării fără probleme a sumei împrumutate;
atragerea investitorilor - orice investitor, înainte de a oferi investiţii pentru a calcula profitabilitatea
plasamentului, va analiza situaţia la întreprinderea în care investeşte. In cazul dat se elaborează planul de
afaceri al proiectului investiţional;
încheierea contractelor - în cazul unor contracte de colaborare de lunga durată şi pe sume mari, partenerii
de afaceri solicită prezentarea planului întru minimizarea riscurilor antreprenoriale.
determinarea strategiei - în planul de afaceri întreprinzătorul stabileşte direcţiile activităţilor de
perspectivă, evaluează resursele disponibile, punctele tari şi cele slabe ale afacerii, oportunităţile şi
riscurile, determinând încotr-o va merge afacerea si cum va atinge obiectivele stabilite.

21. Planul de afaceri – Etapele intocmirii

1. Etapa de pregatire:
 Etapa de culegere a informatiei
 Determinarea tipului planului de afacere – in dependenta de scopul planului
 Stabilirea structurii planului de afaceri :
a) complet
b) plan sumar
c) plan operational
 Impartirea responsabilitatilor:
a) singuru
b) un delegate
c) un consultant
2. etapa de scriere
3. Structura si continutul compartimentului de baza:
 Pagina de titlu
 Cuprins
 Sumar
 Comparimentul I – descrierea afacerii si obiectivele
 II – Produsele /serviciile
 III – Planul de mk
 IV – Planul operational
 V – Managmentul si personalul
 VI – evaluarea riscurilor
 VII – prognoze financiare
 VIII – anexe

22. Planul de afaceri – recomandatiile privind intocmirea

1. Planul tb sa fie concis ,dar si complet sa contina inf. de baza privind #. Marimea
optima a planului 20 – 30 pagini.
2. tb sa fie scris clar , folosind termeni accesibili.
3. stilul in descriere tb sa fie coerent si precis , iar fraza sa aiba singura semnificatie.
4. tb sa fie usor de inteles si de urmat.
5. nu tb sa fie incarcat cu scheme si desene.
6. calculele financiare e bine sa fie prezentate in tabele acces
7. pentru a evidentia cei mai importanti indicatori e bine ca acestia sa fie regasiti in plan
de 2- 3 ori, in comentariu,in tabel si intr-o figura.
8. coperta tb sa fie atractiva, insa nu tipatoare
 9. tb sa aiba aspect atragator
10. pentru a evita personalizarea e indicata descrierea de la persoana a III, in unele cazuri
poate fi utilizata prezentarea la persoana I singular sau plural
11. ideile tb sa fie formulate la modul activ
12. daca in plan sunt folosite acronime, termeni de argou, e necesar de definit acesia in
glosar
13. daca investitorul sau creditorul propune o animita structura a planului e necesr de tinut
cont de structura propusa,folosindu-se acei termeni care sunt utilizati de potentialii finantatori.

23.Planul de afaceri – structura si continutul compartimentelor de baza

1. Coperta – contine inf. privind denumirea completa a #, scopul intocmirii planului, perioada
pentru care afost emis, adresa juridica, nr de telefon,fax,nume prenumele directorului, semnatura lui, data
intocmiririi planului. Daca planul e elaborat pentru a obtine o finantare din partea bancii, se indica denumirea
bancii.
2. Cuprinsul – include compartimentele de baza ale planului, cu indicarea paginilor
3. Sumarul – sunt abordate pozitiile de baza ale planului. E necesar ca aici sa fie inclus scopul
planului, scurta caracteristica a #, a produselor,date despre potentialul pietei, volumul de productie, inf.
despre personal.
4. Compartimentul I – Descrierea afacerii si obiectivele – e necesar de prezentat inf. despre
denumirea oficiala a #, data si nr inregistrarii, statutul juridic si fondatorii, existenta licentelor si autorizatiilor
necesare pt desfasurarea activitatii, regimul de lucru al # . e necesar de prezentat scopul , obiectivele
afacerii formulate confor regulei SMART: S - specific, M – masurabil, A- adaptabil , R – realiste , T –
orientate in timp , aici realizindu-se analiza SWOT.
5. Compartimentul II – Descrierea produselor/ serviciilor – descrierea detaliata a produselor
cu indicarea caracteristicilor calitative si a avantajelor.Informatii despre: caracteristicile tehnologice, calitate,
asortiment, cantitatile anuale, ambalaj, design. Aci se vor anexa cataloage, fotografii sau schite ale
produsului.
6. III – Planul de mk – contine analiza:

 Pietei – tendintele pietei, marimea ei, cota # pe piata

 Clientii – cine sunt cumparatorii, ce factori ii determina sa cumoere, frecventa de

cumparare,puterea de cumparare

 Concurentii – analiza comparativa a concurentilor (3-5 concurenti), preturile,strategiile folosite,

 Strategia preturilor – modalitatile de stabilire a preturilor

 Distributia si vinzarea produselor – care vor fi canalele de distributie: vinzarea cu ridicata, vinz.
directa, vinz. cu amanuntul

 Promovarea – metodele de reclama, bugetele publicitare

7. IV – Planul operational – procesul tehnologic , echipamentul, spatiile de care dispunem,
capacitatea de productie, pretul, contractele cu furnizorii
8. V – Managmentul si personalul – componenta personalului #, formele de angajare a
personalului,salarizarea pers. , masuri cu privire la pregatirea si perfectionarea pers.
9. VI – Evaluarea riscurilor - se evalueaza:
 Riscurile ce pot aparea in activitatea # : procurare materiei prime, preturi, proces de
productie, realizarea productiei, neachitari
 Riscuri politice
 Riscuri legate de conditiile climaterice nefavorabile
10.VII – Planul financiar – sunt 3 prognoze de baza:
 Progna privind rezultatele financiare (include veniturile planificate, costul vinzarilor, ch
comerciale,generale si administrative)
 Privind fluxul mijloacelor banesti
 Prognoza bilantului
10. Anexe – copia certificatului de inregistrare a #, scrisori de recomandare,pliante ce descriu
produsul, rezumatul testarii prod. ,curriculum citae, bilanturile pe anii precedenti.

24. Planul financiar. Pragul de rentabilitate si utilitatea practica a calculului

Pragul de rentabilitate – reprezinta acel volum de vinzari ,la care veniturile, consumurile si ch perioadei
sunt egale, iar # nu obtine nici profit si nici pierderi.
Pentru calcularea pragului de rentabilitate consumurile si ch # se divizeaza in 2 : fixe si variabile.
Consumurile si ch fixe (Cft) - nu se modifica o data cu modificarea volumului de productie sau a volumului
de vinzarilor
Cons. si ch variabile (C vu) – se modifica o data cu marirea sau micsorarea volumului de productie sau al
celui al vinzarilor.
Calculul pragului de rentabilitate pentru produsele omogene:
PR =Cft / Pu – Cvu (Pu- pret unitar, Cvu – ch variabile unitare, Cft – Ch fixe unitare)
Calculul pragului de rentabilitate pentru produsele neomogene:
Cvt
PR= Cft / 1- -----------(Vv – volumul vinzarilor,)

Vv

utilitatea practica a calculului pragului de rentabilitate : pragul de rentabilitate permite luarea deciziilor
manageriale cum ar fi : stabilirea valorii minime a pretului de vinzare, determinarea sumei maxime de
consumuri si ch totale, calculul momentului temporar al atingerii situatiei de echilibru, justificarea capacitatii
de productie.
Stabilirea valorii minime a pretului de vinzare : se stabileste pornind de la constatarea ca in pragul de
rentabilitate veniturile din vinzari sunt egale cu cons. si ch. Totale
Pvm = Cft / Q +Cvu
Stabilirea sumei maxime de cons. si ch. Totale: cunoscind pragul de rentabilitate, se determina suma
max. De cons. si ch. Totale
Calcularea momentului temporar al atingerii situatiei de echilibru:
MT = Nr de zile * Vv (PC) / Vv (Vv(PC)- volumul vinzarilor in punctul critic)

25. Deschiderea unei noi afaceri – avantaje si dezavantaje

Avantaje:
 Implimentarea nelimitata a propriilor idei
 Satisfactia de a crea o # de la zero
 Evitarea mostenirii unei reputatii indoielnice a fostului proprietar
 Posibilitatea de a selecta, motiva si dezvolta independent personalul
 Posibilitatea de a crea afacerea pornind de la viziunea proprie
 Alegerea amplasamentului afacerii
Dezavantaje:
 Costul ridicat legat de lansarea in afaceri, procurarea echipamentului
 Timp indelungat pt lansare
 Alegerea unei afaceri care nu este cea mai potrivita. Evaluarea arata ca ca ideea are
perspective, insa realitatea a demonstrat ca nu-i asa.
 Saturatia pietei sau existenta unei concurente puternice
 Riscul legat de realizarea unei idei noi
 Eforuri personale mari pt a lansa afacerea

26. Alegerea statutului juridic. Formele organizatorico- juridice de baza

Fondatorul tb sa decida daca:
 Este capabil sa lucreze in echipa sau prefera sa se bazeze numai pe propriile puteri?
 E pregatit sa-si asume complet responsabilitatea sau doreste sa o imparta cu o alta
persoana
 In ce domeniu doreste sa se lanseze
 Cum va fi tinuta evindenta contabila
In functie de raspunsurile date intreprinzatorul alege statutul #.
Conform legislatiei R. M activitatea de antr. Poate fi desfasurata in calitate de pers. Fizica – intreprinzator
individual, sau in calitate de pers. Juridica.
Patenta de intreprinzator – este un certificat de stat nominativ, care confirma dreptul detinatorului ei
sa desfasoare genul de activitate de intrepr. Indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.
In baza patentei se poate desfasura : comertul cu amanuntul, producerea si realizarea produselor de
panificatie,confectionarea imbracamintei, servicii de transport, serv. contabile si juridice. Ea se elibereaza in
termen de 3 zile.Taxa depinde de domeniul de activitate si de locul unde se va desfasura.
Beneficiile patentei: nu e necesara efectuarea operatiilor de casa , nu e necesara prezentarea darilor de
seama financiare si statistice, durata activitatii desfasurate in baza patentei se include in vechimea in munca
a titularului.
Limitele patentei: se elibereaza numai pt un gen de activitate, este un document normativ si nu poate fi
transmis altei persoane, detinatarii pantentei nu efectueaza operatiuni de casa, aceasta reducindu-i esential
numarul clientilor – pers. juridice.
Intreprindere individuala - cea mai accesibila forma. Poate fi intemeiata de o singura pers. sau de
membrii unei familii, nu permite investitii sau riscuri mari, modalitatea de inreg. e simpla. Este dificil de a
atras lucratori inalt calificati, deoarece un profisionist poate sa ceara o remunerare mai mare decit intr. ii
poate oferi. Forma respectiva poate fi utilizata cind veniturile sunt nu prea mari, iar riscurile reduse.
Gospodaria de fermieri - particularitatea formei consta: poate fi practicata doar in sectorul agrar, trebuie
sa se bazeze pe cel putin 50% din munca personala a membrilor ei, inregistrarea se face la priamria
localitatii la care se afla lotul de pamint.
SRL – poate fi fondata de o singura pers. Fizica sau juridica, iar numaru maximal nu trebuie sa depaseasca
50 persoane. Avantaje: usor de format, riscuri financiare mai mici, conducerea relativ simpla, asiciatii
raspund in limita cotei lor. Dezavantaje : existenta obligatoria a capitalului social, posibiliatea aparitiei unor
dezacorduri intre asociati, dificultati relative in obtinerea unor sume de capital.
SA – E societatea comerciala a carei capital social este in intregime impartit in actiuni. SA este persoana
juridica si poate fi de tip inchis si deschis. Avantaje: transferarea proprietetii, o durata de viata indelungata,
raspunderea proprietarului in limita valorii actiunilor ce-i apartin. Dezavantaje: cheltuieli si formalitati mari
pentru inregistrare, cunducere complicata.
Cooperativa de productie - e fondata de 5 sau mai multe persoane, rasounderea este in limita aportului
adus, capitalul social nu e indicat.
Societate in nume colectiv: 2 sau mai multe pers. ,max 20, asociatii poarta raspundere nelimitata
Societate in comandita: asociatii sunt comanditari (conduc) si comanditati (nu conduc)

27. Patenta de intreprinzator – alternativa de desfasurare a activitatii de intreprinzator

Patenta de intreprinzator – este un certificat de stat nominativ, care confirma dreptul detinatorului ei
sa desfasoare genul de activitate de intrepr. indicat in ea in decursul unei anumite perioade de timp.
In baza patentei se poate desfasura : comertul cu amanuntul, producerea si realizarea produselor de
panificatie,confectionarea imbracamintei, servicii de transport, serv. contabile si juridice. Ea se elibereaza in
termen de 3 zile, de catre Inspectoratul Fiscal de Stat. Taxa depinde de domeniul de activitate si de locul
unde se va desfasura.
Beneficiile patentei: nu e necesara efectuarea operatiilor de casa , nu e necesara prezentarea darilor de
seama financiare si statistice, durata activitatii desfasurate in baza patentei se include in vechimea in munca
a titularului,desfasurarea activitatii nu impune inregistrarea de stat a titularului si primirea licentei
Limitele patentei: se elibereaza numai pt un gen de activitate, este un document normativ si nu poate fi
transmis altei persoane, detinatarii pantentei nu efectueaza operatiuni de casa, aceasta reducindu-i esential
numarul clientilor – pers. Juridice.

28.Determinarea denumirii afacerii

Aspectul juridic:
 Afacerea nu poate folosi o denumire care coincide sau se aseamana cu denumirea altei
afaceri care e deja inregistrata
 Pentru a folosi in denumirea afacerii numele unei personalitati istorice e necesara autorizatia
Guvernului sau acordul rudelor
 In cazul utilizarii a numelor proprii, care nu coincid cu numele participantilor la constituirea
organizatiei, e necesar de avut acordul persoanei respective
 Pantru Intr.Individuala, societate in nume colectiv si societate in comandita denumirea include
numele de familie
 Daca mai multe persoane au prezentat pentru inregistrare nume ce coincid sau se aseamana,
dreptul de inregistrare il are firma care a depus prima cererea
Aspectul comercial:
 Sa prezinte o idee unica si originala – originalitatea poate fi obtinuta prin imprumutarea
unor cuvinte din alta limba
 Sa fie sugestiva – sa trezeasca asocieri pozitive, legate de domeniu de activitate
 Sa fie concisa si laconica – optimal 2-3 silabe
 Sa fie estetica – sa trezeasca emotii pozitive
 Sa fie usor de pronuntat, scris si memorat
 Sa nu dea interpretari confuze in alta limba
 Sa tina cont de evolutia afacerii

29. Finisarea procedurii infiintarii unei afaceri

30.Licentierea activitatii de antreprenoriat
Licenta pt practicarea unor genuri de activitate este – un act prin care se atesta capacitatea si dreptul
titularului de a desfasura un anumit gen de activitate si dreptul titularului de a desfasura un anumit gen de
activitate in conditii care sa asigure calitatea si siguranta marfurilor si serviciilor.
Licenta se elibereaza de Camera de Licentiere. De Primarie se elibereaza doar pt : comertul cu amanuntul
al produselor alcoolice si transportul de pasageri intermunicipal, orasanesc si in localitati. Termenul
delicentiere si pretul sunt stipulate in Legea privind licentierea.

31. Procurarea unei afaceri-avantajele si dezavantajele.

Procurarea unei afacei deja existente reprezinta una din modaliattile de lansare in afaceri ca si in celelalte cazuri,
inainte de a lua decizia privind procurarea unei afaceri este necesara de analizat toate avantajele si dezavantajele.
Avantajele procurarii unei afaceri :
 Durata de lansare este relativ mica, deoarece deja intreprinderea exista, care dispune de personal
calificat, utilaje necesare, relatii stabilite cu clientii si furnizorii.
 Obtinerea unor venituri imediate.
 Existenta unei amplasari favorabile.
 Folosirea experientei si relatiilor vinzatorului, deoarece de acum intreprinderea are un nume cunoscut pe
piata, sunt stabilite relatiile cu furnizorii de materiale si materii prime.
 Existenta personalului calificat.
 Reducerea riscului, deoarece in comparatie cu intreprinderile noi create, are o piata de desfacere si
experienta in domeniul respectiv.
Dezavantajele :
 Posibilitatea procurarii unei intreprinderi neprofitabile.
 Existenta unui personal necalificat, pentru instruirea acestuia fiind necesare cheltuieli financiare si de
timp.
 Personalul calificat nu accepta sa lucreze pentru noul proprietar.
 Mostenirea unei reputatii indoielnice.
 Existenta unor fonduri fixe necorespunzatoare, cum ar fi, echipamentul uzat moral si fizic, spatii care
necesita mari cheltuieli pentru reparatie si intretinere.
 Amplasament nefavorabil.
 Dificultati in efectuarea schimbarilor, ca urmare a acosturilor ridicate pentru aceasta si rezistenta din
partea personalului.

32. Etapele procesului de procurare a unei afaceri existente.

Procesul de cumparare a unei afaceri existente incepe cu :
1. gasirea afacerii pe care dorim sa o procuram.
2. determinarea motivului vinzarii.
3. diagnosticarea afacerii :
 diagnoza tehnica :
- echipamentul existent si tehnologia utilizata.
- nivelul calitatii productiei si nivelul inovatiilor.
 diagnoza resurselor umane :
- calificarea personalului.
- Experienta.
- Stagiu.
- Virsta.
- Relatii din colectiv.
- Marimea salariilor.
 diagnoza financiar-contabila :
- cheltuielile suportate de intreprindere si veniturile obtinute.
- Situatia fluxurilor de numerar.
- Rentabilitatea.
- Lichiditatea financiara.
- Capacitatea de plata.
 diagnoza comerciala :
- tendinte de dezvoltare a pietei.
- Marimea pietei si cota pe piata.
- Clientii si structura clientelei.
- Concurentii.
- Amplasamentul.
- Produsul.
 diagnoza juridica :
- se analizeaza documentele referitoare la legalitatea constituirii afacerii si contractelor
incheiate, la dreptul de proprietate, fondatori, cota acestora in capitalul social al societatii.
- Informatia despre terenul pe care este amplasata afacerea, caracteristicile fizice ale
cladirii,etc.

4. evaluarea costului efectiv

Evaluarea reprezinta procesul de determinare a valorii intreprinderii la o data concreta, tinindu-se cont de factorii
fizici, economici, sociali si de alta natura care influenteaza asupra valorii intreprinderii.
5. negocierea conditiilor contractuale.
6. incheiere contractului de vinzare-cumparare, care este legalizat de notar, urmat de transferul de
proprietate.

33. Metode de evaluare a costului afacerii.

Valoarea intreprinderii este o anticiare a sperantei de cistig din vinzarea ei imediata su din cumpararea ei pentru
exploatarea viitoare.
Cel mai frecvent se utilizeaza urmatoarele metode de evaluare :
1. metoda bazata pe comparatie – presupune ca valoare intreprinderii scoase la vinzare va fi aceeasi ca la
afacerile similare vindute anterior. Aceasta metoda poate fi imposibila, deoarece exista dificultati in obtinerea
informatiei despre intreprinderea analogica, care, de regula poarta un caracter confidential.
2. metoda veniturilor viitoare – permite intreprinzatorului sa calculeze veniturile ce le va putea obtine in
viitor, timpul necesar pentru rascumpararea cheltuielilor, precum si sa aprecieze daca investitia data este avantajoasa
sau reprezinta o pierdere.
3. metoda patrimoniala – presupune ca valoarea intreprinderii este egala cu valoarea activului net contabil
si se calculeaza ca diferenta dintre valoarea contabila a activului intreprinderii si valoarea contabila a datoriilor :
Activul net = Total Activ –( DTL – DTS)
4. metoda mixta – reprezinta o combinare a mai multor metode. La aceasta metoda se ia in considerare atit
activele materiale cit si cele nemateriale, si anume goodwill-ul. Goodwill-ul reprezinta excedentul valorii globale a
unei intreprinderi, la o anumita data, comparative cu valoarea atribuita elementelor din activul bilantului la aceeasi
data.

34. Franchisingul – evolutia, definitia si tendintele dezvoltarii.

 Cuvintul franchise este de origine franceza, si conform unor surse semnifica eliberarea de la robie, alte surse – scutirea
de taxe vamale si impozite. Cu timpul semnificatia lui sa modificat si astazi franchisingul reprezinta intelegerea intre
vinzator (franchiser) si cumparator(franchisee) privind oferirea unor drepturi (de a folosi marca comerciala, tehnologia,
etc) in schimbul unei plati pe o anumita perioada de timp.
Primele elemete ale sistemului de franchising au aparut la finele secolului XIX-inc. Sec. XX cind compania
Singer(companie de producere a masinilor de cusut) si General Motors in SUA au inceput sa realizeze produsele lor
prin intermediul dealerilor, care obtineau o licenta speciala pentru aceasta.
Sistemul de franchising sia luat avintul in SUA intre anii ’50-’60 ai sec. XX.
In Europa primele elementeale sistemului de franchising au aparut in anii ’70 in Franta. In prezent, din tarile
europene, cel mai raspindit franchising este in Germania.
In RM aparitia franchisingului sa datorat adopatarii in 1997 a Legii cu privire la franchising. Avem inca un numar
redus de frachisee, printre care « Mango », « La Boucherie », « Mcdonald’s », « Fornetti », etc.

35. Tipuri de franchising

In literatura de specialitate se disting mai multe clasificari ale tipurilor de franchising :
1 dupa obiectul oferit in franchising:
 franchisingul numelui – franchiserul ofera franchiseelui dreptul de a folosi marca sa comerciala.
 franch comercial – oferirea dreptului de a realiza produsele sale pe un teritoriu limitat.
 franch corporativ – franchiserul ofera un pachet complet al afacerii, care a fost deja probat si
cunoscut pe piata.
2. dupa profilul partiocipantilor :
a) - producator – producator ;
- producator – vinzator cu ridicata ;
- producator – vinzator cu amanuntul ;
b) - vinzator cu ridicata - Vinzator cu ridicata
- vinzator cu ridicata – vinzator cu amanuntul
c) Vinzator cu amanuntul – vinzator cu amanuntul ;
d) Intreprinderea prestatoare de servicii - Intreprinderea prestatoare de servicii
3. dupa numarul de intermediari :
a) francising direct – presupuna incheierea unui contract direct cu fiecare franchisee locala, asigurindu-se o
legatura strinsa dintre franchiser si franchisee.
b) master franchising – master franshisingul devine un element de legatura dintre franchiser si franchiseele locale
si joaca un rol de franchiser in regiunea data, incheiind contracte cu subfranchiseele, precum si verificind respectarea
acestora.

36. Evaluarea sistemului de franchising

Inainte de a lua decizia privind procurarea unei franchisee este necesar de analizat avantajele si dezavantajele ce le
ofera forma data de relatii contractuale, astfel se evita situatiile dificile care ar putea aparea in urma incheierii acestora.
Exista citeva etape in cadrul sistemului de franchising :

1) Autoevaluarea – intreprinzatorul decide daca elo este gata sa renunte la independenta sa

in afacere, este dispus sa respecte prevederile contractului, sa imparta veniturile obtinute cu proprietarul franchisei

2) evaluarea franchiserului – se cauta raspuns la urm. Intrebari :

 durata de activitate a franchiserului pe piata.
 are sau a avut procese juridice, daca da, din ce cauza ?
 cine este proprietarul franchisei ?
 cite franchise sunt ?
 cine sunt celelalte franchise ?
 ce tipuri de sustinere ofera franchiserul ?
 care sunt conditiile contractului de franchising ?
 cit de populara este marca ?
 pretul ?
 ce va cistiga personal intreprinzatorul de la desfasurarea activitatii in baza
franchisingului ?
 La etapa evaluarii este necesar de tinut cont de avantajele si dezavantajele ce le ofera franchisingul atit
franchiserului, cit si franchiseeului :
Avantajele franchiserului :
 posibilitatea relativ rapida de asi extinde propria afacere.

 Obtinerea veniturilor suplimentare din taxele de franchising. Indiferent de tipul de franchising,

franchiseeul trebuie sa plateasca :
- taxa initiala unica-reprezinta o suma fixa achitata pt dreptul de a practica afacerea sub marca
franchiserului, pe un anumit teritoriu, precum si o recompensa a cheltuielilor efectuate de franchiser
- royalty- taxa periodica pe drepturile de marca, ce reprezinta recompensa pt dreptul de a obtine o
franchise.
 Reducerea cheltuielilor legate de distributia si marketingul produselor, deoarece, acestea sunt partial
acoperite de catre franchisee prin taxa pt publicitate:
- Taxa pt publicitate- se calculeaza in procente din cifra de afaceri inregistrata.
 Conducerea mai eficienta si mai profitabila.
Avantajele franchiseeului :
 Franciseeul are o sansa mai mare de succes
 Investitii initiale mai reduse
 Asistenta manageriala si de marketing
 Produse si servicii de calitate standard
 Cheltuieli reduse pt promovarea produselor si serviciilor.
Dezavantajele franchiserului :
 Acordarea unui sprijin tehnic si uneori chiar financiar franchiseeului pe toata perioada contractului de
franchising
 Dificultati in efectuarea controlului
 Afectarea prestigiului franchiserului, in cazul in care franchiseea falimenteaza
 Dificultati in pastrarea confidentialitatii informatiei
Dezavantajele franchiseeului
 Firma nui apartine niciodata cu adevarat
 Costul ridicat al franchisei si contributia la profit
 Respectarea riguroasa a tuturor operatiunilor standardizate
 Linie limitata de produse
 Aria geografica limitata
 Politica preturilor si a reclamei este dictate de franchiser.\

37. Contractul de franchising

Baza relatiilor de franchising este evidentiata in contractul de franchising, incheierea caruia este obligatorie. Deseori
acest contract este numit contract de concesiune. Cel mai des contractele de franchising se incheie pe o perioada de la 3
pina la 15ani, exceptie face compania McDonald’s, care practica incheierea contractelor pe o perioada de 20ani.
Deoarece exista o mare varietate de tipuri de franchising, datorita diversitatii domeniilor de aplicare si diferitelor
drepturi acordate, nu exista un contract universal de franchising. Franchiserii, de obicei, isi elaboreaza propriile
contracte-unificate pe care le propun pentru semnare franchiseelor.

38. Dezvoltarea franchisingului in RM

Pina in prezent, numai in SUA, Romania si RM au fost adoptate legi speciale pt activitatea de franchising. Legea
RM cu privire la franchising contine in sine dispozitii care , in cazul initierii unei afaceri de franchise, permite reglarea
optima a raporturilor de franchising. Spre deosebire de tarile occidentale, unde franchisingul a capatat o evolutie stabila
si ascendenta se manifesta printr-un succes considerabil, in RM, cu parere de rau nu a avut loc efectul dorit, desi exista
« de jure » si « de facto » o lege speciala si posibilitati reale de implementare a ei.
Beneficiile pt operare in RM includ forta de munca eftina si costurile scazute pt publicitate. Totodata exista si un
nivel scazut al puterii de cumparare, precum si calitatea joasa a serviciilor pe piata. Deoarece o buna parte a bunurilor
si serviciilor oferite de intreprindeerile ce reprezinta companii straine st destinate clientilor cu venituri medii si mari,
volumul de vinzari al acestora depind in mare parte de situatia economica din tara si cresterea puterii de cumparare a
populatiei.
 Principalele domenii de activitate economica cu un potential inalt de aplicare a sistemului de franchising in Moldova
sunt : comertul cu amanuntul, alimentatia publica, serviciile auto, serviciile medicale, serviciile menajere, sfera
constructiilor, educatia si cursurile de perfectionare, serviciile sociale si unele ramuri din sfera productiei. . Avem inca
un numar redus de frachisee, printre care « Mango », « La Boucherie », « Mcdonald’s », « Fornetti », etc.
Reiesind din necesitatile actuale si oportunitatile identificate se propun urm directii de sprijinire a dezvoltarii
franchisingului in RM :
- Impulsionarea ofertei si stimularea cererii de franchiza pe piata ;
- Consolidarea si crearea cadrului legal si institutional specific franchisingului ;
- Si nu in ultimul rind dezvoltarea spatiului informational al franchisingului.

39. Alegerea amplasamentului unui magazin

Este deja proverbiala afirmatia ca « exista 3 factori care conditioneaza succesul afaceii – amplasamentul,
amplasamentul si inca amplasamantul ». un magazin poate prospera in cazul unui amplasamant favorabil.
La alegerea amplasamentului unui amgazin este necesar de tinut cont de starea economica si demografica a zonei
unde va fi amplasata aceasta ; venitul mediu al unei familii ; capacitatea de cumparare a clientilor ; virsta
cumparatorilor ; preferintele acestora ; cererea la oficii si apartamente ; preturile la spatiile comerciale si locative si
compararea acestora cu preturile din alte sectoare .
De asemenea, la alegerea amplasamanetului unui magazin este necesar de a analiza si alti factori ca :
- Numarul si structura populatiei si puterea de cumparare a acesteia.
- Natura produsului si frecventa cumpararii diferitelor produse
- Intensitatea traficului pietonal.
- Apropierea concurentilor.
- Vecinatatea cu alte afaceri
- Numarul locurilor de parcari.
- Costul amplasarii.
- Conditiile contractului de incheiere.
- Imaginea localului.
- Reglementari si norme specifice.
- Accesibilitatea pt clienti.

40. Alegerea amplasamentului afacerii din domeniul prestarii serviciilor

Alegerea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servicii, depinde de specificul activitatii. Pentru o afacere ce se
ocupa, de ex. cu reaparatia si deservirea copiatoarelor, amplasarea nu joaca un rol decisiv. Intreprinzatorul se
deplaseaza la client, deoarece acesta viziteaza foarte rar afacerea. In cazul dat este important nu atit amplasamentul cit
posibilitatea de a ajunge repede la client, solutionind problema aparuta. Insa, de ex. in cazul unei frizerii, un atelier de
confectii, curatatorie chimica, aceste afaceri trebuie sa fie localizate in apropierea clientilor. Amplasarea departe de
consumatori ii va determina pe unii clienti sa aleaga alta afacere amplasata in apropiere, exceptie face prestarea unor
servicii unicate.
La stabilirea amplasamentului unei afaceri prestatoare de servici este necesar de tinut cont de urm factori :
- Existenta transportului public.
- Existenta unui numar suficient de locuri de parcare
- Posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii.
- Cit de usor si de repede pot gasi clientii afacerea.
- Marimea cheltielilor suplimentare pt promovarea amplasamentului respectiv, etc.

41. Alegerea amplasamentului. Intreprinderea producatoare

Aici se va tine cont care din amplasamente va satisface cel mai bine scopurile pe termen lung. Deoarece modificarea
amplasamentului, de regula, necesita mari costuri legate de demontarea echipamentului, transportarea, montarea
acestuia la noul loc, pregatirea spatiilor,etc.
Criterii pt alegerea amplasamentului:
Disponibilitatea foreti de munca calificate
Apropierea de sursele de materie prima
Apropierea de pietele de desfacere pt bunurile finite
Accesul la caile de transport
Costul transportului
 Costal si calitatea utilitatilor
Prevederile legale referitoare la protectia mediului inconjurator
De asemenea, se ia in calcul specificul activitatii.

42. Evaluarea variantelor de amplasament

Pt evaluarea variantelor de amplasamnet, una din metodele recomandate este metoda de evaluare a factorilor relevanti
pt decizie sau analiza factoriala. Initial se enumera cei mai importanti factori legati de decizia localizarii.
Fiecarui factor i se atribuie un coeficient de la 0 la 1 in functie de importanta acestuia pt decizia de localizare, cu
conditia ca in suma sa se obtina coeficientul 1. urmeaza evaluarea fiecarei varinate, prin notare de la 1 pana la 5 puncte.
Astfel inmultind coeficientul cu numarul de puncte, se obtine scorul pt fiecare factor si fiecare varianta. Astfel, acea
varianta de amplasament care are cel mai inalt scor total poate fi considerata ceamai promitatoare varianta.

43. alternative de amplasare – afacerea la domiciliu

Este o metoda netraditionala de amplasarea a afacerii, de reguka, aceasta afacere este una micro, activitaea careaia
poate fi realizata la distanta.
Avanataje:
reducerea cheltuielilor pt chiria oficiului
cheltuieli legate de intretinere, plata pt energia electrica pot fi trecute la cheltuielile intreprinderii
reduecrea cheltuielilr de timp pt deplasarea la serviciu
practicarea unui regim liber si flexibil
Dezavantaje:
este dificil de delimitat obligatiunile de serviciu si cele de familie
autoizolarea la domiciliu cere o autodisciplina de la intreprinzator pt a-l motiva spre realizarea
obiectivelor propuse

44. incubatorul de afaceri – alternativa de amplasare a noii afaceri

O alta alternativa de amplasare a afacerii. Incubatorul reprezinta o institutie specializata, ce ofera spatii intreprinderilor
mici nou create pe un termen de la 1 pana la 3 ani.
Avantaje:
pretul pt chirie este mic
exista o dotare minima pt desfasurarea activitatii de birou, reducandu-se cheltuilile necesare pt
demararea afacerii
afacerile incubate benficiaza de servciii de secretariat, telefon, fax, copiator, bufet, etc
se beneficiaza de asistenta si suport profesional din partea administratiei si a consulatantilor
incubatorului
Dezavanataje:
amplasarea este temporara si peste 2-3 ani intreprinderea incubata tb sa paraseasca oficial

45. afacerea virtuala

dezvoltarea rapida a intrenetului a contribuit la aparitia unor afaceri exclusiv virtuale, ceisi desfasoara activitatea numai
in sistemul on-line, fere a avea nevoie de un spatiu fizic. Exemple de afaceri virtuale pot servi magazinele virtuale,
mtoarele de cautare, site-urile de tranzactii etc. Aici amplasarea se reefra la amplasarea afacerii in spatiul internet si tb
de ales domenul (adresa ce identifica afacerea in reteaua internet). In RM, de regula , se practica domenul “md”.

46. cheltuielile de initiere a afacerii mici

Pentru a evalua necesarul de resurse pt deschiderea unei afaceri este necesar de a evalua obiectivele afacerii, veniturile
asteptate.
Initierea unei afaceri, de cele mai dese ori, se face pe cont prorpriu, iar sansa de a obtine resurse financiare de la banca
sau de la investitori este mica. De aceea, necesarul de mijloace financiare necesare pt pregatirea si inceperea activitatii ,
se determina pri planul de afaceri, atunci cand se va evalua viabiliattea afacerii sale.
Astfel, este oportun de aalacatui o lista a cheltuielilor necesare pt pregatirea si lansarea afacerii.
In primul rand, este necesar de luat in calcul cheltuielile suportate pt efectuarea formalitatilor legale, indispensabile pt
inceperea afacerii:
inregsitrarea facaerii
confectionarea stampilei
deschiderea contului bancar
 licentierea activitatii
obrinerea autorizatiilor necesare
O cota considerabila in cheltuielile de initiere le constituie cele atribuite pt alegerea amplasamnetului: cumpararea sau
inchiruirea spatiilor, construirea sau renovarea. Cumpararea mobilierului si echipamentului reprezinta alt domeniu de
investitii. In calcul se iau si cheltuielile suportate pt formarea stocurilor de materii prime si materiale necesare pt
desfasurea activitatii.
Alte cheltuieli ar fi:
cheltuieli legate de promovare – editarea cartilor de vizita, realizarea si plasarea panourilor publicitare,
publicarea anunturilor in ziare etc
cheltuieli legate de salarizarea personalului
taxe si impozite
cheltuieli neprevazute

47. sursele de finantare a unei afaceri

Realizarea potentialului economic si dezvoltarea lui depind, in maremasura, de posibilitatile de finantare.
Sursele de finantare pot fi:
I. surse interne
economiile personale – principalul mijloc de finantare pt intreprinzatori, mai ales la etapa de
lansare in afacere. Avantajul este lipsa obligatiei de rambursare a imprumutlui. Insa aceste surse sunt limitate.
Profitul – se efectueaza la o etapa mai avansata de dezvolatre a afacerii
Amortizarea – aceasta metoda este mai putin utilizata
II. surse externe
imprumuturi
surse comerciale, utilizarea carora cere o anumita rambursare, de ex. creditul bancar
imrumuturi de la parteneri de afaceri
companiile de asigurari
surse financiarede dezvoltare: agentii de stat ce finanteaza sectorul IMM
liniile de crediatre a BERD, BIRD, BM, FMI
proiecte, programe internatioanle
surse netraditionale: leasing, factoring, business-ingeri, franciza, compnaii de risc
asociatii de economii si imprumut

48. creditul bancar – procedura de obtinere si determinarea costului acestuia

Creditul bancar reprezinta o sursa de finantare externa, utilizata pt completarea capitalului necesar lansarii si dezvoltarii
cu succes a afacerii.
Procedura de creditare:
vizita initiala – prezentarea dosarului – cerere, planul de afaceri, rapoarte financiare pt ultimii 3
ani, contracte de intentii, informatii despre bunurile ce vor fi gajate, documente de constituire a intreprinderii
analiza si vizita pe teren
convocarea comisiei de creditare – se aplica principiul “5C”
 client – cine este el, ce reprezinta, imaginea lui
 capacitatea de plata
 contributia clientului (cate % din costul creditului)
 existenta gajului (gaj inregistrat si amanet, gaj de ipoteca, gajul marfurilor, gajul de
intreprinzator)
 conditiile generale
incheierea contractului de creditare/imprumut, se anexeazagraficul de rambursare a creditului
Pentru determinarea costului creditului se calculează rata nominala a dobânzii bancare, care reprezintă partea din
profit ce o cedează întreprinzătorul băncii pentru folosirea creditului.
Nivelul dobânzii bancare diferă in funcţie de cererea si oferta de credit, destinata creditului, termenul de
scadenta etc., pentru calcularea lui se foloseşte următoarea relaţie:
D = (C x Rd x T)/(360 x 100)
unde:
D - mărimea dobânzii;
C - suma creditului;
Rd - dobânda bancara, %;
 T - numărul de zile efective de creditare.
In practica, cel mai frecvent, se aplica metoda rambursării creditului in transe egale, când mărimea
creditului se împarte la numărul de rambursări.
Pentru calcularea mărimii dobânzii, folosim metoda rambursării in transe egale.

49. leasingul – definitie, esenta, evaluare

Leasingul este o forma de finantare, deoarece se bazeaza pe 3 principii de baza: termen de scadenta, rambursabiliatte si
plata.
Procesul de leasing:
beneficiarul (locatarul) solicita firma de leasing (locatorul) pt obtinerea in leasing a
echipamentului necesar
firma de lesing incheie 2 contracte: de vanzare cumparare cu producatorul si de leasing cu
beneficiarul
firma de leasing achita intreprinderii producatoare pretul echipamentului
are loc livrarea echipamentului locatarului
locatarul achita firmei de leasing plata chirie pt folosirea echipamentului
Dupa gradul de rascumparare se deosebesc tipuri de leasing:
1. financiar – prevede ca beneficiarul pe intreaga perioada a contractului achita in rate suma care
recupereaza integral (sau aproximativ) valoarea echipamentului la momentul procurarii lui, plus o dobanda pt achitarea
mijloacelor de credit si un comision societatii de leasing
2. operational – se utilizeaza pe o perioada maimica decat termenul de amortizare a echipamentului, iar la
expirarea termenului contractului de leasing echipamentul poate fi inchiriat din nou sau returnat companiei de leasing.

Avantajele leasingului:
 permite să obţină mijloace de producţie necesar şi să înceapă exploatarea acestora în lipsa unor resurse
financiare suficiente,
 mijloacele fixe pe întreaga perioadă a contractului se află în bilanţul companiei de leasing, beneficiarul nu
duce evidenţa acestora, reducându-se astfel mărimea impozitului pe imobil,
 plata pentru chirie se include în costul producţiei ce micşorează suma venitului impozabil al beneficiarului,
 peste 2-3 ani are posibilitatea să procure echipamentul la valoarea lui reziduală sau să încheie un nou
contract de leasing la un preţ mai redus,
 plata pentru chirie se efectuează după instalarea echipamentului, astfel beneficiarul are posibilitatea de a
efectua plăţile din mijloacele obţinute de la realizarea producţiei fabricate pe echipamentul dat,
Dezavantajele leasing ului:
 lesorul nu este proprietarul mijloacelor fixe şi nu le poate pune în gaj,
 suportă riscul uzurii morale a echipamentului.

50. factoringul – avantaje si limite

Termenul factoring provine din limba latină de la cuvântul factor ce semnifică o persoană , care
activează în numele şi pentru altă persoană.
Factoringul semnifică o înţelegere privind procurarea de către bancă sau altă firmă-factor de la client,
numit aderent, a creanţelor (facturilor) sale comerciale înainte de scadenţă.
O firmă poate conveni cu cei care cumpără mărfuri de la ea să-i plătească facturile într-o perioadă de
timp viitoare, stabilită în momentul tranzacţiei (ex. – 30 zile). Dacă firma are nevoie de bani imediat, poate
apela la serviciile unei companii factor p/u încasarea mai rapidă a contravalorii mărfurilor vândute pe credit
de 30 zile.
În rezultatul acestei operaţiuni întreprinderea vinde creanţele sale firmei factor, care în decurs de 2-3
zile achită de la 70 până la 90% din valoarea totală a facturilor în avans. Firma înştiinţează clientul că
datoriile lui au trecut de la furnizor la ea şi toate problemele se vor soluţiona prin intermediul ei. Restul
sumei 10-30% fiind achitat de către firma factor nu mai târziu de 2-3 zile după ce a încasat de la client
suma prevăzută în factură.
Comisionul pentru servicii constituie 0,5 – 2,5% de la valoarea contractului, incluzând plata pentru risc şi
administrarea facturilor.
Factoringul este eficient pentru producătorii şi vânzătorii cu ridicata, la care termenul de plată a facturilor este de 1-
3 luni.
 Avantajele factoringului:
 întreprinderea are posibilitatea de a transforma datoria viitoare în bani în numerar la momentul necesar,
 se reduce riscul insolvabilităţii, deoarece firma factor asigură încasarea contravalorii facturilor
Dezavantajele factoringului:
 costul ridicat, deoarece aderentul trebuie să achite atât comisionul, cât şi o dobândă pentru plăţile făcute
anticipat,
 transferând toate creanţele sale firmei de factoring, aderentul poate pierde o parte din clienţi, deoarece firma
factor este foarte exigentă cu debitorii, acceptând numai acei care sunt în stare să respecte la timp scadenţele.

51. particularitatile activitatii intreprinzatorului in cadrul afacerii mici

“Managemntul si antreprenoriatul sunt 2 aspecte diferite ale unuia si aceluiasi proces. Intreprinzatorul care nu poate
conduce este sortit infrangerii.”
Mg antreprenorial – ansamblu de tehnici, metode si proceduri ce permit intreprinderii sa-si stabileasca obiectivele si sa
le atinga prin planificare, organizare, motivare si control.
Particularitati:
in cadrul afacerii mici, intreprinzatorul este si managerul afacerii
managerul – proprietar este intotdeauna la curent cu totul ce se petrece in intreprindere
deciziile se iau rapid
stilul de conducere ce este practicat este puternic influentat de personalitatea acestei persoane
Stilurile manageriale – modul specific de a gandi, de a actiona, de a se comporta, un sistem de modalitati si actiuni cu
scop bine determinat, de interventie in activitatea celor condusi prin influentarea lor activa.
Ele pot fi:
autoritar
democrat
permisist

52. continutul functiilor manageriale in cadrul afacerii mici

Functiile manageriale:
I. planificarea – ce, ce resurse, unde se vrea a ajunge (plan de afaceri)
II. organizare – ansamblul actiunilor intreprinse in vederea utilizarii resurselor umane, materiale,
financiare de care disoune intreprinderea, cu maxima eficienta.
Exercitarea functiei de organizare presupune:
stabilirea gruparea si structurarea activitatii
crearea si distribuirea rolurilor ce decurg din activitatile de grupare si structurare
desemnarea responsabilitatilor pt rezultate
stabilirea unor reguli detaliate si sisteme de lucru
III. antrenare/motivare – actiunea managerilor de atragere a personalului pt caintreprinderea sa
functioneze normal si sa obtina performante economice, sociale. Motivarea este de fapt, un proces in care oamenii aleg
alternative de comportament in scopul de a-si atinge telurile personale.
IV. Control – un ansamblu de actiuni prin care se urmareste in ce masura rezultatele obtinute sunt
identice cu cele stabiliate anterior
Etapele:
Se stabilesc standarde
Se masoara rezulatele
Se compara rezulatele efective cu cele planificate
Stabilirea abaterilor
Masuri de corectie

53.Afacerea virtual-afacerea secolului 21

Internetul a deschis oportunitati nebanuite in lumea afacerilor.
O afacere online poate fi demarata cu succes de catre un singur om, care lucreaza acasa, stand in fata
calculatorului. Va pot spune, din propria experienta, ca o afacere pe Internet este pe deplin realizabila,
folosind resurse financiare minime si intr-un timp relativ scurt.Afacerile online sunt un tip de afaceri
pentru care viitorul se vede foarte bine.Afacerile online sunt si vor fi intotdeauna profitabile.Dar, cum
fiecare domeniu de afaceri are o oaie neagra, asa si domeniul afacerilor online are o oaie neagra; sau mai
bine zis sute de turme de oi negre.Daca nu stii la ce ma refer, vreau sa iti spun ca exista "afaceristi" care iti
promit marea cu sarea si care iti promit ca dupa o luna vei fi extrem de bogat, iti vei permite o vila luxoasa,
ultimul tip de masina, etc ... Daca vrei sa te imbogatesti cu acest tip de afaceri online atunci acceseza site-
urile web care iti ofera "averea ta de milioane de dolari la o distanta de un click".NU te informa despre
aceste afaceri online pe care ti-le ofer, decat daca te-ai saturat de restul prostiilor pe care le-ai citit sau le-ai
vazut pana acum..Daca acum compania are afaceri profitabile, asta inseamna ca s-au straduit extrem de
mult ca sa ajunga acolo, si nu au ajuns intr-o luna asa cum iti promit cei cu "afaceri online" de bilioane de
dolarii, si sa-o cumperi chiar acum, ca prietenii lui i-au zis ca e nebun ca da pachetul sau ghidul lui de
afaceri online profitabile asa de ieftin si etc ... stiti voi.Bun si sa va mai intreb un lucru important - Cat
costa sa inchiriezi cel mai mic, ieftin, intunecat spatiu comercial din orasul tau ? 200 Euro pe luna ? 300 ?
100 ? 50 ? Ei bine pe internet ai spatiu "comercial" atat cat vrei si poti sa il ai chiar si in centrul comercial
de afaceri al internetului.Si nu te costa mai mult de 3 USD pe luna
AVANTAJE
Afacerea ta va "lucra" 24 ore din 24,7 zile pe saptamana inclusiv in timpul tau liber.
Afacerea ta online va avea costuri foarte mici in comparatie cu afacerile clasice.
Afacerea ta va fi operationala in timp ce tu nu esti implicat in procesul de vanzare.
Site-ul tau va "lucra" in mod automat prezentand oferta tuturor celor care il viziteaza fara deosebire,
nu conteaza starea de spirit a celui care cumpara.
Venitul va fi generat sub forma de venit pasiv. Venitul pasiv este venitul care apare in urma vanzarii
unui produs pe care l-ai realizat o singura data si care se vinde atat timp cat exista cerere - 1 an, 2, 3,
20... fara sa te implici in vanzare!
Poti face cate site-uri doresti: 3, 10, 100..; tu hotarasti, generand profit aferent.
Procesul de vanzare este instantaneu, eliminandu-se eventualii intermediari.
Nu ai nevoie sa te ocupi de stocarea si transportul marfurilor. Tot ceea ce iti este necesar este un
spatiu web (hosting) adecvat.
Nu ai nevoie de angajati, secretara sau sefi. Cu ajutorul celor mai bune soft-uri iti vei putea
automatiza afacerea astfel incat site-ul tau va lucra pe "pilot automat".
Cel mai mare avantaj este ca site-ul tau va putea fi accesat din orice colt al lumii (de ex. din Australia
sau Peru), avand vizibilitate si adresabilitate globala, poti lucra de la biroul tau de acasa, singurul
lucru necesar fiind computerul tau conectat la Internet.
Ai drept de revanzare asupra pachetului de produse software si template-uri. Pretul il hotarasti doar
tu.

54.Analiza SWOT.Fomularea scopul si obiectivele afacerii.

Pozitia cea ma favorabla pentru intreprindere este cadranul I-SO,in cazul dat se recomanda aplicarea
strategiei de crestere,prin concentrarea pe un segment de piata o nisa sau un p[rodus.De
exeplu,intreprinderea mica,in domeniul confectiilor se specializeaza in confectionarea imbracamintei
pentru barbate renuntind la fabricarea imbracamintei pentru copii sau dame.Daca intreptinderea se plaseaza
in cadranul II-ST poate fi aplicata srategia de diversificare, prin adaugarea la produsele cunoscute a unor
noi produse sau servicii.De expelu o intrepridere se ocupaatut de asamblarea cit si de comercializarea
calculatoarelor.Cadranul III-WT caracterizeaza cea mai dificila situatie a intreprinderii cind predomina
pericolelesi exista multe puncte slabe in activitatea intreprinderii.Pentru a schimba situatia se recomanda de
aplicat strategia de restringere care poate fi aplicata prin reducerea investitiilor si a
persolnalulu,reducerea cheltuielilor p[entru publicitate,stoparea fabricarii unor produse sau vinzarea unor
active sau chiar lichidarea intreprinderii.In cazul plasarii in cadranul IV-WO intreprinderea poate aplica
strategia de reorientare sau de depasire a slabiciunilor proprii.Pentru aceasta sse recomanda fuzionarea
cu alt intreprinderii sau reorentarea.DE exeplu o intreprindere mica ce presteaza servicii de transport de
pasageri in raza municipilui,si-a reorientat activitatea spre oferirea in chirie a automobilelor.si prestarea
serviciilor de reparatie.Specialisttii in domeniul managementului strategic recomanda ca analiza SWOT sa
fie efectuata cu regularitate p-u a servi punct de plecare In stabilirea strategiilor viitoare si definirea
obiectivelor intreprinderii.

55. erorile cele mai frecvente in gestiunea unei afaceri mici

Erori:
Alegerea ideii care nu este cea mai potrivita
Lipsa unei echipe manageriale
 Lipsa unui plan
Insuficienta resurselor financiare
Amplasament nefavorabil
Subestimarea competitiei
Lipsa unei strategii de marketing
Lipsa de numerar
Erori in selectarea persoanlului
Lipsa controlului

56. motivele incetarii activitatii antreprenoriale

In cetrea activitatii reprezinta ultima etapa a procesului antreprenorial. Motivele pot fi de diferit ordin,
incepand cu oboseala, stresul, tensionarea intreprinzatorului si dorinta de a se retrag din afaceri, ashimbarea
locului de trai sau propunerea de vanzare a afacerii pana la faliment, sau influenta factorilor politici si
legislativi, evolutia generalaa a economiei, inflatia, rata dobanzii, costul resurselor financiare etc.

58.Continutul functiilor de planificare

Planificarea-este o particularitate a managementului intreprinderii mici consta in aceea ca planificarea
activitatii poarta un character formal.Desi managementul eficint incepe intodeauna cu
planificarea,majoritatea managerilor ignora complet necesitatea elaborarii unei strategii de dezvoltare sau ii
acorda o importanta minora.Este f-t redus nr.intreprinderilor mici ce se dispun de un plan de afaceri,care ar
evalua situatia curenta si ar reflecta toate etapele si resursele necesare pentru realizarea cu success a
obiectiveleor si scoprilor fixate.Dupa cum spune si Robinson si J.Pearce ca managerii intreprinderilor mici
se concentreaza asupra realizarii asa numitului plan “zi de zi” considerilndul mai important p-u
intreprindere decit pe cel strategic.Fenomenul dat este prezent si in R.Moldova,deaorece incertitudinea si
intabilitatea economica,depandenta maer de mediul extern,creeaza mari dificutltati in realizarea
obiectiveleor prop[usede planul strategic.In ce priveste elabaorarea planului de afaceri la intreprinderea
mica,de obice acesta apeleaza la centrele de bussines si alte institutii specializate in intocmirea lor.Cu regret
in majoritatea intreprnderilor mici e neglijate si planificarea financira care poate fi efectuata nemijlocit de
conducerea intreprinderii.Determinind niv.veniturilor si cheltuielilor ,situatia fluxului in numerar
bug.provizoriu etc.Abaterile de la cifrele planificatepot erv drept primul semn al ieshirii de sub control si al
neconformitatii structurii si practicilor managerial cu sarcinile propuse.

57 Continutul functiilor de motivare.

Un rol important in reusita unei intreprinderi mici il joaca capacitatile profesionale ale subordonatilor si
creativitatea lor.Pentru imlicarea angajatilor si dirijarea comportamentelor lor spre ealizarea obiectivelor
generale ale intreprinderi,este necesara indeplinira corespunzatoare a functiei de motivare de catre
manage,rpin mijloace de stmulare motivational,practcarea unui stil de conducere corespunzator situatiei.
Una din cele mai cunoscute teorii motivationale a fost cea a lui A.Maslow si este cunoscuta cu denummirea
de piramida nevoilor.conform acestei teorii nevoile sun repartizate in 5 niveluri:fiziologice,de
securitate,sociale,de stima si de autorealizare.Alta teorie este cea a lui MC Gregor teoria X si Y in caer nu
oti angajatii au acelasi comportament si aceleasi atitudini fata de lucrul lor. De aceea managerul evaluind
contributia acestora poate conventional sa I imparta in 2 grupe X si Y.
Un mare interes privind comportamentul uman este teoria asteptarilor si cea a echitatii.
Potrivt teoriei asteptarlor,edzvolatata de V.VROOM,deoarece nu toti oameni au aceleasi nevoi,motivatia
fiecarui om trebuie adusa in corespundere cu nevoia sa.Pentru aceasta managerul trebuie sa cunoasca
asteptarile fiecarui angajat si sa-l motiveze pornind de la acestea.
Teoria echitatii se orienteaza asupra sentimentelor angajatilor privind efortul depus si rezultatul
obitnut,comparind ulterior cu rezulatul obtinut de alti angajati care indeplnesc acelasi lucru/.Unul dintre cei
mai reprezenativi factori motivationali ai presonalului intr-o intreprindere mica cu toate ca resursele
fincanciare sunt limitate ramine stimulearea material,care poate sa fie sub forma de salarii,premii,ajutoare
materialesau alte beneficii.Pe linga motibatile material la intreprindere mici se folosesc si alte forme de
motivare ca:participarea la conducerea intreprinderii,incurajarea initiative particulare ,introducerea unor
programe flexibile de munca.

59. solutii de depasire a problemelor antreprenoriale

 60. metode de incetare a activitatii unei afaceri mici
O caracteristica definitorie a micului business este durata de viata scurta a acestuia si o ridicata rata a
mortalităţii.
Studiile de specialitate efectuate in tarile europene au demonstrat, ca 2 din 3 întreprinderi mici îşi
încetează activitatea la finele celui de-al doilea an de activitate.
Cu toate ca la noi nu exista o astfel de statistica, numărul întreprinderilor micului business ce se lichidează este cu mult
mai mare, in comparaţie cu întreprinderile mari.
Metode de incetare a activitatii:
Incetarea temporara a actiivtatii
Incetarea definitiva a activitatii

61. procesul de lichidare a intreprinderii

Întreprinderea se lichidează prin hotărârea:
 Fondatorilor, in conformitate cu condiţiile prevăzute de documentele de constituire a întreprinderii,
inclusiv in legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectiva sau cu atingerea
scopurilor pentru care a fost înfiinţată;
 Instanţei de judecata in caz de:
1. faliment al întreprinderii;
2. declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3. încălcarea cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de activitate, prin care se explica
lichidarea întreprinderii;
4. expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectiva sau după atingerea scopurilor in care a fost
înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerei Înregistrării de Stat pe lângă Ministerul Justiţiei), daca fondatorii
întreprinderii nu au luat hotărârea de lichidare;
5. neprezentarea dărilor de seama contabile si statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioada ce depăşeşte un an;
6. alte temeiuri stabilite de Lege.
 Fondatorii anunţă creditorii întreprinderii despre lichidarea acesteia cu 3 luni înainte de expirarea duratei
de activitate a întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor in care a fost înfiinţată şi după publicarea in
Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.
 Termenul limita de înaintare a creanţelor de către creditori trebuie sa fie nu mai mic de 2 luni din
momentul publicării in Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului de lichidare.
 Lichidarea întreprinderii se efectuează de către Comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de
fondatori (asociaţi) sau de instanţa de judecata, care publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţia
despre lichidarea întreprinderii.
 Daca in procesul lichidării întreprinderii se stabileşte ca datoriile acesteia depăşesc activele, din care
cauza întreprinderea nu este in stare sa execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii) sunt obligaţi sa acţioneze in
judecata cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau sa-si anuleze hotărârea cu privire la lichidarea
întreprinderii.
 Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor creditorilor,
intocmeste bilanţul de lichidare si îl prezintă, odată cu predarea bunurilor ramase ale întreprinderii, fondatorilor
(asociaţilor) acesteia, instanţei de judecata, prin a căror decizie a fost înfiinţată.
 Creanţele creditorilor fata de întreprinderea ce se lichidează se executa in următoarea ordine:
1. Creanţele cetăţenilor fata de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor sau in legătură cu moartea, pe
calea capitalizării plaţilor respective pe unitate de timp.
2. Creanţele lucratorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru perioada de pana la 6 luni
precedente luării hotărârii de lichidare.
3. Achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pana la un an precedent luării hotărârii de lichidare.
4. Alte creanţe creditorilor.
 Creanţele neexecutate din cauza insuficientei de bunuri ale întreprinderii persoanei juridice (cu excepţia
cooperativelor de producţie) se considera stinse. Creanţele faţă de întreprinderea persoana fizica se lichidează si fata de
cooperativa de producţie se executa de către fondatorii (asociaţii) întreprinderii in modul stabilit de Lege.
 Fondatorul (proprietarul) sau instanţa de judecata care a adoptat hotărârea de lichidare a întreprinderii
sau organizaţiei este obligat sa instiinteze in scris despre lichidarea întreprinderii sau organizaţiei oficiului teritorial al
Camerei Înregistrării de Stat in termen de 3 zile de la data adoptării hotărârii, care consemnează in Registrul de Stat
începerea procedurii de lichidare a întreprinderii sau organizaţiei si instiinteaza despre aceasta organele fiscale, vamale,
statistice.
  Pentru radierea din Registrul de Stat a întreprinderii sau organizaţiei, se prezintă la oficiului teritorial al
Camerei Înregistrării de Stat următoarele acte:
o cererea cu privire la radiere;
o bilanţul de lichidare aprobat de proprietar si autentificat de notar;
o documentele de constituire si certificatul de înregistrare ale întreprinderii sau organizaţiei (in original);
o extrasul din Registrul de stat confirmând faptul ca întreprinderea sau organizaţia in procesul de lichidare nu este
fondator al unei alte întreprinderi sau organizaţii si nu are filiale si reprezentante;
o actul de confirmare a achitării integrale cu bugetul de stat, eliberat de inspectoratul fiscal teritorial,
o actul de confirmare a închiderii contului (conturilor) bancar, eliberat de banca (băncile) deserventa;
o actul de predare spre nimicire a ştampilelor întreprinderii sau organizaţiei, eliberat de organul de politie in a cărui raza
aceasta îşi are sediul;
o copia de pe avizul de lichidare (reorganizare) a întreprinderii sau organizaţiei, publicat in Monitorul Oficial al
Republicii Moldova;
o documentul eliberat de Arhiva de Stat, privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic
al Republicii Moldova, conform nomenclatorului.
 Aceste acte se prezintă in termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare de către comisia de
lichidare ori lichidatorul întreprinderii sau organizaţiei la oficiul teritorial al Camerei, pentru radierea din Registrul de
Stat. Oficiul teritorial al Camerei va adopta, in termen de 3 zile de la data primirii actelor, decizia de radiere.
Întreprinderea sau organizaţia se considera lichidata din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat si
consemnarea acestui fapt in registru.

62. incetarea definitiva a activitatii unei afaceri

In cetarea definitiva a activitatii de antreprenoriat poate avealoc prin:
vanzarea afacerii, transferarea dreptului de proprietate asupra afacerii in shimbul unie plati
fuziunea sau asocierea cu alte intreprinderi, contopirea intr-o singura afacere a aunor
intreprinderi; la fuziunea intrepriderilor, toate drepturile patrimoniale si obligatiile fiecaruia din ele trec, la
intreprinderea nou infiintata
transferarea ei catre membri familiei,
lichidarea sau declararea falimentului acesteia.