Professional Documents
Culture Documents
un articol ştiinţific
Vasile DINU Gheorghe SĂVOIU
Dan-Cristian DABIJA
Editura ASE
Bucureşti
2016
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
Editura ASE
Piaţa Romană nr. 6, sector 1, Bucureşti, România
cod 010374
www.ase.ro
www.editura.ase.ro
editura@ase.ro
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Rodica Pamfilie
Prof. univ. dr. Constanța Bodea
Prof. univ. dr. Ion Stancu
I. Săvoiu, Gheorghe
II. Dabija, Dan Cristian
001.8
Editura ASE
Redactor: Livia Radu
Tehnoredactor: Violeta Rogojan
Coperta: Violeta Rogojan
Autorii îşi asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea
materialului şi pentru sursele bibliografice menţionate.
Argument
Autorii
Prefață
ci de câte ori articolele respective au fost citate de alți autori. Un indicator relativ
recent care a fost creat pentru evaluarea acestui proces al citărilor îl constituie
indicele Hirsch, după numele celui care l-a creat. H-index reprezintă cel mai mare
număr h de articole ale unui autor, cu cel puțin h citări fiecare dintre ele. Autorii
explică foarte clar cum se calculează practic acest indice și cum este el folosit în
principalele baze de date internaționale, cum sunt Web of Science, Scopus, Google
Scholar, Research Papers in Economics (RePEc). Un aspect extrem de util este și
discuția lansată de autori pe ideea unor strategii de optimizare a citărilor, o
modalitate practică de creștere a vizibilității articolelor publicate. Până la urmă,
important nu este să publici, ci să fii citit și, mai ales, citat.
Capitolul 3 – Redactarea unui articol științific. Acesta este un capitol
aplicativ, în sensul explicării modalității practice de redactare a unui articol
științific. Este important de subliniat faptul că o asemenea lucrare trebuie să se
realizeze folosind un stil științific definit printr-o serie de caracteristici prezentate
foarte clar și metodic de către autori. Stilul științific se deosebește fundamental de
stilul eseistic, în care accentul se pune pe atractivitatea și metaforica literară și nu
pe claritatea, precizia, concizia și logica argumentativă. Un articol bun este un
articol capabil să explice scopul, metodologia și rezultatele unei cercetări științifice
într-o perspectivă atent delimitată de ipotezele și limitele cercetării. Interpretarea
rezultatelor și sintetizarea întregului demers într-o serie de concluzii constituie
iarăși o cerință fundamentală a redactării.
Acestor cerințe li se adaugă și cele privind modalitatea de a cita în text și
apoi de a scrie în lista finală de referințe lucrările folosite ca suport ideatic și
argumentativ în realizarea propriei cercetări. Autorii prezintă în acest capitol
cerințele sistemului de referențiere Harvard, unul dintre cele mai frecvent folosite
sisteme în publicarea articolelor în domeniul științelor socio-umane, din care face
parte și economia. Este lăudabil efortul autorilor de a prezenta un număr
impresionant de exemple de citări, astfel încât cititorul să le poată înțelege foarte
ușor și apoi aplica. Capitolul se încheie cu prezentarea unor reguli practice privind
tehnoredactarea articolelor.
Capitolul 4 – Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării. În toate
marile universități din lume, se fac eforturi deosebite pentru a se transmite
studenților și doctoranzilor necesitatea respectării unor norme de etică a cercetării
științifice și a realizării articolelor științifice. Un loc important în cadrul acestor
eforturi materializate prin cursuri, seminarii și publicarea de cărți dedicate
proprietății intelectuale îl ocupă fenomenul de plagiat. De aceea consider că autorii
au făcut un lucru extraordinar explicând în mod clar în ce constă fenomenul de
Prefață 13
plagiat și cum poate fi el prevenit printr-o serie de metode practice și, mai ales,
printr-o legislație adecvată. Dar cel mai important este că trebuie să înțelegem
necesitatea existențială de a termina cu această cultură a imposturii și mediocrității
în viața intelectuală și de a construi o cultură nouă bazată pe recunoașterea
valorilor autentice și respectarea proprietății intelectuale. Autorii realizează în
prima parte a capitolului o adevărată pledoarie pentru promovarea creativității și
originalității în cercetarea științifică, inclusiv prin dezvoltarea gândirii laterale
inițiate de Edward de Bono. Se explică fenomenul plagiatului și se prezintă
paradigma semantică a plagiatului. Autorii subliniază faptul că „plagiatul este
considerat un act antieducațional, anticultural și antisocial prin definiție”. De aceea
este foarte important să se cunoască de către toți cercetătorii legislația antiplagiat și
modul ei de aplicare. Plagiatul este un fenomen multidimensional, dimensiunea
juridică precizând consecințele posibile pentru cei care încalcă etica cercetării. Sunt
explicate foarte clar normele juridice prvăzute în actuala legislație, respectiv în
Legea Educației și Legea Eticii în Cercetare. Pentru o mai bună informare a
cititorului sunt explicate principalele forme de manifestare a plagiatului, pecum și
modalitățile practice de prevenire a acestui fenomen. Potențialii autori de articole
științifice trebuie să știe faptul că toate revistele indexate în bazele de date
internaționale de prim rang folosesc programe software specializate pentru
detectarea similitudinilor cu alte lucrări publicate și evidențierea unei eventuale
practici de plagiat sau autoplagiat.
Capitolul 5 – Publicarea unui articol în domeniul științelor economice.
Acesta este un capitol care ne ajută să înțelegem universul publicațiilor științifice și
modul lui de structurare generat în special de sistemele informatice moderne și de
Internet. Autorii prezintă o serie de idei privind evaluarea performanței științifice în
mediul universitar economic, în conformitate cu legislația actuală și cu cerințele
internaționale. Sunt prezentate principalele baze de date internaționale care
indexează și comercializează miile de reviste din domeniul economic și al
administrării afacerilor. Foarte utilă este informația privind revistele românești din
domeniu care au reușit performanțe internaționale de indexare, cu exemple de
interes pentru toți cei care intenționează să-și publice rezultatele cercetărilor
științifice.
Foarte inspirată mi se pare prezentarea ideii de ierarhie a revistelor din
domeniul economic și a modului în care pot fi accesate asemenea ierarhii, susținute
pe baza unor indicatori scientometrici, cum sunt de exemplu factorii de impact.
Subliniez efortul deosebit făcut de autori de a explica unele sensuri și interpretări
14 A concepe, redacta şi publica un articol ştiinţific
Argument ................................................................................................................. 5
Prefață ..................................................................................................................... 9
Cuprins .................................................................................................................. 15
1. Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice (Gheorghe SĂVOIU) .................. 17
1.1 Clasic și modern în cercetarea științifică actuală .......................................... 17
1.2 Tipologia cercetărilor economice moderne ................................................... 31
1.3 Unele particularități ale cercetării economice moderne ................................ 37
1.3.1 Ciclul primar al inputurilor ‒ outputurilor cercetării economice .......... 41
1.3.2 Ciclul secundar al strategiei cercetării economice ................................ 48
1.3.3 Ciclul terțiar al inferenței și controlului cercetării economice .............. 55
1.3.4 Ciclul cuaternar al rezultatelor cercetării economice ............................ 67
1.4 Comunicarea rezultatelor unei cercetări științifice........................................ 70
Bibliografie ............................................................................................................. 91
2. Structura și optimizarea citării unui articol științific (Vasile DINU).......... 100
2.1 Elementele structurale ale unui articolului științific.................................... 100
2.1.1 Elemente pre-text ................................................................................ 100
2.1.2 Elemente de text.................................................................................. 107
2.1.3 Elemente post-text .............................................................................. 127
2.2 Optimizarea citării unui articol ................................................................... 130
Bibliografie ........................................................................................................... 153
3. Redactarea unui articol științific (Vasile DINU) ........................................... 157
3.1 Stilul științific de redactare al unui articol .................................................. 158
3.2 Redactarea bibliografiei .............................................................................. 165
3.2.1 Citarea în text în sistemul Harvard ..................................................... 171
3.2.2 Lista de referinţe în sistemul Harvard................................................. 178
3.3 Reguli privind tehnoredactarea .................................................................. 198
3.3.1 Redarea textului scris .......................................................................... 200
3.3.2 Tabele și figuri .................................................................................... 203
3.3.3 Câteva reguli privind punctuația ......................................................... 207
Bibliografie ........................................................................................................... 210
16 A concepe, redacta şi publica un articol ştiinţific
Acest prim capitol este dedicat aspectelor clasice și moderne ale cercetării
științifice actuale, cu accent pe particularitățile cercetării economice moderne și pe
comunicarea finală a rezultatelor acesteia. Capitolul dezvoltă o teorie ciclică a
cercetării, axată pe un ciclu primar al inputurilor – outputurilor cercetării
economice (dată – informație – indicator – sistem de indicatori – eroare), urmat de
un ciclu secundar al strategiei cercetării economice (metodă și metodologie), apoi
de ciclul terțiar al inferenței și controlului cercetării economice (ipoteză, test,
modelare și model) pentru a se finaliza practic în ciclul cuaternar al rezultatelor
cercetării economice (legea și paradoxul). În funcție de o gamă tot mai variată de
criterii, tipologia cercetărilor economice moderne se extinde vertiginos perimând
unele categorii și făcând posibilă apariția altora noi, ca rezultat al schimbării tot
mai rapide a tehnologiilor și circuitului informației.
1
Un demers de tipologizare a activității de cercetare este precar și riscă să devină ambiguu,
date fiind conținutul, metoda și modelul ca patrimoniu comun al oricărei cercetări.
Clasificarea cercetării moderne are în vedere argumente externe, mai ales cele legate de
sfera realității investigate, de finanțarea și de managementul specific.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 21
• obiectivitatea/verificabilitatea intersubiectivă;
• fidelitatea sau repetabilitatea cu rezultate identice;
• validitatea sau dacă sistemul etalon2 și metoda de măsurare cuantifică
într-adevăr ceea ce ar trebui să măsoare;
• standardizare și comparabilitate prin simplitate prelungită.
Pe parcursul ultimului mileniu s-a conturat importanța cercetării
fundamentale, drept pilon al politicilor științifice naționale și internaționale. În
țările dezvoltate ale lumii, guvernele își asumă ca priorități și cercetarea
fundamentală, alături de dezvoltarea resurselor umane și a infrastructurii de
cercetare, iar cercetarea aplicativă și cercetarea sau dezvoltarea experimentală
(inclusiv dezvoltarea și transferul tehnologic) au devenit în mare măsură activități
dominate de sectorul privat.
Universul științific modern s-a redefinit permanent prin trans-, inter-, cros- și
multidisciplinaritate generând multiparadigma ca „inferenţă a adevărurilor aparent
absolute ale unei ştiinţe în universul cunoaşterii ‒ extindere realizată cu o eroare de
reprezentativitate anticipată și determinabilă a ştiinţei particulare ‒ care a condus la
transformarea acestora în adevăruri relative” (Săvoiu, 2015).
Din paradigma clasică, schematizată şi ierarhizată de peste trei decenii
(Kuhn, 1973; 1982) s-a dezvoltat treptat multiparadigma modernă a cercetării,
beneficiind de o reprezentare vizuală care descrie o veritabilă reţea de concepte,
mult mai extinse ca utilizare, cointegrate, dar în același timp capabile să includă
cronologia, spațialitatea și structuralitatea acestor concepte. Multiparadigma
cercetării a devenit în fapt un set de paradigme reunite spațial și temporal, dar și
restructurate, axate pe metodologii dinamice şi pe analize de modele inovative în
procesele de cunoaştere (Feigl, 2004). În mod concret, paradigma clasică a
ştiinţelor izolate s-a înălțat din „solul” observaţiilor empirice, prin experimentul
extins sau experiența generalizată, multiplicându-se în contextul larg al realităţii
spațiale și temporale. Ulterior, prin interconectarea de ipoteze multiple,
universalizând metodologiile și omogenizând metodele, în căutarea de modele
aplicabile trans-, inter-, cros- și multidisciplinar, paradigmele clasice au fost
validate teoretic și practic, pentru a constitui, la final, multiparadigma modernă a
cercetării științifice (Săvoiu, 2015). Aceasta descrie modern o veritabilă metateorie
a cercetării, printr-o rețea de postulate, tehnici, instrumente şi algoritmi specifici.
2
Etalonul a fost definit de vechii greci ca metron sau unitatea minimă de măsură extrasă
din concretețea geometriei și transferată în spațiul spiritualizat al poeziei și al metricii
sale.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 23
Figura nr. 1. Ciclul sintetic sau demersul simplificat al unei cercetări științifice
Sursa: Figura sintetizatoare a ciclului cercetării este realizată de autor
Figura nr. 2. Ciclul extins al etapelor sub presiunea timpului unei cercetări
științifice moderne și corespondența efemeră cu redactarea articolului
Sursa: Adaptat după https://explorable.com/what-is-research &Experiment -resources.com
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 27
economic, în 1971, ci identificând doar modele cu un grad mai mic sau mai mare
de eroare de predicție economică (Georgescu-Roegen, 1971).
Cercetarea științifică economică modernă tinde să capete un alt înțeles, unul
mai dinamic și mai pragmatic, caracterizat de permanenta trecere de la procesul de
descoperire la cel aplicativ. Astfel, cercetarea devine un proces care debutează cu
întrebări referitoare la realitatea economică, descrisă prin tot mai multe date și
informații, variabile și corelații, care, mai apoi, testează răspunsurile sau soluțiile la
aceste întrebări și le modelează la final, cu scop predictiv. Cercetarea cu un evident
caracter predictiv apare numai în cazul în care răspunsurile sau soluțiile modelate
au putut fi reproduse în mod fiabil (cu un nivel acceptat al erorii), de fiecare dată
când testarea a fost efectuată, indiferent de cine și cu ce tehnologie sau pachet de
programe informatice a realizat testarea modelului.
Cercetarea economică a fost și rămâne un act creativ, în sensul descris de
Graham Wallas, în Arta gândului (The Art of Thought), care reunește într-un mod
propriu cele patru stadii ale procesului creativ în general, adică pregătirea,
incubarea, iluminarea și verificarea unei idei complet noi, printr-o osmoză
conștientă și inconștientă în același timp, specifică originalității (Wallas, 1926).
Cercetarea economică detaliază excesiv pregătirea, prin identificarea problemelor
și studiul orientat al resurselor bibliografice (teoretice și aplicative). Pregătirea
bibliografică concretă descrie și structurează patru tipuri de cercetări (Șandor,
2013), chiar din debutul acestora, prin orientarea lor către: soluție (rezultat),
metodologie, legi și teorie, aplicare din perspectivă imediată, cu ajutorul modelului,
experimentului, simulării etc. (Cooper, 1988; Silverman, 2013).
Specificitatea incubării și intensitatea iluminării în cercetarea economică
conturează diferențierea majoră a acesteia în raport cu multe alte tipuri de cercetare
științifică. În perioada de incubare, cercetătorul, în mod aproape inconștient, nu
face niciun efort legat de problema pe care se centrează concret cercetarea sa, dar
în același timp lucrează în realitatea economică în care problema a apărut. De aici
și cele două aspecte aparent divergente ale incubării cercetării economice, unul
negativ al abandonului aproape total tematic, precum și un altul pozitiv, al
poziționării proceselor sale mentale (involuntar și inconștient) permanent în
proximitatea realității economice generatoare de probleme.
Toate tipurile de cercetare științifică recunosc importanța și necesitatea
incubației în asigurarea creativității prin intermitențe sau chiar abandon aparent
tematic (diluarea intensității gândirii creative și chiar abandonarea ei aparentă sunt
esențiale). Se pot obține rezultate, metodologii, legi economice și chiar modele,
40 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
experimente și simulări ale unor fenomene și procese economice, toate cu mult mai
competitive prin cercetarea în paralel a mai multor probleme și prin abandonări
succesive ale uneia și aceleiași probleme (Wallas, 1926), decât dacă se încearcă a
se termina o cercetare dintr-un singur efort exagerat de intens și neîntrerupt.
Ceea ce generează diferenţierea cercetării economice în sensul unei incubații
accelerate faţă de toate celelalte tipuri de cercetări este tocmai omniprezența altor
probleme economice în viața cercetătorului, alternanța și frecvența adaptării prin
identificarea de soluții prompte fiind dictată de presiunea economicului cotidian
asupra acestuia.
Iluminarea în cercetarea economică este ceva mai scurtă ca periodicitate a
apariției și puțin mai diluată ca durată faţă de alte cercetări, gândul absolut
fulgerător care o naște ivindu-se cu o frecvență mai mare și o intensitate mai mică.
Acest gând, mai des și mai slab ca intensitate, apare ca urmare a plutirii libere în
mintea cercetătorului a tuturor evenimentelor zilnice, dominate de un conținut
economic cert și a tuturor asocierilor întâmplătoare sau corelațiilor neașteptate
dictate pe perioada incubației.
Etapa iluminării sau a eruperii instantanee a unei idei complet noi și
nebănuite până atunci este evident imposibil de influențat de o manieră volitivă sau
conștientă. Iluminarea în cercetarea economică este însă facilitată conștient de
plasarea continuă a gândirii cercetătorului în spațiul economic, într-un areal al
interconexiunilor deschise și al atitudinilor, favorizând prompt realizarea sinapsei
ideative și inovative, printr-un lanț de intercondiționări anticipate într-un mediu
economic perpetuu (Wallas, 1926).
Iluminarea intersectează mult mai ușor în cercetarea economică toate
celelalte trei stadii. Aceasta se traduce printr-o triplă acțiune în procesul de
iluminare, respectiv se verifică validitatea noii idei, în contextul pregătirii și
incubării datelor și informațiilor similare sau complet diferite de natura
fenomenului investigat. Prezența permanentă a gândirii cercetătorului în spațiul
ideatic specific ştiinţelor economice şi a administrării afacerilor chiar și în celelalte
activități ale zilei, funcționează ca un catalizator al iluminării. Creativitatea ca și
originalitatea complementară acesteia subliniază că stadiile lor sunt simultane și nu
pot exista separat unul fără celălalt din cauza complexității mecanismului
cercetării. Chiar și atunci când tânărul cercetător își verifică și își citește
corespondența pe Internet, bea cafeaua sau ceaiul și deschide un mesaj telefonic
etc. acesta incubează în același timp și alte probleme care au declanșat cercetări
multiple și diverse, deschise deja în gândirea sa economică, prin demersul parcurs
până atunci de echipa de cercetare din care face parte.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 41
Acest ciclu de debut se înlănțuiește într-o iterație specifică din care nu pot
lipsi datele, decriptarea mesajului prin informație, selectarea informației cu caracter
sintetic, promptitudinea, relevanța și adecvarea maximă devenită indicator, urmată
de reunirea informațiilor selectate în sisteme de indicatori, cu precizarea clară și
permanentă a nivelului lor de eroare.
a) Datele economice au fost structurate de la începuturile cercetării
economice în trei componente distincte: partea numerică sau cantitativă (generează
indicatorul economic propriu-zis), componenta de delimitare în timp, spaţiu şi
organizatoric (include şi precizarea unităţii de măsură, precum şi asigurarea
comparabilităţii informaţionale) şi componenta noţională (conține metodologia de
calcul a indicatorului economic). Datele economice sunt completate sau descrise
complet prin metadate (reunind ultimele două componente descrise anterior și
expuse în tabelul nr. 2).
Pregătirea pentru incubare și chiar incubarea, iluminarea și validarea,
presupun date sau inputuri obținute prin observare (atât ca rezultat al culegerii și
înregistrării prin interviuri, experimente, sondaje, cât și ca observare pură de tip
documentar). Data și metadata generează împreună:
• baze de date economice care cuprind sisteme de gestiune şi mijloacele de
culegere, prelucrare, transmitere, stocare, regăsire a datelor economice;
42 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Clock (BCC). Un astfel de sistem ultramodern este redat static în figura nr. 4, un
sistem care poate prelua grafic (în plan) doar o secvență lunară statică din „filmul”
atât de dinamic al recesiunii economice a Uniunii Europene, în 2008-2009.
înregistrarea altei valori estimate sau inferențiate în locul celei reale şi se determină
fie ca eroare absolută, fie ca eroare relativǎ (admisă până la valoarea de 5% în
marea majoritate a cercetărilor economice, dar putând atinge și valori mai mari în
cele de pionierat, ori cu mult mai reduse în modelări cu praguri diminuate de
eroare). Eroarea se cuantifică şi ca valoare descrisă de abaterea de la o structură
fenomenologică cunoscută, dar nerespectată integral în cadrul unei cercetări.
O cercetare economică cu pretenții de profesionalism și acuratețe precizează
alături de date – informații – indicatori și eroarea cu care au fost obținute toate
acestea, conferindu-i astfel credibilitatea necesară (în acord cu cercetarea, respectiv
cu data). Acurateţea rezultatelor unei cercetări economice se definește în general
prin gradul de apropiere al parametrilor sau estimaţiilor de valorile reale. Eroarea
cercetării deține o diversitate inegalabilă în demersul investigativ, fiind legată de
toate elementele ce o compun efectiv. Eroarea unei cercetări științifice poate fi
clasificată în raport de conținut sau profunzime (eroare materială și formală), în
funcție de impactul asupra cercetării cu sensul de reluare integrală a acesteia
(eroare sistematică și aleatoare), de pasul demersului cercetării sau secvența
programului de cercetare în care apare (eroare de metodologie, sondaj, observare,
prelucrare, testare, validare, decizie) etc. Eroarea poate altera complet o cercetare
științifică atunci când descrie lipsa de acurateţe a acesteia și poate impune reluarea
sau chiar renunțarea la cercetarea în cauză din motive multiple (ex: lipsa de
acoperire fenomenologică, eșantionarea incorectă, incompletitudinea și lipsa de
autenticitate a răspunsurilor, rata de non-răspuns majorată peste anticipări, lipsa de
calitate a prelucrării etc.).
Un concept esențial în înțelegerea rolului erorii în cercetarea științifică îl
reprezintă pragul de semnificație al acesteia. În cercetarea economică se lucrează
de obicei cu două praguri de semnificaţie, corespunzătoare nivelului exprimat
probabilistic sau procentajului maximal admis al erorii: pragul de 0,01 (1% eroare)
şi pragul de 0,05 (5% eroare). Pentru modelările econometrice cu caracter de
pionierat se admit destul de rar și cu dificultate unele valori ușor mai mari, dar fără
să depășească 0,1 (10% eroare). Atunci când are mai multe soluții un cercetător
trebuie să găsească variante de utilizare în mod distinctiv, implicit de ierarhizare a
acestora. Când se va folosi concret unul sau altul din pragurile de eroare care se
redenumesc praguri de semnificație ale întregii cercetări economice axate pe
testarea și validarea/invalidarea de ipoteze, asocieri și corelații? Cu caracter general
economia, statistica și econometria acceptă pragul de 0,05 (5% eroare), dar de
îndată ce se dorește o precizie mai mare în procese de prognoză sau predicție
pragul admis al erorii devine semnificativ mai mic, respectiv pragul de 0,01
(1% eroare) și chiar praguri mult mai mici.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 47
Așa cum nu există știință fără teorie, tot astfel nu poate avea loc o cercetare
economică fără metode și metodologie. Prin intermediul metodei și al metologiei se
descriu calea și strategia cercetării, atât pentru cel mai simplu, cât și pentru cel mai
complicat demers de cercetare în economie și afaceri economice, de o manieră
sintetică și riguroasă, argumentativă și anticipativă.
a) Metoda, un concept cu vechi origini elene, semnificat etimologic prin
„cale” sau „mijloc” (DEX, 2012), definește concepția de bază a cercetării:
anticipează, trasează sau prescrie un anumit mod de a acţiona și într-o realitate
economică, reunind într-un sistem distinctiv principii, reguli și modalități de
cunoaştere şi transformare a acestei realităţi.
Nu există o metodă cu valențe universale asemeni unui panaceu cu impact
restricționat sau valabil numai în cercetări economice. Metoda, în cercetarea
economică, a evoluat de la tipul inițial fizico-mecanicist, unde fenomenul concret,
legile și principiile economice erau abordate similar cu cele fizice, către tipul de
metodă bioorganicistă cu reperele asimilate din biologie și specificul organizării
materiei vii, accentuând taxonomiile de orice fel, pentru a descoperi ulterior
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 49
trebuie exagerată această caracteristică în toate situațiile noi sau complet incerte,
chiar dacă inducţia modernă a fost concepută ca o strategie de formulare a
presupunerilor despre necunoscut.
Reamintind importanța problemei falsificabilității în logica cercetării se
impune a fi comentată și reticența privind raționamentul inductiv ori argumentația
inductivă care suferă de incompletitudine. Aceasta a atras din partea lui Popper
respingerea categorică a inducției ca metodă universal valabilă sau gândire
omnipotentă în cercetarea științifică și chiar ca metodă universală de cunoaștere
(Popper, 1973). În concluzie, atunci când cercetărul economic susține o teorie
inductivă devine mai puțin credibil și pentru că își bazează explicația sau
argumentația pe ceea ce acesta consideră că ar fi probabil să se întâmple, dacă și
numai dacă, un anumit factor se va petrece sau un anume incident particular va
avea loc. În timp ce abducția sau intuiția reprezintă un deziderat fundamental al
cercetării economice, aceste ultime două tipuri de raționamente (inductive și
deductive) rămân utile în argumentația testării, deciziei, modelării economice, fie și
numai dacă se are în vedere tranziția de la adevăruri ce aparțin sau derivă din
realitatea microeconomică în cea macroeconomică prin agregare și reciproc prin
dezagregare.
Într-un ciclu terțiar al demersului cercetării științifice economice structurat
pornind de la ipoteză, la test, până la modelare și model se recunoaște primatul
ipotezei ca rezultat al identificării cauzelor stuației problematice și anticipării de
soluții prin intuiție sau abducție, dar și al construcției ipotezei ca demers distinct
realizat cu sprijinul deducției și inducției.
a) Ipoteza, un concept grec prin originile sale, reprezintă un enunţ cu
caracter provizoriu, o supoziţie consistentă sau o teză mai puţin certă sau
incompletă ori încă nedovedită ca adevărată. Orice ipoteză științifică este mai mai
mult decât o simplă întrebare bine țintită și un răspuns posibil intrinsec, prin faptul
că demonstează sau anulează condiția de adevăr sau fals a acelui răspuns
(deschizând sau închizând un itinerariu de cercetare), dar și prin referirea concretă
la o nouă realitate intuită corect sau incorect, complet sau parțial. Pentru a realiza
acest al doilea scop și el esențial, ipoteza implică și valorifică testul, care deține
rolul de a ilumina și controla.
În cercetarea economică modernă, ipoteza reprezintă o afirmație construită
prin raționament logic inductiv sau deductiv, cu riguroare, cu mare exactitate și
atenție, referitoare la un fenomen aparținând unei realități economice date. De
altfel chiar cercetarea economică se poate redefini de la simplă la complexă,
58 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
z2 x-x zt Probabilitatea
1 −2
f (z) = e unde: z = p(z>zt)
2π σ
3.08 0.001
f(z) este densitatea de repartiţie a lui 2.57 0.005
z, iar x şi σ sunt media zero şi 2.32 0.010
abaterea pătratică unu a unei 1.96 0.025
distribuţii reduse, normate sau 1.64 0.050
standardizate. 1.28 0.100
Media nulă este plasată în originea graficului şi variabila z este tabelată probabilistic.
sub semnul întrebării sau chiar anulând legile mai vechi sau în curs de validare),
dar și formularea de noi legi pornind de la noi modele.
a) Legea economică îmbracă de obicei forma unei (co)relații exprimate
sintetic și riguros, cuantificate și validate, cu un nivel extins de generalizare, o
(co)relație simplă sau multiplă ori o asociere constantă și deloc iluzorie,
descoperită între fenomenele sau procesele ce compun spectrul realității
economice.
Rezultat al unei cercetări axate pe o cunoaştere științifică care își declară
intenția de a fi „universală, exactă, verificabilă și veridică,” pe care o demonstrează
relativ într-o abordare economică „integrală și integrativă” (Constantinescu, 1998;
Răboacă, Ciucur, 2004), legea economică este un concept care exprimă ca oricare
altă lege atât raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între
laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen economic, între obiecte sau
fenomene economice diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces
economic, cât și modificarea cu caracter regulat care intervine într-un fenomen
economic, într-un proces ca detaliere temporală, spațială și structurală a
fenomenelor, exprimând esența tuturor acestora (DEX, 2012).
O nouă lege, ca rezultat al cercetării economice, răspunde standardelor
științifice dacă satisface un set de cerințe minimale, dintre care se pot aminti (Duță,
2002): coerenţă logică sau conexiuni interne compatibile reciproc, deductibilitate
sau derivare logică internă, inferențialitate de la fenomen la diversitatea
procesuală, un grad ridicat de completitudine relaționară și fenomenologică,
concordanță și principialitate, aplicabilitate și pragmatism, toate acestea fiind
verificabile din punct de vedere pur științific etc.
Principiile economice, care esențializează legile economice, uneori până la a
se substitui substanței acestora, sunt practic niște norme de comportament sau de
acțiune economică, elaborate în concordanţă cu cerinţele obiective ale acelorași
legi. Un exemplu simplu și elocvent este principiul generalizării comportamentale
al lui homo oeconomicus sau homo rationalis care substituie legea minimului efort
cu maximum de rezultate.
Legea economică se descoperă printr-o primă cercetare, ulterior se
generalizează, se expune paradoxului și, în final, este contestată și dispare sau
rămâne decorativ-istorică.
b) Paradoxul economic reflectă pierderea totală sau parțială a caracterului
de universalitate a unei legi economice. În ciclul final al cercetării economice,
paradoxul rămâne un rezultat al acesteia care pare a se contrazice, dar în acelaşi
timp ar putea fi şi adevărat (Cantini, 2014).
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 69
debutul activității sale, drept răspunsuri la tot atâtea tipuri de întrebări concrete
(Lasswell, 1948):
• cine comunică impune analiza reglării (control analysis);
• ce comunică conduce la analiza conţinutului (content analysis);
• prin ce canal comunică implică analiza mijloacelor (media analysis);
• cui comunică are ca rezultat analiza audienţei (audience analysis);
• cu ce efect comunică generează analiza efectelor (effect analysis).
Interesul acordat uneia sau alteia dintre analizele anterioare din perspectiva
economică nu trebuie să conducă la fragmentarea acţiunii de comunicare.
Cercetătorul, singur sau în echipă, caută prin valorificarea unor canale vizuale,
auditive sau mixte de comunicare să focalizeze atenția finală a celor cărora le
comunică rezultatele cercetării, insistând asupra originalității și utilității acestora,
specificitatea efectelor fiind determinată de adecvarea comunicării în interacţiune
cu metodologia și modelarea utilizate, dar și de realitatea economică destinată a-i
accepta concluziile. Comunicarea științifică economică se particularizează prin
dorinţa şi capacitatea individuală a cercetătorului modern de a adopta atitudinea
comunității disciplinare academice căreia îi aparţine, de a dialoga și de a redacta în
termenii acestei comunităţi, din care face parte sau dorește să facă parte, în cazul
debutului său în cercetare.
Comunicarea rezultatelor cercetării prin publicarea sau expunerea lor orală
este tot atât de importantă ca și obținerea lor, deoarece este necesară pentru a le
face cunoscute, vizibile lumii ştiinţifice din domeniul de apartenență și altor
grupuri interesate, în vederea asigurării schimbului de valori şi informaţii. Explozia
informațională modernă face ca viteza comunicării prin publicare sau expunere
orală a cercetărilor științifice economice să crească vertiginos, în paralel cu
standardizarea tuturor căilor de acces la rezultate, în mod stratificat prin
constituirea de baze de date specializate, interne și internaționale de articole, studii,
cărți, prin selectarea de cuvinte-cheie, titluri succinte și relevante, autori corect
indexați, domenii subdisciplinare sau trans-, inter-, cros- și multidisciplinare (prin
codificare JEL - Journal of Economic Literature) și rezumate cu volum limitat de
cuvinte de forma abstractului tip. Principalele beneficii ale comunicării prin
publicare sau expunere orală a rezultatelor cercetării economice se referă la
extinderea bazei de cunoștințe în domeniul economic, îmbunătățirea calității
cercetării cu accent pe creativitate demonstrată și originalitate validată, creșterea
accesului prompt al altor cercetători la informație, în paralel cu diminuarea
timpului efectiv al accesului modern virtual, în contrast cu cel clasic de tip real,
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 73
viitoarei cariere a autorului acesteia. Inițial structura tezei de abilitare a fost expusă
unor rigori foarte detaliate cantitativ și calitativ. După un scurt rezumat de 4-6 mii
de caractere, secțiunea întâi, cuprinsă între 150-300 de mii de caractere identifică
trei sau patru contribuții majore, transformate în competențe transferabile
doctoranzilor, iar secțiunea a doua, sintetizată într-un număr maxim de 25 de mii de
caractere, relevă direcțiile planului de dezvoltare a carierei (cercetare, predare,
aplicare practică), pentru atragerea și coordonarea de doctoranzi, în timp ce în
ultima secțiune se prezintă referinţele bibliografice aparținând majoritar autorului
asociate conţinutului primelor două secţiuni. Aspectele excesive cantitative au fost
eliminate din constrângerile structurale după anul 2015, conferind o mai mare suplețe
formală. Teza de abilitare conferă un atestat de abilitare acordat celui care realizează
susținerea acesteia de o manieră reușită, în fapt un titlu care certifică o calitate
dovedită prin competențele descrise în teză de conducător de doctorate, într-un
domeniu științific (exemplu concret: doctor abilitat în domeniul de studii
universitare de doctorat cibernetică şi statistică economică).
În capitolul „Modul de pregătire a unui manuscris pentru publicare”, din
Manual de autorat științific, lucrare coordonată de Ioan Dumitrache și Horia Iovu
apărută în 2009, Liviu Marşavina și Carmen Bălan subliniază două aspecte
definitorii ale acestei categorii de lucrări:
• în afara autorului propriu-zis aceste lucrări beneficiază de coordonator,
îndrumător sau conducător (Dumitrache și Iovu, 2009, p.24), în vederea realizării
lor într-o manieră standardizată, conform cerințelor specifice ale instituțiilor
educaționale universitare (exceptând teza de abilitare);
• sunt simultan lucrări de cercetare, dar și de evaluare/notare calitativă a
autorului, beneficiind de un public restrâns și destinație pronunțat didactică ceea ce
le reconsideră ca aparținând literaturii „gri” (gray literature).
Lucrările sau publicațiile științifice legate de învățământ și de cercetarea
didactică cu caracter disciplinar prezintă atât aspecte comune, cât și ușor
diferențiate comparativ cu cele academice de popularizare a aspectelor ştiinţifice în
manieră clasică, respectiv:
• Propunerile de proiecte, granturile și contractele de cercetare, precum și
rapoartele finale de cercetare sunt realizate prin procese de standardizare maximă,
după seturi de reguli și ghiduri foarte precise, fiind evaluate de referenții și experții
care stabilesc inițial eligibilitatea și notează în vederea ierarhizării criteriale scopul
lor, modul concret de atingere a obiectivelor, sustenabilitatea, realizarea practică,
78 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Lungimea medie
Format articol Descriere succintă
(în cuvinte, numărul de tabele/
standardizat a conținutului
grafice și citări)
Articol de opinii Opinii și comentarii 2-4 mii de cuvinte și 3-5 tabele/
și comentarii din revizuirea literaturii grafice și maxim 50 de citări
(Opinion & comment
article)
Studiu de caz Studiu de caz relatând 4-6 mii de cuvinte și 4-6 tabele/
(Case study) experiențe importante grafice și 20-40 citări
și unice
Raport special Sinteza unui eveniment sau 1,5-2 mii de cuvinte și 1-2 tabele/
(Special report) subiect de interes științific grafice și 10-20 citări
Raport de cercetare Prezentarea pe scurt 1,5-2 mii de cuvinte și 1-2 tabele/
(Research report) a rezultatelor cercetării grafice și 10-20 citări
Scrisori Referiri la cercetări originale 700-750 cuvinte (maxim 1000)
(Letters) publicate anterior
Surse: http://www.sciencedomain.org/page/general-guideline-for-authors și
http://www.nature.com/authors/author_resources/article_types.html și
http://www.currentscience.ac.in/ php/features.php
Figura nr. 11. Note de subsol invizibile în prezentarea din figura nr. 10,
dar vizibile în slide pentru structurarea discursului cercetătorului
Methods. The statistical analysis methods were based on analysing data sets, their descriptive statistics, on tests of identification of the normality of
these data sets, their uniformity, asymmetry (skewness) and excess (kurtosis) using the software package Eviews (Andrei et al., 2008), correlation ratio
(R), coefficient of determination (R2 or R squared), correlation matrix for statistical causality (Dodz, 2004; Voineagu, 2007), the Jarque – Bera test to
verify the hypothesis of normality of a data series (Jarque – Bera, 1987) and the coefficients of concentration of the Gini-Struck type was also used, in
the curve ABC (Săvoiu, 2011), interpreting some structural trends in relation to the defining limit of the diversified and concentrated data series.
III.Results and discussion Medals obtained by Romanian The analysis of concentration – diversification of the Olympic medals obtained, in relation
sportsmen in the World (left) and Olympic Games (right) to the activities winning medals, practically combined in federations (1896-2008)
championships (1= 1992; 2= 1996; 3=2000; 4= 2004; 5=2008) Sporting activity Number of Structure
winning medals medals - gi - - (gi)2- Main coefficients of concentration-diversification
Gymnastics 69 0.2355 0.055463
Rowing 37 0.1263 0.015947 1. H-H = 0.125796
Athletics 35 0.1195 0.014269 2. H = 0.354677 the concentration limit of 0.667 is
Kayac- Canoe 34 0.1160 0.013466 not reached, so concentration is moderated long
Wrestling 32 0.1092 0.011928 the series of Olympic medals won between 1896
and 2008.
Boxing 25 0.0853 0.007280
Shooting 14 0.0478 0.002283
Fencing 14 0.0478 0.002283
3. G-S = = 0.24197
Weightlifting 11 0.0375 0.001409
Swimming 9 0.0307 0.000944
Handball 4 0.0137 0.000186 The interpretation of G-S shows a moderated, yet
Judo 4 0.0137 0.000186 slightly more marked concentration, where the
Equestrian 2 0.0068 0.000047 concentration limit is 0.409
*In the two legends, codes 1,2,3 and OG1, OG2, OG3 represent the number of Other sports 3 0.0102 0.000105
Total 293 1.00000 0.125796
gold, silver and bronze medals.
Soft used: Eviews Concentration analysis - diversifying international medals medals obtained in relation to
activities virtually united in federations (2010)
Left Figure confirms that the real situation, addressed in its traditional essence Sporting activity Number of Structure
-(gi)2 -
(the Olympics Games) is far from being positive, but rather there is a serious winning medals medals - gi -
Gymnastics 17 0,0717 0,005147 Main coefficients of concentration-diversification
downward trend: Romanian sport finds itself, in the light of the competition results Rowing 28 0,1181 0,013958
in the Olympic Games that took place after 1990, in a trend evolving sharply Athletics 25 0,1055 0,011127 1. H-H = 0.12977
downwards, which anticipated reaching the lowest number of medals won by Kayac-Canoe 8 0,0338 0,001139 2. H = 0.360236 the concentration limit of 0.667 is
not reached; the concentration is higher within
Romania (right figure) also in the 2012 Olympics. Wrestling 4 0,0169 0,000285
the series of Olympic medals won in 2010.
Boxing 2 0,0084 0,000071
Histogram (left), descriptive statistics, and Kernel distribution Shooting 0 0 0
IV. Conclusions
Romanian sports have been passing, over the last two decades, from the exhaustive
determinism of their traditional activities to the viable indeterminism of European sports,
thus building a new pyramid of performance, even amid negative trends, determined for
instance by the weaker popularization of the sporting movement, the politicization of
For a significance level of 0.01 the critical value is 9.21 and if JB statistic is sports, the lack of perspectives in the end-of-career athletes’ social integration, etc.
greater, the null hypothesis or the hypothesis of normality of the data series is
analogously rejected (H0: the series is normally distributed) with a probability
of 99 valid cases out of 100 (Andrew & Bourbonnais, 2008).
Andrei, T., Bourbonnais, R., (2008), Econometrie, Bucureşti: Ed. Economică, pp. 31-33.
Andrei, T., Stancu, S., Iacob, A.I., Tuşa, E., (2008), Introducere în econometrie utilizând Eviews, Ed. Economică, Bucureşti, pp. 29 – 40.
Dodz, R., (2004), SAS - Statistica asistată de calculator, Sibiu: Editura Tipotrib.
Jarque, C. M. & Bera, A. K. (1987), A test for normality of observations and regression residuals. International Statistical Review 55, pp.163–172.
Popper, K., (1975), The Logic of Scientific Discovery, Eight Impression, Hutchinson & Co (Publishers), Ltd. London, pp.89 – 94.
Săvoiu, G., Crăciuneanu, V., Ţaicu, M. (2010), O metodă statistică nouă de analiză a concentrării sau diversificării pieţelor, Revista Română de Statistică, nr.2/2010, pp. 15- 28.
Săvoiu, G., (2011), Econometrie. Bucureşti: Editura Universitară, pp. 79-82.
Voineagu, V.,E., Ţiţan., R., Şerban, Ghiţă, S., Todose, D., Boboc, C., Pele, D. (2007), Teoria şi practica econometrică, Bucureşti: Ed. Economică, pp. 235 - 239.
***Anuarul Sportului: lucrare serială de politică sportivă, Ediţia 2010, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, Bucureşti, pp.13- 20 şi 63 – 76.
acestora în cadrul unui simpozion sau în cadrul unei conferințe. Simpozionul, prin
natura lui definită de o discuţie științifică organizată, pe baza unor scurte expuneri
asupra unei teme literare, filozofice, ştiinţifice etc. de actualitate, purtate de câţiva
vorbitori în faţa şi cu participarea publicului (DEX, 2012) reunește o colecţie de
prezentări orale, comunicate de un grup de cercetători ai aceluiași domeniu
disciplinar și exclude practic posterul prin definiție sau îi diminuează major
utilitatea. Conferința este descrisă ca o expunere făcută în public asupra unei teme
din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a
omagia. Congresul se definește ca reuniune națională sau internațională în care
delegați sau invitați dezbat probleme majore de ordin politic, economic,
organizatoric, științific, cultural etc. (DEX, 2012). Atât conferința, cât și congresul
extind semnificațiile și valorificarea posterului și apelează la expuneri orale foarte
scurte, toate cauzate de numărul mare al participanților selectați confruntat cu
timpul relativ redus al duratei acestor întâlniri cu caracter științific.
Fiecare prezentare orală este diferită prin factorii săi specifici de la
apartenența disciplinară și nivelul cunoștințelor științifice ale publicului (studenți,
cercetători debutanți, doctoranzi, cadre didactice din învățământul liceal sau din
universități, academicieni etc.), arealul de desfăşurare a evenimentului științific
(într-o sală simplă fără dotări tehnice moderne sau într-un amfiteatru modern),
intervalul de timp acordat expunerii orale efective a comunicării conținând
rezultatele cercetării, până la suportul tehnologic concret al comunicării (proiector
clasic, Internet, Skype) sau pachetul de programe valorificat în redactare etc.
O expunere orală a unei cercetări economice este bine făcută și dacă
schimbările de ritm și ton concordă cu „istorisirea” economică, prezența unui
dialog minim cu persoane din public alternează rigoarea și precizia necesară
comunicării științifice cu situaţii de umor atractive, delimitarea corectă a
necunoscutului, dar și exersarea aparent improvizată a prevenirii sau ameliorării
tensiunilor în auditoriu.
În vederea realizării demersului propus, alegerea comunicării adecvate unei
cercetări economice pleacă de la comunitatea academică econodisciplinară
specifică amplificând latura interpersonală, dar pune acente profund empatice,
axate pe o reciprocitate exersată treptat în întâlniri științifice prin care un cercetător
sau o echipă de cercetători înţelege un alt cercetător sau o altă echipă. Prin natura ei
trans-, inter-, cros- și multidisciplinară comunicarea este o activitate cu mai multe
niveluri sau straturi, specifice gândirii științifice în general, dar și celei economice
şi sociale în particular, fiind obligată să aparțină deopotrivă și sferei doxice unde
are loc punerea în comunitate prin comunicarea științifică a unor cunoştinţe, a unor
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 91
criterii şi probe ale adevărului teoretic economic, dar şi sferei praxis-ului, sau
acţiunii asupra realității economice, mediată de discursul finalizat (vizând un acord
asupra unui sens sau scop al cercetării economice în sine).
Bibliografie
Erren, T.C., Bourne, P.E., 2007. Ten simple rules for a good poster presentation.
PLoS Computational Biology, 3(5): e102. [online] Available at:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17530921.[Accessed 1 March 2016].
Feigl, H., 2004. The “orthodox” view of theories: Remarks in defense as well as
critique. Scientiae Studia, 2(2), pp. 265-277 [online] Available at:
http://www.scribd.com/doc/144766973/Feigl-The-Orthodox-View-of-Theories-
Remarks-in-Defense-as-Well-as-Critique> [Accessed 16 December 2015].
Ferguson, N., 2011. Civilization: The West and the Rest. London: Allen Lane,
Penguin Books.
Flonta, M., 1981. Studiu introductiv şi note la Popper, K.R., Logica cercetării.
București: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Foucault, M., 1977. Discipline and Punish: The Birth of the Prison. Translated by
Alan Sheridan. London: Allen Lane, Penguin. First published in French in 1975
as Surveiller et punir, Paris: Gallimard.
Frisch, R., 1933. Editor's Note. Econometrica, 1(1), pp. 1-4.
Gadamer, H-G., 1993. Hermeneutik II: Wahrheit und Methode, (Adevăr şi metodă).
Tübingen: J.C.B. Mohr und Paul Siebeck.
Galtung, J., 1967. Theory and Methods of Social Research. New York: Columbia
University Press.
Gauch, Jr. H.G., 2003. Scientific method in practice. Cambridge: Cambridge
University Press.
Gavrilescu, M., 2011. Strategia elaborării lucrărilor ştiinţifice publicabile în
reviste ştiinţifice internaţionale (incluse în baze de date şi WEB of Science),
[online] Disponibil la: http://ctmtc.utcluj.ro:8080/sites/fordoc/Documente
[Accesat 16 Ianuarie 2016].
Georgescu-Roegen, N., 1971. The Entropy Law and the Economic Process.
Cambridge: Harvard University Press.
Ghereş, M. și Săvoiu, G., 2010. Economia mediului. Tratat, București: Editura
Universitară, pp. 343-384.
Gorard, S., 2013. Research Design: Robust approaches for the social sciences.
London: SAGE Publications.
94 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Gray, C., and Malins J., 2004. Visualizing Research A Guide to the Research
Process in Art and Design. MPG Books Ltd, Bodmin, Cornwall, [online]
Available at: http://www.upv.es/laboluz/master/seminario/textos/Visualizing_
Research.pdf [Accessed 6 January 2016].
Hall, C., Klitgaard, K., 2006. The need for a new, biophysical-based paradigm in
economics for the second half of the age of oil. International Journal of
Transdisciplinary Research. 1(1), pp. 4-22.
Hayek, F., 1989. The Collected Works of F.A. Hayek. Chicago: University of
Chicago Press.
Hengl, T. and Gould, M., 2002. Rules of thumb for writing research articles.
[online] Available at: http://www.itc.nl/library/papers/hengl_rules.pdf
[Accessed 24 December 2015].
Huws, U., 2002. Towards a Definition of Social – Economic Research. Available
at: http://www.respectproject.org/genpapers/definition.pdf [Accessed 24
December 2015].
Iorga-Simăn, I., și Săvoiu, G., 2012. The limits of contemporary economic realism
and some modern solutions of multidisciplinary sciences. In the Proceedings of
the International Conference The limits of Knowledge Society, Iași, 6th-9th
October 2012, editors Simbotin, D.G., and Gherasim, O., Iași: Editura Institutul
European, vol 2, pp. 247-266.
Jones L. V. and Tukey J. W. 2000. A sensible formulation of the significance test.
Psychol. Methods, 5(4), pp. 411-414.
Kafatos, M., and Drăgănescu, M., 2003. Principles of Integrative Science.
București: Editura Tehnică.
Kim, J-S., 2006. Introduction to Scientific Research. Research Methods in Eng.,
Stuttgart: Univ. of Stuttgart, p. 7.
Kuhn, T., 1973. Structura revoluţiilor ştiinţifice, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
Kuhn, T., 1982. Tensiunea esenţială. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
Lasswell, H.D., 1948. The structure and function of communication in society. The
communication of ideas, 37(1), pp.215-228.
László, E., 2006. The Chaos point: The World at the Crossroads. Charlottesville,
VA: Hampton Roads.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 95
Lungu, O., 2001. Ghid introductiv pentru SPSS 10.0, Seria Psihologie
experimentală și aplicații, Erota Tipo, [online] disponibil la:
https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/ovidiu-lungu-spss.pdf
[Accesat 23 aprilie 2016]
Magnani. L., 2001. Abduction, Reason and Science. Processes of Discovery and
Explanation. New York: Kluwer Academic.
Malița, M., 1971. Aurul cenușiu, vol.II. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Manea, C., 2013. Econophysics: Background and Applications in Economics
Finance, and Sociophysics. Amfiteatru Economic, 15 (33), pp. 301-304.
Mandoli, D. F., 2007. How to Make a Great Poster. [online] Available at:
http://www.aspb.org/education/poster.cfm [Accessed 15 January 2016].
Mankiw, N. G., 2004. Principles of Economics. 3rd edition. Mason OH: Thomson-
South Western.
Milojevic, S., 2014. Principles of Scientific Research Team Formation and
Evolution. Proceedings of the National Academy of Sciences, 12 (111),
pp. 3984-3989.
Ocean County College Library Toms River, NJ, 2010. The Research Process a step
by step guide. [online] Available at: https://www.ocean.edu/content/
dam/public/files/research-subject-guides/TheResearchProcess_Module1.pdf
[Accessed 14 January 2016].
Odobleja, Şt., 1984. Introducere în logica rezonanţei. Craiova: Editura Scrisul
românesc.
OECD The Measurement of Scientific, Technological and Innovation Activities,
2015. Frascati Manual 2015: Guidelines for Collecting and Reporting Data on
Research and Experimental Development. Paris: OECD Publishing.
Oetken, N., 2015. Seven Best Poster Making Software & Tools, [online] Available
at: http://carlcheo.com/best-poster-making-software [Accessed 1 March 2016]
Otiman, P. I., 2009. Despre cercetarea ştiinţifică economică, cu luciditate,
Economistul. 28 martie [online] disponibil la: http://www.acad.ro/
com2009/doc/articolIOtiman.doc [Accesat 5 noiembrie 2015]
Panchamukhi, V.R., 2000. Five recent paradoxes and anomalies of economics. Asia
Pac. Dev. J., 7(2), pp. 1-31.
96 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Pareto, V., 1894. Teoria matematica dei scambi forester, Giornale degli
economisti, 6 (1), p. 162.
Peirce, C. S. 1958. Collected Papers of Charles Sanders Peirce.
Cambridge, MA: Harvard University Press.
Penrose, R., 1989. The Emperor's New Mind, Concerning computers, Minds, and
the Law of Physics. New York: Oxford University Press.
Pesaran, M. H. and Harcourt, G. C., 2000. The life and work of John Richard
Nicholas Stone 1913-1991. The Economic Journal, 110 (461), pp. 146-165
Peters, F.E., 1967. Greek philosophical terms. N.Y: New York University Press.
Pierce, S. J., 1991. Subject areas, disciplines and the concept of authority. Library
and Information Science Research, 13(1), pp. 21-35.
Popper, K.R., 1973. Logik der Forshung (Logica cercetării). Tubingen: C.B.Mohr
(Paul Siebeck).
Quine, W.V.O., 1976. The Ways of Paradox. Cambridge: Harvard University
Press.
Răboacă, G. și Ciucur, D., 2004. Metodologia cercetării ştiinţifice economice,
București: Editura Fundaţiei România de Mâine.
Răboacă, G., Comşa, M., și Ciucur, D., 2007. Metodologia cercetării ştiinţifice
economice. Ed a IV-a, București: Editura Fundaţiei România de Mâine.
Rocco, T.S., Hatcher, T., and Creswell, J.W., 2011. The handbook of scholarly
writing and publishing. San Francisco, CA: John Wiley & Sons.
Săvoiu, G., 2007. Statistica – Un mod științific de gândire. București: Editura
Universitară.
Săvoiu, G., 2009. Statistica – Mod de gândire și metode. București: Editura
Universitară.
Săvoiu, G., 2010. Gândirea statistică aplicată. Sisteme de indicatori rezultați din
documente și situații statistice financiar contabile. București: Editura
Universitară.
Săvoiu, G., 2011. Econometrie. București: Editura Universitară.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 97
Săvoiu, G., 2012. The method, theory and the model in the dynamics of the thinking
of modern sciences, in Simbotin, D.G., and Gherasim, O., The limits of
Knowledge Society, Proceedings of the International Conference, held in Iași
between 6th and 9th October 2010, ed. Simbotin, D.G., Gherasim, O., Iași:
Institutul European Publishing House, vol 2, pp. 103-122.
Săvoiu, G., 2013a. Principles, landmarks and stages of scientific research in the
field of economics, which were finalized by papers published in prestigious
journals. Amfiteatru Economic. [online] Available at: http://www.amfiteatru
economic.ro/Landmarks_of_economic_research.aspx [Accessed 8 January,
2016].
Săvoiu, G., 2013b. Situații statistice financiar-contabile și sisteme de indicatori
statistici derivați. București: Editura Universitară.
Săvoiu, G., 2013c. Modelarea economico-financiară. Gândirea econometrică
aplicată în domeniul financiar. București: Editura Universitară.
Săvoiu, G., 2015. Statistical Thinking - The contribution of its research methods
and models to modern trans-, inter- and multidisciplinarity. București: Editura
Universitară.
Săvoiu, G., and Dinu, V., 2015. Economic paradoxism and meson economics.
Amfiteatru Economic, 17(39), pp. 776-798.
Săvoiu, G. and Iorga-Simăn, I., 2014. From Pseudo – Interdisciplinary Holism to
Holistic Approach Based on Inter-, Trans-, Cross-, and Multidisciplinary
Sciences and Research, ESMSJ, 5(2), pp. 4-8. [online] Available at:
http://www.esmsj.upit.ro/No12_2015.html [Accessed 10 January 2016].
Săvoiu, G. and Manea, C., 2011. Environmental Statistics and Human Ecology.
Romanian Statistical Review, 59 (9), pp. 76-101.
Schumpeter, J.A., 1951. Essays, Edited and introduced by. R.V. Clemence.
Cambridge: Cambridge University Press.
Shields, P. and Rangarjan, N., 2013. A Playbook for Research Methods:
Integrating Conceptual Frameworks and Project Management. Stillwater, OK:
New Forums Press.
Shuttleworth, M., 2008. What is Research?. [online] Available at:
https://explorable.com/what-is-research [Accessed 9 January 2016].
98 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Silverman, D., 2013. Doing Qualitative Research: A Practical Handbook. 4th ed.
London: SAGE Publishing.
Spalanzani, A., Zaiț, D., Zaiț, A., 2015. Construcția strategică a cercetării. Opțiuni
metodologice: între logic si euristic. Iași: Editura Sedcom Libris.
Stewart, A., 2009. A Research Guide for Students and Teachers, The Research
Foundation of the State University of New York, [online] Available at:
http://www.esf.edu/outreach/sciencecorps/documents/researchguide_nsfgk12.pdf
[Accessed 7 January 2016].
Stewart, J.Q., 1950. The Development of Social Physics. American Journal of
Physics, 18 (5), pp. 239-253.
Stichweh, R., 2001. Scientific Disciplines, History of. In: Smelser, N. J. & Baltes,
P. B. eds.. International Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences.
Oxford: Elsevier Science, pp. 13727-13731.
Stigler, G.J., 1966. The Theory of Price. 3rd ed. New York: Macmillan.
Stigler, S. M., 1978., Francis Ysidro Edgeworth, Statistician. Journal of the Royal
Statistical Society, Series A 141 (3), pp. 287-322.
Stiglitz, J., Sen, A. and Fitoussi, J-P., 2009. The measurement of economic
performance and social progress revisited: reflections and overview. [online]
Available at: http://www.stiglitz-sen-fi toussi.fr [Accessed 21 December 2015].
Șandor, S. D., 2013. Metode și tehnici de cercetare în științele sociale. București:
Grup editorial Tritonic.
Taleb, N.N., 2007. The pseudo-science hurting markets, Financial Times,
23 October. [online] Available at: http://www.ft.com/cms/s/0/4eb6ae86-8166-
11dc-a351-0000779fd2ac.html [Accessed 20 December 2015].
Tukey, J. W., 1991. The philosophy of multiple comparisons. Statistical Science,
6(1), pp. 100-116.
Tukey, J. W., 1993. Where should multiple comparisons go next? In: F. M. Hoppe
ed., Multiple comparisons, selection, and applications in biometry, pp.187-208.
New York: Dekker.
Veblen, T., 1919. The Evolution of the Scientific Point of View. New York: B.W.
Huebsch.
Wallas, G., 1926. Art of thought. Reed. 2014, Kent UK: Solis Press.
Cercetarea economică și comunicarea rezultatelor acesteia,
în contextul general al cercetării științifice 99
White, T., 2006. Principles of Good Research & Research Proposal Guide.
Available at: http://www.richmond.gov.uk/research_proposal_guide.pdf
[Accessed 18 February 2016].
Yang, Y.Y., 2001. Economic Research Methods. [online] Available at:
http://www.csus.edu/indiv/y/yangy/145outline.html [Accessed 5 January 2016].
Zaiţ, D. și Alain, S., 2006. Cercetarea în economie şi management. Repere
epistemologice şi metodologice. București: Editura Economică.
Zaiț, D., 1998. Elemente de metodologia cercetării. Iași: Editura Universităţii
“Al. I. Cuza”.
Zaiţ, D. și Zaiț, A., 2009. Anticiparea cercetării: alegerea metodologică,
Management Intercultural, 11(20), pp.1-10.
Washington NASA Space Grant Consortium, 2015. The Basics of Poster Design
by the Washington Space Grant Consortium. [online] Available at:
http://www.waspacegrant.org/for_students/student_internships/wsgc_internship
s/posterdesign.html [Accessed 18 February 2016].
2 Structura și optimizarea citării
unui articol științific
• titlul este cel care va atrage atenţia cititorului asupra rezultatelor cercetării
şi de aceea, de cele mai multe ori, acesta conţine fie denumirea
obiectului/fenomenului investigat, fie elementele specifice pentru sistemul studiat,
putând să menţioneze şi variabilele;
• din titlul unui articol trebuie să ne dăm seama chiar de esența conținutului
lucrării.
Titlul are două funcţii importante: să atragă audienţa şi să înlesnească
identificarea şi indexarea articolului de către motoarele de căutare, respectiv de
platformele şi sistemele de indexare bibliometrică. Titlul este primul lucru pe care
îl citeşte editorul, atunci când manuscrisul ajunge pe biroul său, fiind şi primul
element care atrage (sau nu) atenţia cititorului, când acesta consultă conţinutul unei
reviste. Titlul este o componentă definitorie a unui articol, accesat de cele mai
multe persoane, fie direct în revista respectivă, fie în bazele de date în care acesta
se regăseşte.
Un titlul trebuie să fie formulat cât mai concis, dar să reflecte cât mai fidel
conţinutul său. În cuvinte cât mai puține este necesar să oferim cât mai multe
informații despre cercetarea efectuată. În general, acesta trebuie să nu depăşească
10-12 cuvinte și să conțină termeni care servesc la indexarea articolului și
clasificarea sa (Publication Manual of the American Psyhological Association
(APA) 2010, p. 23). Titlul trebuie să evite folosirea unor termeni cu mai multe
sensuri. El trebuie să conţină noţiuni exacte, care să nu lase loc ambiguităţilor ce
pot duce la aşteptări înşelătoare. De asemenea, este bine ca prin titlu să nu se
„promită” cititorului mai mult decât conţine articolul.
În titlu nu trebuie folosite formule, simboluri, termeni de jargon şi abrevieri.
Toţi termenii trebuie scrişi în întregime. Chelcea (2003, p. 63) afirmă că este de
evitat încărcarea titlului cu cuvinte şi expresii care nu aduc nicio informaţie utilă,
cum sunt: Raport despre …, Studiu de caz …, Studiu asupra …, Elemente de …,
Cercetări asupra …, Consideraţii generale asupra …, Unele aspecte …, Observaţii
asupra …, Investigarea …, Probleme ale …, Importanța … etc. „În titlu trebuie
arătat: ce aspecte, ce fel de considerații, în ce constă importanța, ce problemă
abordează lucrarea/cercetarea respectivă. Nu se recomandă ca în titlul articolului să
se folosească termeni precum „cercetare”, „metode”, „rezultate”, deoarece se
înțelege de la sine că publicarea unui articol științific se face pentru a fi comunicate
rezultatele muncii șiințifice. Pentru a ajunge la acestea a fost întreprinsă o cercetare
ce a presupus aplicarea unor metode de investigare și a unui instrumentar specific
domeniului”. Nu în ultimul rând se recomandă evitarea redundanţelor, adică a
surplusului de informaţie faţă de strictul necesar, precum Studiul fenomenelor de… ,
102 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
c) Rezumat
Rezumatul (abstractul) este o parte extrem de importantă a articolului, fiind,
după titlu, prima secţiune citită cu atenţie. Ca urmare, el trebuie să cuprindă
informaţii suficiente pentru ca cititorii să poată aprecia natura şi semnificaţia
subiectului abordat. Într-un număr mic de fraze el exprimă esenţialul contribuţiei
autorului. Rezumatul trebuie să fie precis, concis şi uşor de înţeles, ajutând cititorul
să îşi facă o idee despre lucrare. Un abstract bine construit trezește interesul
cititorului, determinându-l să citească şi restul lucrării. Captarea atenției cititorului
este deosebit de importantă mai ales în cazul articolelor indexate în bazele
internaționale de date, în care, de regulă, este disponibil gratuit doar abstractul
articolului (Drugaș, 2009).
În principal există două tipuri generale de rezumate, și anume: descriptiv și
informativ. Rezumatul descriptiv (nestructurat) este unul scurt (100-120 de
cuvinte), constând dintr-un singur paragraf, care rezumă foarte precis și succint
conţinutul, fără a intra în detalii. Nu face referiri la rezultatele sau concluziile
cercetării, nu include cuvintele-cheie regăsite în text. De regulă, el aduce în prim-
plan scopul, metodele, instrumentele și domeniul de aplicare al cercetării. În mod
practic, spune de ce și cum a fost întreprins studiul. Rezumatul informativ
(structurat) este mai des folosit, întâlnindu-se în cele mai multe reviste. El
reprezintă o miniversiune a conţinutului întregului articol, exprimat în 200-300
cuvinte, împărţit pe mai multe paragrafe ce corespund, cu aproximaţie,
principalelor secţiuni ale articolului, după modelul IMRAD (Introduction,
Methods, Research [And] Discussion, respectiv Introducere, Metode, Rezultate,
Discuții și concluzii). În cadrul lui se vor prezenta în mod succint problema
abordată, metodele folosite, principalele rezultate și discuțiile asupra lor, precum şi
concluziile. Ca urmare, rezumatul va conţine ideile fundamentale din introducere,
metodologie, rezultate, discuții și concluzii (Dumitrache și Iovu, 2015), respectiv:
• scopul studiului prezentat clar în prima propoziţie (din secţiunea de
Introducere);
• metodele, instrumentele şi experimentele utilizate, prezentându-se clar
elementele cele mai importante ale metodologiei, tehnicile speciale la care s-a
recurs, fără a se intra în detalii (din secțiunea Metodologie);
• scurtă prezentare a rezultatelor importante, care susţin rezolvarea
problemei studiate (din secțiunea Rezultate);
• o afirmaţie concisă privind interpretarea datelor şi concluziile, inclusiv ce
aduce nou cercetarea (din secțiunea Discuții și concluzii).
Structura și optimizarea citării unui articol științific 105
General Categories
a) Introducere
Introducerea trebuie să servească familiarizării cititorului cu contextul
lucrării în cauză, respectiv să aducă cititorului elemente necesare și suficiente
înțelegerii lucrării, dar și elemente care să stârnească curiozitatea de a o citi. În
acest sens se descriu cadrul ştiinţific general al lucrării, problema care este
abordată şi importanţa ei, informaţia care a servit drept punct de plecare, scopul
demersului prezentat în articol şi contribuţia principală a autorului/autorilor.
Introducerea nu este locul pentru revizuirea literaturii de specialitate și nu trebuie
să descrie sau să anticipeze concluziile studiului.
Introducerea este ca o piramidă inversată, fluxul informațiilor fiind mai
întâi unul mai larg, mai general, progresând ulterior spre detalii specifice, precise.
Ca urmare, construirea sa presupune aducerea în prim-plan a trei elemente
relevante: în prima parte aspectul general al problemei cercetate, apoi aspectul
particular al acesteia (specificitatea abordării – ce aduc nou autorii) și, în final,
scopul lucrării. Introducerea nu trebuie să fie prea lungă, deoarece îl plictisește pe
cititor și îl îndepărtează de text, dar nici prea scurtă, deoarece poate genera o
trecere prea abruptă la textul propriu-zis al articolului, provocându-i acestuia unele
neclarităţi sau ridicându-i anumite semne de întrebare.
Primul paragraf al secţiunii introductive este crucial în captarea atenţiei
cititorului, acesta având rolul de a-l conduce către importanţa problemei studiate.
În acest paragraf se identifică cu claritate domeniul de interes pentru subiectul
investigat în cadrul articolului. De aceea se impune folosirea cuvintelor-cheie încă
din primele fraze ale textului, atrăgând astfel atenţia cititorului. Afirmațiile din
introducere trebuie să se bazeze pe referințe relevante, bine selectate, pertinente și
recente, fără a face însă vreun exces. Este de preferat ca în introducere să nu se facă
referiri la rezultate, deoarece ar lungi prea mult această secţiune.
Paragraful final al introducerii prezintă de obicei clar scopul realizării
studiului („Scopul acestui studiu este…”, sau „Studiul doreşte să investigheze…”
108 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
b) Corpul articolului
Articolul trebuie sã fie rezultatul unei cercetări în domeniu, iar conţinutul
său trebuie prezentat într-o asemenea manieră încât să se evidenţieze partea
introductivă, retrospectivă şi interpretativ-creativă. Structura corpului articolului
trebuie să fie logică şi clar evidenţiată prin titluri şi subtitluri ierarhizate
corespunzător, în acord cu metodologia de redactare a textelor ştiinţifice. Pentru ca
cititorii să poată înţelege mai bine demersul autorilor se recomandă realizarea
următoarei structurări a materialului ştiinţific: revizuirea literaturii ştiinţifice,
metodologia cercetării, rezultate şi discuţii.
mod corect munca altor autori, dar în același timp se impune a selecta acele detalii
care sunt relevante pentru propriul punct de vedere. Nu este suficient a se insera un
citat, ci va trebui să se explice ce însemnă el pentru ideea care se cere a fi
argumentată în cadrul acelui articol.
Metodologia cercetării
Această secţiune este extrem de importantă, deoarece ea oglindeşte
validitatea studiului derulat. Ca urmare, este şi cea mai vulnerabilă parte a
articolului. Întocmirea incorectă a metodologiei duce la obținerea unor rezultate
neconforme, false sau inadecvate, constituind cea mai frecventă cauză de refuz a
acceptării unui articol.
Metodologia unei cercetări diferă substanțial în funcţie de tipul lucrării
realizate: cercetare fundamentală versus aplicativă, cercetare pur economică versus
econodisciplinară, cercetare particulară pe unul dintre subdomeniile economice
versus în interiorul unei econodiscipline aparte. Metodologia cercetării economice
descinde din problematică în ipoteză/ipoteze, trece prin testare, trasează anticipativ
rolul deciziei, modelului și, mai rar, chiar al experimentului, pentru a reuni rezultate
așteptate în legi și paradoxuri.
În cadrul metodologiei de cercetare se prezintă metodele, tehnicile,
algoritmii, tehnologiile, cadrul experimental/baza de date, procedurile de lucru,
modul de evaluare al rezultatelor, materialele, instrumentele, programele
computerizate utilizate etc. necesare derulării investigaţiei ştiinţifice. Sunt trecute
ipotezele specifice ale cercetării, conform obiectivelor stabilite şi a problemei de
cercetare de la care s-a pornit. În funcţie de tipul cercetării derulate (valabil la
cercetările empirice, aplicative), după fiecare ipoteză sunt identificate variabilele
dependente și independente ale cercetării (relevante, posibil relevante, neglijabile,
direct și indirect observabile), evidenţiindu-se modul în care acestea pot fi
operaţionalizate, transformând conceptele teoretice în enunțuri cuantificabile, deci
măsurabile (Pop et al., 2011).
Dacă sunt folosite ca instrumente de cercetare chestionarele, fişele de
observare, ghidul de interviu, testele proiective etc., acestea sunt descrise pe rând,
menţionându-se referinţa bibliografică completă (autorul, anul apariţiei lucrării
citate, pagina). Pentru fiecare instrument folosit va trebui detaliat ce măsoară
acesta, care sunt scalele/subscalele utilizate, care sunt sursele similare care au
recurs la o metodologie de cercetare similară sau apropiată.
În circa o pagină, autorul trebuie să furnizeze suficiente informaţii despre
cum a fost proiectat și condus studiul, cum au fost colectate şi analizate datele,
precizându-se care sunt aspectele investigate, care este mărimea eşantionului supus
analizei, ce modalități de culegere a datelor s-au folosit, ce baze de date statistice
s-au folosit, ce analize s-au realizat în vederea verificării corectitudinii datelor
Structura și optimizarea citării unui articol științific 111
Rezultate şi discuţii
Având în vedere că în numeroase reviste din domeniul economic partea de
rezultate este integrată cu cea de discuții, în cadrul acestei secţiuni se vor prezenta
în mod obiectiv rezultatele studiului, precum și discuțiile pe marginea lor. Această
secţiune trebuie organizată de aşa manieră, încât să permită cititorului să înţeleagă
şi să ajungă la concluziile studiului. În prima parte se prezintă numai și numai
rezultatele, fără comentarii, explicații și comparații. Ca urmare, nu se vor face
referințe în prezentarea rezultatelor (acestea pot fi însă inserate în partea de
discuții).
Anexa 1
Seriile paralele de date ale investițiilor străine directe (ISD) în România
și ale PIB-ului, consumului final și formării de capital fix la nivel mondial,
conform datelor Băncii Mondiale
ISD nete Fluxuri nete ISD Formarea
Consum final PIB la nivel
în România în România de capital fix
la nivel mondial mondial
(prețuri (prețuri la nivel mondial
Anul (prețuri constante (prețuri constante
constante constante (prețuri constante
în dolari 2000) în dolari 2000)
în dolari 2000) în dolari 2000) în dolari 2000)
SER03 SER04
SER01 SER02 SER05
1990 -24.273.024 13.485 19.016.841.692.459 24.321.549.691.775 5.388.702.064.640
1991 47.338.713 51.176.987 19.354.935.988.350 24.701.333.549.121 5.337.741.896.399
1992 89.634.180 94.545.642 19.883.486.064.573 25.220.572.964.271 5.308.942.580.253
1993 103.712.005 112.056.649 20.289.512.435.503 25.668.319.149.916 5.302.362.713.735
1994 394.663.471 394.663.471 20.832.084.097.003 26.514.183.844.474 5.588.984.526.561
1995 470.393.429 472.649.513 21.298.673.673.987 27.278.376.871.385 5.850.431.485.146
1996 288.594.351 288.594.351 21.951.181.317.529 28.197.961.048.006 6.116.862.025.089
1997 1.305.263.279 1.295.665.756 22.544.254.469.023 29240.986.408.288 6.492.958.491.634
1998 2.118.238.080 2.108.892.912 23.214.890.525.774 29.929.621.354.134 6.587.939.593.309
1999 1.047.550.000 1.063.902.000 24.083.110.176.625 30.917.595.075.022 6.795.249.049.025
2000 1.048.000.000 1.037.000.000 24.994.785.422.487 32.240.383.199.090 7.216.386.079.971
2001 1.142.023.346 1.125.486.381 25.649.431.421.673 32.766.221.140.998 7.080.624.332.221
2002 1.079.996.323 1.095.315.420 26.296.703.190.849 33.409.142.590.910 7.052.484.078.772
2003 1.689.330.993 1.725.831.774 26.946.098.426.708 34.297.589.786.602 7.336.820.388.082
2004 5.807.791.524 5.871.636.255 27.800.631.966.781 35.699.332.169.704 7.888.945.764.375
2005 5.739.326.785 5.713.027.412 28.675.790.971.170 36.967.593.745.732 8.297.020.468.019
2006 9.369.428.020 9.730.190.711 29.583.254.361.969 38.468.225.215.709 8.812.966.541.982
2007 8.006.519.539 8.237.245.405 30.550.089.967.802 39.990.054.633.163 9.254.842.120.590
2008 10.878.890.420 11.100.370.110 31.002.916.848.587 40.585.884.367.175 9.176.949.298.672
2009 3.960.900.588 3.890.256.232 31.003.256.075.355 39.640.519.505.293 8.094.355.026.680
2010 2.578.209.256 2.728.334.833 31.783.453.276.510 41.310.785.683.479 8.914.642.401.372
Piața teritorială A B C D E F G H
Preţul în mii euro/produs (xi) 1,15 1,20 1,25 1,25 1,30 1,45 1,50 1,75
Numărul de produse vândute în mii unități (ni) 300 280 250 240 120 110 108 80
Sursa: Săvoiu, G., 2009, p. 122
Figura nr. 14. Elementele de fond și formale derivate ale tabelului ca soluție
de prezentare sistematizată a rezultatelor unei cercetări
Suma A 2007 Suma B 2008 Suma C 2009 Suma D 2010 Suma E 2011
Cheltuieli mil. lei (gi)2 mil. lei (gi)2 mil. lei (gi)2 mil. lei (gi)2 mil. lei (gi)2
C1. 13184,3 0,0443 15834,4 0,0399 14048,6 0,0296 14764,5 0,0212 15682,2 0,0224
C2. 3776,2 0,0036 4605,3 0,0034 3832,6 0,0022 3718,4 0,0013 4244,3 0,0016
C3. 2249,0 0,0013 2942,0 0,0014 4712,2 0,0033 6319,1 0,0039 7736,5 0,0054
C4. 4997,8 0,0064 5809,1 0,0054 4644,6 0,0032 4663,1 0,0021 4290,7 0,0017
C5. 20209,7 0,1041 26254,8 0,1097 27656,7 0,1146 38395,6 0,1432 39835,6 0,1442
C6. 0 0 0 0 5448,2 0,0044 8647,1 0,0073 11634,8 0,0123
C7. 11932,2 0,0363 16085,1 0,0412 16511,6 0,0409 19283,7 0,0361 15007,7 0,0205
C8. 6283,5 0,0101 7756,5 0,0096 4826,5 0,0035 5682,6 0,0031 6464,2 0,0038
TOTAL 62632,7 x 79287,2 x 81681,0 x 101474 x 104896 x
EOnicescu x 0,20608 x 0,21038 x 0,20180 x 0,21818 x 0,21189
GS n = 8 0,3044 0,3124 0,2963 0,3263 0,3151
n = diferit* 0,2716 0,2807 0,2963 0,3263 0,3151
Notă: GS = Gini – Struck * GS a fost recalculat fără grupele cu valori nule.
Sursa de date: Buletin statistic lunar disponibil on line la:
http://www.insse.ro/cms/rw/pages/buletinelunare.ro.do. Sursa: Săvoiu et al., 2012, p.208.
Tabelul nr. 8. Valori estimate pentru variabilele exogene ale seriilor de date
SER10 SER02 SER03 SER04
2011 131.327,03 25.510,11 25.898,55 18.926,46
2012 131.747,00 25.571,26 25.960,94 18.968,69
2013 139.364,78 26.680,28 27.092,61 19.734,46
2014 147.940,27 27.928,74 28.366,56 20.596,50
*Nota: Modele de estimație a variabilelor pe valorile PIB din baza Eurostat (SER10)
a) SER 02 = 6.391 + 0,145584×SER10;
b) SER 03 = 6.389 + 0,148557×SER10 și
c) SER 04 = 5.724,95 + 0,100524×SER10.
Sursa: Săvoiu et al., 2015, p. 804.
Structura și optimizarea citării unui articol științific 119
Titlul graficului
Graficul nr. 1. Evoluții procentuale* ale investițiilor străine directe (ISD)
la formarea brută de capital fix (FBCF) în România,
în Uniunea Europeană și în economia mondială între 1991 și 2010
Legenda precizează evoluțiile prin semne convenționale, hașuri, culori sau linii.
*Notele explicative descriu un procedeu special de calcul, disculpă, justifică sau motivează
o anumită alegere grafică.
Sursele de date permit identificarea rapidă a provenienței datelor, de unde apare calitatea
și promptitudinea indicatorilor reprezentați.
3.0
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
5 10 15 20 25 30
0
0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0
.4
20%
.3
65%
.2
.1
.0
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 Alfa Beta Gama
a) Concluzii
Concluziile reprezintă punctul final al articolului, ele având rolul de a
evidenţia succint importanţa acestuia şi de a sintetiza contribuţiile lucrării.
Secțiunea dedicată concluziilor nu reia rezultatele cercetării, ci vine să răspundă
interogațiilor inițiale (problema de cercetare formulată la început), să construiască
o legătură relevantă cu alte cercetări științifice sau să deschidă noi perspective în
cercetarea temei.
Logica elementelor structurale ale concluziilor este următoarea:
• în prima parte, într-o formă rezumativă, se evidențiază elementele esenţiale
ale conținutului lucrării care răspund obiectivelor articolului;
• în a doua parte, într-o manieră logică, clară şi concisă, se aduc în prim-plan
elementele de noutate teoretico-metodologică ale lucrării, având ca argumente
rezultatele şi discuţiile din text;
• apoi se fac referiri la aplicativitatea rezultatelor și se indică modul în care
rezultatele răspund așteptărilor autorilor și sunt corelate cu alte rezultate din
literatura de specialitate;
• în continuare se explică în ce mod rezultatele contribuie la progresul
cunoașterii științifice în domeniu;
• în final se indică eventualele limite ale lucrării, precizându-se și posibilele
motive pentru care rezultatele nu au susţinut ipotezele formulate și se indică
posibilele direcţii/opurtunităţi viitoare de cercetare, considerate a fi fezabile.
128 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
b) Bibliografie
Bibliografia este o componentă obligatorie pentru orice lucrare științifică,
având drept scop recunoaşterea publică a relevanţei muncii unui alt autor în cadrul
temei discutate și prezentării materialelor pe care se bazează analizele-concluziile
din articol. Bibliografia are și rolul de a ghida cititorul către materialele relevante
în legătură cu subiectul articolului.
Redactarea bibliografiei presupune consemnarea citărilor (trimiterilor) în
textul articolului, precum și indicarea surselor în lista de referințe de la sfârșitul
lucrării. În acest fel autorul dă dovadă de credibilitate și integritate științifică. Prin
introducerea citărilor în text şi întocmirea unei liste de referinţe bibliografice se
realizează obligaţiile drepturilor de autor, iar nerespectarea lor este considerată
plagiat.
În redactarea bibliografiei este necesar să se manifeste foarte mare atenţie,
deoarece în cadrul acestei secțiuni se pot strecura mai multe greşeli decât oriunde
altundeva în textul articolului.
Modalitățile de redactare a citărilor în text și în lista bibliografică vor fi
tratate în capitolul trei.
c) Anexe
Anexele sunt secţiuni facultative ale articolelor. Ele conţin informaţii
suplimentare necesare pentru a susţine unele date din articol, mai ales din secțiunea
rezultate și discuții. Fiecare anexă va fi numerotată separat și va fi citată în text
(între paranteze), acolo unde se face referire la ea (de exemplu, Anexa 1). Anexele
includ în principal tabele şi figuri mari, date analitice, demonstraţii matematice,
documentaţii pentru diverse programe de calculator utilizate în cursul
experimentelor, documente legislative, standarde etc.
Anexele conţin informaţii care pot fi utile mai ales cititorilor specializaţi. Ele
se ataşează la lucrare după bibliografie. De regulă, fiecare anexă va începe pe o
pagină separată.
Structura și optimizarea citării unui articol științific 129
Pentru cercetători există două modalități prin care aceștia pot influența într-o
anumită măsură valorizarea mai bună a activității lor științifice, una directă și alta
indirectă. Calea directă, numită „peer review”, este o metodă calitativă ce
presupune analizarea lucrării elaborate de către referenții publicației unde este
trimis articolul, aceștia acceptând lucrarea: fără modificări, cu modificări minore
sau majore sau respingând-o. Calea indirectă este reprezentată de o evaluare
cantitativă, individuală, unde se ține seama de numărul de citări ale articolelor,
realizate de către terți în diferite publicații. Pentru ca vizibilitatea unui autor să fie
cu adevărat relevantă, literatura sugerează ca o mare parte dintre aceste citări să fie
contorizate în reviste, lucrări etc. regăsite în revistele din fluxul principal de
publicații, și anume cu precădere în cele indexate în bazele de date Web of Science
și Scopus. Frangopol (2012, p.75) opinează că în jur de „90% din noutățile
științifice cu adevărat valoroase ce conduc la progresul științei și al tehnologiei
contemporane” se regăsesc în reviste care sunt incluse în aceste două baze de date.
Structura și optimizarea citării unui articol științific 131
Figura nr. 18. Web of Science – Vasile Dinu, H-index = 8 (24 martie 2016)
Structura și optimizarea citării unui articol științific 133
După cum se observă în figura nr. 18, H index se evidențiază prin ordonarea
descrescătoare a articolelor după numărul de citări. El va fi cel mai mare număr de
ordine al unui articol, mai mic sau egal decât numărul de citări corespunzătoare.
În acest caz, H index este 8. Sub articolul cu numărul opt este o linie de
demarcație. H index nu este 9, deoarece acest articol are numai șase citări. Dacă
articolul de pe poziţia 9 ar avea nouă citări, atunci indicele Hirsch al autorului
considerat (Vasile Dinu) ar avea valoarea 9.
Figura nr. 19. Scopus - Vasile Dinu, H-index = 6 (24 martie 2016)
3
i10- index din Google Scholar ne arată numărul de lucrari ale unui autor care sunt citate
de cel puțin 10 ori.
134 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Exemplul 1
Article Title: Common Risk-Factors in the Returns on Stocks and Bonds
Authors: Fama, E.F. and French, K.R.
Journal: Journal of Financial Economics, Volume: 33, Issue: 1, Pages: 3-56,
DOI: 10.1016/0304-405X(93)90023-5
Published: Feb. 1993
Number of citations: 3456 citations on November 25, 2015
Abstract
“This paper identifies five common risk factors in the returns on stocks and
bonds. There are three stock-market factors: an overall market factor and factors
related to firm size and book-to-market equity. There are two bond-market factors,
related to maturity and default risks. Stock returns have shared variation due to the
stock-market factors, and they are linked to bond returns through shared variation
in the bond-market factors. Except for low-grade corporates, the bond-market
factors capture the common variation in bond returns. Most important, the five
factors seem to explain average returns on stocks and bonds” (Fama and French,
1993).
Exemplul 2
Article Title: A Contribution to the Empirics of Economic-Growth
Authors: Mankiw, N.G., Romer, D. and Weil, D.N.
Journal: Quarterly Journal of Economics, Volume: 107, Issue: 2, Pages: 407-437.
DOI: 10.2307/2118477
Published: May 1992
Number of citations: 2130 citations on November 15, 2015
Abstract
„This paper examines whether the Solow growth model is consistent with the
international variation in the standard of living. It shows that an augmented Solow
model that includes accumulation of human as well as physical capital provides an
excellent description of the cross-country data. The paper also examines the
implications of the Solow model for convergence in standards of living, that is, for
whether poor countries tend to grow faster than rich countries. The evidence
indicates that, holding population growth and capital accumulation constant,
countries converge at about the rate the augmented Solow model predicts”
(Mankiw, Romer and Weil, 1992).
138 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Exemplul 3
Article Title: Convergence
Authors: Barro, R.J. and Sala-i-Martin, X.
Jounal: Journal of Political Economy, Volume: 100, Issue: 2, Pages: 223-251,
DOI: 10.1086/261816
Published: Apr. 1992
Number of citations: 1386 citations on November 25, 2015
Abstract
„A key economic issue is whether poor countries or regions tend to grow faster than
rich ones: are there automatic forces that lead to convergence over time in the
levels of per capita income and product? We use the neoclassical growth model as a
framework to study convergence across the 48 contiguous U.S. states. We exploit
data on personal income since 1840 and on gross state product since 1963. The U.S.
states provide clear evidence of convergence, but the findings can be reconciled
quantitatively with the neoclassical model only if diminishing returns to capital set
in very slowly. The results for per capita gross domestic product from a broad
sample of countries are similar if we hold constant a set of variables that proxy for
differences in steady-state characteristics” (Barroand Salaimartin, 1992).
Exemplul 4
Article Title: International data on educational attainment: Updates and
implications
Authors: Barro, R.J. and Lee, J.W.
Jounal: Oxford Economic Papers-New Series, Volume: 53, Issue: 3, Pages: 541-563,
DOI: 10.1093/oep/53.3.541
Published: Jul. 2001
Number of citations: 500 citations on November 25, 2015
Abstract
„This paper presents a data set that improves the measurement of educational
attainment for a broad group of countries. We extend our previous estimates to
1995 for educational attainment for the population over ages 15 and 25. We also
provide projections for 2000. We discuss the estimation method for the measures of
educational attainment and relate our estimates to alternative international
measures of human capital stocks” (Barro and Lee, 2001).
Structura și optimizarea citării unui articol științific 139
Exemplul 5
Titlul articolului: Activitatea comercială responsabilă a IMM-lor și valorile
specifice dezvoltării durabile din perspectiva modelului european de excelență
Autorii: Olaru, M., Dinu, V., Stoleru, G., Șandru, D. și Dincă, V.
Jurnalul: Amfiteatru Economic, Volum 12, Numărul: 27, Paginile 10-26
Data publicării: Februarie 2010
Numărul decitări: 39 de citări în noiembrie 25, 2015
Rezumat
„Lucrarea pune în valoare o parte dintre rezultatele cercetării efectuată la nivelul
IMM-urilor din România, în perioada 2007-2008, în cadrul proiectului naţional de
cercetare IDEI 856 ”Creşterea competitivităţii IMM-urilor din România prin
implementarea unui model de evaluare şi de îmbunătăţire a performanţelor acestora
în conformitate cu modelul european de management al calităţii”. Unul dintre
obiectivele cercetării l-a reprezentat evaluarea gradului de satisfacere a cerinţelor
societăţii referitoare la protecţia vieţii, sănătăţii persoanelor şi la protecţia mediului
înconjurător de către IMM-urile din România, inclusiv a celor din domeniul
comerţului, din perspectiva unei abordări integrate a valorilor dezvoltării durabile
în cadrul modelului de european de excelenţă, definit de către Fundaţia Europeană
pentru Managementul Calităţii (European Foundation for Quality Management –
EFQM). Ca urmare a studiului efectuat a rezultat că există o corelaţie între gradul de
satisfacere a acestor cerinţe şi nivelul de maturitate al sistemului de management al
calităţii întreprinderilor. Astfel, s-a constatat că, în cazul IMM-urilor din domeniul
comerţului, ale căror preocupări privind implementarea unui sistem de management
al calităţii sunt în fază incipientă, gradul de satisfacere a cerinţelor societăţii, din
perspectiva unei abordări integrate a valorilor dezvoltării durabile în cadrul
modelului european de excelenţă EFQM, este relativ scăzut. Pe de altă parte,
cercetarea efectuată a evidenţiat faptul că, datele obţinute de către IMM–uri din
domeniul comerţului în procesul evaluării şi monitorizării impactului proceselor
asupra mediului înconjurător sunt utilizate in principal pentru stabilirea unor acţiuni
corective, ca urmare a reclamaţiilor apărute şi în mai mică măsură pentru definirea
unor programe de îmbunătăţire continuă a satisfacerii acestor cerinţe.
Cuvinte-cheie: dezvoltare durabilă, IMM-uri din domeniul comerţului, modelul
EFQM de excelenţă” (Oalru et al., 2010)
Google Scholar
Identificând articolele publicate în diverse medii online (platforme
academice, baze de date, site-uri ale revistelor și/sau grupurilor editoriale,
platformele conferințelor internaţionale etc.), Google Scholar permite vizualizarea
articolelor științifice, precum și calcularea mai multor indicatori scientometrici care
au menirea de a-i ajuta pe cercetători în cuantificarea (măsurarea) impactului
cercetării întreprinse.
Realizarea unui profil Google Scholar poate fi implementată doar dacă în
prealabil un cercetător și-a făcut o adresă de poștă electronică pe gmail.com.
Conform adresei ministerului (Adresa MEN, 2015), în cazul în care lucrarea
științifică nu este identificată automat de către Google Scholar, autorul are obligația
de a o introduce, în acest fel facilitând identificarea potențialelor citări ale acesteia.
Profilul științific al unui cercetător (figura nr. 22) permite:
• găsirea automată a lucrărilor științifice ale autorului, dacă acestea se
regăsesc într-o formă electronică pe internet, respectiv dacă ele au fost deja citate;
Structura și optimizarea citării unui articol științific 141
Figura nr. 24. Câmpurile necesare introducerii manuale a unui articol științific
După cum se poate observa din figura nr. 23, Google Scholar anunță autorii
că toate „datele și numărul de citate sunt estimate și determinate automat de un
program de calculator”, ceea ce înseamnă că este posibil ca motorul de căutare să
nu identifice toate citările sau să nu le identifice corect. Pentru ca cercetătorul să își
poată totuși contoriza în arhiva sa personală posibilele citări, Google Scholar oferă
facilitatea definirii unor cuvinte-cheie în funcție de care motorul de căutare va
transmite unele mailuri cu potențialele noi citări identificate. Spre exemplu, după
cum reiese din figura nr. 25 în vederea identificării unor noi citări a fost setat
automat termenul „dabija”. Astfel, pe data de 5 septembrie 2015, Google Scholar a
transmis către căsuța de mail a cercetătorului Dabija un mesaj cu două asemenea
posibile citări. După cum s-a dovedit, doar primul articol citează într-adevăr o
lucrare a autorului Dabija, și anume: Dabija, D.C., Pop, C.M., 2013. Green
marketing – Factor of Competitiveness in Retailing. Environmental Engineering
and Management Journal, 12 (2), pp. 393-400.
Structura și optimizarea citării unui articol științific 145
Figura nr. 25. Model de mesaj automat generat de profilul Google Scholar
cu posibile citări indificate
ResearchGate
Academia.edu
Ad Astra
Puiu Nistoreanu (n. 8 februarie 1954, municipiul Moinești, județul Bacău) este
un economist român, cercetător, profesor universitar, formator și specialist în
administrarea afacerilor - turism și servicii (managementul, marketingul, producția și
comercializarea produselor turistice; dezvoltare durabilă; dezvoltare locală și
regională)[1]; eseist și jurnalist de turism. Este inițiatorul disciplinei Ecoturism și turism
rural (debut anul universitar 1998-1999, curs universitar tiparit 1999) [2] în
învățământul academic românesc; unul dintre pionierii studierii fenomenului turismului
rural și ecoturismului din România (participant la World Ecotourism Summit — Québec 2002 [3]); unul
dintre reputații specialiști ai domeniului.[1]; [4] . S-a aflat între primii actori ai transformării și repunerii pe
baze moderne a turismului rural românesc, la începutul anilor '90. Membru activ și pilon al Asociației Naționale de Turism Rural
Ecologic și Cultural(ANTREC) - în intervalul 1994-1998.[5] Participant la cea de-a cincea aniversare a Eurogites, Viana do
Castelo, Portugalia(septembrie 1995).
Prof. univ. dr. Puiu Nistoreanu a participat la elaborarea Raportului de țară în domeniul turismului – 2006, realizat de Autoritatea
Națională pentru Turism din România și World Travel & Tourism Council (WTTC); a făcut parte din grupul interdisciplinar de
experți ce a elaborat Strategia turismului românesc 2007-2013, precum și Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în
România (2009).[6], [7]
În prezent este profesor universitar în cadrul Academiei de Studii Economice din București (ASE), Facultatea Business și Turism
(fosta Facultatea de Comerț), Departamentul Turism și Geografie, conducător științific de doctorat, membru al Școlii doctorale
de la Academia de Studii Economice din București (ASE) - specializarea Administrarea Afacerilor[2].
Cărți reprezentative[modificare | modificare sursă]
Este autor, coordonator sau coautor a peste 40 cărți (8 autor, 5 coordonator, peste 30 coautor), apărute în edituri din țară și
străinătate. Dintre principalele titluri se pot aminti:
• Turism rural - tratat - ISBN 978-973-115-780-1 [30], [31]
• Ecoturism și turism rural - ISBN 973-594-768-4 [32]
• Economia turismului - teorie și practică - ISBN 973-594-727-7 [33]
• Small and medium enterprises in contemporary society - ISBN 3-9802437-2-9
Articole reprezentative[modificare | modificare sursă]
• The Stimulating Offer Of Rural Tourism In Buda Village, Berzunți County; Possibilities Of (Re) Adaptation Regarding
The Modern Tourist Preferences, Analele UniversitățiidinOradea–SeriaGeografie Year XXV, no. 1/2015 (June), pp. 46-
58 [43]
• Organizational Stress for Retail Store Employees in Romania,Romanian Economic Journal, 2015, vol. 18, issue 55, pages
3-24 [44]
• Exhaustive Analysis of the way in which were promoted Romanian spas/water thermal villages at the November 2013
edition of the Romanian Tourism Fair(2014), International Journal of Economic Practices and Theories, pages 349-
355 [45]
Bibliografie
DeJarnett K., 2012, Nine Best Practices for Optimized ˂title˃ Tags. [online]
Available at: http://searchengineland.com/nine-best-practices-for-optimized-
title-tags-111979 [Accesed 20 February 2016].
Drugaş, M. 2009. „Bune practici” în întocmirea rapoartelor de cercetare sau
articolelor trimise spre publicare. În M. Drugaş (coord.), 24 de idei în
psihologie, la început de drum. Oradea: Editura Universităţii din Oradea.
Dumitrache, I. și Iovu, H. (coordonatori), 2009. Manual de autorat științific. [pdf]
Disponibil la: http://www.ubm.ro/sites/al/images/docs/ManualAutoriat.pdf
[Accesat 10 iulie 2015].
Emerald Group Publishing. Manuscript requirements. Aviable at:
http://www.emeraldgrouppublishing.com/products/journals/author_guidelines.h
tm?id=ijshe [Accesed 12 February 2016].
Enache, L.S., 2007. Scrierea unui articol ştiinţific – abordare practică. Revista
Română de Medicină de Laborator, 6(1), pp. 52-61. Disponibil la:
https://cercetez.files.wordpress.com/2014/05/2007_1_7.pdf [Accesat 21 august
2015].
Fama, E.F. and French, K.R., 1993. Common Risk-Factors in the Returns on
Stocks and Bonds. Journal of Financial Economics, 33(1), pp. 3-56.
Frangopol, P., 2012. Indexul Hirsch – un nou indicator scientometric pentru
evaluarea rezultatelor unui cercetator științific. Revista de politica științei și
scientometrie. Nr. 1, pp. 75-78.
Gavrilescu, M., 2011. Strategia elaborării lucrărilor științifice publicabile în
reviste științifice internaționale (incluse în baze de date și Web of Science).
Disponibil la: file:///C:/Users/Utilizator/Downloads/Strategia_elaborarii_
lucrarilor_stiintif.pdf [Accesat 15 Februarie 2016].
Georgescu-Roegen, N., 1998. Metoda statistică. Elemente de statistică matematică,
apărută în 1933 și reeditată. Bucureşti: Editura Expert.
Google Scholar. Metrics. Aviable at: https://scholar.google.com/intl/en/
scholar/metrics.html#metrics, [Accesed 12 December 2015].
Graff, G. și Birkenstein, C., 2015. Manual pentru scrierea academică. Ei spun/Eu
spun. Tradus din engleză de L. Poantă. Pitești: Paralela 45.
Structura și optimizarea citării unui articol științific 155
Săvoiu, G., Dinu V. and Tăchiciu, L., 2015. Services and structural patterns of a
post-transition Romanian economy. Economic Research-Ekonomska
Istraživanja. 28(1), pp. 907-923.
Săvoiu, G., Dinu, V. and Popa, C., 2013. Foreign Direct Investment Based on
Country Risk and Other Macroeconomic Factors. Econometric Models for
Romanian Economy. Romanian Journal of Economic Forecasting. 16(1),
pp. 39-61.
Săvoiu, G. și Andronache, C., 2009. Raţionalitate şi simetrie informaţională EMH
şi DJIA. Revista Română de Statistică, supliment nr. 1/2009, pp. 221-222.
Spearman, C.E., 1927. The abilities of Man. Nature and measurement. Mac Millan:
London.
Swires-Hennessy, E., 2014. Presenting Data. How to Communicate your Message
Efectively. Chichester:Wiley.
Vintan L.N., 2015. Scrierea și publicarea științifică. Disponibil la:
http://research.utcluj.ro/tl_files/research/Presentations/Scrierea%20si%20public
area%20stiintifica.pdf [Accesat 14 iulie 2015].
WorldBank, 2016. Data catalog. Aviable at: http://datacatalog.worldbank.org/
#Tables [Accesed 10 February 2016].
3 Redactarea unui articol științific
Redactarea unui articol ştiinţific își are locul și rolul său distinct în
finalizarea și valorificarea oricărei cercetări științifice prin diseminarea rezultatelor
obținute şi publicarea lor într-o revistă de specialitate, carte, volum colectiv etc.
Prin publicarea rezultatelor cercetării, întreaga comunitate a oamenilor de ştiinţă
are de câștigat, autorul aducându-și practic aportul la dezvoltarea și consolidarea
cunoașterii într-un anumit domeniu.
Conceperea și redactarea unui articol ştiinţific, în vederea publicării sale,
este o operație complexă care necesită, în primul rând, cunoaşterea cititorilor
revistei către care se adresează autorul, adică a specificului respectivului domeniu
științific (economie, management, administrarea afacerilor etc.). Desigur, autorul
trebuie să cunoască îndeajuns și stilul academic de redactare al unui articol,
metodologia cercetării științifice și să dețină cerințele specifice de tehnoredactare și
mai ales de exprimare acceptate și practicate în comunitatea specialiștilor din
domeniul considerat.
Prin publicarea unui articol, autorul transmite de fapt un mesaj științific
comunității dintr-un anumit domeniu privind rezultatele muncii sale de cercetare.
Implementarea în bune condiții a unui asemenea demers presupune asigurarea
coerenței între fondul (conținutul) și forma de prezentare a articolului (aspectul
redacțional), fapt care impune cunoașterea precisă a principiilor de redactare a unei
lucrări științifice. Redactarea acesteia se bazează pe principii care impun o anumită
rigoare în tehnoredactare, o acuratețe privind cuvântul „scris“, însoțită de o grijă
deosebită pentru întregul demers de scriere a textului. Capacitatea de a scrie în
conformitate cu rigorile redactării unei lucrări științifice este o deprindere care se
învață și se capătă în timp, prin practica redactării, dar și prin studierea de materiale
adecvate în acest sens.
158 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Pentru a asigura realizarea unui text clar este necesar a lua în considerare
următoarele principii:
• ordonarea corectă și logică a ideilor și pasajelor textului în conformitate cu
structura articolului;
• evitarea frazelor lungi, confuze, a cuvintelor şi expresiilor imprecise care
produc ambiguitate lexicală;
• folosirea frazelor scurte, într-un limbaj clar şi concis;
• eludarea abuzului de formule, abstractizări şi abrevieri;
• eschivarea de la excese în utilizarea prea multor explicaţii și în precizarea
prea multor amănunte şi aserțiuni colaterale;
• explicarea unor termeni de specialitate;
160 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
a) Sistemul autor-număr
Citări în text
Referinţele sunt numerotate cu cifre arabe în ordinea apariţiei lor în text.
Numerele sunt înscrise între paranteze pătrate, de exemplu [1]. Dacă mai multe
referinţe sunt citate în aceeaşi paranteză ele sunt înscrise în ordine crescătoare şi
sunt separate prin virgulă astfel: [2, 3, 4 etc.]. Când există citări la mai multe
referinţe succesive, între paranteze se va trece numărul primei şi al ultimei
referinţe, între ele situându-se o liniuţă: [5-8].
Lista de referinţe
Referinţele sunt trecute în ordinea apariţiei lor în text şi nu în ordinea
alfabetică a numelui de familie al primului autor. Acest număr de ordine este trecut
cu cifre arabe.
Exemplu pentru lista de referinţe:
1. Atanase, Ion și Atanase, Anca, Standardizarea și certificarea mărfurilor,
Editura ASE, Bucureşti, 2005.
2. Dinu, Vasile, Merceologia produselor nealimentare, Editura ASE,
București, 2002.
3. Chelcea, Septimiu, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de
doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane, ediţia a 3-
a revăzută, Comunicare.ro, Bucureşti, 2005.
4. Bojin, Emil, Educația ecologică a consumatorului, Editura Universitatea
Ecologică, București, 1996.
Sistemul autor-număr este foarte comod atât pentru cititor, precum şi pentru
autor. Nota privind referinţa (sursa bibiliografică) poate fi postată la subsolul
paginii. În acest caz cititorul ştie imediat care este lucrarea citată. Pentru redactorii
revistelor, acest sistem permite controlul riguros al tuturor referinţelor din text.
Pentru autori, el prezintă totuşi un inconvenient atunci când se doreşte introducerea
Redactarea unui articol științific 169
Griffith, D.A., Hannah, S.L., Chang S.Y. and Roger, C., 2014. Marketing
Process Adaptation: Antecedent Factors and New Product Performance
Implications in Export Markets. International Marketing Review,31 (3),
308-34.
Griffith, D.A., Matthew, B.M., and Michael, G.H., 2006. An Investigation of
National Culture’s Influence on Relationship and Knowledge Resources in
Interorganizational Relationships Between Japan and the United States.
Journal of International Marketing, 14 (3), 1-32.
Griffith, D. A. and John, K.R. Jr., 1995. Strategically Employing Natural
Channels in an Era of Global Marketing. Journal of Marketing
Practice:Applied Marketing Science, 1 (4), 52-69.
ştiinţifice. Realizarea acestui demers poate avea loc în mai multe moduri,
evidenţiate în cele ce urmează.
Oprea (2005, pp. 74-75) și Şerban (2011, pp. 104-116) precizează că acţiunile
de responsabilitate socială, indiferent că se referă la realizarea de donaţii sau
sponsorizări, la susţinerea unor scopuri caritabile, la implementarea unor
acţiuni de protecţie socială sau la soluţionarea unor probleme ale comunității
locale, constituie o componentă integrantă din activitatea întreprinderilor.
Redactarea unui articol științific 175
d) În cadrul textului lucrării se citează o lucrare cu patru sau mai mulți autori
Alţi autori sunt de părere că imaginea mărcii este suma asocierilor de natură
emoţională şi cognitivă care privesc marca analizată (Keller, 1993, pp. 1-22;
Hälsig, 2008, pp. 66-67). În acest demers, sunt aduse în discuţie tipurile de
asocieri privind marca în general sau marca de comerţ în particular –
favorabilitatea, unicitatea, intensitatea, cât şi tipurile asocierilor cu marca
(Krishnan, 1996, pp. 389-405; Keller, 2003, p. 70).
Citarea în text:
Analiza de ansamblu a circulației turistice internaționale a României
evidențiază nivelul modest al acesteia, comparativ cu resursele de care
dispune țara noastră și implicit, rezervele de creștere în viitor (Minciu, 2006).
În lista de referințe se va trece:
Minciu, R., 2006. Avantajele României în domeniul turismului în raport cu
principalele țări competitoare. În: I. Kerbalek, ed., Servciile și
competitivitatea. București: Editura ASE.
k) Citarea de surse secundare sau de surse la care autorul nu are acces direct,
respectiv pe care nu le poate găsi în bazele de date pe care le folosește
Consultând lucrări din literatura de specialitate se poate întâmpla ca un autor
să identifice referințe relevante la care însă nu are acces. Totuși, sursa respectivă
este citată de către alt autor într-o lucrare la care există acces. Într-o asemenea
situație se poate recurge la următoarea modalitate de citare: articolul A citat în
articolul B. De regulă însă, este bine să se evite recurgerea la citarea dintr-o sursă
secundară, ideal fiind să se găsească sursa originală.
La bibliografie se vor trece însă ambele surse, atât cea consultată (Dabija et
al., 2014, pp. 124-143), precum şi cea originală la care nu a existat acces (Dabija,
Pop, Szentesi, 2014, pp. 37-46), desigur în ordinea alfabetică a autorilor.
Dacă sunt însă preluări de text mai lungi de 40-50 cuvinte, atunci se poate
recurge la încadrarea citatului într-un paragraf separat, acesta fiind scris de regulă
cu o mărime mai mică a literei şi centrat sau evidenţiat într-un mod aparte.
Articolul este consacrat binomului „bugetul public – outputul global” din
perspectiva curbei BARS. Prima secţiune caracterizează principalele premize
conceptuale ale acestei abordări. Cea de-a doua cuprinde o analiză empirică,
utilizându-se datele statistice (1990-2013) pentru România, ca economie
europeană emergentă: sunt implicate trei regresii de cointegrare (metoda celor
mai mici pătrate modificată complet, regresia canonic cointegrată şi metoda
dinamică a celor mai mici pătrate) şi trei algoritmi bazaţi pe variabilele
instrumentale (metoda celor mai mici pătrate în două stadii, metoda generalizată
a momentelor şi metoda verosimilității maxime cu informație limitată). Sunt
prezentate şi unele concluzii (Dobrescu, 2015, p. 495).
Reguli generale
Dobrescu, E., 2014. A Hybrid Forecasting Approach. Amfiteatru Economic, 16(35), pp. 390-402.
Rigby, D., 2011. The Future of Shopping. Harvard Business Review. [online]
Available at: <https://hbr.org/2011/12/the-future-of-shopping/ ar/pr> [Accessed 21
November 2014].
Rigby, D., 2011. The Future of Shopping. Harvard Business Review, [online] Available at:
<https://hbr.org/2011/12/the-future-of-shopping/ar/pr> [Accessed 21 November 2014].
virgulă punct link punct data accesării virgulă punct două puncte
Nielson, I., 2007. Jakob Nielson’s website. Available at: http:// www.uscit.com/
[Acessed: 12 May 2008].
Autor/Autori Anul publicării Titlul website, italic Website URL Data accesării
Nielson, I., 2007. Jakob Nielson’s website. Available at: http:// www.uscit.com/ [Acessed 12 May
2008].
a) Cărți tipărite
Cartea cu un autor
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlu cărții
(italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un
oraș, nu o țară): Editură.
182 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
La articol
Autor/Autori (numele de familie și inițiala), anul publicării urmat de literă (a, b,
c ...). Titlul articolului. Titlul revistei (italic), volumul și numărul jurnalului,
pagina/paginile.
La carte și articol
cărții (italic). Ediția (la prima ediție nu se scrie). Locul publicării (acesta trebuie să
fie un oraș, nu o țară): Editură. Numărul capitolului sau al paginilor între care se
situează capitolul.
e) Carte tradusă
Autor/autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul cărții
(italic). Tradusă din (limba) de către (numele traducătorului: inițiala prenumelui,
urmată de numele de familie). Locul publicării (acesta trebuie să fie un oraș, nu o
țară): Editură.
Bruhn, M., 2001. Orientarea spre clienți. Temelia afacerii de succes. Tradus
din Germană de I. Kerbalek. București: Editura Economică.
Ropke, W., 1963. Economics of the Free Society. Translated from German by
P.M. Boarman. Chicago: Henry Regnery Company.
f) E-book
Pentru un e-book cu acces deschis disponibil gratuit pe internet cum ar fi
Google Books
Autor/Editor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul cărții
(italic). [e-book] Locul publicării (dacă se cunoaște): Editura. Disponibil la: sursă
e-book și adresa web sau URL pentru e-book [Data accesării].
Săvoiu, G., Dinu, V. and Tăchiciu, L., 2012. Romania Foreign Trade in
Global Recession, Revealed by the Extended Method of Exchange Rate
Indicators. Amfiteatru Economic, 14(31), pp. 173-194.
Boughton, J.M., 2002. The Bretton Woods Proposal: an Brief Look. Political
Science Quarterly, 42(6), p. 564.
Simsek, Z., Veiga, J.F., Lubatkin, M.H. and Dino, R.N., 2005. Modeling the
Multilevel Determinants of Top Management Team Behavioral Integration.
The Academy of Management Journal, 48(1), pp. 69-84.
Articole din reviste disponibile prin biblioteca universității sau baze de date
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul
articolului. Titlul complet al jurnalului (italic), [tipul de media] Numărul
volumului, dar și al revistei, precum și numerele paginilor dacă sunt disponibile.
Disponibil prin: sursa [Data accesării].
Redactarea unui articol științific 187
Dinu, V., Grosu, R.M. and Saseanu, A.S., 2015. Romanian Immigrant
Entrepreneurship: Utopia or Reality? An Overview of Entrepreneurial
Manifestations of Romanian Immigrants in Andalusia, Spain.
Transformations in Business & Economics, [e-journal] 14(1(34)), pp. 48-64.
Abstract only. Available through: Thomson Reuters Web of Science
Database <http://apps.webofknowledge.com> [Accessed 11 May 2015].
Caiazza, R., Richardson, A. and Audretsch, D., 2015. Knowledge effects on
competitiveness: from firms to regional advantage. Journal of Technology
Transfer, [e-journal] 40(6), pp. 899-909. Abstract only. Available through:
Thomson Reuters Web of Science Database <http://apps.webofknowledge.
com> [Accessed 11 May 2015].
Lin, W.T., 2014. Founder-key leaders, group-level decision teams, and the
international expansion of business groups: Evidence from Taiwan.
International Marketing Review, [e-journal] 31(2), pp. 129-154. Abstract
only. Available through: Emerald Insight Database <http://www.
emeraldinsight.com/doi/full/10.1108/IMR-07-2012-0120> [Accessed 31
October 2015].
188 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Dăianu, D., 2015. Unde micro întâlnește macro. Ziarul Financiar, [online]
16 noiembrie. Disponibil la: <http://www.zf.ro/opinii/unde-macro-
intalneste-micro-14887756> [Accesat 18 octombrie 2015].
Ivan, D., 2015. Cât economisim şi unde investim. Jurnalul Național, [online]
21 octombrie. Disponibil la: <http://jurnalul.ro/bani-afaceri/investitii/cat-
economisim-si-unde-investim-699236.html> [Accesat 21 noiembrier 2015].
The Economist, 2015. Pfizer and Allergan agree to a $160 billion merger. The
Economist, [online]. 23 November. Available at: http://www.economist.com/
blogs/graphicdetail/2015/11/pharmaceuticals [Accessed 21 December 2015].
OUG privind contractele de credit pentru consumatori nr. 50/2010 (art. 9).
București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389.
OG privind comercializarea produselor și serviciilor pe piață nr. 99/2000
(art. 6). București: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603.
HG privind etichetarea alimentelor nr. 106/2002 (art. 8). București:
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643.
ANSSI, 2012, Cod de bune practici pentru Securitatea Sistemelor
Informatice și de Comunicații (art. 4.1). București: Asociația Națională
pentru Securitatea Sistemelor Informatice.
Monitorul Oficial nr. 0881 din 2015. Actul nr. 901 din 27 Octombrie 2015,
Hotărâre privind aprobarea Strategiei naționale din domeniul achizițiilor
publice. București: Monitorul Oficial.
Monitorul Oficial nr. 0839 din 2015. Actul nr.267 din 06 Noiembrie 2015,
Legea privind aprobarea OUG nr. 91/2014 privind obligația operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. București:
Monitorul Oficial.
Banca Națională a României, Direcția Stabilitate Financiară, 2015. Raport
asupra stabilității financiare – 2014. București: BNR.
Instititutul Național de Statistică, 2015. Evoluţia social-economică a
României în perioada 01 ianuarie – 31 august 2015. În: Buletinul statistic
lunar 8/2015, pp. 1-17. București: INS.
190 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Raportări anuale
Autor colectiv/corporativ, anul publicării. Titlul complet al raportului anual. Locul
publicării: Editura.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor colectiv/corporativ, anul publicării. Titlul complet al raportului anual.
[online] Disponibil la: adresa web. [Data accesării].
Material de arhivă
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul
documentului. [tipul de media] Numărul colecției. Locul publicării:
Editura/Arhiva/Depozitul.
Standarde
Autor colectiv/corporativ, anul publicării. Identificarea completă a standardului:
litere, cifre, titlul complet al standardului. Locul publicării: Editura.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor colectiv/corporativ, anul publicării. Identificarea completă a standardului:
litere, cifre, titlul complet al standardului. Locul publicării (dacă este posibil):
Editura [online]. Disponibil prin: adresa web [Data accesarii].
Redactarea unui articol științific 191
Lucrări de la conferințe
Autor/Autori (numele de familie și inițiala prenumelui), anul publicării. Titlul
lucrării. în: editor sau numele organizatorului, Titlul complet al conferinței. Locul
și data. Locul publicării: Editura.
Teze și dizertații
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul apariției. Titlul complet al
lucrării. Nivel. Numele oficial al universității.
Elemente necesare pentru versiunea electronică:
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), anul apariției. Titlul complet al
lucrării. Nivel. Numele oficial al universității. Disponibil la: adresa URL. [Data
accesarii].
Documente europene
Numele instituției de unde provine documentul (de exemplu, Comisia). Tipul
documentului (de exemplu, Directiva sau Decizia), an/număr legislaţie / inițialele
instituției, data la care a fost aprobat dacă se cunoaște, urmat de titlul, toate cu
caractere cursive (italice). Pentru a ușura găsirea documentului este bine ca să se
adauge la sfârșit unde poate fi găsit, respectiv Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(Official Journal of the European Union).
Varianta electronică
Autori (numele de familie și inițiala prenumelui lor), anul publicării. Titlul
materialului, Codul și Titlul disciplinei. [online via internal VLE], Numele
instituţiei de învăţământ superior. Disponibil la: adresa de web (Adresa web dacă
este disponibilă pe internet, în caz contrar se va indica dacă este disponibilă prin
intermediul WebCT, SharePoint sau a unei alte adrese de mediu virtual de învățare)
[Data accesarii].
Olaru, M., Dinu, V., Maftei, M. și Maiorescu, I., 2010. Mnagementul calității
– suport de curs. 020221OS312203 Managementul calității. [online via
internal VLE], Academia de Studii Economice din București. Disponibil la:
<http://online.ase.ro/course/modedit.php?add=resource&type=&course=15778
§ion=1&return=0&sr=0> [Accesat 31 octombrie 2010].
Williams, B., 2008. Guide to project management, BD45001S Management.
[online via internal VLE] Anglia Ruskin University. Available at: <
J:\AIBS\AIBS Admin\ASSESSMENT MATERIAL\ASSESSMENT
MATERIAL 2009-10\IBS & MARKETING & MA ARTS\IBS Sem 2 2009-
10 Approved Material\Sem 2> [Accessed 25 June 2015].
Interviu
• După citarea unui interviu în textul unui articol se va trece între paranteze
Anexa în care se regăsește transcrierea acestuia (spre exemplu Anexa 1). „Conform
interviului (Anexa 1) cu directorul de marketing al companiei …“, iar în anexă,
trebuie să se menționeze o serie de detalii specifice, cum ar fi: Numele
intervievatului, anul interviului. Titlul interviului. Numele persoanei care a realizat
interviul. [tip de media/format]. Locația în care s-a derulat interviul și data exactă a
acestuia, însoțită de transcriere.
Redactarea unui articol științific 195
Comunicate de presă
Comunicat de presă tipărit
Autorul colectiv/corporativ care a dat comunicatul de presă, an. Titlul
comunicatului de presă. Comunicat de presă, data.
Program de calculator
Autor/Organizație, an. Titlul programului. (Versiunea). [program de calculator]
Distribuitor/Editura. (dacă este disponibil) Disponibil la: <adresa web / URL>
[Data accesării].
Reţele sociale
Autor (numele de familie și inițiala prenumelui), an. Titlul documentului [tipul de
reţea socială]. Ziua/luna postării. Disponibil de la: <URL> [Data accesării].
Big Red Corporation. 2013. New products for cars [Twitter]. 17 May.
Available at:< https://twitter.com/ bigredcorporation/promotions> [Accessed
13 November 2010].
YouTube
Numele de utilizator al contribuitorului, an. Titlul video-ului, Titlul seriei. (dacă
este relevant) [tipul de media] Disponibil la: <URL> [Data accesării].
Observații
Dacă pe pagina de titlu a unei lucrări lipsesc anumite informaţii. atunci se
aplică următoarele soluţii (Anglia Ruskin University, 2015):
• dacă nu apare localitatea editării, se va scrie [s.l.] („fără loc”) (sine loco);
• dacă nu este trecută editura, se va scrie [s.n.] (fără editură) (sine nomine);
• dacă nu este trecut anul, se va scrie [n.d.] (fără an) (no date).
• dacă nu există autor sau acesta nu este identificabil, se va scrie [anon] sau
autor anonim.
Astăzi autorii au tot mai mult posibilitatea de a recurge la sisteme de operare
sau la softuri speciale care gestionează referințele bibliografice folosite. O listă
cuprinzătoare a acestora poate fi găsită la adresa https://en.wikipedia.org/wiki/
Comparison_of_reference_management_software. Decizia privind utilizarea unuia
sau a altuia dintre aceste sisteme de gestiune a referințelor bibliografice cade în
sarcina autorilor. Recomandarea este ca autorul să aibă în vedere compatibilitatea
dintre sistemul ales și cel preferat de diferitele baze de date, respectiv de editurile
revistelor spre care își va trimite articolele.
a) Reguli generale
Printre regulile cu caracter general intră cel puţin următoarele:
• folosirea diacriticelor: ă, â, î, ş, ţ (precizăm că litera românească „ă“ este
doar aceasta şi nu varianta „ã“). Este imperativă utilizarea literelor mari cu
diacritice Ă Â, Î, Ş, Ţ în lucrările românești cu caracter ştiinţific atunci când e
cazul (spre exemplu la începutul unei fraze etc.);
• titlul articolului este centrat pe pagină și redactat cu litere bold, în timp ce
tilurile secțiunilor sunt numerotate cu cifre arabe, tot cu litere bold și aliniate
stânga;
• sub titlu se scriu autorii și afilierea lor, fără a le include şi titlurile
academice, profesionale, oficiale, militare sau religioase (cu excepţia cazului în
care acest lucru este solicitat expres în ghidul autorilor);
• la articolele în limba română indentaţia paragrafelor (tab) va fi de 1 cm, pe
când la cele în engleză nu este necesar acest lucru; în cazul textelor în limba
engleză indentația se face prin separarea paragrafelor printr-un mic spaţiu, de 6
puncte;
• alinierea paragrafelor va fi făcută la ambele capete de rând (justify);
• pentru a face evidențieri în text vor fi folosite literele cursive (italice), dar
și bold (aldine), evitându-se sublinierea (underline) (este cazul cuvintelor/pasajelor
în alte limbi, titlurilor de cărţi sau de periodice incluse în text sau în listele
bibliografice de referință). Literele aldine se folosesc mai ales pentru titlurile de
capitole, subcapitole şi secţiuni;
• nu trebuie micșorată dimensiunea caracterelor și nici distanța dintre
rânduri, în tentativa de a face ca textul să încapă undeva anume.
Redactarea unui articol științific 201
b) Acronime și abrevieri
Utilizarea a numeroase acronime și sigle poate face textul neinteligibil și
poate plictisi cititorul. Dacă sensul unui acronim sau al unei sigle ar putea să nu fie
clar pentru cititor, atunci se va scrie desfășurat, în măsura în care apare în text doar
o dată sau de două ori. Atunci când ele apar de mai multe ori în text, la prima
apariție sunt scrise în întregime, precizându-se între paranteze rotunde acronimul
sau sigla corespunzătoare. Ulterior, în restul documentului se va folosi acronimul
sau sigla respectivă.
Exemple de acronime: Publirom, Romlux, Alro etc.
Exemple de sigle: IMM (Întreprinderile Mici și Mijlocii), TVA (Taxa pe
Valoare Adăugată), SRL (Societate cu Răspundere Limitată), IT (Tehnologia
Informației), CSR (Responsabilitatea Socială a Corporației), CEEC (Ţările din
Europa Centrală şi de Est) etc.
În practica redactării lucrărilor științifice (Academia Română, 2015) sunt
admise și o serie de abrevieri, care sunt prescurtări ale unor cuvinte care apar mai
des, fiind destul de bine cunoscute în forma lor completă. E bine însă să nu se facă
exces, iar dacă se folosesc, atunci să se țină seama de limbajul științific cu caracter
internațional. Iată câteva reguli pentru utilizarea lor:
• abrevierile formate din iniţialele cuvintelor se scriu integral cu litere mari și
fără punct între ele: ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite), OMC (Organizația
Mondială a Comerțului), UE (Uniunea Europeană), ASRO (Asociația Română de
Standardizare), OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci), FMI (Fondul
Monetar Internațional) etc.
• cu literă mică şi fără punct se scriu abrevierile unităţilor de măsură pentru
lungime şi greutate, ca simboluri utilizate în plan internaţional: mm, cm, km, m,
kg, g, mg etc.
• cu literă mică şi cu punct se scriu abrevierile constituite din una sau mai
multe litere din partea iniţială a cuvântului: a.c. (anul curent), ş.a. (și altele),
ş.a.m.d. (și așa mai departe), art. (articol), cap. (capitol), vol. (volumul), p. și pp.
(pagină/pagini), subl.n. (sublinierea noastră), n. (nota), n.a (nota autorului), n.n.
(nota noastră), n.t. (nota traducătorului), tr. (traducere, traducător), ed. (ediția,
editor, iar pentru editori avem eds.), dar și altele precum: etc. (et caetera – şi
altele), e.g. (exempli gratia – de exemplu), i.e. (id est – adică), et al. (et alií – și
alții) etc.
202 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
meniul: Insert. Pentru variantele anterioare Word 2010 acest editor se găsește în
meniul Insert, de unde se alege: Object Create new Object type Microsoft
Equation 3.0 OK.
În editarea ecuaţiilor nu se folosesc parantezele de pe tastatură, simbolurile
matematice, literele, semne de operaţii etc., toate aceste urmând să fie trecute cu
editorul de formule din bara de meniu corespunzătoare.
Exemplu:
IGDPc = IE^alpha*ICKc^(1-alpha)*ITFP (1)
în care:
IGDPc – indicele produsului intern brut în preţuri constante;
IE – indicele ocupării;
alpha – elasticitatea outputului faţă de muncă, aproximată prin ponderea
extinsă a veniturilor din muncă în valoarea adăugată brută;
ICKc – indicele activelor fixe tangibile în preţuri constante;
ITFP – indicele productivităţii totale a factorilor.
d) Note de subsol
În sistemul Harvard, utilizat şi în cadrul prezentei cărţi se recomandă evitarea
notelor de subsol atunci când se inserează citări sau se indică surse bibliografice.
Dacă autorul recurge totuşi la note de subsol (footnotes), atunci acestea ar trebui să
fie scurte, fiind utilizate cu precădere pentru a se da anumite explicații (doar când
este neapărat cazul). Aceste note de subsol pot fi inserate dacă se dorește explicarea
unor termeni specifici (stakeholderi = părţi-interese, formule etc.), când se
meționează anumite date (rata inflaţiei, poziţia unei entităţi într-un clasament, PIB
etc.), când se dau anumite definiții sau se exprimă anumite puncte de vedere care
nu apar în textul lucrării.
Tabelele
Datele din tabel pot fi cifrice, cantitative (rezultate spre exemplu dintr-o
cercetare pe bază de chestionar) sau calitative (conțin anumite caracteristici ale
fenomenului sau populației investigate obținute spre exemplu prin interviuri în
profunzime). În științele economice se recurge destul de frecvent în cadrul lucrărilor
științifice la utilizarea tabelelor cu date cantitative. Tabelul este inserat între
204 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Figuri
În cadrul figurilor sunt incluse scheme, grafice, imagini, capturi de ecran,
desene, histograme, fotografii etc. Și ele pot fi inserate în text, dar pot fi trecute şi
în anexe. Pentru o mai bună înţelegere a textului şi pentru a permite urmărirea cu
uşurinţă a prezentării grafice a datelor și a comentariilor din text, se recomandă
totuşi includerea figurilor în cadrul textului articolului. Figurile au număr și titlu,
dar spre deosebire de tabele, acestea vor fi înscrise centrat, sub figură, lăsându-se
un spațiu liber de un rând între marginea de jos a figurii şi titlul acesteia. Figurile
trebuie să fie alb-negru, nu color (dacă lucrarea va fi tiparită color atunci ele pot fi
redate în mai multe culori), cu un contrast foarte bun pentru a asigura un maximum
de claritate, fiind de preferat ca ele să nu depăşească formatul de text al paginii la
care va fi tipărită.
206 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
100 86
80
51
60
40 14
9 12 16
20 3 7
2
0
Început de secol XX Început de secol XXI
Bibliografie
Una din cerințele implicite ale oricărei cercetări științifice, inclusiv a celor
de natură economică a fost, este și va rămâne aceea a originalității unui text, într-o
opoziție totală cu plagierea. Prezența originalității simultan cu absența plagierii
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 213
științifice (multe opere fiind inaccesibile sau interzise și plagiatul neputând fi astfel
constatat sau probat).
Cel de-al doilea exemplu al plagiatului prădalnic este la fel de sugestiv
manifestat prin instinctele de însușire forțată a proprietății altuia, mai ales a ideilor,
metodelor, modelelor, articolelor și cărților altora. A plagia în cercetarea științifică
a însemnat o lungă perioadă a pretinde cuiva că ești autor al unei lucrări originale
deosebit de complexe, care necesitând evident mai multe competențe, îi oferea
ocazia plagiatorului să-și justifice preluarea originalului ca fiind o proprietate
comună sau îi permitea să-și expună instinctele prădalnice și să fure cercetările
altora ori să le copieze parțial fără să ceară acceptul sau să menționeze sursele,
generând în final sau pe termen lung o reputație de autenticitate falsă, de
originalitate „împrumutată” și de creativitate practic nulă. Plagiatorul prădalnic a
încercat să ofere astfel opiniei publice și segmentului din care făcea parte în mod
nedrept, un profil personal de un nivel mult mai înalt în raport cu cel real de
pregătire academică și o reputație științifică inexistentă în realitate sau de
împrumut, asemeni unui vânzător în piața imobiliară care oferă o clădire ruinată și
lipsită de valoare arhitectonică și istorică, în locul unui palat sau monument
autentic.
Un punct de vedere susținut de Isoc (2014) este acela că plagiatul este axat
pe însușirea și publicarea prin furt a unei cercetări sau lucrări, echivalând cu un furt
al originalității în sine. Astfel rezultă un fals:
• care conține integral sau numai parţial o operă de creaţie intelectuală scrisă,
realizată şi publicată anterior de o altă persoană, generând falși autori;
• care se produce concret nu numai prin copiere și preluare, dar și prin
traducere şi/sau modificare neautorizată, în mod parţial sau integral;
• însoțit de omiterea premeditată a indicării surselor și a autorilor reali
(referințelor bibliografice din care s-a inspirat plagiatorul).
Nu există criterii de ierarhizare a intensității şi/sau gravităţii plagiatului, la
fel cum nu există nici modalități de prescriere sau atenuare a impactului său.
Plagiatul este considerat un act antieducațional, anticultural și antisocial prin
definiție. În realitate, plagiatul nici nu este un termen așa de nou, cum ar putea
părea la prima vedere. Acest concept a apărut de mult timp în spectrul educațional
internațional, respectiv în cercetarea științifică mondială. Etimologic, conceptul de
plagiator provine de la plagiarius, cuvânt de origine latină, care substituia pirateria
exclusiv axată pe oameni sau însemna concret „răpitori” de oameni, cu scopul final
de a-i vinde ca sclavi (Coravu, 2013). Există tendințe de reconsiderare a sursei
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 219
realistă, care descrie plagiatul drept un furt intelectual, care impune măsuri de
pedepsire sau reparatorii și nici tendința dominant etică și evident ușor radicalizată,
prin care plagiatul este considerat o crimă morală, care anulează dreptul de a fi
creativ al autorului original, impunând un proces acuzator realizat de o instanță
morală recunoscută în domeniul cercetării științifice, care citează și indexează
plagiatorul (echipa de plagiatori), restabilind dreptul la originalitate și prezumția
libertății creativității în cercetarea științifică.
Apariția Internetulului, care inițial a favorizat expansiunea explozivă a
plagiatului, a permis ulterior detectarea tot mai promptă a acestuia prin captarea lui
iremediabilă într-o plasă informațională a cercetărilor științifice tot mai extinsă și
care favorizează:
• plasarea pe același Internet a tot mai multor lucrări, atât clasice, cât și
moderne ca rezultate ale cercetărilor științifice diverse (cărți, articole, enciclopedii,
rapoarte de cercetare etc.);
• accesarea rapidă a unor texte similare ori tematic adiacente cu ajutorul
motoarelor de căutare în rețea, cu precădere a motoarelor de căutare
multilingvistice (Google, Bing, DuckDuckGo, Ecosia, Exalead, Munax, Qwant
etc.);
• identificarea cu mare rapiditate prin pachete de programe specializate ca
prezență și proporție a secțiunilor plagiate într-o cercetare științifică; aceste
programe permit identificarea lucrărilor și autorilor textului original și celui
plagiat, denunțând o aparentă cercetare științifică drept tentativă dovedită și
probată de a falsifica sau, mai clar, dovedind o tentativă de furt intelectual.
Plagiatul academic considerat când un tabu, când o realitate gravă în
procesul educațional, prezintă o dispersie și o frecvență de apariție complet diferită
pe mapamondul cercetării și educației universitare. Atât universitățile europene de
tradiție aproape milenară, cât și cele americane prestigioase, dar și cele asiatice îl
interzic sau îl blamează din cauza unei certe lipse de onestitate, considerată
inadmisibilă în formarea unui intelectual sau a unui profesionist și îl includ la fapte
de „înșelăciune și/sau furnizarea cu bună știință de informații false”. Acesta odată
identificat, devine obiectul unor drastice măsuri administrative ale unei comisii de
etică universitară, autorul fiind supus unor severe sancțiuni disciplinare.
Noile variante flexionare, pluralitatea de sensuri a plagiatului și agregarea
tuturor acestora în contextul nedorit și nociv al plagierii impun analiza permanentă
a nuanțelor și semnificațiilor acestui concept distructiv al cercetării științifice
moderne (figura nr. 40):
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 221
proprietate publică). Dreptul de autor (copyright 4) a apărut la debutul său cu un sens foarte
pragmatic, de a face copii ale unei opere. Nu exista la acel moment nicio referire directă la
plagiat sau la plagiator. În această perioadă de început domină sensurile prohibitive și de
tipul cenzurii totale, pentru a lăsă treptat loc nuanțărilor în sensul constatării încălcării și
soluționării punitive a acestor încălcări ale dreptului de autor (inclusiv ale drepturilor celui
care asigură tipografierea și editarea). De aici apare și definirea plagiatorului în dicționarul
lui Samuel Johnson, în 1755, care asimilează plagiatorul „unui hoț, care fură gândurile și
scrierile” unui autor adevărat și comite o „crimă” definită prin „furt literar” sau din
proprietatea intelectuală a unui autor original și creativ (Lynch, 2006), asimilând sau
corelând furtul și sancțiunile juridice. Așa cum rezultă, plagiatul nu părea nici atunci un furt
obișnuit, de bani sau bunuri materiale, ci unul de cuvinte și idei, dar cu un impact financiar
din ce în ce mai mare. Plagiatul a impus o permanentă redelimitare a originalului pe care
plagiatorii îl imită de fapt, în funcție de care s-a definit prin similitudini sau similarități
parțiale sau totale. Originalul a constituit și sursa implicită a discriminării autorilor
(editorilor, tipografilor), cei buni fiind caracterizați prin originalitate și respect față de lege,
iar cei răi prin copierea denunțată ca furt sordid, așa cum îl caracteriza plastic și juridic
Edward Young, în 1759. Curios este că sordidul s-a transformat în cercetarea modernă în
cea mai comună sau extinsă formă de furt dintr-o proprietate intelectuală printr-o diversitate
de forme posibile. Din istoria și dinamica acestor forme au fost redefinite primele poziții de
comportare non-etică în cercetarea ştiinţifică (Judson, 1994) și în educația academică.
În 1789, Constituția SUA preia dreptul de autor (proprietate intelectuală) la articolul I, în
secțiunea 8, unde congresul deținea autoritatea „de a promova progresul științei și al
artelor, asigurând pentru perioade limitate pentru autori și inventatori, dreptul exclusiv
asupra scrierilor și descoperirile lor” (Constitution of the United States, 1789). Astfel se
încheie un proces de delimitare a conceptului juridic inițial și a impactului legislativ major
al plagiatului asupra dreptului de autor, prin recunoașterea impactului deosebit de grav al
acestui furt asupra creativității și originalității în educația academică și în cercetare, care a
durat mai bine de două secole și jumătate. În România, prima lege a dreptului de autor
apare la 28 iunie 1923, ca „Lege a proprietății literare și artistice” 5.
4
Copyrightul sau dreptul de autor constituie și azi un drept exclusiv, atribuibil juridic și
acordat autorului originalului, pentru un număr fix de ani de la moartea creatorului
(acoperind în cazul autorului individual între 50 și 100 de ani și în cazul în care creatorul
este o corporație o perioadă mult mai scurtă de timp), de a imprima, publica, executa,
filma sau înregistra un material științific, literar, artistic etc. (Investopedia, 2015).
5
Această lege a fost modificată/completată prin Legea privind contractul de editare și
dreptul autorului asupra operelor literare din 24 iulie 1946 (abrogată parțial la 14
ianuarie 1949, prin Decretul nr. 17, pentru editarea și difuzarea cărții. Au urmat Decretul
nr. 19 din 16 februarie 1951, privind dreptul de autor asupra operelor susceptibile pentru
a fi tipărite, apoi Decretul nr. 428, din 13 noiembrie 1952, pentru ca la 27 iunie 1956
toate să fie abrogate prin Decretul nr. 321, privind drepturile de autor.
226 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
6
Noua lege privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 8 din 14 martie 1996,
reactualizată recent în data de 8 noiembrie 2015, a fost modificată/actualizată până în
prezent de alte 21 de acte normative: Legea nr. 146/1997, abrogată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Legea nr. 285/2004, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 123/2005, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005, Legea nr.
329/2006, Decizia Curţii Constituţionale nr. 571/2010, Legea nr. 202/2010, Legea nr.
71/2011, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011, Legea nr. 283/2011, Legea nr.
76/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012, Legea nr. 187/2012, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, Legea nr. 255/2013, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Legea nr.
185/2014, Legea nr. 53/2015, Legea nr. 210/2015, Legea nr. 261/2015.
228 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Aceste drepturi sunt descrise succint prin intermediul altor termeni deja
consacrați în practica juridică a ultimelor două decenii (exemplul expus mai jos și
de altfel și cel mai adecvat rămâne tot acela al Legii nr. 8/14 martie 1996, privind
drepturile de autor):
• dreptul de divulgare (autorul decide dacă, în ce mod, cum și când va fi
adusă opera originală la cunoștinta publicului, fixând astfel momentul zero al
apariției și existenței drepturilor patrimoniale);
• dreptul de paternitate asupra operei originale (recunoașterea calității de
autor al operei originale);
• dreptul la un nume (sub care va fi adusă opera originală la cunoștința
publicului de către autor);
• dreptul la inviolabilitate al operei originale (asigurând respectarea
integrității operei originale);
• dreptul de retractare (dreptul de a retrage opera originală divulgată
publicului).
Plagiatul, ca simplă exemplificare a unor situații complexe și uneori chiar
paradoxale, nu va încălca dreptul moral al autorului de a-și edita sau tipări
originalul sub pseudonim, de dispoziție asupra integrității originalului detaliat și
actualizat permanent, conform convenției internaționale de la Berna. Aceeași
situație se aplică și în cazul în care autorul originalului a renunțat voluntar la acest
tip de drept, respectiv la dreptul de proprietate intelectuală (drepturile economice
de a consuma, difuza sau comercializa o creație originală academică sau de
cercetare), în cazul în care originalul este disponibil în domeniul public, fiind
accesibil oricui fără restricții.
Există opinii ale unor autori care constată riguros că plagiatul se impune a fi
tratat disjunct în raport cu dreptul de proprietate intelectuală (Rughiniș, 2010;
2015), atunci când autorul originalului (o firmă specializată în producerea și
traducerea de originale contra cost, la cererea unui client) a renunțat la toate
drepturile morale asupra originalului și l-a transmis către plagiator (care a plătit
serviciile și susține o disertația originală ce nu îi aparține, într-o limbă străină pe
care nu o cunoaște). Susținerea disertației sau a lucrării doctorale nu poate încălca
dreptul de proprietate al organizației (firmei) care a produs disertația originală, dar
este cert că masterandul sau doctorandul realizează un plagiat, deoarece prezintă un
produs original al altor autori drept o creație proprie, însușindu-și un merit (chiar și
contracost) într-un context inadecvat, pur comercial și nedobândind competențele
profesionale cerute de redactarea unei asemenea lucrări. Recompensa obținută prin
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 229
acordarea unui titlu academic, a unei burse, cu sau fără angajarea ulterioară în
educația academică sau cercetare etc. constituie de fapt „contravaloarea” efortului
financiar depus. Se poate însă întâmpla și ca un autor să încalce dreptul de
proprietate intelectuală, fără să comită un plagiat, atunci când acesta scanează o
carte sau un articol și le expune pe Internet fără a deține avizul sau permisiunea
autorului originalului, care este și posesorul dreptului de proprietate intelectuală.
Noua lege românească a drepturilor de autor și normele sale de aplicare sunt
rezultatul efortului unui grup de experți naționali, iar acestea au fost transpuse în
practică prin înfiinţarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) în
acord cu cerințele de adaptare la realitățile Uniunii Europene (Vasiliu, 2012). Toate
aspectele legate de proprietatea intelectuală și dreptul de autor (copyright), inclusiv
reglementarea legislativă cât mai riguroasă a acestora în practică, au reprezentat
unul din capitolele importante și din condiţiile necesare, monitorizate în procesul
de aderare a României la Uniunea Europeană. Ulterior aderării din 2007, protecția
proprietății intelectuale a devenit la fel de problematică și în contextul integrării
structurale în condiții post aderare și ale convergenței instituționale reale a țării
noastre, acest lucru rezultând din multiplele scandaluri interne de plagiat.
Legea nr. 8 din 14 martie 1996, lege privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, reactualizată ultima oară în 8 noiembrie 2015, incriminează clar plagiatul
definindu-l practic ca însușire pe nedrept a unei opere (furt de proprietate
intelectuală) în art. 141, alin. (1): „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care îşi însuşeşte,
fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o prezintă ca o creaţie
intelectuală proprie.”
Legea consemnează în articolul 141 infracțiunea de a copia şi a semna cu nume
personal o operă originală sau o creaţie intelectuală a altui autor (indiferent dacă
această copiere și însușire prin furt este totală sau parțială, neexistând o distincție
legată de proporțiile plagierii în sine), dar fără a face referire la idei (verba volant,
scripta manent), ci exclusiv la forma în care sunt exprimate ideile, adică la o operă
originală, indiferent dacă aceasta este științifică, literară sau artistică (Vasiliu, 2012).
Legea 1 din 5 ianuarie 2011, privind educaţia naţională, în articolul 310, lit.
a), b) și c), plasează sau ierahizează mai corect plagiatul pe prima poziție între cele
trei abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea
universitară: „plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, confecţionarea
de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive și introducerea de informaţii
false în solicitările de granturi sau de finanţare”.
230 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Legea 206, din 27 mai 2004, a eticii în cercetare detaliază în art. 2, alin 1.,
lit. a), b) și c) abaterile de la normele unei activități de cercetare-dezvoltare și
inovare, enumerând acele aspecte care nu sunt compatibile sau adecvate unei bune
conduite în acest tip de activități, în măsura în care ele nu sunt infracţiuni potrivit
legii penale:
„a) confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date
experimentale, ca date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe calculator
ori ca date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
b) falsificarea de date experimentale, de date obţinute prin calcule sau
simulări numerice pe calculator ori de date sau rezultate obţinute prin calcule
analitice ori raţionamente deductive;
c) îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităţii de
cercetare-dezvoltare a altor persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a
accesului la spaţiile de cercetare-dezvoltare, prin avarierea, distrugerea ori
manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a documentelor, a
programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanţelor organice
sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru derularea,
realizarea sau finalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.”
Analizând ierarhizarea și impactul abaterilor de la normele de bună conduită
prevăzute în lege, devine elocvent pentru gravitatea săvârșirii plagiatului și
autoplagiatului faptul că acestea ocupă primele două locuri în art. 2. alin 2, lit a) și
b). Analiza abaterilor de plagiat și autoplagiat se realizează mai întâi la nivelul
instituţiei în cadrul căreia s-au produs, urmată de o analiză la nivelul Consiliului
Naţional de Etică (CNE), conform art. 4 alin 2. lit a) și b), prin comisii de etică
special constituite, care păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării
abaterilor de conduită. Un interes aflat în creștere în definirea plagiatului îl dețin
imaginile (figurile), pachetele de programe informatice și derivatele acestora în
condiții de copyright sau ale încălcării dreptului de autor și care pot deveni cauze
sau motive ale plagiatului în absența citării. Copyrightul coexistă în cercetarea
științifică modernă cu copyleft-ul mult mai permisiv și tolerant (printr-o variantă nu
total opusă, cum sugerează jocul de cuvinte right-left, ci mai curând printr-un
aranjament în care poate fi folosit în mod liber un software original, prin
modificare și distribuire, cu condiția implicită ca orice derivat obținut să fie legat
de aceleași reglementări inițiale).
Autoplagiatul este conceptualizat juridic drept situaţia în care un autor
valorifică părţi substanţiale din opere proprii deja publicate (articol, carte etc.) fără
a le preciza însă în referinţe. Autoplagiatul ca tip de fraudă prezintă diferite forme
de materializare (Bălan, Diaconu, 2009), de la publicarea unui articol în jurnale
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 231
diferite (cu sau fără același titlu și chiar conținut) și până „la adăugarea unor
cantităţi mici de date noi unui articol deja publicat în așa zise felii de salam 7 sau
salami-slicing” (Nature Materials, 2005). Această practică este serios sancţionată
de reviste, edituri la nivel naţional și internațional.
Legea specială a eticii în cercetare (206, din 27 mai 2004), privind buna
conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare clarifică juridic
plagiatul, de o manieră bidimensională (preluarea operei altui sau altor autori, însoțită
de intenția clară de a obține avantaje sau drepturi în mod ilegal prin denaturarea
autorului real al originalului său „fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la
sursele originale”). Există și o abordare tridimensională, care accentuează cumulativ
condiționările și care conturează distinct o conceptualizare juridică axată pe trei
elemente necesare, dar și suficiente în același timp (Florescu, 2012):
• concretețea sau materialitatea probatorie (substanțializare dovedită prin
preluarea unui text al altui autor simultan cu lipsa citării acestuia);
• intenționalitatea (intenția dovedită și vizibilă de a prezenta textul preluat,
dar necitat ca o realizare proprie, ce generează unele drepturi patrimoniale sau
măresc prestigiul ori recunoașterea științifică);
• originalitatea sursei preluate dar necitate (certificată temporal prin
publicarea anterioară a textului plagiat și prin alte confirmări conexe).
Un alt punct de vedere exprimat la fel de deschis în literatura dedicată
plagiatului se referă la reconsiderarea plagiatului drept o problemă esențială a
moralității cercetării științifice sau „de etică academică și a cercetării științifice”.
Universul cercetării științifice trebuie să răspundă acestui fenomen cu ajutorul unor
metodologii, metode și instrumente proprii de investigație, analiză și monitorizare,
în vederea diminuării impactului și dinamicii ascendente acestui flagel. În
conformitate cu o astfel de abordare se permite identificarea și declararea drept
potențial plagiator a unui fals autor. Pentru a evita catalogarea drept plagiator
potențial a unui profesor sau unui cercetător științific trebuie să se aibă în vedere ca
articolul sau cartea publicată de către el să nu poată fi considerată un plagiat
potențial prin prisma a două cerințe imediate (Coravu, 2013):
• cerința delimitării permanente a ideilor proprii de cele accesate/preluate
din surse variate ale documentării sale din literatură științifică de specialitate,
autorul având permanent „obligația de a delimita foarte precis propriile idei,
7
Această situație este definită de practica fragmentării unui corp coerent și unic al unei
cercetări științifice, în mai multe publicații, similară felierii unui așa-zis salam al
cercetării științifice (Nature Materials, 2005).
232 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
interpretări și formulări de cele care aparțin altor autori ale căror opere le-a
consultat...”;
• cerința creativității, inovării sau originalității, în raport cu care articolul
sau cartea oricărui autor va sintetiza sau va reflecta de o manieră nouă o realitate
existentă, fără a „concatena formulări și idei preluate din alte surse, chiar dacă
[mai ales atunci când n.a.] acestea sunt corect citate”.
Legea 206 din 27 mai 2004 definește juridic în mod distinctiv, în art 4, alin.
1 lit. d) și e) plagiatul (drept o expunere într-o operă scrisă sau o comunicare
orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face
trimitere la sursele originale și autoplagiatul (aproape identic cu diferența că totul
se referă la creația aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi
fără a face trimitere la sursele originale). De aici rezultă că se poate vorbi de
plagiat atunci când există lipsa citării referinţei bibliografice sau a sursei originale,
respectiv a propriului manuscris original. Diferența dintre plagiat și autoplagiat este
conferită de posesorul dreptului de autor asupra originalului, în plagiat fiind un terț
autor sau echipă de autori ai originalului, iar în autoplagiat chiar plagiatorul,
transformat în autoplagiator.
Într-o analiză detaliată, plagiatul și autoplagiatul pot fi definite prin
intermediul celor două forme de diseminare a unei cercetări în general, respectiv a
celei economice în particular. Astfel se are în vedere comunicarea scrisă (carte,
articol etc.) și comunicarea orală (expunerea publică la conferință, simpozion etc.)
indiferent dacă acestea sunt prezentate pe suport clasic sau modern (format
electronic), dar cu strictă referire la extrase din operele scrise ale altor autori sau
cele proprii, concretizate în: texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii,
metode ştiinţifice, rezultate.
Toate cele expuse anterior constituie condiții generale și necesare de
apariție a plagiatului sau autoplagiatului. În practică, absența citării instituie
automat prezumția de plagiat, indiferent de calitatea excepțională a unui text
într-un articol sau carte publicată, iar în final chiar și de originalitatea dovedită
de restul lucrării științifice. Altfel scris, plagiatul și autoplagiatul pot face
referire la întregul text sau doar la o parte a acestuia (un capitol, subcapitol, un
paragraf, câteva fraze). Așa se poate ajunge practic la situaţii în care un
manuscris poate fi original în proporție de peste 90%, dar conține un procent
infim de text plagiat sau autoplagiat (similitudini sau similarități), ceea ce
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 233
cu cel al plagiatorului);
– falsa parafrazare fără a fi însoțită de citarea sursei sau referinței
bibliografice, axată pe simple înlocuiri cu sinonime sau sensuri similare ale textului
original;
– nerespectarea obligației de a cita;
– respectarea parțială a obligației de a cita (alternanța prezenței citărilor
cu omiterea transcrierii acestora);
– citarea inexactă (incorectă, incompletă);
– neutilizarea ghilimelelor în cazul unor texte preluate integral, deși are
loc citarea corectă a sursei sau referinței bibliografice;
– neîndeplinirea condițiilor de originalitate (cuantificarea structurală
relevă dominanța pasajelor sau textelor copiate ori parafrazate);
– omiterea citării unei surse proprii (autoplagiat).
• sucesivitatea detalierii excesive la nivelul subclaselor plagiatului se
realizează în mod continuu, putând fi exemplificate prin tipurile diferite de
omitere a citării unei surse proprii:
– plagierea de sine (self-plagiary) prin care se valorifică fraudulos
aceleași rezultate în mai multe articole sau chiar același articol trimis și chiar
publicat în mai multe reviste (cu sau fără modificări minore);
– autoplagierea (auto plagiary) când se omite citarea unei lucrări
proprii pentru a multiplica originalitatea autorului;
– autoplagierea instituțională (institutional self-plagiarism) în care
există forme specific interinstituționale (Kokol et al., 2016);
– criptomnesia sau amnezia legată de propria creativitate (care apare
atunci când un cercetător crede brusc că are o idee originală, pe care a mai avut-o
deja și chiar a publicat-o anterior).
• ghilimele ca variabilă semnificativă a criteriului recunoașterii corecte a
surselor sau a paragrafelor preluate și detaliate în cadrul textului și la finalul
articolului în cadrul secțiunii bibliografice generează noi forme de delimitare a
plagiatului, pornind de la similitudinea dintre plagiere și simpla copiere a unui
paragraf în context diferențiat (Carroll, 2000):
– copierea unui paragraf dintr-o sursă originală cuvânt cu cuvânt, fără
menționarea referinței în cadrul bibliografiei;
– copierea unui paragraf cu foarte mici modificări (înlocuind verbe,
substantive, adjective etc. cu sinonime chiar dacă se recunoaște sursa în
bibliografie);
– tăierea și lipirea unui paragraf prin utilizarea de exemple dintr-o sursă
originală, omițând unul sau două exemple și/sau punându-le într-o ordine diferită,
Plagiatul, legislația antiplagiat și etica cercetării 241
fără ghilimele, chiar și atunci când acestea apar în cadrul textului, respectiv în
secţiunea de bibliografie;
– alcătuirea coerentă a unui singur paragraf sau a mai multor paragrafe
prin copierea de fraze scurte dintr-o serie de referințe originale, urmată de
alăturarea lor în articolul final, folosind cuvinte și expresii proprii, chiar dacă există
confirmarea lor în text și în secțiunea de bibliografie;
– parafrazarea unui paragraf printr-o explicație mai largă, printr-o
formulare personală sau într-o expunere în cuvinte proprii, cu modificări
substanțiale de limbaj și structurarea sau organizarea textului într-o nouă versiune,
chiar dacă exemplele sunt citate în text și în secțiunea de bibliografie.
• tipologia autorilor plagiatului cu efecte educaționale și în raport cu
procesul de învățământ (statutul de elevi, studenți, masteranzi și chiar doctoranzi)
generează alte patru forme de plagiat (Brandt, 2002; Howard, 2002) care apar
deseori în lucrările realizate în procesele didactice sau de cercetare:
– fraudarea unui raport sau a oricărui alt material cu conținut științific
prin încorporarea lui integrală într-o lucrare publicată sub alt nume decât acela al
autorului originalului; din punct de vedere practic se are în vedere cumpărarea unui
eseu sau a unei lucrări de cercetare, copierea unui articol integral dintr-un text fără
a menționa sau confirma sursa originală, depunerea unei lucrări în grup cu sau fără
știrea coautorilor prin simpla accesare și copiere a fișierului etc.;
– fraudarea prin însușirea și trimiterea spre publicare a unui referat,
lucrări, articol, redactat de altcineva, dar asumat în nume propriu;
– copierea unor texte dintr-un raport, material, articol de cercetare, din
una sau mai multe surse originale, cu referințe corecte și complete, dar fără a folosi
ghilimele și recurgând la parafrazarea proprie a conținutului, în locul utilizării
corecte a citării;
– parafrazarea dintr-unul sau din mai multe texte preluate la rândul lor din
surse originale fără a oferi și citarea referinței originale în secțiunea de bibliografie;
în unele articole se trece în cadrul secţiunii de text a menţiunii (autor 1 citat în
autor 2), dar în mod normal, cercetătorul ar trebui să apeleze în alcătuirea lucrării
sale la textul original (autor 1), putând însă trece atât în cadrul secţiunii de text, cât
şi la referinţele bibliografice ale manuscrisului său, atât pe autorul 1, cât şi pe
autorul 2 etc.
O clasificare a plagiatelor conform ghidurilor universităților devine relevantă
pentru identificarea primelor trei forme de plagiate majore din diversitatea
abordărilor care intră sub incidența autonomiei instituțiilor academice. Aproape
242 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Tabelul nr. 15. Cele trei plagiate majore desprinse din varietatea tipologică
specifică ghidurilor antiplagiat ale unor universități
Universitatea Purdue Universitatea Universitatea
București din Pittsburgh
Clase de plagiat Clase de plagiat Clase de plagiat
1. Cuvânt cu cuvânt * 1. Absenţa citării unui 1. Copierea sau reordonarea
Copiere fără a utiliza articol original. textului dintr-o sursă, fără
ghilimele și fără a identifica ghilimele și fără menționarea
sursa originală. sursei.
2. Parafrazat 2. Parafrazarea 2. Parafrazare uneori prea
Parafrazare fără a identifica inadecvată a unui articol aproape de sursa originală
sursa (originalul). original. fără a recunoaște sursa.
3. Mozaic 3. Sintetizarea 3. Utilizarea interpretărilor
Fraze sau paragrafe din inacceptabilă datelor și argumentelor sursei
surse originale multiple fără și improprie a unui text originale fără notă de subsol
identificarea acestora. dintr-un articol original. sau citare în text.
Tabelul nr. 16. Pașii necesari exemplificării celor patru tipuri de plagiat
Pasul nr. 1. Se identifică articolele (lucrările) și autorii acestora plasate
sub suspiciunea majoră de plagiat/autoplagiat (per total și detaliat)
Identificarea articolelor și
cuantificarea per total a
plagiatului comis (similitudini),
prin determinarea procentuală a
acestuia într-un articol (lucrare).
În figura nr. 41 este prezentată o
cuantificare globală a unui
plagiat identificat cu ajutorul
unui pachet de programe
specializate la Amfiteatru
Economic (Plagiarism detector
‒ Originality Report Software Figura nr. 41. Plagiat identificat și cuantificat (51%)
core version: 849). Sursa: Redacția revistei Amfiteatru Economic
Pasul nr. 2. Se selectează din textul integral al lucrării pasajele din lucrările
anterioare plasate sub suspiciunea majoră de plagiat/autoplagiat
Articol 1 AUTOR 1, Nume, 2013. Titlu 1 articol 1, Revista 1, Vol X(Y), pp.
[Text 1]: Plagiatul modern și tipologia sa în continuă expansiune conturează o
paradigmă modernă a plagierii în spațiul academic românesc impune soluții
pragmatice de sancționare a autorilor pentru a-i opri impactul distrugător.
Articol 2 AUTOR 1, Nume, 2014. Titlu 2 articol 2, Revista 2, Vol Z(W), pp.
[Text 2]: Plagiatul modern și tipologia sa în continuă expansiune conturează o
paradigmă modernă a plagierii contagioase în spațiul academic românesc și impune
soluții pragmatice de sancționare a autorilor pentru a-i opri impactul distrugător.
Articol 3 AUTOR 2, Nume, 2015. Titlu 3 articol 3, Revista 3, Vol P(R), pp.
[Text 3]: Pachetele de programe contemporane sau softurile antiplagiat permit
identificarea plagiatorilor iar acolo unde lipsesc un management antiplagiat
eficient și o legislație a cercetării și educației academice axată pe măsuri
preventive și sancțiuni clare, tot efortul de depistare devine inutil sau
multiplicator de plagiate...
244 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Articol 4 AUTOR 3, Nume, 2015. Titlu 4 articol 4, Revista 4, Vol V(U), pp.
[Text 4]: Plagiatul modern în formele sale tot mai extinse conturează o
paradigmă modernă a plagierii contagioase și cere pedepsirea autorilor pentru
a-i opri impactul negativ în spațiul academic românesc.
Articol 5 AUTOR 4, Nume, 2016. Titlu 5 articol 5, Revista 5, Vol K(Q), pp.
[Text 5]: Plagiatul modern în formele sale tot mai extinse conturează o
paradigmă modernă a plagierii contagioase și cere pedepsirea autorilor pentru
a-i opri impactul negativ în spațiul academic românesc. Pachetele de programe
contemporane sau softurile antiplagiat permit identificarea plagiatorilor iar
acolo unde lipsesc un management antiplagiat eficient și o legislație a cercetării
și educației academice axată pe măsuri preventive și sancțiuni clare, tot efortul
de depistare devine inutil sau multiplicator de plagiate...
Notă: Exemplele din tabelul 16 sunt ipotetice. Articolul 2 este autoplagiat după articolul 1.
Articolele 4 și 5 sunt plagiate după articolele 1 și 3.
sau prin texte identice, parafrazate prin texte similare și chiar mozaic. Exemplul nr.
4 prezintă autoplagiatul cel mai des întâlnit, cel cu texte identice sau copy-paste.
pozitiv poate aduce cu sine riscuri foarte mari în situația nerespectării statutului de
autor original sau a regulilor preventive antiplagiat (http://www.plagiate.ro/
Complici/ro.garanti.integritate.htm). Rolul garantului de integritate descris și
exemplificat de Isoc, în Indexul suspiciunilor de opere plagiate în România, prin
titluri academice de onoare (profesor emerit, doctor honoris causa etc.) se anulează
din oficiu (http://www.plagiate.ro/Complici /ro.garanti.integritate.htm), încetând să
mai poată contribui la sporirea notorietății unei universități sau instituții de
cercetare, atunci când acesta se asociază cu un plagiat sau cu un plagiator. Garantul
de integritate generează un impact deteriorativ similar atunci când redactează
prefața sau permite preluarea unor rezultate ale unor cercetări personale fără să
adâncească suportul articolului sau cărții și să o citească în forma ei finală, dar încă
netipărită. Prin analogie, se amplifică deteriorarea imaginii unei universități sau
institut de cercetare științifică atunci când și celelalte cadre didactice sau
cercetători se asociază plagiatorilor și urmează compromisul garantului de
integritate. În paralel, coexistă și mediatori sociali în chestiuni de plagiat. Aceștia
pot fi reprezentanţi instituţionali, personalități cu impact public, moral sau etic
(Președinte, Rege, Patriarh, Guvernator al Băncii Naționale etc.). Prin
recomandările făcute, respectiv prin opiniile exprimate oricare dintre aceștia pot
influența opinia publică asupra gravității plagiatului în educație și cercetare.
În situația încălcării unor reguli minime de conduită antiplagiat, garantul de
integritate poate cere renunţarea la titlul onorific primit, iar prin publicarea deciziei
de renunţare la titlul respectiv poate să fie avertizată comunitatea științifică și de
cercetare dintr-un anumit domeniu, despre un plagiat instituționalizat. La rândul
lui, mediatorul social, prin vocea sa, poate să acuze sau să laude progresele în
domeniul măsurilor antiplagiat concretizate deja sau care se impun a fi luate, poate
să contribuie la sporirea sau la diminuarea notorietăţii, imaginii şi reputaţiei
instituției care se află într-o relaţie nepotrivită cu plagiatorii. Acesta poate să fie și
exemplul consacrat al universităţilor unde plagiatul s-a instituționalizat, iar
reprezentanții managementului academic nu se decid să ia o atitudine corectă
asupra unei persoane care a comis un plagiat dovedit.
Plagiatul rând cu rând sau copy-paste versus pachete de programe deschide
teme la fel de importante ce se impun a fi comentate. Un articol, o carte, un raport
sau o lucrare de cercetare suspectate de plagiat nu pot conduce întotdeauna la o
decizie clară privind gradul lor de originalitate. În fapt, acestea se regăsesc într-o
situație bidimensională, de tip da sau nu (nu induc un răspuns în alb sau negru
despre sursa originală sau o soluție corectă cu probabilitate de eveniment sigur ori
o alternativă imposibilă de tipul unui eveniment ce are ca probabilitate de apariție o
valoare egală cu zero). Certitudinea asupra plagiatului se dovedește a fi de natură
250 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
mai ales temporală, cronologia apariției sau publicării, ori a datei când articolul a
intrat într-o redacție constituind factori determinanți în identificarea, validarea,
monitorizarea, prevenția și combaterea plagiatului. În cercetarea dedicată
fenomenului plagiatului se delimitează o zonă interstițială, între plagiat și non-
plagiat. Pentru clarificarea rezonabilă a situației dacă există sau nu plagiat, trebuie
să se apeleze la programe informatice precise, prompte și apte a identifica
plagiatul, dar și la standarde, norme, proceduri și criterii antiplagiat, acceptate de
orice tip de comunitate științifică. Lista pachetelor de programe este destul de
lungă și în continuă creștere, ceea ce obligă din start la o subliniere a celor mai
importante sau mai cunoscute dintre ele. Astfel, se pot aminti mai întâi cele
gratuite, cum este cazul softului DetectarePlagiat.ro în cercetarea românească
(figura nr. 43).
Bibliografie
Dehelean, C., 2015. Despre plagiat Pretexte. Oglinda literară, Revistă de cultură,
civilizație și atitudine, 14(161), p.1080. [online] Disponibil la: http://www.
oglindaliterara.ro/oglinda161/files/oglinda161.pdf [Accesat 12 aprilie 2016].
Drum, A. 1986. Responding to plagiarism. College Composition and
Communication, 37(2), pp. 241-243.
Eco, U., 2014. Cum se face o teză de licență. Iași: Editura Polirom.
Fan, J., 2004. An introduction to financial econometrics, Department of Operation
Research and Financial Engineering, Princeton, NJ:Princeton University Press
[online] Available at: http://orfe.princeton.edu/~jqfan/papers/03/overview.pdf
[Accessed 12 February 2016]
Florescu, M., 2012. Plagiatul. Scurte consideraţii, Pandectele săptămânale – serie
nouă, [online] Disponibil la: http://www.luju.ro/dezvaluiri/evenimente/natura-
juridica-a-plagiatului-in-revista-pandectele-saptamanale-juristul-marian-
florescu-evidentiaza-contradictiile-dintre-reglementarile-privind-plagiatul-si-
legea-dreptului-de-autor-si-a-drepturilor-conexe? [Accesat 1 martie 2016].
Godecharle, S., Nemery, B. And Dierick, K., 2014. Heterogeneity in European
Research Integrity Guidance: Relying on Values or Norms? Journal of
Empirical Research on Human Research Ethics, 9(3), pp. 79-90.
GRAUR - Asociaţia Grupul pentru Reformă si Alternativă Universitară, 2012.
Indexul suspiciunilor de opere plagiate în România. [online] Disponibil la:
http://www.plagiate.ro/Ro/ro.first0.htm, [Accesat 12 februarie 2016].
Green, S.P., 2002. Plagiarism, Norms, and the Limits of Theft Law: Some
Observations on the Use of Criminal Sanctions in Enforcing Intellectual
Property Rights. Hastings Law Journal, 54(1), pp. 167-242.
Hennig, J-L., 2009. Apologia plagiatului. București: Editura ART.
Hexham, I., 2005. The Plague of Plagiarism: Academic Plagiarism Defined,
Departament of Religious Studies University of Calgary, [online] Available at:
http://www.ucalgary.ca/~hexham/study/plag.html. [Accessed 12 February 2016].
Howard, R. M., 2002. Don’t police plagiarism: just teach!. Education Digest,
67(5), pp. 46-50.
Investopedia, 2015. Copyright. Definition. [online] Available at: http://www.
investopedia.com/terms/c/copyright.asp [Accessed 9 March 2016].
260 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Lynch, J., 2006. The Perfectly Acceptable Practice of Literary Theft: Plagiarism,
Copyright, and the Eighteenth Century, Colonial Williamsburg, [online]
Available at: http://www.writing-world.com/rights/lynch.shtml [Accessed 5
March 2016].
Merriam-Webster Dicitionary, 2015. Plagiarize. [online] Available at: http://www.
merriam-webster.com/dictionary/plagiarize [Accessed 2 March 2016].
Moore Howard, R., 2007. Understanding Internet plagiarism. Computers and
Composition, 24(1), pp. 3-15.
Oxford Advanced Learner’S Dictionary, 2015. Original. [online] Available at:
http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/original, [Accessed 3
March 2016].
Pantazi, R., 2016. Cercetătorii asociației Ad Astra: Cerem să se aplice legea
existentă, care permite sancționarea plagiatului. CNATDCU să analizeze în
regim expres orice sesizare de plagiat în doctorate. HotNews, 22 februarie, p. 4.
Plagiarism Glossary, 2016. [online] Available at: http://www.plagiarism.org/
plagiarism-101/glossary/, [Accessed 3 April 2016] .
Portalul Suspiciunilor de Opere Plagiate în România, 2016. Agenții favorizatori ai
plagiatului. [online] Disponibil la: http://www.plagiate.ro/Complici/ro.garanti.
integritate.htm [Accesat 10 aprilie 2016]
Quandt, R. E., 2012. Some models of academic corruption. European Journal of
Law and Economics, 34 (1), pp. 63-75.
Resnik, D. B., 1998. The Ethics of Science: an introduction. London: Routledge.
Rughiniș, C., 2010. Plagiatul. [online] Disponibil la: http://redactare.sas.unibuc.ro/
wp-content/uploads/2010/11/Rughinis_Ce-este-plagiatul.pdf. [Accesat 5 martie
2016].
Rughiniș, C., 2015. Plagiatul: metafore, confuzii și drame, Contributors.ro [online]
Disponibil la: http://www.contributors.ro/editorial/plagiatul-metafore-confuzii-
%C8%99i-drame/ [Accesat 5 Martie 2016].
Sauthier, M., Almeida Filho, A.J., Matheus, M. P., Fonseca, P. and Matheus L.,
2011. Fraude e plágio em pesquisa e na ciência: motivos e repercussões. Revista
de Enfermagem Referência, 3(3), pp. 47-55. [online] Available at:
262 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
http://www.scielo.gpeari.mctes.pt/pdf/ref/vserIIIn3/serIIIn3a05.pdf [Accessed
19 March 2016].
Săvoiu, G., 2007. Statistica – Un mod științific de gândire, Editura Universitară:
București.
Stan L., Turcescu L., 2004. Politicians, intellectuals, and academic integrity in
Romania. Problems of Post-Communism, 51(4), pp. 12-24.
Steiner, G. 1998. After Babel, ch.6 Topologies of culture. 3rd ed. rev. London:
Oxford University Press [online] Available at: https://archive.org/details/
SteinerGeorge_201504, [Accessed 1 March 2016].
Șandor S. D., 2013. Plagiarism in Academia, Proceedings, of the 21st NISPAcee
Annual Conference Proceedings, [online] Disponibil la: http://www.nispa.org/
files/conferences/2013/papers/201306190926520.Sandor.pdf [Accesat 10 martie
2016].
Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, Comisia pentru Probleme
Juridice, Etice şi Disciplină Universitară, 2009. Plagiatul și dreptul de autor.
[online] Disponibil la: http://www.umfcv.ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf
[Accesat 23 februarie 2016].
Vasiliu, E., 2012. Miracolul unei definiții invizibile: plagiatul, Contributors.ro
[online] Disponibil la: http://www.contributors.ro/cultura/miracolul-unei-
definitii-invizibile-plagiatul/ [Accesat 12 martie 2016].
5 Publicarea unui articol
în domeniul ştiinţelor economice
Cadrele didactice sunt evaluate tot mai des în ultimul timp, în funcție de
performanțele lor științifice, adică pe baza rezultatelor cercetării științifice, ale
activității derulate și doar în mod secundar, adiacent, pe baza prestației lor didactice.
Această situație constituie tot mai mult o provocare reală pentru mulți autori și
cercetători, deoarece pregătirea adecvată a cursurilor, seminarelor, lucrărilor de
laborator etc. necesită extrem de mult timp, la fel ca și derularea evaluării pe parcurs
sau la final, coordonarea lucrărilor de licență de disertație și a celor doctorale.
Acestor sarcini li se adaugă, desigur, și unele administrative, cum sunt cele de
participare activă în diferite comisii la nivelul instituției de învățământ superior, de
promovare a imaginii instituției, de atragere de studenți, de acreditare/reacreditare a
programelor de studii etc. Față de cercetătorii care se ocupă strict cu cercetarea
științifică, cadrele didactice se văd puse în fața unei noi provocări, respectiv aceea
de a excela nu doar în predare, ci și în cercetare.
Dificultatea majoră în evaluarea performanței științifice a cadrelor
didactice/cercetătorilor care aparțin, spre exemplu, unei facultăți rezidă din
eterogenitatea pregătirii și a specializării acestora. Practic, pentru personalul de
predare sau de cercetare angajat trebuie definite norme metodologice de evaluare a
performanței științifice în funcție de competențele și cunoștințele acestora, dar
ținându-se cont și de profilul facultății, cum este cel economic, de exemplu.
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 265
fie un model demn de urmat de către colegii mai tineri, aflați pe poziții de asistent,
lector/șef lucrări sau conferențiar universitar.
Putem presupune că, pentru fiecare cercetător în parte, „calitatea“ unui articol
iese în evidență prin intermediul numărului de citări înregistrate, dar și al revistei,
volumului colectiv, cărții etc. în care au fost făcute citările în cauză. De preferat ar
fi ca citările să fie înregistrate cu precădere în reviste cu indicatori scientometrici
ridicaţi, regăsite în principalele baze internaţionale de date (Web of Science, Scopus
etc.), în volume colective sau cărţi publicate la edituri internaţionale de prestigiu
(Springer, Taylor & Francis, Emerald etc.), respectiv de autori cu vizibilitate (indice
Hirsch cât mai mare). Totuşi, calitatea unui articol științific poate să rezulte şi din
măsura în care acesta este citat în lucrări de licenţă, masterale, doctorale şi
postdoctorale, fapt care ar putea să însemne că ideile exprimate într-un articol au
constituit un punct de plecare pentru noi direcţii de studiu sau de cercetare.
„Calitatea“ unui articol poate fi evaluată şi prin intermediul „rapidităţii“ cu
care acesta este citat de alte lucrări. Spre exemplu, Web of Science determină
„immediacy index”, care indică, de fapt, capacitatea unui articol de a genera citări în
acelaşi an calendaristic. De multe ori trebuie să treacă mai multe luni sau chiar ani
până când un articol din diferite ştiinţe este citit, înţeles şi folosit ca bază pentru alte
scrieri ştiinţifice. În științele naturii, agricultură, fizică, matematică, chimie, dar și în
cele medicale și nu numai (Gantman, 2012; Masic, 2013; Kato & Ando, 2013;
Zheng, Yuan, Pan, & Zhao, 2011; Nederhof, Meijer, Moed, & Vanraan, 1993;
Bensman, Smolinsky, & Pudovkin, 2010; Wagner-Dobler & Berg, 1996; Dragoș et
al., 2014), rapiditatea cu care se înregistrează citări la articolele scrise este mare,
probabil şi datorită numărului crescut de reviste din aceste domenii. În științele
sociale, cele umaniste și economice, citările unui articol științific încep să se
înregistrează deseori la peste un an de la apariţia sa efectivă, majoritatea apărând
după doi – trei ani de la publicare. Citarea unui articol depinde de tematică, revistă,
editură etc. Publicarea unui articol într-o revistă regăsită în Emerald, Elsevier, Taylor
& Francis, Springer, Sage, Wiley etc. va spori probabilitatea citirii și citării sale în
cadrul comunităţii academice, față de un articol dintr-o revistă publicată de o
universitate, o societate academică mai puțin cunoscută, o editură mai mică. Dacă
este să luăm în considerare revistele din subdomeniile economice ale Journal
Citation Reports, vom constata că majoritatea din primele 10 sau 20 sunt publicate
sub egida acestor case editoriale internaţionale.
înregistrat în doi ani de zile nu mai puțin de 18 citări, conform Google Scholar
(scholar.google.ro/scholar?oi=bibs&hl=de&cites=2785327967904375466).
Dintre acestea cinci sunt autocitări ale autorilor, o citare este realizată în
Cornell Hospitality Quarterly (ISSN 1938-9655 FI [2015] 2,408), două în
Environmental Engineering and Management Journal (ISSN 1582-9596;
Environmental Sciences; FI [2015]: 1,008), două în Amfiteatru Economic
(ISSN 1582-9146; Economics; FI [2015]: 0,564), două citări în două reviste
BDI din SUA şi România, o citare într-o lucrare de licență din Spania, o citare
într-o revistă neindexată din SUA, o citare într-un volum de conferinţă din
România. Astfel se poate constata că articolul a înregistrat, într-o perioadă de
doi ani, un număr relativ bun de citări, care provin de pe întregul mapamond.
Apreciem că dacă articolul ar fi fost publicat într-o revistă regăsită în
Emerald, Elsevier, Taylor & Francis etc., atunci probabilitatea ca acesta să
genereze mai multe citări în acelaşi interval de timp era mai mare. Desigur,
numărul de citări generate depinde, în cea mai mare măsură, de conţinutul
ştiinţific al articolului, respectiv de contribuţia acestuia la progresul ştiinţei.
• 2 puncte pentru „citarea într-o revistă Thomson Reuters care nu are calculat
SRI sau este indexată de o Bază de Date Internațională (BDI) recunoscută”;
• 1 punct pentru „citarea într-o carte de specialitate sau volum publicat la o
editură cu prestigiu internaţional din ţară cu ISBN”.
În criteriile CNATDCU de promovare valabile în 2015/2016 pentru ştiinţe
economice şi administrarea afacerilor nu se mai face trimitere la necesitatea
existenţei vreunui Scor Relativ de Influenţă pentru revistele ştiinţifice, însă există în
continuare o relativă ierarhizare de natură calitativă a cercetării ştiinţifice. Astfel,
publicarea unei cărţi ştiinţifice într-o editură internaţională este recompensată cu
16 puncte faţă de 8 puncte într-o editură naţională. Punctajele se acordă integral doar
în cazul publicării unei cărţi în calitate de autor unic, altfel existând o diminuare a
acestora în funcţie de contribuţia proprie a unui autor, raportat la numărul total de
pagini ale cărţii. Publicarea unui articol ştiinţific într-o revistă regăsită în Thomson
Reuters Web of Science cu FI nenul îi va aduce autorului 8 puncte și 6 puncte în
cazul unei reviste indexate BDI, respectiv 4 puncte în cazul unui articol publicat în
volumul unei conferinţe ştiinţifice. Aceste punctaje sunt valabile în cazul publicării
de articole ca unic autor, în rest ele împărţindu-se la numărul de autori ai lucrării
(Ordinul MEC 4204 din 13.7.2013; Metodologie Abilitare, 2015).
Evaluarea calitativă a performanţei ştiinţifice face şi obiectul unor prevederi
mai actuale ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării din România. În vederea obţinerii
unei finanţări suplimentare, instituţiile de învăţământ superior din România au fost
informate în primăvara lui 2015 că trebuie să raporteze performanţa ştiinţifică a
propriilor cadre didactice/cercetători în funcţie de o serie de indicatori
scientometrici, şi anume (Adresa MEN, 2015; Metodologie CNFIS, 2015):
• indicele H (Hirsch) din Web of Science, Scopus şi Google Scholar pentru
ştiinţele naturii, matematică, ştiinţe inginereşti, ştiinţe biologice şi biomedicale cu
ponderi diferite;
• indicele H (Hirsch) din Google Scholar pentru ştiinţele sociale, economice
şi umaniste (aprecierea „calităţii” unui cercetător din aceste ştiinţe ar putea fi la fel
de bine realizată şi după indicele Hirsch din Scopus şi/sau Web of Science, dar faţă
de ştiinţele naturii cercetătorii din ştiinţele sociale, economice şi umaniste au indici
scientometrici mai mari în Google Scholar. Probabil că o evaluare corectă a
activităţii cercetătorilor din ştiinţele sociale, economice şi umaniste ar trebui să ia în
considerare ponderi mai mari acordate indicilor Hirsch din Web of Science, respectiv
Scopus şi nu ignorarea totală a acestora);
• calitatea de conducător de doctorat al candidatului (obţinerea abilitării sau
deţinerea dreptului de a conduce doctorate anterioare intrării în vigoare a procedurii
de abilitare);
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 273
Criteriile CNATDCU (Anexa nr. 9, Ordin MEN nr. 4204 din 15.7.2013) fac
referire la următoarele baze de date relevante pentru științele economice și
administrarea afacerilor: „Web of Science, Scopus, EBSCO, EconLit, RePEc,
DOAJ, Cabells, JSTOR, Science Direct, SpringerLink, ProQuest, DBLP, ACM,
INFOSCI.” Dintre aceste „baze de date”, Cabells, Computer Science Bibliography
(DBLP), Association for Computing Machinery (ACM) sunt cataloage virtuale de
bibliotecă, Cabells indexând de fapt doar denumirea revistelor, frecvența și limba de
apariție, editura la care se publică, nu și autorii. DBLP include exclusiv revistele și
volumele de conferință din sfera informaticii (proceedings-uri), dar conține și
numele autorilor care au publicat în acestea (DBLP, 2016).
În general, bazele științifice de date relevante pentru științele economice și
administrarea afacerilor, respectiv care indexează reviste din acest domeniu se
împart în baze de date cu acces deschis, respectiv cu acces plătit. În tabelul nr. 18
sunt prezentate bazele de date în funcție de accesul pe care îl permit, cât și relevanța
lor pentru științele economice, în funcție de numărul de titluri economice publicate
(reviste științifice, volume de conferință publicate ca reviste (deci cu ISSN), reviste
comerciale, ziare, anuare etc.). În timp ce majoritatea bazelor de date la care există
acces în România le pun la dispoziție utilizatorilor arhivele din ultimii 20-25 de ani,
există baze de date cu mult mai generoase, cum este și EBSCO Business Source
Complete, care deține arhive pentru unele reviste încă din 1885 (Reviste Ebsco
Complete, 2015).
afacerilor își poate îndrepta atenția și spre alte baze de date din componența Web of
Science, realizând cu diferiți colegi cercetări trans-, inter-, cros- și multidisciplinare.
Tabelul nr. 19. Colecțiile Web of Science
Denumire Referințe indexate Observații Indexare din:
Agro Patent Sistem de indexare a patentelor în științe agricole ale
d.i.
fast Alert autorităților de patentare europene, americane, japoneze
1.500 reviste, cărți, Științele vieții
Biosis Previews 1926
volume, patente, rapoarte și biomedicină
6.000 reviste, 165.000
BIOSIS de diferite documente din
Științele vieții 1926
Citation Index peste 1.500 de întâlniri,
20 de milioane de referințe
Științele vieții (botanică,
Biological 5.200 reviste, cărți,
microbiologie, farmaco- 1926
Abstracts volume, rapoarte, patente
logie)
CAB Abstracts Reviste, cărți, volume Agricultură și științele
și CAB Global colective, rapoarte tehnice, vieții, respectiv sănătate 1910
Health monografii publică, cercetare medicală
Chinese Science 1.200 de reviste în chineză
80% informații bibliogra-
Citation și engleză, 13 milioane 1989
fice în engleză
Database referințe
12.000 reviste și 160.000
Multidisciplinaritate,
Core Collection* de volume de conferință, 1900
250 de discipline științifice
8 milioane de referințe
Current
Peste 100 de reviste la nivel mondial, peste 1 milion
Chemical 1840
de reacții și cca 0,6 milioane fluxuri de reacții
Reactions
Informații privind revistele
și cărțile cele mai recente
Current 8.000 reviste
cu date precise privind
Contents și 2.000 de cărți, d.i.
conținutul, rezumatul
Connect 7.000 de alte surse web
și referințele bibliografice
ale materialelor
Oferă un punct unic de acces la peste 2 milioane de
Data Citation
referințe și informații de conținut, sumative, la nivel d.i.
Index
interdisciplinar; arhivate în diferite locuri
Index de patente și citări
ale acestora în chimie,
electronică, inginerie
Derwent mecanică, permițând
Innovations 14,3 milioane patente realizarea de legături 1963
Index cu alte patente similare
colectate de la peste
40 de autorități naționale
emitente de patente
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 281
Din noiembrie 2015 Web of Science a lansat noua bază de date de referințe
bibliografice din domenii emergente, respectiv care au o acoperire regională.
Acestea se regăsesc în „Emerging Sources Citation Index”(ESCI). Jurnalele incluse
în cadrul acestei noi baze de date au deja un impact regional, respectă standarde
riguroase de publicare și reușesc să atragă contribuții relativ valoroase de la diferiți
autori pe teme interdisciplinare. Într-o anumită măsură, în cadrul acestei noi categorii
se includ în prezent revistele cu potențial crescut de citare și de indexare în celelalte
baze de date ale Thomson: Science Citation Index, Social Science Citation Index,
Arts & Humanities Citation Index (WoS Core Collection Emerging Sources, 2016).
În cadrul acestei noi baze de date toate referințele bibliografice și informațiile
articolului (datele autorilor, afilierea acestora, citări etc.) sunt preluate automat.
Existența unui auditoriu internațional, a unor standarde riguroase de publicare,
a citărilor în alte baze de date ale Thomson etc. constituie premise excelente pentru
includerea unei noi reviste în aceasta. Circa 46% dintre revistele sunt publicate în
sistem acces deschis. Aproape 1.600 de reviste provin din Europa, câte 600 din
America de Nord, respectiv Asia/Pacific, restul distribuindu-se între celelalte
regiuni. Marele neajuns este că aceste reviste nu vor beneficia de un factor de impact,
dar vor fi incluse în InCites, permițând ulterior accederea în sistemele de indexare
care calculează indicatori scientometrici, cum sunt Science Citation Index Expanded
și Social Science Citation Index (ESCI New Edition of WoS, 2016).
Pentru cercetătorii din sfera științelor economice și a administrării afacerilor,
acest nou index de citări – ESCI, la fel ca și SCIE, SSCI, AHCI, colecția de volume
de conferință CPCI, respectiv de cărți BCI prezintă o relevanță deosebită, deoarece
permite publicarea de lucrări cu vizibilitate, acumularea de citări și sporirea
vizibilității internaționale a autorilor. Numărul mare de reviste, volume și/sau cărți
care se regăsesc în aceşti indecşi de citări oferă tuturor celor interesați posibilitatea
găsirii celui mai relevant loc pentru materialele elaborate (a se vedea tabelul nr. 20).
Numărul exact al revistelor economice se regăsește în cadrul Social Science
Citation Index (SSCI) şi poate fi obţinut prin accesarea Journal Citation Reports și
căutarea pe subdomeniile relevante (JCR InCites, 2016). Informațiile statistice
pentru anii 2010-2015 sunt prezentate în tabelul nr. 21.
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 283
Tabelul nr. 21. Număr reviste, total citări, factori de impact median și agregat
pentru revistele din sfera științelor economice și administrării afacerilor
regăsite în Journal Citation Reports din Web of Science (2010-2015)
Business BF* Economics HLST** Management Total
Journal Citation Reports, 2014 publicat în 2015
Nr. reviste 115 88 333 43 185 764
Total citări 294.076 136.242 549.769 46.215 409.409 1.435.711
FI median1 1,400 0,936 0,860 0,980 1,208 /
FI agregat2 1,745 1,321 1,283 1,350 1,748 /
Journal Citation Reports, 2013 publicat în 2014
Nr. reviste 111 91 333 39 173 747
Total citări 258.064 124.413 502.966 39.368 356.329 1.281.140
FI median1 1,379 0,911 0,787 1,049 1,155 /
FI agregat2 1,651 1,253 1,244 1,290 1,693 /
Journal Citation Reports, 2012 publicat în 2013
Nr. reviste 116 89 333 35 174 747
Total citări 242.172 106.593 450.167 34.290 334.835 1.168.057
FI median1 1,292 0,855 0,795 1,018 1,257 /
FI agregat2 1,688 1,170 1,193 1,342 1,733 /
284 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
2009; Chadegani et al., 2013). În prezent, Scopus pare a fi baza de date cu cea mai
puternică creștere în ceea ce privește indexarea și acceptarea de noi reviste, care
îndeplinesc un minim de vizibilitate, rigurozitate, calitate academică și relevanță pe
disciplinele pe care sunt axate. O comparație recentă din 2013 (Training Elsevier,
2013) între aceste două baze de date evidențiază faptul că Scopus conține peste
21.000 de reviste din care 4.200 în sistem acces deschis, 360 de periodice din
industrie și presă, 7,2 milioane lucrări din aproape 90.000 de conferințe și manifestări
științifice la nivel mondial, în timp ce Web of Science ajunge la peste 12.000 de
reviste științifice. Interesant este faptul că Scopus preferă indexarea volumelor de
conferință susținute de diferite asociații de profil, cum sunt „Association for
Computing Machinery (ACM), Japan Society of Mechanical Engineers (JSME)
etc.“. Acestora li se adaugă aproape 113.000 de cărți, ținta anuală de creștere fiind
de circa 10.000 de noi cărți, adăugate în sistem (Scopus Content, 2016).
Dacă la început Scopus indexa doar materiale și articole din ultimii 20 de ani,
în prezent există numeroase arhive datând chiar și din 1823 (Scopus: Scopus vs.
WoS, 2016; Scopus Content, 2016). Pe lângă reviste, Scopus a început să indexeze
și o serie întreagă de cărți, volume colective și/sau volume de conferință, pe viitor
preconizându-se includerea și a unor rapoarte, documente electronice, ziare etc. Față
de alte baze de date, Scopus, respectiv ScienceDirect evidențiază și articolele
acceptate spre publicare, dar care nu au fost încă repartizate unui anumit număr
(„Article in Press“), încât publicul cititor poate beneficia imediat după acceptare de
lucrările în cauză, cunoscându-le, citindu-le și citându-le. Științele sociale, deci și
cele economice au o pondere însemnată în cadrul Scopus, aproximativ 24% din
totalul resurselor fiind încadrate în acest domeniu (About Scopus, 2016).
Scopus a dezvoltat și o platformă de patente, în care sunt incluse aproape
27 de milioane de invenții, brevete etc. emise de cele mai relevante autorități din
lume. Scopus se străduiește să fie prezentă cât mai mult și în mediul social, deținând
conturi pe diferite rețele sociale: LinkedIn, Facebook, Google +, Twitter etc. (Scopus
Content, 2016). Având în vedere faptul că Scopus deține informații exacte privind
autorii și afilierea acestora, respectiv impactul și vizibilitatea cercetării, în ultima
perioadă platforma a devenit un partener important pentru diferite organizații și
sisteme care realizează ierarhizări. Datele și indicatorii bibliografici din Scopus sunt
folosiți în ultimii ani și în cadrul QS World University Rankings, US World News
& World Reports, Best Arab Region University Rankings, Shanghai Ranking, Times
Higher Education World University Rankings (Scopus Features, 2016). Tocmai
pentru a spori vizibilitatea bazei de date Scopus, Elsevier a recurs în ultima perioadă
la un marketing agresiv, inițiind premiile de excelență. Acestea se acordă institutelor
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 287
de cercetare, respectiv celor mai citate reviste dintr-o anumită zonă sau țară. În 2015
au fost acordate pentru prima dată aceste premii și în România Institutului Național
de Fizică și Inginerie Nucleară, Horia Hulubei („Research Excellence Award Scopus
Awards Romania, 2016 Journal Excellence Award”) (Scopus Awards Romania,
2016). Ambele premii au fost acordate în funcție de performanța și impactul
acumulat prin citări. În cazul revistei Journal of Gastrointestinal and Liver Diseases
ierarhizarea s-a făcut după indicatorul scientometrici SNIP („Source Normalized
Impact per Paper”). Domeniile care acumulează mai rapid citări (medicină, ingineri)
au o probabilitate mult mai mare de a fi premiate față de domeniile sociale, cele
economice și umaniste, unde citările se „adună“ într-o perioadă mai îndelungată de
timp (Dragoș et al., 2014).
În mod similar ca Web of Science, platforma Scopus le oferă autorilor și
cercetătorilor posibilitatea de a efectua diferite căutări în funcție de o anumită tematică,
de numele și afilierea autorilor, de o anumită limbă, după cuvinte cheie etc. Scopus
oferă posibilitatea creării unor alerte pentru autori, aceștia fiind informați atunci când
articolul lor a fost spre exemplu citat, dar și realizării unor analize bibliometrice
complexe. Fiecare autor poate să își creeze un cont de ORCID (similar contului
ResearcherID dezvoltat de Thomson Reuters) în care se vor salva informații privind
datele personale ale autorului, articole regăsite în Scopus, Web of Science, dar și alte
articole pe care acesta le poate încărca manual. ORCID permite realizarea unor analize
privind indicele Hirsch, numărul de articole regăsite în Scopus, respectiv citările totale
cu sau fără autocitări acumulate la acestea (Scopus Features, 2016).
Scopus permite căutarea informațiilor în diferite moduri, atât în cadrul
revistelor, cât și al cărților. Un aspect important este facilitarea căutării în funcție de
preferințele utilizatorului (Scopus Books and Journals, 2016), acesta putând vedea
revistele care:
• permit acces deschis (https://www.elsevier.com/about/open-science/open-
access/open-access-journals). Taxa de publicare în cadrul acestora variază între 500
și 5.000 de dolari americani. Pentru științele economice și administrarea afacerilor
sunt relevante spre exemplu Arab Economic and Business Journal, BRQ Business
Research Quarterly, Future Business Journal, Revista Europea de Dirección y
Economía de la Empresa, The Asian Journal of Shipping and Logistics, EconomiA,
Intellectual Economics, The Journal of Economics, Finance and Administrative
Science, Revista Española de Investigación de Marketing ESIC etc.;
• sunt publicate de societăți academice științifice, tehnice sau medicale
(https://www.elsevier.com/societies). Spre exemplu EconomiA publicată de
288 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
2015
Revista ISSN Editura
SNIP IPP SJR
Economics and Finance
Journal of Applied
1843-6110 Reprograph Craiova 0,691 0,349 0,217
Economic Sciences
Romanian Journal Institutul de Prognoză
1582-6163 0,539 0,361 0,239
of Economic Forecasting Economică
Amfiteatru Economic 1582-9146 ASE București 0,497 0,400 0,180
Journal of Advanced
Research in Law 2068-696X ASERS Publishing 0,493 0,158 0,198
and Economics
Economic Computation
and Economic Cyber- 0585-7511 ASE București 0,433 0,317 0,182
netics Studies & Research
Analele Științifice ale
Univ. „Al I. Cuz”a Iași ‒
0379-7864 Univ. „Al. I. Cuza” Iași 0,107 0,067 0,109
Secțiunea Științe
economice
Sursa: Scopus Journal Metric Values, 2016.
SNIP – Source Normalized Impact per Paper; IPP – Impact per Paper; SJR – SciMago Journal
Rank.
Tabelul nr. 23. Topul primelor cinci reviste economice internaționale Scopus,
ierarhizate după indicatorii scientometrici din 2015 (publicați iunie 2016)
2015
Revista ISSN Editura
SNIP IPP SJR
Business, Management and Accounting
Academy of Management
1941-6520 Routledge 7,772 10,500 15,472
Annals
MIS Quarterly: Manage-
0276-7783 MIS Research Center 5,580 7,052 6,984
ment Information Systems
Academy Academy
0363-7425 4,856 7,219 8,830
of Management Review of Management
Willey Blackwell
Journal of Finance 0022-1082 4,786 6,000 14,546
Publishing Inc.
290 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Un prim aspect interesant care transpare este faptul că, printre editurile care
publică aceste reviste, se regăsesc nume sonore cum sunt: Routledge, Sage, Willey
Blackwell sau Elsevier. Indicatorii scientometrici ai acestor reviste au valori mult
mai mari decât în cazul revistelor românești (spre exemplu, în cazul celei mai „bune”
reviste economice internaționale – Academy of Management Annals ‒ SNIP este de
aproape 9 ori mai mare decât în cazul celei mai „bune” reviste românești – Journal
of Applied Economic Sciences). Precizăm că, pe lângă vizibilitatea și impactul pe
care îl asigură marii editori internaționali propriilor reviste, acestea sunt publicate de
zeci de ani, indicatorii lor scientometrici evoluând în timp spre nivelul la care se
regăsesc acum. În acest fel o comparație efectivă și eficientă cu aceste reviste este
doar greu posibilă, revistele românești încă nereușind să câștige o reputație pe
măsură, să fie suficient de vizibile internațional și să aibă un impact major în
literatura economică internațională, dat fiind, mai ales, „tinerețea” lor.
regăsim ProQuest, EBSCO, CEEOL, Gale Cengage etc. Deosebirea majoră între
aceste baze de date este tipul de acces pe care îl permit: plătit sau deschis (liber).
EBSCO este o bază de date cu acces plătit, înființată în 1944 în SUA, care
deține în prezent mai multe colecții de reviste științifice și comerciale, cărți
electronice, periodice, diferite materiale, lucrări de doctorat etc. (About EBSCO,
2016). EBSCO este una din puținele baze de date la care nu există acces direct prin
proiectul ANELIS Plus derulat de Ministerul Educației Naționale și Cercetării
Științifice, însă majoritatea colecțiilor pot fi accesate prin cataloagele online ale
Bibliotecilor Central Universitare (EBSCO BCU, 2016). În sfera științelor
economice și a administrării afacerilor, EBSCO deține mai multe colecții (EBSCO
Products, 2016), în care se regăsesc o serie întreagă de reviste și volume de conferințe
românești. Ele pot fi accesate direct la https://www.ebscohost.com/title-lists:
• EBSCO Discovery Service;
• Research Databases;
• eBooks and Audiobooks;
• Journal & e-Package Services;
• Holdings & Ling Management.
Cea mai vastă colecție de referințe bibliografice este EBSCO Academic
Search Complete, o platformă multidisciplinară, cu materiale din 1887. În total, în
cadrul acestei colecții se regăsesc peste 13.600 de reviste, circa 8.800 fiind cu acces
integral la text. Multe dintre reviste sunt publicate de edituri de prestigiu cum sunt
Springer, Emerald, Taylor & Francis, dar există și numeroase reviste care sunt
independente. Acestora li se adaugă și aproximativ 850 de volume colective, cărți,
proceedings-uri de conferințe. Această colecție permite căutarea referințelor, a
autorilor, a afilierii lor, evidențiind și citările contorizate la diferitele lucrări. EBSCO
indexează aproape 830 de jurnale, periodice și ziare în sfera științelor economice și
a gestiunii afacerilor, din care 560 sunt reviste științifice (EBSCO ASC, 2016).
O a doua bază de date cu acces plătit din SUA în care se regăsesc multe
reviste economice, chiar și din România este ProQuest. Autorii și cercetătorii pot
accesa peste 17.000 de reviste, vizualizând integral conținutul a circa 11.000 dintre
ele. Un număr însemnat din revistele regăsite în ProQuest (circa 3.000) sunt indexate
și în diferitele colecții din Web of Science. ProQuest conține și o colecție de ziare,
lucrări de disertație, rapoarte de piață și din industrie, profiluri de companii, cărți,
volume colective, proceedings-uri de conferință, rapoarte ale diferitelor organizații
internaționale. Înființată în 1938, ProQuest deține circa 26 de colecții în 160 de
domenii științifice, inclusiv registrul internațional Ulrichsweb. Referințele
292 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Data
Denumirea revistei Domeniu* Limba** Print ISSN e-ISSN
includerii
Review of Applied
BM; E;
Socio-Economic EN - 2247-6172 10.06.2015
IRSS
Research
Studia Universitatis
Babes-Bolyai BM DL 1224-8738 2065-9636 17.07.2015
Negotia
Studies and
Scientific BM; E;
EN 2066-561X 2344-1321 22.02.2016
Researches. IRSS
Economics Edition
The Journal
of Philosophical
Economics: E; HPS;
EN 1843-2298 1844-8208 03.08.2015
Reflections IRSS; P
on Economic
and Social Issues
The Valuation
BM; E DL 1842-3787 - 23.04.2015
Journal
Domeniu* ‒ Domeniul pe care este indexată revista: E – Economics; BM – Business &
Management; HPS ‒ History & Philosophy of Science; IRSS – Interdisciplinary Research in
the Social Sciences; P – Philosophy; PSIR – Political Sciences and International Relations;
STS – Science and Technology Studies; SSI – Social Statistics and Informatics. O revistă
științifică poate fi indexată pe una sau mai multe discipline (domenii).
Limba** ‒ Limba de publicare a revistei: EN – Engleză; DL – Diferite limbi;
Sursă: Reviste indexate ERIH Plus, 2016.
• galben pentru revistele la care există acces integral, dar doar din campusurile
universitare care au plătit subscripția;
• verde pentru revistele care sunt publicate în sistem acces deschis, ele putând
fi găsite la „liber” pe internet.
Un alt registru specific științelor economic este Nereus (The European
Library Network Supporting Education and Research in the Social Sciences). Acesta
a fost înființat de către Uniunea Europeană pentru a colecta și a pune la dispoziție în
format digital materialele științifice de calitate ale diferiților autori din sfera științelor
sociale. Inițiativa dorește să contribuie la sporirea vizibilității cercetării de înaltă
calitate, precum și a prestigiului autorilor (Nereus, 2016). În cadrul acestui serviciu,
științele economice se regăsesc în Nereus Economists Online, care preia informații
din rețeaua Nereus, cât și din RePEc. Din 2014, din cauza costurilor de întreținere și
a altor dificultăți platforma dedicată științelor economice și-a încetat activitatea
(Nereus Economists Online, 2016).
Socionet este un serviciu similar de bibliotecă, înființat și gestionat în Rusia
(finanțat de Fundația Ford), pentru a spori vizibilitatea și impactul publicațiilor și a
periodicelor care apar în limba rusă. Socionet se adresează științelor sociale, multe
reviste economice regăsindu-se aici. O parte din referințe sunt preluate automat de
către Socionet din baza de date RePEc, altele sunt însă indexate prin aplicare directă.
Platforma se adresează cititorilor care pot descărca conținuturile în mod gratuit,
autorilor de materiale științifice care pot să le pună gratuit la dispoziție, cât și
editorilor și altor dezvoltatori sau deținători de materiale științifice (Socionet, 2016).
Fiecare țară sau organizație este liberă să realizeze propria bază de date sau
propriul catalog virtual, relevante fiind mai ales cataloagele bibliotecilor virtuale
autohtone, accesibile din instituțiile de învățământ superior și/sau de cercetare ale
țării în cauză sau prin intermediul unui permis special pe bază de abonament și/sau
legitimație. În România se distinge Catalogul Bibliotecii Central Universitare
București (http://www.bcub.ro/cataloage-1), care este legat electronic de celelalte
cataloage ale bibliotecilor universitare, cât și cel al Bibliotecii Naționale a
României (http://www.bibnat.ro/Catalog-BN-online-s83-ro.htm).
De-a lungul timpului Ministerul Educației și Cercetării Naționale a statuat
diferite modalități de evaluare și ierarhizare a revistelor științifice, dintre acestea
distingându-se clasificarea CNCSIS până în 2011, respectiv cea a Consiliului
Național al Cercetării Științifice (CNCS) din 2011 (Evaluări reviste CNCSIS, 2011;
Evaluări reviste CNCS, 2015). În fapt, Consiliul Național al Cercetării Științifice
(CNCS) este organismul din cadrul Ministerului Educației și al Cercetării Științifice
responsabil cu evaluarea periodică a editurilor, respectiv a revistelor științifice. Noua
Lege a Educației Naționale din 2011 a impus o reevaluare a editurilor și a revistelor,
304 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
însă se pare că, din lipsă de fonduri, demersul nu a mai fost integral implementat.
Până în ianuarie 2013 fuseseră evaluate revistele din sfera științelor umaniste, a
științelor sociale și a artelor (CNCS Reviste evaluate, 2016), cât și o serie de edituri
din sfera artelor și muzicologiei, a filozofiei și eticii, a arheologiei și istoriei,
arhitecturii și patrimoniului cultural, filologiei și teologiei (CNCS Edituri evaluate,
2016). CNCS are responsabilități și în gestiunea „și finanțarea activităților de
cercetare științifică din România”, „coordonând științific programele Planului
Național de Cercetare Dezvoltare Inovare II – Resurse Umane, Idei și Capacități,
respectiv cooperând cu alte organisme naționale sau internaționale din sfera
cercetării” (CNCS, 2016). În vederea evaluării revistelor de către CNCS a fost creată
o platformă proprie, Scipio. Aceasta constituie o platformă editorială menită a
facilita evaluarea revistelor de către CNCS în vederea clasificării publicației și nu
reprezintă o bază de date propriu-zisă (PIER, 2016).
O provocare majoră pentru editorii de reviste (economice, sociale, umaniste
etc.) o constituie aranjarea adecvată a indexărilor. Multe reviste, care dețin doar o
pagină web în limba engleză, recurg la includerea indexărilor în cadrul unui meniu
„abstracting/indexing“. Acesta conține într-o ordine mai mult sau mai puțin aleatoare
baze de date (aşezate alfabetic), cataloage și biblioteci virtuale, registre
internaționale, sisteme naționale de evaluare etc. În opinia noastră s-ar cere
sistematizarea indexărilor pe categorii (tipuri). O asemenea împărțire poate facilita
o mai bună privire de ansamblu asupra revistei, generând simplificarea vizualizării
acestora de către potențialii autori.
B. Registre internaționale:
• The European Reference Index for the Humanities and the Social
Sciences (ERIH PLUS)
• GIF (Global Impact Factor)
• Google Scholar
• Index Copernicus International
• ResearchGate
• Scientific Journal Impact Factor
• Higher Education Journals in Business
• Open Academic Journals Index
C. Biblioteci virtuale:
• International Bibliography of the Social Sciences (IBSS)
• Cabell's Directory of Publishing Opportunities (Business Directories
- Economics & Finance)
• Ulrichsweb Global Serials Directory
• ZBW - Deutsche Zentralbibliothek für Wirtschaftswissenschaften
• Electronic Journal Library
• Nereus – Economists Online
• Socionet
D. Biblioteci și indexări naționale:
• CNCSIS (Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul
Superior)
• Scipio (platformă editorială pentru clasificarea revistelor)
• Biblioteca Centrala Universitara, Bucuresti, Romania (Catalog BCU)
• Biblioteca Națională a României (Cataloage online)
De reținut! Indicele Hirsch cuantifică influența unei reviste sau a unui autor, fiind
suma dintre productivitatea muncii autorului sau a unei reviste și impactul acestei
munci cuantificate prin intermediul citărilor acumulate.
Influență = Productivitate + Impact (UQ Library, 2016).
moduri: cu autocitări, fără autocitări și pe cinci ani, în cadrul unui raport publicat
anual în iunie/iulie, și anume Journal Citation Reports (JCR). JCR pentru anul n
apare în anul n+1. FI reprezintă de fapt valoarea medie a citărilor pe care le primește
un articol într-o anumită perioadă de timp, respectiv în cea considerată (IF
Guidelines, 2016). Cu cât această valoare este mai mare, cu atât în medie fiecare
articol este citat mai des. Pentru un editor, înţelegerea adecvată a FI şi a modului de
calcul îl va determina să acorde atenție și să accepte articolele care pot genera citări
relevante în timp și să evite materialele al căror potenţial de generare de citări este
redus (spre exemplu: eseuri, evocarea personalităţilor, recenzii de carte etc.).
o revistă se află pe o poziție în fruntea clasamentului, cu atât mai mult va conta orice
citare acumulată). Practic, SJR pentru o revistă A în anul n va fi raportul dintre
numărul citărilor ponderate primite de revista A pentru orice articol publicat în
aceasta în anii n-1, n-2 sau n-3, împărţit la numărul total de articole publicate în cei
trei ani consideraţi. În acest mod se consideră că se realizează o evaluare a
prestigiului mediu al unui articol, fiind folosit pentru compararea jurnalelor în cadrul
procesului de evaluare științifică.
• Impactul brut pe publicare (IPP – Impact per Publication): este oarecum
similar Factorului de Impact din Web of Science, măsurând impactul pe care îl au
citările din ultimii trei ani (în comparaţie în Web of Science se iau în considerare
doar citările din ultimii doi ani). Astfel, IPP este rezultatul raportului citărilor din
anul n la articolele publicate în anii n-1, n-2 şi n-3 împărţit la numărul total de
articole publicate în anii n-1, n-2 şi n-3.
• Indicele Hirsch: în calcularea acestuia se iau în considerare doar citările din
lucrările care se regăsesc în Scopus, indiferent de natura sursei: revistă, carte, volum
colectiv, proceedings de conferință etc.
• SCImago Country Rank (ierarhie pe țări): permite realizarea unor clasamente
pe regiuni geografice, respectiv pe țări, în funcție de mai mulți indicatori cum ar fi
documente citabile, citări, autocitări, indice Hirsch al articolelor, citări pe document.
Tabelul nr. 29 prezintă comparativ situația acestui indicator SCImago Country Rank
pentru perioada 1996-2014 pentru domeniul Scopus: Business, Management,
Accounting, pentru Europa de Vest versus Europa de Est.
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 317
318 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
După cum se poate observa din profilul științific al revistei, posibilitățile oferite
sunt identice cu cele pentru autori. În partea dreapta se pot adăuga autorii care au
publicat articole în revista considerată. Profilul permite și definirea unor subiecte
(teme) pe care se axează revista. La momentul redactării prezentului material cel
mai citat articol identificat de Google Scholar pentru Amfiteatru Economic era al
unor autori străini din anul 2012 cu un total de 59 de citări. Revista însuma
2.327 de citări la articolele sale începând cu anul 2006, 558 de citări înregistrându-
se în 2015, iar 218 în 2016.
ICV se iau în considerare mai multe criterii incluse în două mari categorii, și anume
(ICV, 2016; ICV Metodologie, 2016):
• calitatea revistei științifice (maximum 100 de puncte) dată de: numărul de
articole cu autori străini, numărul de membri ai boardului editorial cu afiliere
internațională, indexarea în mai multe baze de date relevante (Web of Science,
Scopus etc.), existența unei politici privind etica în publicare și combaterea
plagiatului, adresa web la care se găsește ghidul autorilor și al recenzorilor etc.;
• impactul revistei științifice (maximum 400 de puncte) determinat de rata de
citări ale unei reviste, cât și dinamica acesteia în timp.
Conform metodologiei ICV de evaluare a calității unui jurnal, acesta poate
primi până la 100 de puncte, împărțite pe mai multe dimensiuni (ICV Metodologie,
2016):
• standardele de publicare (21,4 puncte): existența metadatelor, nivelul de
rigurozitate a recenziilor, colaborarea cu cercetători valoroși etc.;
• digitalizarea (37,45 puncte): disponibilitatea online a revistei și a
conținutului acesteia, sinergia cu bazele de date, accesul la conținutul publicat etc.;
• indexarea în bazele de date (16,05 puncte): selectarea bazelor științifice de
date care sunt considerate a fi relevante;
• internaționalizarea revistei (32,1 puncte): numărul de versiuni în diferite
limbi ale revistei, titlul articolelor, cuvintele-cheie, cooperarea cu alte reviste
științifice, vizibilitatea internațională a revistei etc.;
• evaluarea de ansamblu a revistei de către experți internaționali (20 de
puncte): existența unei tematici clar definite, a unor standarde etice, relevanța revistei
la nivel național etc.
După cum se poate observa și în cazul Index Copernicus Value, existența unei
integrări sinergice cu alte baze de date, a gradului de internaționalizare, respectiv a
unui model de citare constituie elemente importante în calcularea anuală a acestui
indicator.
număr g de lucrări, care împreună au primit g2 sau mai multe citări” (UQ Library,
2016; Egge, 2006).
Coeficientul m a fost propus tot de Hirsch, care a considerat că numărul de
citări ale unui autor ar trebui să crească în timp. El apreciază că indicele Hirsch ar
trebui împărţit la numărul de ani ai carierei unui autor (UQ Library, 2016; Hirsch,
2005). Transpus pe reviste, acest indice ar presupune împărţirea indicelui Hirsch al
revistei la numărul anilor de publicare ai acesteia.
Începând cu 2012 Web of Science a introdus şi indicele de citare a cărţilor,
volumelor colective şi a volumelor de conferinţă – Book Citation Index
(http://wokinfo.com/products_tools/multidisciplinary/bookcitationindex/). Acesta
permite luarea în considerare a citărilor realizate în colecţia de cărţi, volume
colective din Web of Science, dar şi la cea de articole. Circa 61% din cărţi şi volume
colective se regăsesc în cadrul ştiinţelor sociale, în timp ce restul provin din ştiinţele
naturii (WoS Book Citation Index, 2016).
Edituri internaţionale de prestigiu, cum sunt Springer, dar şi Wiley recurg de
ceva vreme la utilizarea indicelui scientometric Altmetrics, care constituie o
alternativă deloc de neglijat atunci când vine vorba de determinarea citărilor.
Altmetrics ia în considerare pe lângă citările efective şi vizualizările şi descărcările
de articole realizate prin intermediul diferitelor reţele sociale. Acest indicator
constituie mai degrabă o modalitate de înţelegere a interesului global pe care îl poate
suscita un rezultat ştiinţific (UQ Library, 2016; McFedries, 2012).
Indexarea unei reviste în două, trei sau mai multe baze internaţionale de date
nu este întotdeauna un criteriu suficient pentru ca un cercetător să-și publice în
aceasta rezultatele muncii sale științifice. Vizibilitatea internaţională şi prestigiul
revistei sunt date şi de alți factori cum ar fi vechimea jurnalului (o publicație care
apare de zeci de ani poate să fie considerată una relativ „tânără”, dacă această
perioadă se compară cu începuturile publicării și ale indexării științifice), diversitatea
și notorietatea membrilor boardului editorial, transparența editorială, mărimea
indicatorilor scientometrici, dar și afilierea la o societate academică sau la un grup
editorial etc. Ca urmare, o întrebare fundamentală care ar trebui să-l preocupe pe
orice cercetător este legată și de alegerea editurii sau grupului editorial la care își va
trimite articolul spre publicare.
Spre exemplu, grupul editorial Sky publică zece reviste pe științe medicale,
științele educației, management, științele vieții, științe agricole (Sky
Journals, 2015), acestea fiind indexate în diferite baze de date și publicate în
sistem de acces deschis.
Tabelul nr. 33. Indicatori scientometrici privind cele patru reviste ale AMA
FI 5 Număr total Număr Article
Poziție FI
Revista ani citări JCR total Influence
JCR 2015* 2015
2015 2015 articole/an Score
JM 10 (Q1) 3,885 7,192 17.131 37 3,009
JIM 17 (Q1) 3,250 3,750 1.351 20 0,645
JMR 19 (Q1) 3,109 4,482 13.697 56 3,515
JPPM 72 (Q3) 1,150 2,371 1.301 18 0,828
Note: Poziție JCR 2015* - Poziția revistei în clasamentul JCR 2015 ordonat după Factorul
de Impact (FI). În paranteză este trecută și Quartila.
Sursa: JCR, 2015.
În acest fel, grupul editorial De Gruyter, inclus de CNCS în lista editurilor A1,
încearcă să îşi consolideze poziţia internaţională, fiind una care a înţeles suficient de
bine că într-o lume globalizată posibilităţile relativ rapide de expansiune şi de
creştere sunt reprezentate de noile pieţe central şi est-europene, unde diferite modele
de bune practici şi exemple din lumea afacerilor, transpuse adecvat în lucrări de
specialitate apărute în reviste ştiinţifice, pot contribui la sporirea vizibilităţii,
renumelui, prestigiului şi anvergurii grupului editorial.
Fie că ne referim la grupurile editoriale internaţionale, fie la editurile
româneşti, acestea depun permanent eforturi continue şi consistente pentru
consolidarea domeniilor ştiinţifice cărora le sunt arondate revistele publicate, pentru
lărgirea portofoliului de cărți, volume colective etc., dar și pentru atragerea de autori
348 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
a) Vizibilitatea unei reviste științifice. Acesta este cel mai important criteriu
după care un autor își alege revista în care vrea să publice. Generarea vizibilității
pentru o revistă științifică este un proces continuu și de durată, care necesită un plan
adecvat de acțiune şi o viziune cuprinzătoare din partea boardului editorial. Pentru
cercetător, vizibilitatea revistei este dată de numeroase caracteristici, printre care se
numără valoarea indicatorilor scientometrici, numărul și relevanța bazelor de date
care indexează revista, calitatea și diversitatea boardului editorial, costurile
publicării, limba în care pot fi redactate articolele.
În vederea creşterii numărului de membri, Asociaţia de Studii Regionale ‒
RSA (Regional Studies Association, http://www.regionalstudies.org/) le pune la
dispoziţia acestora trei categorii de reviste: proprri, pe domenii conexe de interes și
cercetare, cu acces deschis pe studii regionale. Aspectul cel mai interesant al acestui
demers este dat de faptul că membrii RSA pot accesa integral conţinutul revistelor
proprii ale asociaţiei în schimbul plăţii taxei anuale de membru, respectiv conţinutul
publicat în acces deschis al celorlalte reviste. Toate revistele RSA sunt editate de
grupul internaţional Taylor & Francis, unele dintre ele fiind indexate în Web of
Science, dar şi în alte baze internaţionale de date, înregistrând indicatori
scientometrici destul de buni. În acest fel, asociaţia se străduieşte să garanteze o
vizibilitate excelentă pentru revistele sale şi să atragă permanent noi membri. Având
în vedere că valoarea indicilor scientometrici este aproape definitorie pentru
vizibilitatea unei reviste științifice, dar şi a unei asociaţii profesionale, în tabelul nr. 37
se redă situaţia revistelor la care au acces direct sau complementar membrii RSA.
Chiar dacă nu toate revistele sunt indexate în Scopus, respectiv în Web of
Science, care publică indicatori scientometrici comparabili internaționali, din tabelul
nr. 37 reiese că unele dintre reviste sunt încadrate și pe domeniile economice, având
astfel o relevanță sporită pentru cercetătorii din sfera științelor economice și a
350 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Pentru a veni în sprijinul acestora, unele reviste recurg la soluții în acest sens.
Spre exemplu Amfiteatru Economic (ISSN 1582-9146; Economics; FI
[2015]: 0,564) publică două versiuni ale fiecărui articol (cu excepția
articolelor care au doar autori internaționali): în limba engleză, respectiv în
limba română. Versiunea „oficială“ în limba engleză este cea tipărită și
transmisă spre indexare către bazele internaționale de date, ea regăsindu-se
online pe pagina web (http://www.amfiteatrueconomic.ro/Home_EN.aspx).
A doua versiune, cea în limba română se regăsește doar online pe site-ul
revistei (http://www.amfiteatrueconomic.ro/Home_RO.aspx). La articolele
autorilor cu afiliere străină sunt traduse titlurile, rezumatele și cuvintele
cheie, textul integral fiind publicat doar în limba engleză (Versiuni AE,
2015). O altă situație se întâlnește și în cazul revistei Transformations in
Business & Economics din Lituania care la fiecare articol publică și titlul,
rezumatul și concluziile în lituaniană. Traducerea acestor secțiuni intră în
sarcina revistei (Instrucțiuni TIBE, 2015).
O cercetare derulată între 2008 și 2012 (Peer Final Report, 2012), pe 53.000
de manuscrise publicate, a relevat faptul că în cazul revistelor care publică în
sistem de acces deschis, procesul de recenzie peer review blind are costuri
destul de însemnate, ele fiind în medie de 250 de dolari pentru fiecare
manuscris transmis. În cadrul acestor costuri se includ doar salariile și taxele
pe salarii, accesul la infrastructură nefiind contorizat. În afara acestor costuri
cu recenzia, costurile estimate cu tehnoredactarea și procesarea (producerea)
unui articol se estimează a varia între 170 și 400 de dolari pe articol. Acestora
li se pot adăuga și costurile anuale pe care un editor sau un grup editorial le are
cu întreținerea platformei pe care se fac recenziile, respectiv pe care autorii
încarcă articolul inițial, aduc modificări versiunii recenzate, încarcă versiunea
finală etc., care pot și ele varia între 170.000 și 400.000 USD. Alte costuri pot
viza plata editorilor, tehnoredactorilor, a personalului care dezvoltă softuri
pentru asemenea platforme etc. (Peer Final Report, 2012). Așadar, costuri
există și ele nu sunt deloc mici, însă de multe ori nu se cuantifică, activitatea
de recenzent fiind cel mai des una voluntară. În acest fel costurile de publicare
de câteva mii de dolari pe articol par a fi pe deplin justificate.
• Taxă pentru publicarea articolului. Aceasta se solicită autorilor doar după
acceptarea articolului, în urma recenziei. Plata taxei de publicare nu ar trebui să
conteze în vreun fel în acceptarea și publicarea articolului.
Elsevier, una dintre cele mai prestigioase grupuri editoriale la nivel mondial
le oferă autorilor două posibilități de publicare a articolelor în sistem acces
deschis, și anume „acces deschis verde“ („Green Open Access“) și „acces
deschis auriu“ („Gold Open Access“). Între cele două sisteme există unele
diferențe majore. Sistemul „verde” presupune punerea la dispoziția altor
cercetători interesați de propriul articol în sistem acces direct (deschis),
costurile pentru autori neexistând, ele fiind preluate indirect prin intermediul
subscripțiilor (abonamentelor). Revista în cauză trebuie să dețină o arhivă
deschisă, în care articolele pot fi accesabile gratuit de către terți. Din cauza
perioadei de embargo (durată de timp în care revista sau grupul editorial
deține drepturile exclusive asupra articolului), cercetătorii pot descărca doar
o versiune inițială sau intermediară a articolului în cauză, cea finală putând fi
accesată integral doar după o anumită perioadă de timp, stabilită de grupul
editorial (de regulă cam doi ani). Manuscrisele publicate astfel trebuie să
dețină o licență de tipul „Creative Commons” prin care se permite terților
utilizarea, descărcarea, imprimarea, redistribuirea, folosirea unor părți din
aceastea în alte lucrări etc., dar nu și revânzarea sa sau utilizarea lor în scopuri
comerciale. Autorii au însă dreptul de a reutiliza articolul publicat. Sistemul
de „auriu” presupune publicarea articolului într-o revistă cu „acces deschis“
(„open access journal“), respectiv într-una în care arhiva sa conține articole
de acest tip (cu acces direct/deschis). Terții pot descărca oricând versiunea
finală a articolului, autorii trebuind să plătească publicarea propriului articol.
În funcție de revistă, aceste costuri pot varia de la 500 de USD la 5.000 de
USD sau EUR. Autorii pot beneficia de o licență comercială, respectiv
necomercială pentru articolul publicat, deseori drepturile asupra articolului
fiind cedate grupului editorial sau revistei (Open Access Elsevier, 2015).
Springer, un alt editor prestigios, declară în cadrul politicii sale SpringerPlus
cuantumul taxelor de publicare (SpringerPlus, 2015). Acestea sunt fixe
pentru revistele care au aderat la politica sa, fiind de 885 EUR (695 GBP,
1.085 USD). De la aceste sume se pot obține unele reduceri, pentru autorii
afiliați unor universități care sunt membre ale sistemului SpringerPlus de
publicare (informații se pot obține aici http://www.springeropen.com/inst/),
respectiv pentru cei proveniți din țările în curs de dezvoltare. În 2015 autorii
din 90 de țări puteau beneficia de o reducere a taxei de publicare în sistemul
SpringerPlus (SpringerPlus Waiver, 2015). Taxa de publicare nu include și
plățile către stat, în speță taxa pe valoarea adăugată, aceasta putând însă să
fie recuperată dacă este plătită de către o instituție și nu de către un autor.
Springer se obligă în schimbul acestei taxe să permită oricui accesul la textul
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 359
Una dintre cele mai prestigioase grupuri editoriale, Elsevier, le oferă autorilor
posibilitatea verificării limbajului tehnic de specialitate. Transcrierea unui
text din „engleza“ autorilor în „engleza“ americană sau britanică are loc doar
de către nativi specializați pe domeniul în care se încadrează articolul în
cauză. Elsevier se obligă să verifice textele într-un interval de la patru la șapte
zile, în funcție de lungimea documentelor. Prețurile sunt variabile, depinzând
de lungimea articolelor, disciplină, numărul de verificări solicitate etc., dar
ele pornesc de la circa 100 de euro (Editare lingvistică Elsevier, 2015).
360 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
• Taxă pentru transmiterea către autori a unuia sau a mai multor exemplare
ale revistei. Există reviste științifice care expediază gratuit una sau mai multe copii ale
unui extras din numărul în care a apărut articolul original (author reprint). Autorii
primesc practic textul propriu-zis al articolului realizat, precum și numărul în care a
apărut, coperta revistei, cuprinsul revistei, alături de ghidul autorilor în cazul în care
doresc să transmită alte articole sau să disemineze propriul articol unor colegi interesaţi
de publicarea în revista respectivă etc. În alte cazuri autorii primesc gratuit sau contra
cost unul sau mai multe exemplare din numărul în care au publicat articolul.
Editura Taylor & Francis oferă în mod gratuit o serie de informații de natură
scientometrică privind vizibilitatea unui anumit articol. Articolul
„Scientometric Approach of Productivity in Scholarly Economics and
Business” publicat pe 30 octombrie 2014 de un colectiv de cercetare de la
Academia de Studii Economice din București și de la Universitatea Babeș-
Bolyai Cluj-Napoca în revista Economic Research-Ekonomska Istraživanja,
27 (1), 2014, a înregistrat până pe data de 30 iunie 2016 un număr de 385 de
accesări, cât și două citări. După cum reiese și din arhiva revistei
(http://www.tandfonline.com/toc/rero20/27/1#.VeMMN5fvlWY), articolul
poate fi accesat în sistem acces deschis (Open Access), cititorii putând
vizualiza întreaga lucrare.
Drept recompensă pentru publicarea articolului Swoboda B., Berg B., Dabija
D.C., International Transfer and Perception of Retail Formats: A
Comparison Study in Germany and Romania, International Marketing
Review, 31 (2), 2014, pp.155-180, ISSN 0265-1335, http://dx.doi.org/
10.1108/IMR-11-2012-0190 într-o revistă a grupului Emerald, autorii au
primit posibilitatea accesării arhivei Emerald cu un cont special și o parolă
dedicată. Până pe 7.7.2014 autorii au putut descărca orice articol în extenso.
Publicarea unui articol în domeniul ştiinţelor economice 363
• Alte taxe. La nivel mondial există nenumărate taxe introduse de către editorii
revistelor sau de către edituri care pot fi percepute autorilor sau instituțiilor la care
aceștia sunt afiliați.
diseminarea rezultatelor muncii sale științifice nu este deloc un aspect simplu și rapid
realizabil, ci necesită timp și răbdare, conștiinciozitate și seriozitate, rigoare și
perseverență. Deși uneori cercetătorul sau autorul poate fi tentat să publice mai mult
în reviste la care recenzia se face în grabă sau deloc, la care publicarea este facilă,
transmițând în același număr mai multe articole, el trebuie să se gândească și la
impactul lucrărilor sale în mediul științific internațional, la contribuția pe care el o
aduce domeniului său științific, la plusvaloarea aportului său științific. Uneori a
publica mai puțin sau mai rar poate să fie elementul cel mai important care să facă
tocmai diferența între calitate și cantitate.
Bibliografie
Current research results are less and less disseminated by books as authors
opt for periodical journals across a wide range of scientific fields to publish there
scientific articles, case studies, research papers, brief overviews of results etc.
Journals comply with the publishing standards as to paper format, context and
topicality of the subject matter, the methods and tools used by the author, results
and discussions, conclusions and bibliography.
Writing, editing and publishing a scientific article is a complex and long-
term process which plays a specific role in completing and making full use of the
scientific research by disseminating its concepts and results to the scientific
community. Each time an author chooses to publish the results of his or her
research, s/he contributes to the increase and deepening of knowledge in a
particular scientific field, such as the economic field. Successful publishing in
academic or scientific journals is achieved by ensuring coherence between content
and form of the article. This requires precise knowledge of principles of editing a
scientific paper, a high degree of rigour in editing, accuracy of the “written” word
and thoroughness of the entire activity of text preparation. The ability to write texts
in compliance with the rigour imposed on a scientific paper is a skill that is
acquired over time by composing texts, receiving feedback from reviewers and
third parties, rethinking and re-producing initial ideas and studying scientific
research methodology and good practice guides for potential authors, such as the
present book.
The results from research, studies or experiments cannot be truly known by
the scientific community unless they comply with the standards and rules
developped by experience and tradition of scientific work. The author must know
the scientific research methods and the structural elements of a scientific article.
S/he also has to meet the editing and articulation requirements typical of some
scientific fields and groups of specialists and comply with the code of ethics in
386 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
how to take information from various original papers and process it in a new
manuscript so as to avoid all sorts of plagiarism;
• aspects related to the assessment of scientific performance in economic
faculties, databases relevant to economic sciences, the scientific profile of a journal
and relevant criteria for choosing scientific economic journals and nationally
and internationally renowned publishing houses and groups.
The idea to write this book is the result of the synergy between several
determining factors. Some of these factors are the experience acquired by the
authors as teachers, researchers, reviewers at various scientific events, graduate and
master’s thesis supervisors, official reviewers in doctoral committees, project
assessors at various competitions, and especially as editors and advisers to of
domestic and foreign economic journals indexed in prestigious databases such as
Thomson Reuters Web of Science and Scopus. In light of the above aspects, the
authors have understood the conceptual and, in particular, the methodological
challenges, difficulties and shortcomings faced by various authors, especially the
young researchers (MA students, PhD students, instructors etc.), in developing and
making up scientific articles in the various fields of economics and business
administration.
The present book highlights the essential aspects of writing a scientific
article with an interesting content and attractive form of presentation, therefore
with increased chances of being accepted and published in a prestigious
mainstream journal, which guarantees the originality of the research results. We
believe the book will benefit all researchers and academics, especially the young
researchers in the field of economics and business administration who wish to
dedicate themselves to the pursuit of a scientific career.
The authors
Contents
Argument ................................................................................................................. 5
Preface ..................................................................................................................... 9
De nos jours, les résultats des recherches sont diffusés de moins en moins à
travers les livres, les auteurs choisissant de faire paraître des articles scientifiques
in extenso, des études de cas, des ouvrages de recherche ou de brèves présentations
des résultats des recherches, etc. dans les revues spécifiques aux divers domaines
scientifiques. Ces publications respectent la structure canonique concernant le
format de l’ouvrage, le contexte et l’actualité du thème abordé, les méthodes et les
outils auxquels l’auteur fait appel, les résultats et les discussions, les conclusions et
la bibliographie.
L’élaboration, la rédaction et la publication d’un article scientifique est un
processus complexe et de longue haleine ayant une place et un rôle déterminants
dans la valorisation de toute recherche scientifique, facilitant en même temps la
diffusion des idées et des résultats au sein de la communauté scientifique. Tout en
publiant les résultats de sa recherche, l’auteur contribue au développement et au
renforcement des connaissances dans un domaine particulier, comme celui de
l’économie. La mise en œuvre d’une telle démarche, dans les meilleures
conditions, suppose une cohérence entre le contenu et la présentation de l’article,
ce qui suppose la maîtrise des principes de rédaction d’un ouvrage scientifique, la
rigueur des formulations, la concision du mot « écrit », le tout accompagné d’une
préoccupation particulière pour l’ensemble du texte. L’aptitude à rédiger un texte
en conformité avec les exigences d’un ouvrage scientifique est une compétence
qu’on acquiert au fil du temps en élaborant des textes, en faisant attention aux
commentaires et aux opinions des tiers, en révisant et en reformulant les idées
initiales, mais aussi en étudiant les ouvrages sur la méthodologie de la recherche
scientifique ou les guides de bonne pratique destinés aux auteurs potentiels; c’est
dans cette dernière catégorie que notre livre s’inscrit.
Les résultats des études, des recherches ou des expérimentations ne peuvent
pas être vraiment connus par la communauté scientifique à moins qu’ils ne
respectent les normes et les rigueurs imposées par l’expérience et la tradition de
392 A concepe, a redacta şi a publica un articol ştiinţific
Les auteurs
Table de matière
Argument ................................................................................................................. 5
Préface ..................................................................................................................... 9
nützliche Lektüre für alle Forscher und universitären Lehrkräfte sein kann,
besonders jedoch für junge Forscher aus dem Bereich der
Wirtschaftswissenschaften, die eine wissenschaftliche Geltung anstreben.
Die Autoren
Inhaltsverzeichnis
Argument............................................................................................................. 5
Vorwor ................................................................................................................. 9