Titlul lucrarii:

,,INTERVENTII PSIHOPEDAGOGICE LA PRESCOLARII CU ADHD”

CUPRINS:

PARTEA I

FUNDAMENTARE TEORETICA

CAPITOLUL I. Deficitul de atentie si hiperactivitatea- prezentare generala

CAPITOLUL II. Sistemul de resurse cognitive si socio-emotionale la copiii cu

deficit de atentie si hiperactivitate

PARTEA A II-A

STUDIU EXPERIMENTAL ASUPRA DIFICULTATILOR DE INVATARE

LA PRESCOLARII CU ADHD

CAPITOLUL III. Dificultati de invatare la prescolarii cu ADHD

CAPITOLUL IV. Prezentarea, analiza si interpretarea datelor

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE

1. DEFICITUL DE ATENTIE SI HIPERACTIVITATEA- PREZENTARE

GENERALA

1.1. Abordari conceptual ale sindromului ADHD

 CUVINTE CHEIE: deficit de atenþie ºi hiperactivitate, deficit de atenþie,
hiperactivitate, dificultãþi de învãþare, dificultãþi lexico-grafice, funcþii executive, memoria
de lucru, organizare, planificare, teste docimologice, teste neuro-psihologice, program de
intervenþie psihopedagogicã, studiu de caz.

Problematica cercetãrii ºi relevanþa ei

Tulburãrile de tip deficit de atenþie ºi hiperactivitate sunt manifestãri la fel de

frecvente ca în trecut, însã aceastã problemã nu era remarcatã ºi dezbãtutã atât de stringent ca
astãzi.
Complexul de manifestãri specifice deficitului de atenþie ºi hiperactivitãþii apare ºi se
dezvoltã în contextul ºcolii de masã, iar intervenþia psihopedagogicã depinde, în oricare
context, de experienþa ºi orizontul de cunoaºtere al cadrelor didactice. Este evident, în opinia
noastrã, cã deficitul de atenþie ºi hiperactivitate reprezintã o “categorie specificã” de cerinþe
educative speciale.
Deficitul în sfera atenþiei ºi hiperactivitãþii ºi alte manifestãri ca impulsivitatea sau
funcþiile executive deficitare, îi expun pe elevi riscului performanþei ºcolare scãzute. Elevii
cu deficit de atenþie ºi hiperactivitate îºi însuºesc mai greu deprinderile de organizare,
planificare, management al timpului, în comparaþie cu colegii lor, care nu prezintã astfel de
tulburãri. În ce mãsurã aceste deficite afecteazã performanþa ºcolarã?
Rãspunsul la întrebare îl aflãm mãsurând nivelul de dezvoltare al deprinderilor de
organizare a activitãþii ºcolare, de exemplu: elevii trebuie sã-ºi noteze temele pentru acasã, sã-
ºi organizeze proiectele, sã-ºi împartã timpul de studiu, sã menþinã un optimum motivaþional,
sã-ºi menþinã atenþia concentratã pentru perioade considerabile de timp, sã se adapteze la
profesori diferiþi, sã facã faþã unui volum mare de materiale ºi cerinþe.
Dificultãþile de adaptare ºcolarã ale elevilor cu deficit de atenþie ºi hiperactivitate pot
fi ameliorate prin programe de intervenþie psihopedagogicã structurate ºi personalizate.
Literatura psihopedagogicã în domeniul programelor de intervenþie pentru manifestãrile
specifice deficitului de atenþie ºi hiperactivitãþii este, în opinia noastrã, una de tipul explorare
(constatare) ºi intervenþii formativ-ameliorative parcelare.
Mediul ºcolar este un context care necesitã planificare, control, coordonare ºi evaluare
a interacþiunilor ºi modurilor de participare activã în procesul instructiv-educativ. Ca urmare

6
ºcoala reprezintã un context propice pentru exersarea autocontrolului (Miranda ºi colaboratorii,
2006). În acelaºi timp, ºcoala este o provocare pentru elevii cu deficit de atenþie ºi
hiperactivitate, aceastã tulburare fiind diagnosticatã, de cele mai multe ori, dupã debutul ºcolar,
adicã dupã 7 ani, tocmai datoritã accentuãrii simptomelor ca urmare a creºterii cerinþelor de
atenþie, organizare a activitãþii ºi a altor responsabilitãþi ºcolare.
Intervenþiile psihopedagogice în ºcoalã pot beneficia de diverse tehnici, precum cele
behavioriste de întãrire sau diminuare a unor comportamente sau de tehnici combinate
behavioriste ºi cognitive, cu concentrare pe strategii de oganizare, abilitãþi sociale ºi deprinderi
de muncã independentã (Miranda ºi colaboratorii, 2006).
Opþiunea pentru tehnici combinate de intervenþie este recomandatã ºi de Academia
Pediatrilor Americani care introduce conceptul de intervenþie educaþionalã ºi comportamentalã
(Campbell ºi Cohen, 1990, citaþi de Reiber ºi McLaughlin, 2004).
Intervenþia psihopedagogicã poate fi ºi, uneori, trebuie sã fie asociatã cu intervenþia
medicalã, respectiv tratamentul medicamentos. Experienþa aratã cã tratamentul medicamentos
nu rezolvã de la sine dificultãþile. Chiar ºi dupã începerea acestuia, deprinderile de organizare
trebuie formate. Tratamentul medicamentos doar pregãteºte organismul pentru funcþionarea
corespunzãtoare, dar nu-l înzestreazã cu deprinderile necesare.
Cercetarea de faþã îºi propune sã abordeze problematica asocierii dintre dificultãþile de
ordin ºcolar, manifestãrile primare în deficitul de atenþie ºi hiperactivitate ºi cele de funcþionare
executivã, cu implicaþii pentru intervenþia psihopedagogicã.
Lucrarea de faþã cuprinde douã pãrþi: prima parte fundamenteazã, prin douã capitole,
aspectele generale ºi particulare, referitoare la deficitul de atenþie ºi hiperactivitate, iar cea de-a
doua parte ilustreazã dificultãþile de învãþare specifice elevilor cu deficit de atenþie ºi
hiperactivitate, prin trei capitole.