1. CAPITOLUL 1.

Elemente de calcul vectorial şi geometrie

analitică

1.1. Vectori în plan

1.1.1. Definiţii

O mărime este scalară dacă pentru determiarea ei este suficientă

indicarea unui singur număr.
O mărime este vectorială dacă este determinată de următoarele trei
elemente: mărime, direcţie şi sens
Se numeşte direcţie a dreptei d mulţimea formată din dreapta d şi toate
dreptele paralele cu ea.
Se numeşte direcţia segmentului [AB ], A ≠ B , direcţia dreptei AB.
Fie dreapta d pe care se fixează două puncte A , B (A ≠ B ) . Punctele
dreptei d pot fi parcurse de la A spre B (un sens de parcurgere) sau de la B
spre A (al doilea sens de parcurgere). Prin această metodă s-au definit două
sensuri pe dreapta d, numite sensurile dreptei.
Parcurgerea unui segment [AB ], A ≠ B se poate face de la A spre B sau
de la B spre A. Astfel pe segmentul [AB ] sunt definite două sensuri (opuse).
O pereche (A , B ) ∈ P se numeşte segment orientat sau vector legat şi
se notează AB , unde A este originea, iar B este extremitatea.
Dacă A ≠ B dreapta determinată de punctele A şi B se numeşte dreaptă
suport.
Vectorul AA se numeşte vector nul.
Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD au aceeaşi direcţie dacă dreptele
lor suport sunt paralele sau coincid.
Dacă A , B , C, D ⊂ P sunt patru puncte necoliniare, vectorii AB şi
CD au acelaşi sens dacă au aceeaşi direcţie şi punctele B şi D sunt în acelaşi
semiplan determinat de dreapta AC.
Se numeşte lungimea sau norma vectorului AB numărul real şi pozitiv
care reprezintă distanţa d(A,B) între punctele A şi B şi se simbolizează prin
AB .
Doi vectori legaţi AB şi CD sunt egali dacă şi numai dacă A=C şi
B=D.
 Doi vectori legaţi se numesc echipolenţi şi se notează AB ~ CD dacă
au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul.
Se numeşte vector liber VP mulţimea tuturor vectorilor legaţi
r r
echipolenţi cu un vector legat dat a . a ∈ VP . (Cu alte cuvinte, un vector este
liber dacă originea sa poate fi aleasă în mod arbitrar în plan).
Se spune că vectorul liber AB este determinat de vectorul legat AB sau
că vectorul legat AB este un reprezentant al vectorului liber AB şi acest
lucru se reprezintă prin AB ∈ AB .
Dacă A=B, atunci vectorul liber AA se numeşte vector nul, notat 0 , de
modul 0, direcţie şi sens arbitrar.
Doi vectori liberi sunt egali dacă au:

aceeaşi direcţie (adică pot fi situaţi pe aceeaşi dreaptă suport sau pe
drepte suport paralele),

acelaşi sens,

acelaşi modul.
Vectorul liber u de normă 1 se numeşte versor.
Se consideră o dreaptă x' x pe care se fixează punctul O (originea). În
origine ca punct de aplicaţie, se consideră un versor situat pe dreaptă, notat cu
r r
i = OA, i = 1 , reprezentând versorul dreptei. Prin fixarea versorului pe
dreaptă, aceasta devine axă. Astfel pe această dreaptă există o origine, un
sens de parcurgere şi o unitate de măsură a lungimilor.
Doi vectori se numesc ortogonali dacă direcţiile lor sunt perpendiculare.
Doi vectori care au aceeaşi direcţie şi acelaşi modul, dar sensuri opuse se
numesc vectori opuşi. Dacă a, b sunt vectori opuşi, atunci se scrie b = −a .
Pentru AB şi BA avem BA = − AB
Proprietate: Fiind dat un punct O în plan, ∀a ∈ VP există un unic punct
M în plan, astfel încât OM = a .

1.1.2. Operaţii elementare cu vectori liberi

1.1.2.1. Adunarea a doi vectori

Suma a doi sau mai mulţi vectori este tot un vector, care se poate obţine
cu ajutorul unei construcţii geometrice efectuate asupra acestora.
a) Adunarea a doi vectori după regula paralelogramului
 Fie doi vectori liberi a , b ∈ VP şi OA ∈ a, OB ∈ b . Se construieşte
paralelogramul de laturi OA şi OB: OBCA (Fig.1).

A C

a
c

O
B
b
Fig. 1

Vectorul c , de reprezentant OC , (care porneşte din originea comună)

reprezintă prin definiţie suma vectorilor a şi b şi se notează prin c = a + b .
Această regulă prin care s-a obţinut vectorul sumă se numeşte regula
paralelogramului.
b) Adunarea a doi vectori după regula triunghiului.
Se poate ajunge la acelaşi rezultat cu ajutorul unei alte construcţii,
echivalente din punct de vedere geometric.
Fie aceiaşi vectori liberi a, b ∈ VP (Fig.2). Se consideră
OA ∈ a, AC ∈ b reprezentanţi ai vectorilor a şi, respectiv b .

A
b C

a
c

O Fig. 2
 Atunci vectorul sumă a vectorilor a, b este vectorul c de reprezentant
OC .
Această regulă de adunare a doi vectori se numeşte regula triunghiului.
Este uşor de văzut că vectorul sumă c este vectorul care „închide” conturul
format de vectorii a şi b , având originea în originea unuia dintre vectori şi
extremitatea în extremitatea celuilalt vector. Este evident că triunghiul
construit prin regula triunghiului este jumătatea paralelogramului construit
prin regula paralelogramului.
Observaţie: Dacă a + b + c = 0 , atunci cu vectorii a, b, c se poate
forma un triunghi.
c) Metoda pentru adunarea a n vectori (regula poligonului).
Dacă trebuie adunaţi trei (sau mai mulţi) vectori liberi a, b, c,K se
aplică succesiv regula triunghiului.
Din extremitatea lui a se duce un vector egal cu b , iar din extremitatea
acestui al doilea vector se duce un vector egal cu c (Fig.3). Astfel s-a format
un contur poligonal din vectori. Vectorul s care „închide” conturul (adică
uneşte originea primului vector cu extremitatea ultimului vector) reprezintă
suma vectorilor daţi: s = a + b + c .
Regula de obţinere a sumei mai multor vectori se numeşte regula
poligonului.

a
c
b

b
a

c
s
Fig. 3
 Observaţie: În cazul în care conturul de vectori se închide, astfel încât
extremitatea unuia să coincidă cu originea următorului vector, suma vectorilor
reprezintă vectorul nul.

1.1.2.2. Proprietăţi ale adunării vectorilor liberi în plan.

A1. Adunarea vectorilor este asociativă (Fig.4),

( ) ( )
adică: a + b + c = a + b + c , ∀a, b, c ∈ V .

a
b+c

c
a+b

(a + b ) + c = a + (b + c)
Fig. 4

A2. Adunarea vectorilor este comutativă (Fig. 5),

b

a
a+b
b+a a

b
Fig.5

adică: a + b = b + a, ∀a, b ∈ V .
A3. Vectorul nul 0 este elementul neutru pentru adunare (Fig. 6),
 a
0
a+0 = a
Fig. 6

adică: a + 0 = 0 + a = a, ∀a ∈ V
A4. Pentru orice vector a ∈ V , există (− a)∈ V , pentru care
a + (− a ) = (− a ) + a = 0 (Fig. 7)
a
−a
0
Fig. 7

(− a) se numeşte opusul vectorului a .

1.1.2.3 Scăderea vectorilor
Rezultatul scăderii a doi vectori este tot un vector, care se poate obţine prin
una din metodele următoare:
a) Metoda întâi. Fie a, b ∈ V şi OA ∈ a, OB ∈ b . Atunci diferenţa lor
este vectorul x definit prin: x = a − b . De aici rezultă că x + b = a (deci
vectorul x adunat cu vectorul b are ca rezultat vectorul a ).
B

b
x

O
a A
Fig.8
 Vectorul diferenţă x se construieşte unind extremitatea vectorului scăzător
cu extremitatea vectorului descăzut (are originea în extremitatea vectorului
scăzător şi extremitatea în extremitatea vectorului descăzut. Fig. 8).
Vectorul legat BA se poate exprima în funcţie de vectorii legaţi OB şi
OA ai originii şi extremităţii vectorului BA astfel:
BA = OA − OB .
b) Metoda a doua. Diferenţa vectorilor, a − b , se poate transforma în
( )
sumă scriind-o sub forma a + − b , caz în care se poate aplica regula
paralelogramului. (Fig. 9)
B C
a−b
b a+b
O
A
−b a
a−b
B’ C’
Fig.9

În paralelogramul OACB, diagonala OC este vectorul a + b , iar cealaltă

diagonală ( BA ) este vectorul diferenţă a − b (OC’AB este paralelogram,
OC′ ~ BA ).

1.1.2.4 Înmulţirea unui vector cu un scalar

Definiţie: Fie α ≠ 0, a ∈ V, a ≠ 0 . Produsul dintre numărul real α şi
vectorul liber a este vectorul notat α a având:
- aceeaşi direcţie cu a ;
- aceeaşi acelaşi sens cu a , dacă α > 0 ; sens contrar lui a , dacă
α < 0;
- modulul egal cu produsul dintre α şi modulul vectorului a , adică:
αa = α a .
Dacă α = 0 sau a = 0 atunci αa = 0 .

Proprietăţi ale înmulţirii unui vector cu un scalar

( )
I1. α a + b = αa + αb, ∀α ∈ ℜ, ∀a, b ∈ V .
 (Înmulţirea cu scalari este distributivă faţă de adunarea vectorilor).
I2. (α + β )a = αa + βa, ∀α, β ∈ ℜ, ∀a ∈ V .
(Înmulţirea cu scalari este distributivă faţă de adunarea scalarilor).
( )
I3. α β a = (αβ )a, ∀α, β ∈ ℜ, ∀a ∈ V .
(Asociativitatea scalarilor).
I4. 1 • a = a, ∀a ∈ V .
(Numărul 1 este element neutru pentru înmulţirea cu scalari).

1.1.2.5 Coliniaritatea a doi vectori

Definiţie: Doi vectori liberi nenuli se numesc coliniari dacă au aceeaşi
direcţie.
În caz contrar se numesc necoliniari.
Se admite că vectorul nul este coliniar cu orice vector.
Teoremă de coliniaritate: Doi vectori nenuli a, b ∈ V sunt coliniari
dacă şi numai dacă există α ∈ ℜ * astfel încât a = αb .
Observaţii:
1) Dacă A, B şi C sunt trei puncte, atunci ele sunt coliniare dacă şi
numai dacă vectorii AB şi AC sunt coliniari, adică dacă există α ∈ ℜ
*

pentru care AB = α AC .
2) Dacă vectorii AB şi CD sunt coliniari, atunci dreptele AB şi CD
sunt paralele sau coincid (şi reciproc).
3) Vectorii nenuli a, b sunt coliniari dacă şi numai dacă există
α , β ∈ ℜ , nenule simultan, astfel încât αa + βb = 0 . Dacă a, b sunt
necoliniari, atunci αa + βb = 0 ⇔ α = β = 0 .
 1.1.3. Reper cartezian în plan
1.1.3.1 Descompunerea unui vector după două direcţii date. Bază.
( )
Definiţie: Cuplul a, b format din doi vectori liberi necoliniari se
numeşte bază pentru mulţimea vectorilor din plan (V ) .
O bază formată din versori ortogonali se numeşte bază ortonormată.

Componentele unui vector într-o bază.

Fie a, b ∈ V doi vectori necoliniari fixaţi, iar u ∈ V un vector arbitrar
(Fig. 10).

b
u
B

M2 M
b u
a
O M1
a A
Fig.10

Dacă a, b sunt necoliniari, atunci cele două direcţii pe care le definesc

sunt distincte. Se consideră reprezentanţii OA ∈ a , OB ∈ b şi OM ∈ u .
Prin punctul M, extremitatea vectorului OM , se duc paralele la OB şi,
respectiv OA care intersectează pe OA în M1 şi pe OB în M2.
Conform regulii paralelogramului OM = OM 1 + OM 2 . Cum vectorii
OM 1 , OA şi respectiv OM 2 , OB sunt coliniari, există constantele reale x,
y astfel încât OM 1 = xOA , OM 2 = y OB .
Utilizând acest lucru rezultă că OM = xOA + yOB , sau ca vectori
liberi: u = xa + yb .
Vectorii OM1 , OM 2 se numesc componentele vectorului u după
direcţiile vectorilor a şi b . Se mai spune că vectorul u a fost descompus
după direcţiile a doi vectori a şi b . Se observă că această descompunere este
o operaţie inversă adunării a doi vectori.
 Numerele reale x şi y se numesc coordonatele vectorului liber u în raport
( )
cu baza a, b .
Descompunerea u = xa + yb este unică.
( )
Teoremă: Fie a, b o bază pentru V . Orice vector u ∈ V se scrie în
mod unic în funcţie de vectorii bazei sub forma: u = xa + yb , x, y ∈ ℜ ,
numită expresia analitică a vectorului u .
( )
Numerele x, y se numesc coordonatele vectorului u în baza a, b .
Notaţie: Vectorul u având coordonatele x, y în baza (a, b ) se notează
u = (x, y ) .

1.1.3.2 Reper cartezian în plan. Vectori legaţi r

Fiind dată o axă x′x , cu originea în O şi cu versorul i , aceasta se
( )
r
notează prin x′x, O, i . Între mulţimea numerelor reale şi punctele de pe o
axă există o corespondenţă bijectivă. Astfel unui număr real pozitiv i se
asociază un punct M la dreapta lui O, unui număr real negativ i se asociază un
punct M la stanga lui O, iar lui 0 (zero) i se asociază punctul O, astfel încât
r
OM = x i . Numărul x se numeşte abscisa punctului M. Reciproc fiecărui
r
punct M de pe axă îi corespunde un număr real xM astfel încât OM = x M i .
(Fig. 11).

x’ O A M(xM) x
Fig. 11

Distanţa între două puncte M(xM ), N(x N ) de pe axă se exprimă prin

egalitatea, cu ajutorul absciselor: MN = x N − x M
 În planul ℘ se consideră două drepte perpendiculare x’x şi y’x,
organizate ca axe. Se notează cu O punctul lor de intersecţie. Acest punct
)( )
r
′ ( ′
reprezintă originea pe fiecare axă. Cele două axe sunt x x, O, i , y y , O, j ,
r r
unde i , j sunt versorii celor două axe, care definesc sensurile pe fiecare axă:
semiaxele Ox şi Oy sunt semiaxele pozitive, iar semiaxele Ox’ şi Oy’ sunt
)( )
r
(
semiaxele negative. Cuplul de axe x′x, O, i , y′y , O, j se numeşte reper

My M

r
j
r
X’ O i Mx
x

y’

Fig. 12

( )
r r
cartezian. Pentru simplitate, se notează cu O, i , j . (Fig. 12.)
Fie M un punct în plan, iar Mx, My proiecţiile lui M pe cele două axe
(Ox şi Oy). Numărul real xM asociat punctului Mx se numeşte abscisa
punctului M, iar numărul real yM asociat punctului My se numeşte ordonata
punctului M. Prin urmare, punctului M din plan i s-a asociat perechea de
numere (xM, yM) numite coordonatele punctului M.
Reciproc, fiecărui cuplu (x , y ) ∈ ℜ × ℜ îi facem să corespundă un punct
bine determinat în plan. Se consideră punctuul M x ∈ Ox , de abscisă x şi
punctul M y ∈ Oy , de abscisă y. Prin Mx se duce o paralelă la Oy, iar prin My
o paralelă la Ox. Cele două paralele se intersectează în punctul căutat M,
având coordonatele (x,y). Punctul M de coordonate (x,y) se notează M(x,y).
Astfel s-a pus în evidenţă o corespondenţă între mulţimea ℜ × ℜ şi
punctele planului ℘ în care s-a instalat un reper cartezian. Axa Ox se
numeşte axa absciselor, iar axa Oy se numeşte axa ordonatelor.
 ( )
r r
Definiţie: Fie în planul ℘ reperul O, i , j , iar M ∈℘ . Atunci vectorul
OM se numeşte vector legat (de punctul O) sau vector de poziţie al puncului
M.
r
Notaţie: Vectorul legat OM se notează rM .
Aşadar, fiecărui punct M al planului ℘, în reperul considerat, i se
r
asociază vectorul său de poziţie rM .
r r r
În plus, dacă M(x,y), atunci rM = x i + y j , adică coordonatele punctului
r r
M sunt coordonatele vectorului de poziţie rM , cu alte cuvinte rM =(x,y).
Mulţimea vectorilor legaţi de punctul O se notează cu ν O .

1.1.3.3 Operaţii cu vectori legaţi. Egalitatea a doi vectori legaţi.

Fie r1 = (x 1 , y 1 ) , r2 = (x 2 , y 2 ) doi vectori legaţi. Atunci are loc
r r
echivalenţa:
r1 = r2 ⇔ (x1 = x 2 si y 1 = y 2 ) .
r r

Adunarea
Fie rA = (x A , y A ), rB = (x B , y B ) vectorii de poziţie ai punctelor A şi
r r
respectiv B. Atunci:
r r r r r r
rA + rB = x A i + y A j + xB i + y B j = (x A + xB ) i + (y A + y B ) j .
r r
Deci, putem da următoarea regulă:
Suma a doi vectori legaţi rA = (x A , y A ), rB = (x B , y B ) este vectorul
r r
notat rA + rB , având coordonatele (x A + x B , y A + y B ) .
r r
Coordonatele vectorului sumă sunt egale cu sumele coordonatelor
vectorilor. Cu alte cuvinte, adunarea vectorilor legaţi se face pe componente:
(x A , y A ) + (x B , y B ) = (x A + x B , y A + y B ) .
Desigur că rA − rB = (x A − x B , y A − y B ) .
r r

Înmulţirea unui vector legat cu un scalar

Dacă rA = (x A , y A ), α ∈ ℜ , atunci:
r

( )
r r r r
αrA = α x A i + y A j = (αx A ) i + (αy A ) j = (αx A , αy A ) .
r
Regulă: Înmulţirea vectorului legat r = (x, y ) cu scalarul α ∈ ℜ este
r

vectorul notat αr , având coordonatele (αx , αy ) .

r
1.2. Vectori în spaţiu

1.2.1 Definiţii
1.2.1.1 Reper cartezian in spaţiu. Coordonate carteziene în spaţiu.
Distanţa intre două puncte în spaţiu
Un element de forma (x, y , z ) , unde x , y , z ∈ ℜ , se numeşte triplet
ordonat de numere reale.
Tripletele (x 1 , y 1 , z 1 ), (x 2 , y 2 , z 2 ) sunt egale dacă şi numai dacă
x 1 = x 2 , y 1 = y 2 , z 1 = z 2 . În acest caz vom nota (x 1 , y 1 , z 1 ) = (x 2 , y 2 , z 2 ) .
Pentru tripletul (x, y , z ) , numerele x, y şi z poartă numele de
componente ale sale.
Mulţimea tuturor tripletelor ordonate de numere reale este dată de
produsul cartezian ℜ × ℜ × ℜ şi se simbolizează ℜ 3 .
Se consideră un punct fixat O, în spaţiu, numit origine şi trei axe de
coordonate Ox, Oy, Oz, două cîte două perpendiculare, conform Fig. 13.
z

y
O

Fig. 13

Acest ansamblu se numeşte reper cartezian drept cu originea în punctul

O şi se va nota prin Oxyz.
Reperul cartezian având axele Ox şi Oy schimbate între ele, se numeşte
reper cartezian stâng.
Elementele reperului Oxyz cartezian definit sunt următoarele:
1) Originea sistemului este dată de punctul O;
2) Axele de coordonate sunt: Ox, Oy, Oz;
3) Planele de coordonate sunt: xOy, yOz, xOz.
 Fie P un punct în spaţiu şi Px, Py, Pz proiecţiile lui P pe axele de
coordonate Ox, Oy, Oz ale reperului cartezian Oxyz. (Fig. 14.)
z
Pz

y
O
Py

x Px

Fig. 14

Coordonata lui Px se notează cu xP şi se numeşte abscisa lui P,

coordonata lui Py se notează cu yP şi se numeşte ordonata lui P, iar
coordonata lui Pz se notează cu zP şi se numeşte cota lui P.
În acest mod, punctului P i se asociază tripletul ordonat
(x P , y P , z P ) ∈ ℜ 3 .
Invers, având tripletul ordonat (x , y , z ) ∈ ℜ 3 , pe axele Ox, Oy, Oz se
consideră punctele Px, Py, Pz având coordonatele x, z, y. Se construieşte
paralelipipedul drept cu vâfurile în punctele O, Px, Py, Pz, iar vârful acestuia,
opus vârfului O se notează cu P. Punctul P astfel obţinut are abscisa x,
ordonata y şi cota z.
Această construcţie arată că există o corespondenţă biunivocă de forma
P a (x P , y P , z P ) , între mulţimea punctelor din spaţiu şi mulţimea tripletelor
ordonate din ℜ 3 .
Avînd această corespondenţă şi utilizînd notaţiile precedente, tripletul
(x P , y P , z P ) poartă numele de coordonatele carteziene ale punctului P
relativ la reperul Oxyz.
Se spune că punctul P este de coordonate (x P , y P , z P ) şi se notează
P (x P , y P , z P )
Teoremă (formula distanţei): Distanţa dintre punctele P1 (x1 , y 1 , z 1 ) şi
P2 (x 2 , y 2 , z 2 ) este dată de formula:
P1 P2 = (x 2 − x1 ) + (y 2 − y 1 ) + (z 2 − z 1 ) .
2 2 2
 Teoremă: Dacă punctul P împarte segmentul [P1 P2 ] în raportul r, atunci
 x1 + rx 2 y 1 + ry 2 z 1 + rz 2 
puntul P este: P , , .
 1 + r 1 + r 1 + r 

1.2.1.2. Vector legat în spaţiu. Vector liber în spaţiu

O pereche (A , B ) de puncte din spaţiu se numeşte segment orientat sau

vector legat şi se notează AB , unde A este originea, iar B este
extremitatea.
Dacă A ≠ B , dreapta determinată de punctele A şi B se numeşte
dreaptă suport.
Vectorul AA se numeşte vector nul.
Se numeşte lungimea sau norma vectorului AB numărul real şi pozitiv
care reprezintă distanţa d(A,B) între punctele A şi B şi se simbolizează prin
AB .
Doi vectori legaţi, nenuli, AB şi CD au aceeaşi direcţie dacă
dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.
Vectorii AB şi CD au acelaşi sens dacă au aceeaşi direcţie şi punctele
B şi D sunt în acelaşi semispaţiu determinat de planul care conţine dreapta AC
şi este perpendicular pe dreptele lor suport.
Doi vectori legaţi AB şi CD se numesc echipolenţi şi se notează AB
~ CD , dacă segmentele [AD] şi [BC ] au acelaşi mijloc.
Se remarcă faptul că AB ~ CD dacă şi numai dacă ACDB este
paralelogram (cu vârfurile în această ordine) care eventual poate fi şi
degenerat. (Fig. 15)
 D
B

C
A
Fig. 15

Astfel rezultă că, similar vectorilor din plan, şi în spaţiu AB ~ CD dacă

şi numai dacă vectorii legaţi AB şi CD au aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi
aceeaşi lungime (modul).
Se verifică uşor că relaţia de echipolenţă este reflexivă, simetrică şi
tranzitivă, deci este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea tuturor vectorilor
legaţi din spaţiu.
Definiţie: Se numeşte vector liber în spaţiu, o clasă de echivalenţă în
raport cu relaţia de echipolenţă. Pentru simbolizarea lui se utilizează notaţiile
a , b , c ,..., u , v , w sau AB, A′B′,... (în cazul în care se menţionează vectorii
legaţi care sunt reprezentanţi pentru clasa respectivă).
Elementele care caracterizează un vector liber în saţiu sunt: direcţia,
sensul şi lungimea (modulul).
Fiind dat un vector liber a în spaţiu şi un punct A fixat, vectorul a are
un unic reprezentant cu originea în punctul A.

1.2.2. Operaţii cu vectori în spaţiu. Componente

1.2.2.1. Adunarea vectorilor. Vector nul. Vectori opuşi. Scăderea
vectorilor
Fie vectorii liberi în spaţiu a , b . Suma acestor doi vectori liberi este tot
un vector liber determinat astfel: dacă AB ∈ a şi se alege reprezentantul
BC ∈ b , atunci a + b este reprezentat de vectorul legat AC (Fig. 16).
 B
b C

a
a+ b
A Fig. 16

Vectorul liber, reprezentat de AA se numeşte vector nul şi se notează

cu 0 .
Dacă v este un vector liber în spaţiu, vectorul opus lui v se notează cu
− v şi este determinat de următoarele elemente: are aceeaşi direcţie şi acelaşi
modul ca vectorul v , dar are sens opus lui. Desigur că dacă AB ∈ v este un
reprezentant pentru v , atunci BA este un reprezentant pentru vectorul opus
− v.
Dacă a , b sunt doi vectori liberi în spaţiu prin operaţia de scădere a lor
se obţine un vector liber a − b = a + (− b ), unde − b este vectorul opus lui
b . (Fig. 17).
a−b a

−b b
Fig. 17

1.2.2.2. Înmulţirea unui vector cu un scalar

Fie a ≠ 0 şi k ∈ ℜ * . Prin produsul ka se înţelege vectorul liber din
spaţiu definit prin:
1) pentru k>0, ka are aceeaşi direcţie şi sens cu a , iar modulul este
egal cu k a .
2) pentru k<0, ka are aceeaşi direcţie cu a , sens opus lui a , iar
lungimea este k ⋅ a .
De asemenea, ∀k ∈ ℜ , k 0 = 0 şi ∀ a un vector liber din spaţiu, 0 a = 0
.
 1.2.2.3. Componentele unui vector liber
Se consideră a un vector liber din spaţiu şi Oxyz un reper cartezian drept
având originea O. În acest caz vectorul a are un unic reprezentant OA legat
în O. Punctul A (extremitatea vectorului legat OA ) are coordonatele
carteziene (a1 , a 2 , a 3 ) . (Fig. 18).

z
A(a1 , a 2 , a 3 )

y
O

x
Fig. 18

Definiţie: Tripletul ordonat (a , a , a ) reprezintă

1 2 3
componentele
vectorului liber a . Acest lucru se notează a (a , a , a ) .
1 2 3

Este evident că doi vectori liberi a , b coincid dacă şi numai dacă ei au

aceleaşi componente.
De asemenea este evident că vectorul nul are componentele nule
0 (0,0,0 ) .
Observaţie: Dacă vectorul liber este paralel cu planul xOy, atunci
extemitatea A a lui OA este în planul xOy, deci are coordonatele (a1 , a 2 ,0 ) .
Astfel rezultă din faptul că vectorii liberi din plan pot fi consideraţi un caz
particular al vectorilor liberi din spaţiu, care au componenta a 3 = 0 .
Teoremă: Fie vectorii liberi a (a1 , a 2 , a 3 ) , b (b1 , b 2 , b 3 ) şi scalarul
k ∈ ℜ . Atunci:
1) a + b are componentele (a1 + b1 , a 2 + b 2 , a 3 + b 3 ) ,
2) ka are componentele (ka1 , ka2 , ka3 ) .
Teoremă: Dacă P1P2 este un reprezentant al vectorului liber a , unde
P1 (x1 , y 1 , z 1 ) , P2 (x 2 , y 2 , z 2 ) , atunci a (x 2 − x1 , y 2 − y 1 , z 2 − z 1 ) .
 1.2.2.4. Proprietăţi ale operaţiilor cu vectori liberi în spaţiu
1) a + b = b + a - adunarea este comutativă;
2) (a + b ) + c = a + (b + c ) - adunarea este asociativă;
3) a + 0 = 0 + a = a - 0 este element neutru faţă de adunare;
4) a + (− a ) = (− a ) + a = 0 - − a este simetricul lui a ;
5) α (β a ) = (αβ )a ;
6) α (a + b ) = α a + α b - înmulţirea cu scalari este distributivă faţă de
adunarea vectorilor;
7) (α + β )a = α a + β a - înmulţirea cu scalari este distributivă faţă de
adunarea scalarilor;
8) 1 ⋅ a = a

1.2.2.5. Modulului unui vector liber în spaţiu. Versorii axelor de

coordonate
Fie vectorul liber a (a1 , a 2 , a 3 ) . Modulul (lungimea) lui a este dat de
formula:
a = a12 + a22 + a23 .
Definiţie: Vectorii liberi i (1,0,0 ) , j(0,1,0) , k (0,0,1) se numesc
versori ai axelor de coordonate. În Fig. 19 sunt desenaţi reprezentanţii
vectorilor i , j , k care au originea în O.
Deoarece i = j = k = 1 , vectorii liberi i , j , k sunt unitari.

k y
O
j
i

Fig. 19
 1.2.2.6. Baza canonică a spaţiului vectorial al vectorilor liber din
spaţiu şi plan
Se notează cu V3 mulţimea vectorilor liberi din spaţiu, împreună cu
operaţiile de adunare şi înmulţire cu scalari definite anterior:
V3 × V3 → V3 , (a , b ) a a + b ,
ℜ × V3 → V3 , (α, a ) a αa .
Teoremă : Au loc următoarele afirmaţii:
1) (V3 , + , ⋅) este un spaţiu vectorial real izomorf cu (ℜ 3 , + , ⋅ ) . În
consecinţă dim ℜ V3 = 3 .
{ }
2) i , j, k formează o bază canonică în V3 , numită baza canonică a
acestui spaţiu vectorial.
Dacă a (a1 , a 2 , a 3 ) , atunci are loc descompunerea:
a = a1 i + a 2 j + a 3 k
Se notează cu V2 mulţimea vectorilor liberi din plan, împreună cu
operaţiile de adunare şi înmulţire cu scalari definite anterior:
V2 × V2 → V2 , (a , b ) a a + b ,
ℜ × V2 → V2 , (α , a ) a α a .
Teoremă : Au loc următoarele afirmaţii:
1) (V2 , + , ⋅ ) este un spaţiu vectorial real izomorf cu (ℜ 2 , + , ⋅ ) . În
consecinţă dim ℜ V2 = 2 .
{ }
2) i , j formează o bază canonică în V2 , numită baza canonică a acestui
spaţiu vectorial.
3) V2 este un subspaţiu vectorial al lui V3 .
Dacă a (a 1 , a 2 ) , atunci are loc descompunerea: a = a1 i + a 2 j .
1.2.2.7. Produsul scalar a doi vectori liberi. Proprietăţile produsului
scalar.
Definiţie: Fiind daţi doi vectori liberi în spaţiu nenuli a , b ∈ V3 , unghiul
determinat de aceşti vectori este unghiul format de direcţiile lor, ţinînd seama
de sensul lor. (Fig. 20)
 a
a
θ

b
Fig. 20

Se va folosi notaţia θ = ∠ (a , b ) şi convenţia că ∠ (a , b ) ∈ [0, π ]

Definiţie: Fie a , b ∈ V3 şi θ unghiul dintre aceştia. Se numeşte produs
scalar al lui a şi b numărul real dat de:
 a ⋅ b ⋅ cos θ , pentru a ≠ 0 , b ≠ 0
a⋅b =  .
 0 , pentru a = 0 sau b = 0
Pentru a (a1 , a 2 , a 3 ) , b (b1 , b 2 , b 3 ) valoarea produsului scalar va fi dată
de relaţia: a ⋅ b = a1b1 + a 2b 2 + a 3b 3 .
Unghiul dintre cei doi vectori se poate determina ştiind că
a⋅b
cos θ = .
a⋅b
a1b1 + a 2b 2 + a 3b 3
Astfel cos θ = .
a12 + a 22 + a 23 b12 + b 22 + b 23
Teoremă: Fie a , b ∈ V3 şi θ unghiul determinat de către aceştia. Atunci
au loc următoarele echivalenţe:
1) θ este ascuţit ⇔ a ⋅ b > 0 ,
2) θ este obtuz ⇔ a ⋅ b < 0 ,
π
3) θ = ⇔ a ⋅b = 0.
2
Definiţie: Pentru un vector liber nenul u ∈ V3 , unghiurile α = ∠ (u , i ) ,
β = ∠(u , j) , γ = ∠ (u , k ) se numesc unghiuri directoare ale vectorului u .
Numerele cos α , cos β , cos γ se numesc cosinuşi directori ai
vectorului u . (Fig. 21)
 z

k β
α
O j y

x
i

Fig. 21

Teoremă: Cei trei cosinuşi directori ale vectorului

u = u1 i + u 2 j + u 3k ∈ V3 sunt daţi de relaţiile:
u1 u u
cos α = , cos β = 2 , cos γ = 3 .
u u u
Observaţie: Dacă u ∈ V3 este un vector liber în spaţiu, atunci versorul
u
său se exprimă prin intermediul cosinuşilor directori a lui u astfel:
u

= (cos α )i + (cos β ) j + (cos γ )k .

u
u

Proprietăţile algebrice ale produsului scalar

Teoremă: Dacă a , b , c ∈ V3 sunt vectori liberi în spaţiu, atunci produsul
scalar are următoarele proprietăţi:
1) a ⋅ b = b ⋅ a (comutativitate),
2) a ⋅ (b + c ) = a ⋅ b + a ⋅ c (distributivitate faţă de adunare),
3) λ (a ⋅ b ) = (λ a ) ⋅ b = a ⋅ (λ b ) ,
4) a ⋅ a = a .
2
 1.2.2.8. Produsul vectorial a doi vectori liberi. Proprietăţile
produsului vectorial.
Definiţie: Dacă u = u1 i + u 2 j + u 3k , v = v1 i + v 2 j + v 3k sunt doi
vectori liberi din V3 , produsul vectorial al lor este vectorul notat prin u × v
şi definit prin:
i j k
u × v = u1 u2 u3 .
v1 v2 v3
Dezvoltând acest determinant rezultă:
u2 u3 u 3 u1 u1 u 2
u×v = i+ j+ k.
v2 v3 v 3 v1 v1 v 2
Teoremă : Fie u , v doi vectori liberi în spaţiu, atunci:
1) u ⋅ (u × v ) = 0 ( u × v este ortogonal pe u ),
2) v ⋅ (u × v ) = 0 ( u × v este ortogonal pe v ),
3) u × v = u v − (u ⋅ v ) (identitatea lui Lagrange).
2 2 2 2

Modulul vectorului rezultat se determină cu relaţia:

u × v = u v sin θ , unde u , v sunt cei doi vectori ce se înmulţesc
vectorial iar θ este unghiul dintre aceşti vectori.
Interpretare geometrică a valorii modulului produsului vectorial: (Fig.
22)
v

v v sin θ
θ
u u
Fig. 22

Din Fig. 22 se vede că u v sin θ este aria paralelogramului construit

pe u şi v . Deci modulul produsului vectorial u × v reprezintă aria
paralelogramului construit pe u şi v .
Teoremă: Fie u , v doi vectori liberi în spaţiu. Atunci u × v = 0 dacă şi
numai dacă u , v sunt paraleli.
 Proprietăţile algebrice ale produsului vectorial:
Fie vectorii u , v, w ∈ V3 şi λ ∈ ℜ . Au loc următoarele relaţii:
1) u × v = − (v × u ) (anticomutativitate),
2) u × ( v + w ) = u × v + u × w (distributivitate faţă de adunare),
3) λ (u × v ) = (λ u ) × v = u × (λ v ) ,
4) u × 0 = 0 × u = 0 ,
5) u × u = 0 .
Interpretare geometrică: Fiind daţi vectorii liberi nenuli u , v , produsul
lor vectorial u × v este un vector determinat de următoarele elemente:
1) u × v este ortogonal pe u şi v (direcţia lui u × v este
perpendiculară pe planul (u , v ) );
2) sensul lui u × v este dat de regula mâinii drepte sau „regula
burghiului” (sensul de înaintare a unui burghiu când se roteşte vectorul u spre
v ).
3) lungimea (modulul) are aceeaşi valoare ca valoarea ariei
paralelogramului construit pe vectorii u , v .

1.2.2.9. Produsul mixt al trei vectori. Proprietăţi.

Definiţie: Fie vectorii liberi a , b , c . Numărul (a , b , c ) = a ⋅ (b × c ) se
numeşte produsul mixt al vectorilor a , b , c .
Dacă a (a1 , a 2 , a 3 ) , b (b1 , b 2 , b 3 ) , c (c1 , c 2 , c 3 ) atunci produsul mixt se
poate exprima astfel:
a1 a 2 a3
(a , b , c ) = b1 b 2 b3 .
c1 c 2 c3

1.2.2.10. Proprietăţile algebrice ale produsului mixt

Fie a, b, c vectori liberi în spaţiu. Atunci:
1) (a , b , c ) = (c , a , b ) = (b , c , a ) (invarianţă la permutări circulare);
2) (a , b , c ) reprezintă volumul paralelipipedului construit pe vectorii
a, b, c ;
3) (a , b , c ) = 0 dacă şi numai dacă a , b , c sunt vectori coplanari.