Referat la drept procesual penal

Tema: Apelul

In codul de procedură penală sunt prevăzute două căi ordinare de atac apelul
și contestația prin intermediul cărora se asigură, în esență, respectarea dublului
grad de jurisdicție.

În ceea ce privește apelul acesta este singura cale ordinară de atac ce poate fi
exercitată împotriva sentinței prin care prima instanță s-a pronunțat pe fond cu
privire la acțiunea penală sau acțiunea civilă.
Cu privire la contestație aceasta este calea ordinară de atac ce poate fi exercitată în
condițiile legii împotriva hotărârilor judecătorești – încheieri sau sentințe-care nu
sunt susceptibile de apel și care sunt pronunțate, de pildă, în legătură cu măsurile
procesuale luate în timpul procesului penal, cum sunt încheierile prin care
judecătorul de drepturi și libertăți dispune asupra măsurilor preventive în cursul
urmăririi penale.

Prin intermediul apelului declarat de persoana vătămată, părți,procuror alte

persoane nemulțumite de hotărârea primei instanțe, instanţa superioară celei care a
pronunţat hotărârea dată în primă instanţă, va efectua o nouă judecată în fond a
cauzei, iar pentru aceasta va putea reaprecia probele deja adminIstrate şi de
asemenea va putea administra noi probe.

Această cale de atac presupune o nouă judecată în fond a cauzei, atât în fapt cât şi
în drept cu consecința desființării în întregime sau în parte a hotărârii primei
instanțe în măsura în care apelul introdus a fost admis sau a menținerii hotărârii
atacate dacă acesta a fost respins.

Hotărârile supuse apelului

Ca regulă generală, pot fi atacate cu apel sentinţele, adică acele hotărâri prin care
cauza este soluţionată în primă instanţă. Rezultă din cele ce preced că pot fi atacate
cu apel sentinţele pronunţate de toate instanţele: judecătorii, tribunale, curţi de
apel, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte regimul juridic al încheierilor, legea prevede că cele date în

primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa (aici pot fi menţionate
încheierile prin care instanţa se pronunţă asupra probelor solicitate de părţi şi de
procuror, încheierile prin care instanta ia anumite măsuri de administrare a justiţiei,
etc). Numai dacă legea prevede în mod expres, atunci încheierile ar putea fi atacate
separat cu apel (de ex. încheierile prin care instanţa se pronunţă asupra unor
cheltuieli judiciare, indemnizaţii sau amenzi).

Persoanele care pot face apel

Potrivit art. 409 c. proc. pen. pot face apel:

a) Procurorul atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă. El poate
folosi această cale de atac ori de câte ori pe parcursul procesului penal au fost
încălcate dispoziţiile legale sau hotărârea pronunţată este nelegală sau netemeinică.

b) Inculpatul în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă a cauzei. El poate
face apel şi împotriva sentinţei de achitare sau încetare a procesului penal, în ceea
ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului . În acest ultim caz, apelul
făcut trebuie să vizeze numai criticile aduse hotărârii sau părți din hotărâre care îl
privesc pe inculpat;

c) Partea civilă în ceea ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă precum și partea
responsabilă civilmente în ceea ce priveşte latura civilă, dar poate ataca şi latura
penală în măsura în care soluţia dată asupra acestei laturi a influenţat şi soluţia dată
laturii civile;

d) Persoana vătămată poate face apel în ceea ce priveşte latura penală;

e) Martorul, expertul, interpretul şi avocatul pot face apel cu privire la cheltuielile

judiciare sau indemnizaţiile cuvenite acestora, precum şi cu privire la amenzile
judiciare aplicate întrucât sunt subiecţi procesuali cu anumite drepturi şi obligaţii,
iar dacă drepturile lor au fost încălcate prin hotărârea instanţei o pot ataca. Aceste
persoane pot declara apel fie imediat după pronunţarea încheierii prin care instanţa
a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizaţiilor ori amenzilor, fie cel mai
târziu în 10 zile de când s-a pronunţat sentinţa prin care s-a soluţionat cauza:

f) Orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o
măsură sau act al instanţei în ceea ce privește dispozițiile care au provocat o
asemenea vătămare cerând, astfel, anularea actului sau măsurii dispuse de
judecător prin care i-au fost prejudiciate interesele legitime.

Exceptîndu-l pe procuror, restul persoanelor îndreptăţite să declare apel, pot

declara apel atât personal, cât şi prin reprezentantul legal sau avocat. În plus,
pentru inculpat, apelul poate fi declarat şi de către soţul acestuia. Cu toate acestea,
titular al apelului rămâne inculpatul care poate arăta că nu îşi însuşeşte apelul astfel
declarat.

Termenul de declarare a apelului

Termenul de apel începe să curgă de la data când persoanele îndreptățite a declara
apel au aflat despre actul sau măsura care le-a cauzat vătămarea. În vederea
folosirii căii de atac a apelului, legea prevede intervale de timp determinate în care
cei îndrituiţi pot declara această cale de atac. Termenul general de declarare a
apelului este de 10 zile,dacă legea nu dispune altfel, şi începe să curgă de la
comunicarea copiei de pe minută. Comunicarea trebuie să fie legal îndeplinită
pentru ca termenul de apel să înceapă să curgă.

Termenul de apel poate fi considerat ca având, după caz, atât caracter peremptoriu
cât şi caracter dilatoriu. El este peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului de
apel, adică titularul trebuie să promoveze calea de atac înăuntrul acestui interval.
Neexercitarea apelului în termen de 10 zile va conduce la respingerea lui ca tardiv
formulat. Totodată termenul de apel este şi dilatoriu în ceea ce priveşte
posibilitatea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti. Astfel, hotărârea
judecătorească poate fi pusă în executare numai la data expirării termenului de
apel.

Posibilitatea atacării cu apel a hotărârii şi termenul de declarare trebuie să rezulte

din dispozitivul hotărârii. Aşa cum am arătat, pentru alte persoane (martori,
experţi, interpreţi, alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate),
termenul de declarare a apelului curge de la pronunţarea încheierii prin care s-a
dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea
sentinţei prin care s-a soluţionat cauza.

După judecarea apelului, hotărârea rămasă definitivă se pune în executare.

Repunerea în termen

Este prevăzută în art. 411 din c.proc,pen în care se arată că apelul introdus după
expirarea termenului de apel prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în
termen, numai dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o
cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mai târziu
10 zile de la încetarea acesteia.

Hotărârea este considerată definitivă până la momentul în care instanţa de apel

admite cererea de repunere în termen.

Respingerea apelului.
Această soluţie se pronunţă ori de câte ori apelul este:

- tardiv,

- Inadmisibil,

- nefondat.

Apelul este respins ca tardiv dacă termenul de declarare a fost depăşit şi nu are loc
o repunere în termenul de apel.

Apelul este respins ca inadmisibil când această cale de atac a fost folosită în situaţii
nepermise sau de către persoane care nu au calitatea de a-l folosi. Există această
situaţie atunci când anumite hotărâri nu pot fi atacate cu apel, dar cu toate acestea
s-a declarat apel împotriva lor (de exemplu, sentinţele de dezînvestire, prin care
instanţa şi-a declinat competenţa sunt definitive şi nu pot fi atacate cu nicio cale de
atac), ori atunci când apelul a fost declarat de o persoană care nu poate folosi
această cale de atac (de ex. tatăl inculpatului major nu poate declara apel pentru
acesta).

Apelul va fi respins ca nefondat dacă instanţa de apel, făcând o judecată de

valoare, apreciază că hotărârea pronunţată în primă instanţă este legală şi temeinică
şi nu se impune modificarea sentinţei

Admiterea apelului

Această soluţie poate fi dată când hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică.
Cu ocazia admiterii apelului pot fi pronunţate două soluţii:

-a) desfiinţarea sentinţei date de prima instanţă şi pronunţarea unei noi hotărâri, pe
fondul cauzei, de către instanţa de apel;

-b) desfiinţarea sentinţei date de prima instanţă şi trimiterea cauzei la instanţa a

cărei hotărâre a fost desfiinţată sau la instanţa competentă in vederea rejudecării
cauzei de aceste instanțe.

Legea prevede posibilitatea ca hotărârea să fie desfiinţată numai cu privire la unele

fapte sau persoane, ori numai în ceea ce priveşte latura penală sau latura civilă.