Recenzie la filmul “The big Short” realizat în baza cărții “The Big Short: Inside

the Doomsday Machine”, scrisă de către jurnalistul financiar Michael

Lewis, carte ce s-a aflat în topul The New York Times best-seller timp de
28 de săptămâni.

Filmul ”The Big Short” este o prezentare in stil comedie a evenimentelor ce au

avut loc in anii 2007-2008. Termenii și teoriile economice greu de înțeles pentru
persoanele fără studii economice, dar și pentru cunoscători în domeniu pentru care
anumite proceduri și documentație de rutină sunt lipsite de claritate, sunt prezentate
prin paralele cu fenomene mai simple cum ar fi prepararea unei supe de pește sau un
joc de pocker. Aceste exemple sunt oferite publicului în interpretarea unor staruri de
Hollywood într-un mod interactiv și au capacitatea de a capta atenția pe când simpla
teorie economică ar induce stări de somnolență.
Fenomenele economice sunt ciclice prin urmare Instituțiile publice ar fi putut
întreprinde măsuri de redresare înainte ca criza să se declanșeze, dar ele au preferat să
fie ignorante. Băncile având încredere în faptul că piața imobiliară este cea mai sigură
piață și că nu va falimenta niciodată au oferit credite ipotecare fără a avea vreo garanție
a împrumuturilor. Acestea nu solicitau nici declarație de venituri cu atăt mai mult gaj.
În film ne este oferit exemplu că un solicitant de credit a completat cererea cu porecla
câinelui său. Un lucru care ni se pare absurd, dar care în viziunea regizorului ar veni să
sublinieze nivelulul de ignoranță al băncilor. Într-o goană continuă după profit acestea
au oferit credite cu un risc foarte înalt de nerambursare. Ne este prezentată o ierarhie
a sigurnaței creditelor A, AA, AAA, B, BB, BBB, cele din urmă fiind cele mai nesigure,
dar aducătoare de cele mai mari venituri. Astfel și angajații băncilor și altor agenții
financiare aveau interes în a vinde anume acet tip de credite pentru că obțineau nu doar
venituri impunătoare, dar și anumite bonusuri. Iar creditele care s-ar presupune ca sunt
sigure gen A erau defapt credite tip BBB camuflate și vândute cu un ambalaj dragut
numite refinanțare.
Cele 4 tabere din brockerii apocalipsei prevăd criza dezastruasă ce va urma. Dar
sunt luați drept nebuni de cei de la banci, care ii văd drept surse de bani gratis. Un
introvent și o persoană cu probleme de comunicare, dar remarcabile capacități de calcul
și impunătoare cunoștințe în domeniul economic, personajul jucat de Christian Bale este
cel care în urma unor analize a contractelor de împrumut care se pres upune că defapt
nimeni nu le citește când ar trebuie.
După care informația circulă și cei care intră in posesia ei și aleg să înțeleagă ce
se întâmplă în realitate cu sistemul imobiliar și de asigurări din SUA hotărăsc să parieze
contra obligațiunilor imobiliare investind în cambii. Investițiile sunt mari, la fel este și
riscul care îi paște dacă au dat greș cu calculele. Dar totodată ei realizează ca victoria
lor ar duce la un dezastru economic care va lasă o mulțime de oameni fară posturi de
muncă, fără case și iar deruta totalmente. Oamenii care nu poartă nici o vină în această
situație sunt cei care vor avea cel mai mult de suferit. Avem o situație in film când cei
lipsiți de compasiune umană și interesați doar de propria avere la ieșire din cazinoul di n
Las Vegas urcă in limuzine și mașini luxoase, iar restul își iau taxiul. Moment care se
subliniază că mereu vor fi două tabere a celor care mint și fac bani pe nevoile și sărăcia
altora și muritorii de rănd care impuși de necesitate sau de naivitate vor lua parte la
jocul lor murdar.
Iar pentru că trăim într-o epocă a globalizării sau pentru că așa își reglează
America economia criza economică a fost pasată ca o minge în flăcări pe teritoriul UE
unde statele europene s-au văzut impuse să găsească soluții la situația creată. Criza din
2007-2009 devenind astfel prima criză de aploare cu care s -a confruntat UE de la
adoptarea euro.
S-ar parea că odată ce economia s-a confruntat cu o asemenea stare a lucrurilor urmează
să se tragă concluzii, să fie pedepsiți cei vinovați și să se ia masuri de prevenire, dar
după cum ni se spune în final asta e varianta utopică de desfășurare a evenimentelor
care nu a fost să fie. Din mulțimea de responsabili de ignoranță și prostie a fost pedepsit
o singură persoană, iar adevărații papușari din spatele cortinei au rămas bine mersi cu
milionalele câstigate. Daunele fiind acoperite de stat populația plătitoare de impozite
este cea care a trebuit să suporte daunele.