Terapia ocupaţională

în boala Alzheimer

ARAD, 2018
 Cuprins

CAP. I .Terapia ocupaţională………………..…………...……………….…..3

1.1. Clasificarea terapiei ocupaţionale……...……...…………….....................3
1.2. Efectele terapiei ocupaţionale………………...…………………………..3
1.3. Obiective ale terapiei ocupaționale……………………………………….3
CAP.II. Terapia ocupațională în boala Alzheimer…………………………..4
2.1. Simptome……………………...…...…………………...………………...4
2.2. Cauze……………….…………...………………………………………..4
2.3. Tratament………………………...……………………………………….4
2.4. Terapia ocupațională…………………...…………………………………4
2.4.1. Sfaturi practice în baia și igiena bolnavului……………………….5
2.4.2. Sfaturi practice în îmbrăcat………………………………………...5
2.4.3. Sfaturi practice în problem legate de incontinență………………...5
2.4.4. Sfaturi practice în gătit…………………………………………….6
2.4.5. Sfaturi practice în luarea mesei………...………………………….6
2.4.6. Sfaturi practice în tulburările de somn…………………………….6
CONCLUZII.………………………………………………...………………...6
BIBLIOGRAFIE...……………………………………………...……………..7

2
 CAP. I. Terapia ocupaţională

Ideea de terapie ocupațională a apărut în 1892 datorită doctorului Adolf Meyer, care a
observat că folosirea adecvată a timpului pentru desfășurarea unei activități utile și
satisfăcătoare s-a dovedit a fi o problemă fundamentală în tratamentul oricărui pacient
neuropsihiatric”. (Meyer 1922).
Terapia ocupațională (TO) este forma de tratament care folosește activități și metode
specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura activitățile
necesare vieții individului, de a compensa disfuncții și de a diminua deficiențele fizice.
1.1. Clasificarea terapiei ocupaţionale:
 Terapia educațională este o formă de terapie utilizată pentru a ajuta indivizii care
prezintă diferențe la nivel de învățare sau persoanele cu anumite dizabilități.
 Ludoterapia contribuie la depistarea și pătrunderea în intimitatea complexă a Eu-lui
copilului cu dizabilități, a mecanismelor motivaționale și a resurselor afective în
stabilirea relațiilor cu ceilalți, la antrenarea în activitate și la formarea sistemului
atitudinal, ceea ce facilitează dezvoltarea personalității.
 Ergoterapia sau activitățile de tip lucrativ sunt un mijloc de exprimare, permițând
persoanei să creeze în realitate ceea ce a văzut, trăit sau imaginat. Activitățile
ergoterapeutice implică gândire, planificare, presupunere și alegere, pentru ca la
finalul activității, individul să fie mândru că a creat o jucărie, un panou decorativ sau
un obiect util. Acest lucru îi dă un sentiment revigorant și îi conferă un simț al
realizării și încrederii în sine.
1.2. Efectele terapiei ocupaţionale:
 Efecte psiho-sociale- întreţinerea relaţiilor şi căpătarea încrederii în celelalte
personae, obţinerea perspective de încadrare socială în viitor.
 Efecte psihice- calmarea stării de nelinişte a pacientului, dezvoltarea atenţiei,
dispariţia descurajării, renaşterea speranţei, diminuarea complexelor de inferioritate.
 Efecte fizice- menţinerea funcţiei grupelor musculare, întărirea musculaturii
deficiente, îmbunătăţirea amplitudinii de mişcare articulare a cadenţei şi a progresiei.
1.3. Obiective ale terapiei ocupaţionale:
 dezvoltarea deprinderilor manuale;
 dezvoltarea respectului față de rezultatele muncii lor;
 consolidarea deprinderilor tehnice (ex. tăiat, lipit, îndoit, bobinat, înșurubat și
formarea unor noi deprinderi – împletitul, îmbinarea);
 consolidarea abilităților de a finaliza lucrul început și disciplina păstrării materialelor
în ordine;
 educarea răbdării, respectării regulilor, cooperarea cu alte persoane în vederea
realizării unor lucrări de grup;
 familiarizarea persoanelor cu dizabilități cu diferite materiale, pe care încep să le
analizeze în timp ce le folosesc: formă, marime, culoare, consistență.
CAP. II.Terapia ocupațională în boala Alzheimer

Alzheimer este o afecțiune progresivă, care distruge treptat memoria și alte funcții
mentale importante. Este, totodată, cea mai des întâlnită formă de demență. La pacienții cu
Alzheimer, celulele creierului se degradează și mor, cauzând un declin la nivelul memoriei și
al funcțiilor mentale.
2.1. Simptome:

3
 Simptomele afecțiunii Alzheimer apar treptat și rareori sunt observate de la început.
Pe măsură ce timpul trece, acestea se agravează, iar atunci când afecțiunea ajunge într-un
stadiu avansat, pacienții ajung să nu mai fie capabili să trăiască singuri, reprezentând un
pericol atât pentru propriile vieți, cât și pentru cele ale celor din jur.
 Pierderea energiei și a entuziasmului
 Pierderea interesului pentru activitățile ce țin de muncă ori cele sociale
 Pierderea memoriei pe termen scurt, apoi și pe cea pe termen lung
 Probleme de vorbire (dificultatea de a purta o conversație ori repetarea unor
cuvinte/ idei)
 Probleme de coordonare
 Stări depresive
 Probleme de orientare
 Incapacitatea de a plănui sau organiza, dar și de a lua o decizie Problemele de
memorie nu sunt egale cu Alzheimerul.
2.2. Cauze:
Alzheimerul apare în urma deteriorării creierului, care afectează structura și funcțiile
anumitor zone din creier. Oamenii de știinta nu au descoperit cauzele care determină
procesul de deteriorare cerebrală. Cert este că în creierul pacienților bolnavi de Alzheimer s-
au descoperit depozite anormale de proteine, încâlcituri neurofibrilare și dezechilibre la
nivelul de acetilcolină, important neurotransmițător al sistemului nervos central, dar și al
sistemului periferic. Neuronii sănătoși sunt afectați și uciși treptat de aceste probleme ce apar
la nivelul creierului.
2.3. Tratament :
 Kinetoterapia urmărește îmbunătățirea calității vieții persoanelor prin mișcare, gândire
și relaxare. Se fac exerciții de gandire și jocuri interactive pentru pacient, exerciții de
relaxare, mobilizări, tracțiuni, exerciții active, la aparate, bicicletă, stepper, etc.
 Masajul terapeutic dă o stare de bine, relaxează pacientul, îmbunătățește circulația,
hrănirea țesuturilor, destresează și tonifică.
 Tratament medicamentos : Anumite medicamente pot încetini semnificativ evoluția
bolii si ameliora simptomele.
 Terapia ocupațională
2.4.Terapia ocupațională :
Abilitatea de a trăi independent este un scop comun pentru terapia ocupațională și
tratamentul medical (în general) pentru că include abilitatea de a acționa neasistat.
Pentru a atinge o calitate a vieții satisfăcătoare, oamenii au nevoie să fie capabili să
acționeze. Pentru această, cu toții avem nevoie de anumite abilități. Terapia ocupațională
se focalizează pe următoarele:
 încredere în sine;
 stimă de sine;
 abilitatea de a lua decizii;
 responsabilitate pentru propria persoană;
 conștientizarea realității;
 putere de concentrare, atenție, perseverență;
 toleranță la frustrare;
 gestionare a fricii, tensiunii și agresivității;
 exprimare a emoțiilor;
 conștientizare corporală;
 comunicare și abilități sociale;
 potențial și energie;
4
  motivație.

2.4.1. Sfaturi practice în baia și igiena bolnavului:

Pacientul atins de boala Alzheimer poate uita să facă baie, nu are necesitatea de a se spăla
sau poate uita cum se face aceasta. În privința aceasta, va trebui să I se respecte demnitatea
atunci când I se oferă ajutorul.
 Sfaturi:
 Dacă este posibil, să nu se modifice obișnuințele pacientului în acest domeniu. Baia să
se desfășoare într-un climat agreabil și destins.
 Dușul poate fi mai simplu ca baia, dar unui pacient neobișnuit cu dușul îi poate fi
frică.Trebuie simplificat pe cât mai mult posibil.
 Dacă pacientul refuză baia, să se încerce puțin mai târziu, starea lui se poate modifica.
 Pacientul să fie lăsat singur să facă baie, dacă e posibil.
 Folosirea unor robinete cu manetă, mai uşor de manevrat ca cele cu filet
 Vegherea la securitatea sa. De exemplu: covorașele antiderapante pot fi deosebit de
utile în baie.
 Dacă baia constituie o sursă de conflict, este de preferat să se procedeze la toaleta sa
în poziție culcată.

2.4.2. Sfaturi practice în îmbrăcat:

Un pacient cu boala Alzheimer uită adesea cum să se îmbrace sau nu percepe necesitatea
schimbării hainelor sau apare în public îmbrăcat inadecvat.
Sfaturi:
 Pregătirea hainelor punându-le în ordine sau înșirându-le.
 Evitarea hainelor cu închizători complicate.
 Păstrarea independenței bolnavului pe cât este posibil.
 Procedarea la fel în mod repetat.
 Alegerea încălțăminte cu talpa de cauciuc antiderapantă.

2.4.3. Sfaturi practice în Probleme legate de incontinență

Un pacient atins de boala Alzheimer își poate pierde capacitatea de înțelegere a timpului
de a merge la toaletă, uită unde se găsește toaleta sau nu știe ce trebuie să facă.
Sfaturi:
 Fixarea unui orar pentru mersul la toaletă.
 Pe ușă scrierea cuvântului “toaleta” în culori vii și cu litere îngroșate sau lipirea unui
desen.
 Lăsarea ușii toaletei deschisă pentru a fi mai ușor de găsit de către pacient.
 Vegherea ca hainele să poată fi scoase cu ușurință.
 Seara, limitarea consumării lichidelor în proporții rezonabile.
 Noaptea, poate fi necesară plasarea unui vas de noapte sau un scaun găurit aproape
de pat.

2.4.4. Sfaturi practice în gătit:

De-a lungul timpului, un pacient atins de boala Alzheimer poate deveni total incapabil să
gătească (să-și prepare singur hrana). Aceasta e o problemă importantă când persoana trăiește
singură pentru că presupune și risc de accidente. O proastă coordonare a mișcărilor se poate
solda cu arsuri și răniri.
Sfaturi:
 Asigurarea că persoana este încă capabilă să gătească.
5
  Facerea tuturor instalațiilor necesare pentru asigurarea protecției.
 Îndepărtarea obiectelor tăioase.
 Vegherea ca hrana să fie suficientă și adecvată. Dacă pacientul nu este în măsură să se
hrănească corect, organizarea unui serviciu pentru hrănire la domiciliu, care poate fi
de un real folos.

2.4.5. Sfaturi practice în luarea mesei:

Pacienții cu boala Alzheimer uită adesea să mănânce sau uită cum să utilizeze tacâmurile.
Sfaturi:
 Amintirea pacienților cum se mănâncă.
 Oferirea unei hrane care poate fi mâncată cu degetele.
 Tăierea alimentelor în bucăti mici.
 În stadiile avansate ale bolii poate deveni necesar să se mixeze toate alimentele.
 Amintirea pacienților că trebuie să mănânce încet.
 Pacientul poate să-și piardă percepția de cald sau rece și riscă să se ardă cu alimentele
prea fierbinți.
 Dacă pacientul are dificultăți de deglutiție, trebuie întrebat medicul cum se poate
stimula deglutiția.

2.4.6. Sfaturi practice în tulburările de somn

Este vorba despre pacienți cu boala Alzheimer care sunt agitați în cursul nopții și
deranjează familia. Aceasta reprezintă principala sursă de epuizare a persoanelor din anturaj.
Sfaturi:
 Se încearcă împiedicarea pacientului să doarmă peste zi.
 Se fac lungi plimbări cu el în așa fel încât să obosească suficient peste zi.
 Pacientul trebuie să se simtă la fel de bine în pat în cursul nopții.

Concluzii

Terapia ocupațională cu bolnavii de Alzheimer în stadii ușoare și medii poate avea

aceleași efecte benefice ca și medicamentele. Menținerea stimei de sine și a diverselor
interese stimulează gândirea și capacitatea de învățare a pacienților.
Astfel, terapia ocupaţională presupune o serie de activităţi cognitive, motrice şi care
stimulează voința pacientului. Acestea, sunt coordonate de specialist, având ca scop
recâştigarea independenţei pacientului într-o mai mare sau mai mică măsură. Terapia
ocupațională este o terapie non-farmacologică, care alături de tratamentele de specialitate, va
stimula gândirea şi capacitatea de învăţare, dar va avea și rol de stimulare afectivă.

6
 Bibliografie

1. http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/terapia-ocupationala-un-remediu-
eficient-pentru-bolnavii-de-alzheimer.html

2. https://covorasulfermecat.ro/terapie-ocupationala

3. I.C.Boca. Obiective şi mijloace în kinetoterapie « Note de curs »(2015), Arad.

4. https://www.alz.ro/docs/brosura_boala_alzheimer.pdf

5. https://doc.ro/sanatate/tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-alzheimer-cauze-simptome-

tratament.