Professional Documents
Culture Documents
11
electrosecuritate. Vcc R2 10k R3 24k
2
V-
-
In general, conductorul de masă
6Vdc
6.8k
C1 LM324M 1
OUT 1
este conectat la unul din polii sursei de 220n
R6 33k
R5 910k
R4
V+
+
alimentare a sistemului, de obicei la polul GND
1
negativ, ca în fig. 4.2 sau la punctul 0 0
C2 680 680 C3 R7 910k
0 4 0
median ca în fig. 4.3 (când este o sursă Vcc
dublă); mai rar se foloseşte polul pozitiv Fig. 4.2. Circuit cu masa la polul "–" al sursei de alimentare
al sursei (fig. 4.4). OUT
De regulă, sursele de alimentare au impedanţa T1
internă mică, adesea practic nulă şi sunt decuplate cu
condensatoare cu capacităţi mari. Ca urmare, chiar IN
pentru semnale destul de lent variabile, potenţialul de
C5
6Vdc
C4
semnal al conductoarelor de alimentare (+ şi –) este Q1 Q2
practic acelaşi2 (în curent continuu potenţialele diferă).
R8
C6
R9
R11
1
Instalaţiile de distribuţie a energiei electrice (220/380V/50Hz) funcţionează întotdeuna cu nulul la pământ şi
prin pământ circulă o parte din curenţii de "întoarcere" la punctul de nul al reţelelor trifazice. Tot prin pământ
circulă curenţii de revenire la sursă, din reţelele de alimentare ale motoarelor tramvaielor. Mai circulă şi
numeroşii curenţi din împământările de protecţie, curenţii induşi prin cuplaje capacitive şi inductive cu liniile de
transport a energiei, cu liniile telefonice, cei induşi de undele EM ale emiţătoarilor de RF şi mulţi alţii.
2
Prin aceasta se înţelege că un voltmetru conectat între conductoare nu indică nici o tensiune de semnal.
1
de masă, deoarece în astfel de circuite masa 0 0
este calea de întoarcere a curenţilor de T1
Q1
semnal la sursele echivalente.
OUT
C1
C2
0 0
R1
In electronică se foloseşte şi noţiunea T2
C4
0
R2
de masă virtuală, prin care se înţelege un Q2
0 GND
IN
C3
punct sau un conductor din circuit, cu poten-
6Vdc
ţial egal cu al masei dar care nu este conectat
R3
R5
R4
R6
0
la masa circuitului (prin impedanţă nulă); un Vee
exemplu este punctul MV din fig. 4.2, al Fig. 4.4. Circuit cu masa la polul "+" al sursei de
alimentare
cărui potenţial este egal cu al masei - nul (în
măsura în care amplificatorul operaţional poate fi MV
considerat ideal). Noţiunea de masă virtuală este utilă
în analiza funcţionării multor circuite.
O altă noţiune utilizată uneori este aceea de vi VMV = 0
circuit cu masă flotantă, prin care se înţelege că în
acel circuit nu este definit un punct (un conductor) de
masă şi în consecinţă referinţa de potenţial (masa) se
poate alege în orice punct, oarecum arbitrar. Intr-un Fig. 4.5. Masa virtuală (MV) la un circuit
asemenea circuit, curenţii se întorc la surse prin cu AO
conductoare anume destinate, de
C1
T1
obicei identice cu cele de "ducere" şi
OUT
de aceea, astfel de circuite sunt de
C2
R1
Circuit cu masa flotanta 0
regulă simetrice. Un exemplu tipic îl T2
Antena dipol
Q1
constituie circuitul de la intrarea
unui radioreceptor, format din ante-
C3
Vcc
na dipol (simetrică), cablul bifilar şi
C4
6Vdc
C5
R2
R3
2
4.2. Cuplaje parazite prin conductor comun de masă
Atunci când o porţiune din conductorul de masă este folosit drept cale de întoarcere a
curenţilor din mai multe circuite, etaje, blocuri, este posibilă apariţia cuplajului parazit prin
conductor comun de masă. Situaţia poate fi schematizată ca în fig. 4.2.
Porţiunea de masă 12 este parcursă de
Is1 şi Is2. La intrarea amplificatorului se aplică, Is1
în serie cu tensiunea de semnal util şi căderea
de tensiune determinată de Is2 pe impedanţa
Is2 1
masei Zm12: ∆U p12 = I s 2 Z m 12 . V R2 R1
s1
Fie o situaţie în AF, când contează numai rezis-
tenţa masei. Cablajul este stratificat placat cu Cu Vs2
cu grosimea g = 35µm; conductorul de masă are
lungimea l12 = 10cm şi lăţimea b= 5mm. Is1 =
100mA (de la AF de putere). 3 Zm12 2
l 12 −6 0,1
Z m 12 = ρ = 0,0172 ⋅ 10 ⋅
b⋅ g 0,005 ⋅ 35 ⋅ 10 − 6 Fig. 4.2. Cuplajul prin conductor de masă comun
Z m 12 ≈ 0,1 Ω. Tensiunea perturbatoare este:
∆U p12 = 10 mV, o valoare mare pentru AF de intrare.
Pentru evidenţierea cazurilor de cuplaj prin conductor de masă comun, se consideră
circuitul din fig. 4.1, dar cu alimentare de la o singură sursă, ca în fig. 4.3.
5 6 7
I1 I2
+
A1 A2
E Cd Vs1 Is1 Vs2 Is2
a
Is0 R
Vs
Is0 + I1 + I2 I1 + I2
4 0 1 2 3
6 7 5
I1
I2
+
A1 A2
Vs1 Vs2 Cd E
b
Is0 Is1 Is2 R
Vs
I1 + I2
0 1 2 3 4
Fig. 4.3. Cuplajul prin conductor comun de masă (a) şi reducerea acestuia prin reconfigurarea circuitului (b)
In fig. 4.3.a se observă cuplajul prin porţiunea de masă 01 (cea mai periculoasă) şi 12.
O simplă rearajare a punctului de alimentare, ca în fig. 4.3.b, rezolvă în mare măsură proble-
ma – curentul cel mai periculos (I2) nu mai intersectează traseul masei semnalului de intrare.
3
Referitor la tratarea masei, se poate enunţa regula 1: masa se execută dinspre alimen-
tare, mai întâi la etajele de semnal mare şi apoi spre cele de semnal mic, astfel încât curen-
ţii mari să nu circule pe traseele de masă parcurse de semnalele mici.
Aparent, situaţia din fig. 4.3.b rezolvă situaţia. De fapt, se elimină numai apariţia unei
tensiuni perturbatoare la intrarea amplificatorului de intrare în serie cu semnalul. In realitate,
mai apare o problemă, datorită faptului că, în multe cazuri, circuitele cu dispozitivele active
sunt sensibile la tensiuni variabile suprapuse peste tensiunea de alimentare. Circuitele sunt
polarizate la intrări de la tensiunea de alimentare şi perturbaţiile suprapuse se transmit, mai
mult sau mai puţin atenuate, la aceste intrări. In fig. 4.3.b se observă că porţiunile 34 şi 57
sunt parcurse de I1 + I2; pe impedanţa acestora apar căderi de tensiune suprapuse peste tensiu-
nea de alimentare a lui A1 şi, dacă etajul nu are o bună rejecţie a acestor variaţii, la ieşire apar
perturbaţii. Sunt două soluţii ale problemei, ilustrate în fig. 4.4.a şi b.
6 7 5
Rd1 I1 I2
Cd1 +
A1 A2
Vs1 Vs2 Cd E
a
Is0 Is1 R
Is2
Vs
0 1 2 3 4
6 7 5
Rd1 I1 I2
Cd1 +
A1 A2
Vs1 Vs2 Cd E
b
Is0 Is1 R
Is2
Vs
0 1 2 3 4
6 I1 7 5
Cd1 I2
+
A1 A2
Vs1 Is1 Vs2 Cd E
c
Is0 Is2 R
Vs
2
0 1 3 4
Fig. 4.4. Reducerea cuplajului prin circuitul de alimentare prin filtrare (a), filtrare şi masă stelată (b)
şi prin alimentare şi masă stelată (b)
4
O primă soluţie constă în introducerea unor filtre trece – jos pe alimentările circuitelor
de semnal mic, mai sensibile, ca în fig. 4.4.a – grupul Cd1 Rd1; uneori se folosesc celule LC
pentru a nu pierde tensiune pe R. Totuşi nici această soluţie nu elimină definitiv cuplajul
parazit şi deseori se procedează la filtrare şi separarea masei – masă stelată ca în fig. 4.4.b.
Când nici această configuraţie nu este satisfăcătoare, se separă ambele căi ale alimentării –
masă şi alimentare în stea, ca în fig. 4.4.b; masa şi alimentarea circuitelor de semnal mic şi a
celor de semnal mare sunt complet separate, având punct comun numai la sursa de alimentare.
Această tratare a masei implică însă consum de spaţiu, complică într-o măsură realizarea
circuitelor. Deseori, numai masa se realizează stelat iar alimentarea se filtrează cu grup RC.
Se poate enunţa regula 2: în cazul circuitelor sensibile la perturbaţii, se separă căile
se circulaţie a curenţilor mari de cele ale curenţilor mici şi/sau se decuplează alimentările
cu filtre trece-jos.
Situaţiile în care se impune masă stelată sunt destul de frecvente, în sisteme în care se
vehiculează semnale de tip şi nivel diferite: amplificatoare audio, convertoare AD şi DA,
sisteme de comandă incluzând părţi digitale, de putere şi circuite de semnal mic etc.
Din expunerea de mai sus, rezultă două posibilităţi de conecatre a circuitelor la masă:
în serie ca în fig. 4.3 şi 4.4.a şi în paralel (stelat) ca în fig. 4.4.b şi 4.4.c.
In majoritatea sistemelor se foloseşte o combinaţie de legare la masă în serie şi în
paralel, deoarece legarea în serie este mult mai simplă. Prin aceasta se realizează un compro-
mis între cerinţa de protecţie la perturbaţii şi circuite de semnal
simplitatea în execuţie a cablajelor. Combina- mare şasiu,
rea se realizează prin gruparea la aceeaşi masă circuite de (putere,digitale, carcasă,
a circuitelor care vehiculează un acelaşi tip de semnal mic releee, motoare, ...) ecran
semnal şi ca urmare se poate vorbi despre ma-
M1 M2 M3
să de semnal mic, masă de semnal mare, masă
de semnal digital, ... şi separat despre şasiu, Punctul de
carcasă, ecran general – fig. 4.5. In cadrul unui alimentare
grup, se poate folosi masă în serie. Atenţie,
când se vorbeşte despre masă, în contextul Fig. 4.5. Conectarea diferitelor mase într-un
actual, se face referire la toate conductoarele singur punct
de alimentare.
Astfel, mai multe circuite de semnal mic (amplificatoare de variate tipuri) pot fi
grupate la aceeaşi masă de semnal mic, în serie; se pot forma mai multe astfel de grupuri.
Circuitele de semnal mare pot fi şi acestea grupate cu masa în serie – masa de semnal mare,
eventual stelată într-un centru intermediar. Pentru partea numită uneori “hardware”, adică
motoare, relee, sisteme de acţionare electromecanice, se formează o masă hardware. Separat
există şasiul şi carcasa, frecvent legate la Pământ; uneori, partea electronică are masa izolată
de carcasă, dar mai des, din motive de ecranare electrică, trebuie să existe legătură – în acest
caz aceasta se execută într-un singur punct.
Pentru ilustrare, se prezintă tratarea masei în cazul unui magnetofon digital cu 9 piste
– fig. 4.6. Se observă că s-a acordat deosebită atenţie circuitelor de semnal mic: amplifica-
toarele sunt grupate în două grupe (4 + 5) cu mase (de semnal mic) separate. Circuitele de
scriere, interfaţare si control sunt digitale, de semnal mare şi au masă separată (de semnal
mare). Circuitele motoarelor, ale bobinelor şi releelor sunt foarte zgomotoase şi de aceea au o
masă separată (masă motoare şi relee). Toate aceste mase (conductoare de masă) sunt legate
pe căi separate la un punct comun, la sursă. In acelaşi punct se conectează carcasa şi şasiul –
masa “hardware”. Tot în acest punct se leagă şi conductorul împământării de protecţie.
Pentru a se urmări clar modul corect de conectare la masă, este recomandabil să se
întocmească o schemă de legături la masă ca în fig. 4.6.
5
9 amplificatoare de citire
mase semnal mic
9 circuite de scriere
interfaţă control
masa “hardware”
carcasa
O buclă de masă apare atunci când ambele capete ale unui circuit sunt legate la masă
în două puncte diferite – fig. 4.7. Din varii
motive, aceste puncte se pot afla la potenţiale Circuit Circuit
diferite; tensiunea perturbatoare Vm determină 1 2
curenţi perturbatori prin circuitele de semnal. buclă de masă
Se observă că acest cuplaj este de mod comun,
Vm fiind cuplată cu ambele conductoare prin
impedanţele de intrare şi ieşire ale circuitelor. Vm
Deoarece este foarte puţin probabil ca sistemul Fig. 4.7. Formarea unei bucle de masă
să fie simetric şi echilibrat, are loc conversia
perturbaţiei de mod comun în una de mod diferenţial.
Tensiuni de tipul Vm apar când cele două conexiuni sunt împământări, datorită circu-
laţiei curenţilor. De asemnea, în buclă se induc t.e.m. de către fluxuri magnetice produse de
diverşi curenţi (de la reţeaua de 220V/50Hz, de exemplu).
Este bine ca legăturile la masă să fie astfel încât să se evite formarea buclelor. Aceasta
nu este posibil întotdeauna. In aceste cazuri, trebuie întreruptă bucla pentru curenţii perturba-
tori. Aceasta se poate face: (a) cu transformator, (b) cu optocuplor, sau (c) cu şoc longitudinal.
6
a. Intreruperea buclei de masă cu transformator se realizează după schema din fig.
4.8. Se poate folosi transformator fără ecran (fig. 4.8.a), dacă capacitatea primar – secundar
este destul de mică, sau cu transformator cu înfăşurări ecranate cu unul sau două ecrane ca în
fig. 4.8.b şi c. Dezavantajul procedeului este că nu se transmite componenta continuă iar
comportarea în JF şi IF este nesatisfăcătoare.
ecran TR ecran TR
a b c
Fig. 4.8. Intreruperea buclei de masă cu transformator neecranat (a), cu 1 ecran (b) cu 2 ecrane (c)
7
Pentru analiza funcţionării şocului longitudinal se 1 L1 R1
1
foloseşte schema echivalentă din fig. 4.11, în care apar
inductanţele şi rezistenţele conductoarelor (L1, L2, R1, R2), Vs M RL
inductanţa mutuală (M), sarcina (RL) şi cele două surse:
de semnal (Vs) şi perturbatoare în bucla de masă (Vm). 2
L2
2
R2
Deoarece cele două conductoare sunt bobinate
identic, practic inductanţele sunt egale: L1 ≈ L2. Cele două Vm
A B
conductoare sunt foarte strâns cuplate magnetic (ca în
cazul cablului ecranat, §3.2.1), inductanţa mutuală este Fig. 4.11. Schema echivalentă a
egală cu inductanţa proprie. Aşadar: şocului logitudinal
L1 ≈ L2 ≈ M (4.1)
De asemenea, rezistenţele conductoarelor sunt egale şi 1 Is1 L1 R1 1
foarte mici faţă de sarcină, adică:
R1 ≈ R2 ≈ R (4.2) R << R L (4.3) Vs M R
a. Pentru calculul comportării la semnal util, se Is2
pasivizează Vm şi circuitul devine ca în fig. 4.12. Ca şi în 2 L2 R2
2
/
§3.2.1, pe ochiul A22 B se poate scrie:
( jωL2 + R2 )I s 2 − jωMI s1 = 0 ; cu (4.1), (4.2) şi notaţiile A Ism = Is1 – Is2 B
din fig. 4.12: ( jωL + R )( I s1 − I s 2 ) − jωLI s1 = 0 şi
Fig. 4.12. Schema echivalentă a şocului
jω jω R logitudinal pentru semnalul util
I s 2 = I s1 = I s1 ; ωt = (4.4)
jω + R L jω + ω t L
ωt este frecvenţa de tăiere a cablului (bifila, coaxial).
Din (4.4) rezultă că, pentru frecvenţe mai mari decât ≈5ωt practic tot curentul de
semnal circulă prin conductoarele cablului, ca şi cum şocul nu ar fi prezent. Practic, şocul se
dimensionează ca la frecvenţa minimă de semnal util (fmin) inductanţa să fie destul de mare:
L ≥ 5 R 2πf min . 1 Ip1 L1 R1
1
b. Pentru calculul comportării faţă de semnalul
perturbator, se pasivizează Vs; circuitul este în fig. 4.13. M ∆Up RL
/ /
Ecuaţiile lui Kirchoff pe ochiurile A11 B şi A22 B sunt: Ip2
Vm = ( jωL1 + R1 )I p1 + jωMI p 2 + R L I p1 2
L2
2
R2
Vm = ( jωL2 + R2 )I p 2 + jωMI p1 Ip
Vm = ( jωL1 + R1 + R L )(I p − I p 2 ) + jωMI p 2
A Vm B
8
R2 R L ∆Up/Vm
∆U p = R L I p1 = V m sau
R2 R L + jωLR L
1 1
∆U p = V m ; ∆U p = V m (4.7)
1 + jω L R 2 1 + (ωL R2 )
2
1
Efectul pelicular constă în modificarea densităţii de curent de IF în secţiunea conductorului: densitatea de cu-
rent este mare la periferie şi mică spre centru. La frecvenţe destul de mari, curentul circulă practic numai printr-
un strat – o peliculă superficială cu grosimea (adâncimea) δ. In cazul conductoarelor rotunde, dacă δ << Rcond.,
grosimea peliculei este: δ ≈ 2 ρ ωµ (ρ – rezistivitatea, µ – permeabilitatea, ω = 2πf); la Cu: δ ≈ 0,66 f
9
Conexiunile la masă se execută cu conductoare cu secţiune mare şi mai ales cât mai
scurte. Pentru o şi mai bună protecţie, la bornele fiecărui etaj, pe alimentare se montează
condensatoare de decuplare.
10