Professional Documents
Culture Documents
MINCIUNII
Hulită de unii, negată de alţii, invocată în împrejurări dintre cele mai felurite,
minciuna are o prezenţă ubicuă. Minciuna este o „figură” a raţionalităţii
desfăşurată în vederea înfruntării unei dificultăţii şi în perspectiva rezolvării ei
spre beneficiul agentului ce o propagă. Minciuna este întotdeauna motivată,
supradeterminată de dorinţe, de interese.
1
instrumentele limbajelor verbale sau paraverbale sunt excelente mijloace de a
trişa, de a ascunde, de a născoci. Minciuna este o achiziţie culturală ce se
rafinează pe măsură ce subiectul dobândeşte o anumită experienţă praxiologică,
ajunge la o anumită performanţă cognitivă, ştie să selecteze şi să ierarhizeze,
dispune de o anumită performanţă discursivă, este integrat în comunitate şi are
anumite interese. Nu minţi doar de dragul de a minţi.
2
influenţa şi puterea să se manifeste, să se distribuie mai tot timpul disproporţionat,
preferenţial. Se vorbeşte când trebuie, cât trebuie, cui trebuie, unde trebuie.
Simpla împrăştiere de informaţii nu rămâne inocentă. Substanţa limbii –
îngemănată cu contextul manifestării ei – conţine o insiduoasă apetenţă de
dominare, care se împrăştie de îndată ce circumstanţele devin favorabile.
Din punct de vedere axiologic, minciuna este un semn că omul este o fiinţă
nemulţumită de ceea ce este sau are. El transcede ceea ce (îi) este dat, tinzând să
stăpânească şi alte orizonturi pe care le identifică după prealabile ordonări,
ierarhizări, selectări. Trebuie să fii capabil de a construi şi alte trasee, să le
înnobilezi cu valori superioare, pentru ca apoi să ajungi la ele. Întotdeauna minţi
având în minte „ mai multul , „ mai binele ”, „ mai frumosul ” etc.
3
nu conformitatea cu adevărul sau falsul. Atitudinea privitoare la adevăr este
diferită dacă ne raportăm la agentul mincinos şi pacientul minţit.
Şi iată cum: