Abstract

Dezvoltarea modelelor de simulare cu calculatorul cu utilizare in comunicatii,

industriile de prelucrare si in productie au oferit acestor domenii de activitate posibilitatea
de deveni mai eficiente si mai rentabile. Cele mai progrese in tehnologia computerelor au
facilitat trecerea artei simularii de la controlul proceselor si al activitatilor catre
modelarea pentru predictie si prognoza. In unele domenii, alaturi de sistemele pentru
proiectare sau pentru pregatirea operatorilor, noua cerinta impusa simularii este
posibilitatea de a oferi avantaje economice si pentru luarea deciziilor.
Simularea cu calculatorul s-a dezvoltat in multe domenii de activitate in cadrul unui
efort de asigurare a verificarii si validarii proiectelor inainte de realizarea lor, precum si
de permite pregatirea personalului de exploatare in scopul reducerii numarului de erori,
cresterii eficientei si uniformizarii nivelelor de experienta ale operatorilor.
In trecut, procesul elaborare a unei simulari solide din punct de vedere tehnic si
corecte din punct de vedere numeric cerea achizitionarea unor sisteme de calcul mari si
costisitoare, incaperi cu constructie speciala pentru racirea si protectia echipamentelor,
precum si pregatirea unor specialisti capabili sa asigure intretinerea platformei de
calculatoare.
Progresele inregistrate in ultima perioada in tehnologia calculatoarelor au permis
extinderea simularii intr-un nou domeniu: conducerea globala a intreprinderilor, ceea ce
inseamna prelucrarea informatiilor economice si operative pentru a fi utilizate la
optimizarea activitatilor si la conducerea strategica a companiei.
Incorporarea informatiilor de pret si prognoza in simularea oricarui proces ofera
posibilitatea de lua mai rapid decizii si de conduce mai exact activitatile. Posibilitatea de
a avea informatiile corecte, calculate in timp util si integrate cu sistemul de administrare a
informatiilor va permite companiilor sa ramana competitive. Imbunatatirea proceselor de
conducere a afacerilor si a firmelor impune nu numai calcularea informatiilor, ci si
disponibilitatea, integrarea si folosirea lor.

Simularea cu calculatorul

In trecut, motorul principal al dezvoltarii simularii pe calculator era siguranta.

Industriile care produc materiale periculoase sau cele care utilizeaza procese potential
periculoase s-au situat in fruntea celor care achizitionau simulatoare.
Reglementarile guvernamentale cu privire la pregatirea operatorilor au asigurat si
ele o standardizare in abordarea simularilor pentru pregatire.
Pentru industriile care nu avut reglementari guvernamentale care sa stipuleze
implementarea pregatirii operatorilor, decizia de achizitionare a unui simulator pentru
pregatire a fost bazata pe considerente pur economice: implementarea unui sistem de
pregatire a operatorilor poate sa duca la o reducere a erorilor suficienta pentru a justifica
achizitionarea unui simulator?
Dezvoltarea posibilitatilor de simulare in timp real a schimbat modul de folosire a
simularii si a deschis noi domenii si aplicatii.
Simulatorul traditional pentru pregatirea operatorilor avea drept scop sa le permita
operatorilor sa exerseze modul lor de raspuns in situatii de accident.

Simularea in timp real

Dezvoltarea simularii “in timp real” sau “on-line” a deschis noi domenii de aplicatie
pentru simulari. In domeniile care utilizeaza sisteme de control si achizitie de date
(SCADA = Supervisory Control and Data Acquisition) sau sisteme de control distribuit
(DCS = Distributed Control Systems), utilizarea simularii on-line ofera posibilitatea de a
calcula in timp real informatii financiare, de inventar si de programare a activitatilor,
facandu-le accesibile imediat intregii companii.
Sistemele SCADA sunt folosite uzual in domenii in care este necesara transmiterea
la distante mari a unui produs. Sistemele DCS sunt intalnite mai ales in intreprinderi
independente cum ar fi uzinele chimice, unitati de productie si fabrici de producere sau
ambalare din industria alimentara.
Cel mai important aspect al unui sistem SCADA sau DCS este acela ca operatorul
primeste in permanenta informatii despre functionare de la numeroase echipamente
situate la distanta si controleaza procesul de la terminale de calculator. Acest fapt permite
ca toate datele de proces sa fie imediat disponibile pentru o simulare pe computer.
Odata ce simularea in timp real este pusa la punct si ea reproduce fidel conditiile
reale ale intreprinderii, se pot efectua - avand certitudinea ca deciziile sunt corecte si bine
fundamentate - extrapolari pentru viitor, decizii economice on-line, modificari ale
eficientei activitatilor, si analize “ce se intampla daca...”. Simularea in timp real permite
efectuarea de calcule economice si financiare si obtinerea imediata a datelor.

Arhitectura simularii

Incep sa apara tendinte de imbunatatirea tehnologiilor de simulare astfel incat sa

permita includerea calculelor economice si financiare in simularea tehnica a proceselor.
Puntea ce va permite ducerea la bun sfarsit a acestui proces o constituie proiectarea unor
calculatoare personale cu un mediu de operare care sa asigure suportul necesar atat pentru
calculele tehnice, cat si pentru interfatarea cu uneltele traditionale folosite la analiza
deciziilor financiare. O asemenea platforma este oferita de Windows care este deja
implementat pe calculatoare personale cu procesoare mai puternice decat mainframe-urile
care erau necesare cu doi sau trei ani in urma. Astazi, simularile tehnice pot fi efectuate si
interfatate, via protocoale standard de comunicatie, atat cu programe de calcul tabelar sau
de procesare de texte cat si cu baze de date relationale.
Aceasta punte permite ca informatia provenita din simularea in timp real sa fie
accesibila imediat in intreaga firma. O abordare recenta a gestionarii informatiilor consta
in interconecta toata compania prin intermediul unui sistem de gestiune a informatiei
pentru afaceri (Business Information Management System - BIMS). Posibilitatea de a
realiza o simulare in timp real a activitatilor cu informatie financiara, economica si de
planificare integrata si de a avea aceasta informatie disponibila imediat pentru BIMS,
asigura o eficienta extraordinara in conducerea activitatilor si reducerea costurilor.
Orice organizatie din cadrul companiei are acum posibilitatea de a avea rapoarte
standard pregatite in pachete de programe de calcul tabelar sau de procesare de texte ce
sunt conectate direct la simularea in timp real si primesc date in timp real pe care le
actualizeaza in mod dinamic. Economia de timp la transferarea informatiei si marirea
eficientei sunt semnificative. Decizia de a achizitiona un simulator de proces nu se mai
bazeaza pe intrebarea daca instruirea operatorului va reduce suficient erorile - indeajuns
ca sa justifice costul unui simulator, ci a devenit o cerinta pentru a putea fi competitiv
intr-un mediu din ce in ce mai saturat de calculatoare.
 1. Introducere in simulare

1.1 Despre simulare

Simularea este o tehnica de modelare si analiza folosita pentru evaluarea si

imbunatatirea tuturor tipurilor de sisteme dinamice. Aceasta a crescut si s-a dezvoltat de
la nivelul unei tehnologii folosita pe scara mica doar de catre putini specialisti ajungand o
unealta acceptata universal de catre toti cei care iau decizii la toate nivelele in cadrul
organizatiilor. Acest lucru datorita faptului ca pentru a ramane competitiv trebuie sa fii la
curent cu toate schimbarile care au loc si sa stii care sunt schimbarile care trebuie sa fie
facute si care nu trebuie sa fie facute pentru a ramane competitiv in raport cu concurenta.
Simularea da posibilitatea incercarii si testarii a diferite idei, de a recunoaste solutiile cele
mai bune in materie de consum de timp, costuri si eficienta. Toate acestea pot fi facute
prin rearanjarea activitatilor, realocarea resurselor sau prin schimbarea tehnologiilor
folosite. Simularea nu da doar posibilitatea de a imbunatatii rezultatele obtinute de catre
sistemul analizat ci ofera si poasibilitatea aflarii acestor rezultate fara nici un risc, fara a
cheltui timp, bani si fara a afecta sistemul in starea lui curenta. Simularea ofera
posibilitatea experimentarii, prin intermediul unui model realizat pe calculator al
sistemului analizat, intr-un timp scurt dand posibilitatea de a lua decizii care altfel ar fi
fost mult mai greu de luat.

1.2 Ce este simularea

Simularea a fost definita de catre Oxford American Dictionary in anul 1980 ca fiind
un mod de a reproduce conditiile reale ale unei situatii, prin intermediul unui model, cu
scopul de a-l testa sau pentru instruire. Modelul folosit in aceasta lucrare este un model
creeat pe calculator, context in care simularea poate fi definita ca fiind imitarea unui
sistem dinamic folosind un model realizat pe calculator cu scopul de a-l evalua si de a-i
imbunatati performantele. Conform Schriber a definit in anul 1987 simularea ca fiind
modelarea unui proces sau sistem intr-un asa fel incat acesta sa imite sistemul real.

1.3 De ce sa folosim simularea

La intrebarea “De ce sa folosim simularea?” raspunsul este simplu: simularea

ofera o modalitate de a verifica daca deciziile luate sunt cele bune sau nu. Simularea evita
tehnicile clasice de consum de timp, bani, resurse si tehnicile traditionale de incercari pe
sistemul functional.
 Avantajele simularii constau in faptul ca aceasta furnizeaza o metoda de analiza
care nu este doar formala si de anticipare, dar este capabila si de evalua cu o acuratete
deosebita performantele chiar a unor sisteme foarte complexe. Prin folosirea unui model
simulat pe calculator inainte de a contrui sistemul in realitate sau de a testa operativitatea
operatiilor inainte ca aceste sa fie implementate majoritatea capcanelor care apar la
contruirea unui sistem nou sau la modificarea unuia existent pot fi evitate. Incercarile de
optimizare care in mod traditional durau luni sau chiar ani pot fi reduse la un timp mult
mai mic, saptamani de functionare pot fi reduse la cateva minute sau secunde.
Caracteristicile care fac din simulare o unealta atat de puternica pentru planificari
si pentru luarea de decizii sunt:

 preia interdependentele sistemului;

 justifica modificarile sistemului;
 este indeajuns de flexibila incat sa poata modela orice sistem;
 arata comportamentul in timp;
 este mai putin costisitoare;
 ofera informatii despre diferite performante;
 este atractiva din punct de vedere vizual si atrage atentia oamenilor;
 furnizeaza rezultate care sunt usor de inteles si de comunicat;
 ruleaza in timp real, in timp mai scurt sau in timp mai mare decat timpul real;

Chiar daca nu sunt gasite probleme in analizarea iesirilor rezultate in urma

simularii, exercitiul de a creea si dezvolta un model este in sine folositor pentru a gandi
asupra detaliilor operationale ale proceselor. Simularea poate functiona cu informatii
inexacte dar nu poate functiona cu informatii incomplete.

1.4 Realizarea simularii

Simularea este aproape intotdeauna executata ca parte integranta dintr-un proces de

design de sistem sau ca parte a imbunatatirii unui proces existent. Simularea isi intra in
rol de obicei in stadiul evaluarilor, in primul rand un model este dezvoltat pentru a oferi o
solutie alternativa. Pe masura ce modelul este rulat, acesta este pus in rulat pentru
perioada de timp care se doreste. Performantele obtinute in timpul rularii
modelului(utilizare, timpi de procesare etc.) sunt stocate pe parcurs si la incheierea rularii
acestea sunt prezentate sub forma de statistica de functionare. De obicei mai multe replici
ale modelului sunt rulate in scopul obtinerii a cat mai multe informatii prin rularea
modelului folosind diferite valori pentru parametrii sistemului sau al procesului. In urma
acestor rulari consecutive se vor lua in considerare toate valorile, valori medii obtinute in
scopul analizarii rezultatelor sistemlui. Prin modelari, simulari si analize repetate in
configuratii diferite si folosind seturi de reguli de functionare diferite se pot testa si
determina solutiile optime de functionare.
Simularea este in esenta o unealta de experimentare in care un model creeat pe
calculator pentru un sistem nou sau pentru unul in faza de testare cu scopul de a realiza
experimente. Modelul este un suplinitor al modelului real. Cunostintele acumulate din
experimentarea modelului pot fi foarte utile si pot fi aplicate pe sistemul real. Cand se
vorbeste de simulare se vorbeste de designul unui model al unui sistem real si de
experimentele care sunt facute pe acesta. In consecinta simularea poate fi gandita ca fiind
o unealta de testare a prototipurilor in scopul de a demonstra viabilitatea unui concept.
Procedura urmata pentru a creea o simulare consta in urmarea unor pasi:

 formularea unei ipoteze;

 pregatirea unui experiment;
 testarea ipotezei prin intermediul experimentelor;
 concluziile referitoare la validitatea ipotezelor;
 Figura 1
Procesul de experimentare al unei simulari

In simulare se formuleaza mai intai o ipoteza referitoarea la care este cel mai bun
design sau care sunt cele mai bune modalitati de operare ale sistemului analizat. Dupa ce
ipoteza a fost formulata se trece la pregatirea simularii unui model in scopul de a testa
ipoteza formulata. In continuare se vor realiza mai multe experimente pe modelul
realizat. In final se vor analiza rezultatele si se vor trage concluziile referitoare la ipoteza
formulata. Daca ipoteza a fost corect formulata, se va putea merge mai departe in
realizarea de schimbari in design sau operatii. Dupa cum se vede in figura acest proces se
repeta pana in momentul in care rezultatele obtinute sunt satisfacatoare.
Se poate observa asdar ca simularea este o unealta care descrie modalitaea in care
sistemul se va comporta si nu modalitatea in care sistemul ar trebui construit.

1.5 Utilitatea simularii

Simularea a inceput sa fie folosita in aplicatii comerciale incepand cu anul 1960.

Initial modelele erau programate in Fortran si constau de obicei in mii de linii de cod.
Construirea modelelor nu era doar o sarcina foarte dificila si greu de realizat ci necesita si
o indelungata depanare pana la momentul in care modelul functiona in mod corect.
Construirea modelelor dura in timp mai mult de un an si de aceea rezultate utile nu se
obtineau pana in momentul in care se da o incredintare decizionala si financiara.
Simularile mari rulau pe calculatoare foarte scumpe a caror procesoare nu aveau
performantele celor de azi.
Doar in ultimele decade simularea a devenit o unealta mai populara si folosita pe
scara larga cu rolul de a ajuta in procesul decizional in industria manufacturiera si in cea
a serviciilor. Pentru multe companii simularea a devenit un obicei cand este vorba de a
planifica si implementa o noua facilitate sau in momentul evaluarii schimbarilor suferite
de catre un proces.
Popularitatea castigata de simularea pe calculator poate fi atribuita mai multor
factori cum ar fi:

 posibilitatea ridicata de a cunoaste si a intelege tehnologia simularii;

 disponibilitate, capabilitate si usurinta ridicata in utilizarea software-ului de
simulare;
 vitezei ridicate de procesare a informatiilor datorita performantelor obtinute de
calculator;
 scaderii costurilor hardware si software necesare;
 Simularea nu mai este considerata ca fiind o metoda de a fi aplicata in ultima
instanta sau o tehnica utilizata doar de catre experti. Disponibilitatea aplicatiilor de
simulare usor de folosit si inteles precum si omniprezenta computerelor puternice nu a
facut din aceasta doar mai accesibila dar si mult mai dorita si aplicata de catre cei care
planifica si de catre managerii care doresc sa evite solutiile complicate. O unealta nu este
foarte folositoare daca este mai greu de folosit decat problema pe care trebuie sa o
rezolve.
Simularea este cel mai adesea utilizata in zona sistemelor manufacturiere. Sistemele
manufacturiere, care includ sisteme de depozitare si distributie, au mult mai bine si clar
definite relatiile si procedurile si se potrivesc cu conceptele simularii. De asemenea tot
aceste sistem beneficiaza cel mai mult de pe urma unor asemenea unelte de analiza din
moment ce investitiile necesare testarii unor solutii live sunt foarte ridicate.
In timp ce utilitatea principala a simularii este in luarea deciziilor, aceasta nu este
limitata doar la aplicatii care au nevoie de o decizie. In crestere este folosirea simularii in
domeniul comunicatiilor si in cel vizual. Aplicatiile moderne de simulare incorporeaza
animatii vizuale care stimuleaza interesul asupra modelului si comunica dinamica
complexa a sistemului. O oferta de solutie pentru un nou sistem poate fi vanduta mult mai
usor daca aceasta este vazuta functionand.
Pe o scara mai mica, simularea este folosita pentru pregatire aceasta dand
posibilitatea de a practica si testa calitatiile decizionale ale celui care se pregateste,
interactionand cu modelul pe timpul simularii. Este de asemenea folosita si in timp real
cand modelul interactioneaza cu sistemul real. Puterea simularii de a captura dinamica
sistemelor atat cea vizuala cat si cea functionala, deschide numeroase oportunitati pentru
folosinta ei.
De la prima utilizare a simularii in luarea deciziilor, aceasta a fost folosita in
ajutarea planificarii si imbunatatirilor in multe domenii atat in domeniul productiei cat si
in cel al serviciilor.
Aplicatiile obisnuite care folosesc simularea include:

 planificarea fluxurilor de productie;

 planificarea capacitatii de productie;
 reducerea timpilor de operare;
 planificarea resurselor si a personalului;
 prioritatile;
 analiza locurilor inguste;
 imbunatatirea calitatii;
 reducerea costurilor;
 reducerea stocurilor;
  imbunatatirea productiei;
 analiza iesirilor;
 echilibrul liniilor de productie;
 optimizarea marimii stocurilor;
 planificarea productiei;
 planificarea resurselor;
 planificarea intretinerii;
 controlul sistemului;

1.6 Cand este indicata simularea

Nu toate problemele sistemelor pot sa fie rezolvate prin simulare. Este importanta
alegerea uneltei potrivite pentru realizarea problemelor. Pentru unele probleme simularea
este o solutie prea complexa si inutila. Simularea are anumite limitari care sunt bine sa fie
stiute inainte de a lua decizia de a folosi simularea pentru a rezolva o anumita situatie.
Este bine sa se tina cont de urmatoarele criterii inainte de a lua decizia de a folosi
simularea:

 o decizie (logica sau cantitativa) trebuie sa fie luata;

 procesul analizat este bine definit si repetitiv;
 activitatile si evenimentele prezinta variabilitate si interdependente;
 costul luarii deciziei este mai mare decat costul realizarii simularii;
 costul experimentarii pe sistemul actual este mai mare decat costul efectuarii
simularii;

Deciziile trebuie sa fie de natura operationala. Poate cea mai importanta limitare a
simularii este restrictia referitoare la problemele operationale asociate cu planificarea
sistemelor in care este cautata o solutie cantitativa sau logica. Nu este foarte folositoare in
rezolvarea problemelor cantitative ce implica chestiuni tehnice sau sociologice cum ar fi
solutii de natura cum sa se imbunatateasca siguranta utilajelor sau cum sa se motiveze
angajatii ca sa dea un randament mai bun. Toate aceste probleme legate de calitate se pot
rezolva folosind alte tehnici.
Procesele trebuie sa fie bine definite si repetitive. Simularea este utila doar daca
procesul modelat este bine structurat si repetitiv. Daca procesul nu urmeaza o secventa
logica respectand anumite reguli, acesta va fi greu de modelat. Simularea poate fi aplicata
doar daca se poate descrie modul in care procesul opereaza. Acest lucru nu inseamna ca
nu pot sa existe incertitudini, comportamentul oscilant sau aleatoriu putand fi modelat cu
ajutorul expresiilor probabilistice. In momentul in care nu se poate anticipa modalitatea
in care sistemul se va comporta, simularea devine inutila, la fel si procesele care nu se
repeta in mod uniform.
Sistemul trebuie sa prezinte interdependente si variabilitate. Un sistem poate sa
cuprinda mai multe activitati, dar daca acestea nu interactioneaza niciodata intre ele sau
daca nu prezinta variatie, folosirea simularii nu este necesara. Nu numarul de activitati
face sistemul greu de analizat ci numarul de activitati aleatorii si cele interdependente.
Interdependentele simple sunt usor de analizat daca nu este mare diversitate in activitati.
Costul luarii deciziei este mai mare decat costul realizarii simularii. Uneori
impactul deciziei in sine este atat de mic incat justifica timul si efortul necesar realizarii
unei simulari.
Costul experimentarii pe sistemul actual este mai mare decat costul efectuarii
simularii. In timp ce simularea evita pauzele de timp si costurile asociate cu
experimentarea pe sistemul real, in unele simulari uneori este mai rapid si mai putin
costitsitor sa se experimenteze pe sistemul real.

1.7 Competente necesare pentru realizarea simularii

Multe persoane se impotrivesc folosirii simularii datorita faptului ca nu sunt

calificati sa faca acest lucru. Bineinteles ca este necesara o oarecare pregatire pentru a
folosi simularea, dar aceasta nu inseamna ca doar statisticienii sau specialistii in
domeniul cercetarii pot sa invete simularea. Uneltele ce inlesnesc luarea deciziilor sunt
intotdeauna mult mai eficiente cand implica si o persoana care ia efectiv decizia, in
special cand cel care ia decizia este persoana experta in domeniu si este cea care cunoaste
cel mai bine sistemul analizat. Managerul sau prorietarul sistemului este mult mai
familiarizat cu complexitatea sistemului si este cel mai in masura sa decida ce elemente
ale sistemului sa fie incluse in modelul simulat si este in masura sa recomande solutii
alternative de design. In realizarea simularii, de obicei imbunatatirile ies singure in
evidenta in timpul construirii modelului, lucru pe care cel ce ia deciziile nu le-ar fi
descoperit daca altcineva ar fi construit modelul. Acesta este un argument puternic ce
subliniaza faptul ca cel care ia decizii trebuie sa fie puternic implicat in realizarea
proiectului de simulare iar daca se poate chiar sa conduca intreg proiectul.
Pentru a face simularea mai accesibila si celor care nu sunt experti, diferite pachete
au fost realizate si care pot sa fie folosite de la un nivel foarte jos fara a fi chiar nevoie de
pregatire. Din nefericire, exista intotdeauna pericolul ca aceste unelte sa fie folosite la un
nivel mai inalt decat nivelul de pregatire al celui care il foloseste. Desi simularea
continua sa devina tot mai folosita si mai usor de folosit, aceasta nu inseamna ca pentru a
o stapani si a o folosi in mod eficient nu necesita o anumita pregatire.
 Cei care realizeaza modelele trebuie sa isi cunoasca lipsurile in tratarea problemelor
statistice pe care simularea le implica. Aceste cunoastinte, nu ar trebui sa impiedice pe
nimeni in a folosi simularea.
Simularea urmeaza si respecta regula 80-20, in care 80 la suta din beneficii pot fi
obtinute doar prin cunoasterea a 20 la suta din din stiinta pe care o implica cu conditia
cunoasterii a celor 20 de procente care sunt intr-adevar necesare.
Pentru a obtine cele mai mari avantaje in urma folosirii simularii, sunt necesare
cateva cunostinte si deprinderi in urmatoarele domenii:

 project management;
 comunicari;
 ingineria sistemelor;
 analiza statistica si conducerea experimentelor;
 principii si concepte de modelare;
 programare si cunostinte de folosire a calculatorului;
 pregatire in una sau mai multe simulari pe diferite produse;
 cunoasterea sistemului investigat;

Experienta a aratat faptul ca unele persoane invata simularea mult mai repede decat
altele si devin mult mai rapid implicati in acest domeniu. Cei care au o putere de gandire
ridicata si cei care dau importanta si sunt atenti la detalii sunt cei mai potriviti pentru
realizarea simularilor. Acestia sunt capabili ca in scurt timp sa determine ceea ce este
important pentru sistemele analizate, sa adune informatii pertinente si sa realizeze un
model cat mai real fara mare efort.

1.8 Justificarea economica a simularii

Costurile sunt intotdeauna o problema importanta in momentul in care se foloseste

o unealta software, iar simularea nu face exceptie. Simularea nu ar trebui sa fie folosita
daca costurile depasesc beneficiile asteptate. Aceasta inseamna ca atat costurile cat si
beneficiile trebuiesc sa fie foarte bine evaluate. Utilizarea simularii este de multe ori
evitata prematur din cauza faptului ca nu se recunoaste faptul ca aceasta poate produce
beneficii si chiar anumite economii. Evitarea folosirii simularii se datoreaza in special
faptului ca acesta notiune este asociata cu consum de timp si bani ridicat. Aceasta
perceptie este neprevazatoare si ignora faptul ca o simulare in timp indeungat
economiseste foarte mult timp si costuri decat consuma sistemul real. Este adevarat ca
investitia initiala include pregatire costuri de inceput, licente si poate sa reprezinte o suma
importanta dar care in timp poate fi usor amortizata si poate produce efecte benefice.
Costurile utilizarii simularii este estimat a fi intre 1 si 3 procente din totalul costurilor
unui proiect. Respectand timpii pe care ii implica realizarea simularii, mult din efortul
implicat in construirea unui model consta in atingerea unei definitii clare asupra modului
in care va functiona sistemul. Cu ajutorul uneltelor avansate de modelare care sunt
disponibile in acest moment, timpul necesar realizarii unui model si al simularii acestuia
este doar o fractiune din titmpul total destinat design-ului sistemului respectiv.
Economiile obtinute prin simulare se realizeaza in special prin identificarea si
eliminarea problemelor si a ineficientelor care ar fi ramas neobservate pana la
implementarea propriu-zisa a sistemului. Costurile sunt reduse de asemenea prin evitarea
si eliminarea factorilor de siguranta excesivi care sunt adaugati si folositi in momentul in
care intervine nesiguranta. Prin identificarea si eliminarea investitiilor care nu sunt
necesare, prin descoperirea si corectarea ineficientei operatiilor, se pot economisi sume
importante.
Una din dificultatile ce apar in dezvoltarea si sustinerea unei justificarei pertinente
asupra faptului ca simularea produce efecte benefice si din punct de vedere economic este
faptul ca nu se stie cu exactitate cat se economiseste dinainte ci doar dupa folosire.
O modalitate de a aprecia in avans beneficiul de natura economica al simularii este
evaluarea riscului de a lua decizii gresite si cat de mult ar costa luarea unei decizii
eronate. Avantajul mare ale simularii in economisirea banilor consta in faptul ca aceasta
permite celor ce realizeaza sistemul de a gresi sau de a testa diferite solutii care nu
implica pierderi de natura financiara.
 2. Metoda simularii

In momentul in care o aplicatie convenabila este selectata si uneltele potrivite si

personalul sunt pregatite, studiul simularii poate sa inceapa. Simularea inseamna mult
mai mult decat a construi si a rula modelul unui proces. Proiectele de simulare sunt foarte
bine planuite si coordonate. Desi nu sunt reguli stricte care sa trebuiasca sa fie respectate
sunt recomandati urmatorii pasi:

 Definirea obiectivului, intinderii proiectului si cerintele acestuia. Se

defineste scopul, obiectivul proiectului de simulare si sfera acestuia. Cerintele
acestuia vor fi definite in termeni de resurse, timp, buget pentru a putea realiza
proiectul;
 Colectarea si analizarea datelor sistemului. Identificarea, colectarea si
analizarea datelor ce tin de sistemul ce urmeaza a fi modelat. Rezultatul acestui
pas consta in realizarea unui model conceptual si un set de documentatie cu care
toti trebuie sa fie de acord;
 Construirea modelului. Realizarea unui model al sistemului ce va urma sa fie
simulat;
 Validarea modelului. Depanarea modelului si analizarea acestuia in detaliu
pentru a fi sigur de faptul ca este o copie fidela a sistemului real;
 Realizarea de experimente. Rularea simularii in diferite situatii cu diferiti
parametrii in scopul evaluarii si analizarii rezultatelor;
 Prezentarea rezultatelor. Prezentarea rezultatelor si propunerea unor solutii a
unor recomandari pentru deciziile ce urmeaza a fi luate.

Fiecare pas trebuie completat in intregime inainte de a trece la pasul urmator.

Metoda simularii este una interactiva in care activitatile sunt rafinate si uneori redefinite.
Chiar dupa ce rezultatele sunt prezentate, de multe ori sunt solicitari pentru efectuarea de
experimente complementare.
Pasii simularii sunt rareori realizati respectand o secventa structurata incepand cu
definirea problemei si terminand cu documentatia. Un proiect de simulare poate implica
starturi false, presupuneri eronate care vor fi ulterior abandonate, reformulari ale
obiectivelor problemei si repetate evaluari si reconceperi ale modelului.
 Figura 2
Natura interactiva a simularii

Definirea obiectivului, intinderii proiectului si cerintele acestuia

Obiectivul unei simulari defineste motivul pentru care se realizeaza simularea.

Acest obiectiv trebuie sa fie realist, posibil de a fi atins luand in considerare
constrangerile de timp si resurse ale studiului. Obiectivele simularii pot fi grupate in
urmatoarele categorii generale:

 Analiza performantelor – analizarea performantelor sistemului in materie de

flux de timp, marimea productiei;
 Analiza constrangerii a capacitatii – care este capacitatea de productie a
sistemului si care sunt locurile inguste ale acestuia
 Comparatii de configurare – cat de bine o configurare a sistemului corespunde
obiectivelor stabilite in comparatie cu alta configurare;
 Optimizare – ce setari ale variabilelor sunt cele mai bune pentru a atinge
performante sporite;
  Analiza sensibilitatii – ce variabile au cele mai mari influente asupra sistemului;
 Vizualizarea – cum poate fi vizualizata cel mai bine dinamica sistemului.

In mod normal, un proiect de simulare poate avea mai multe obiective care se
incadreaza in categoriile listate mai sus. Uneori obiectivele se schimba sau se extind pe
parcursul proiectelor. Intuitia pe care o ofera simularea mareste sansele de imbunatatire a
oportunitatilor neobservate de la inceput. In plus procesul realizarii simularii ajuta la
rafinarea si clarificarea obiectivelor. Este important sa se ramana in apropierea
obiectivelor initiale ale proiectului iar schimbarile trebuiesc sa fie foarte bine
documentate si evaluate referitor la impactul pe care acestea le vor avea asupra bugetului
si asupra timpilor de lucru.
Definirea obiectivelor unui studiu de simulare ar trebui sa ia in considerare scopul
final pentru care modelul va fi folosit. Unele modele sunt construite doar pentru a fi
folosite o singura data iar mai apoi nu vir mai fi folosite, altele vor fi refolosite in studii
de analiza de natura ce se intampla daca, alte simulari sunt folosite doar pentru a obtine
date statistice, altele doar pentru a convinge prin intermediul animatiei modul in care
sistemul sau procesul va functiona, pentru clientii sceptici, unele sunt folosite doar de
catre analisti si de aceea nu au nevoie de o interfata grafica foarte prietenoasa.
Cand scopul este analiza aspectelor in materie de performante ale sistemului,
tendinta este de a se gandi la valorile asteptate si care se doresc sa fie obtinute.
Este intotdeauna important si este cel mai bine daca obiectivele pot fi definite
complet, precis si clar. Este necesar sa se stie de la inceput ce se doreste sa se realizeze cu
studiul de simulare si de asemenea daca la sfarsit s-au atins obiectivele. De aceea pentru a
fi eficiente obiectivele trebuie sa fie:

 sa aiba impact;
 sa fie posibil de atins;
 sa fie specific;
 sa fie cuantificabil;
 sa fie masurabil;
 sa identifice constrangerile relevante;

Definirea scopului muncii

Cu un obiectiv bine stabilit realistic si care indeplineste ccaracteristicile enuntate

mai sus, scopul muncii este de a atinge obiectivul respectiv.
 Scopul muncii este important in ghidarea studiului cat si in furnizarea specificatiilor
cu care trebuie sa fie de acord toti. Scopul este esential si prin intermediul acestuia se
clarifica ceea ce simularea va include si ce va exclude.
O importanta parte a scopului este specificatiile modelului care va fi construit. Cand
se evalueaza imbunatatirile la un sistem existent, este de preferat de obicei sa se
construiasca modelul dupa sistemul existent, asa numit model asa cum este. Rezultatele
sistemului real sunt apoi comparate cu rezultatele modelului construit. Astfel modelul
poate fi folosit ca si etalon de comparatie cu modelele viitoare. Pentru studiile de
imbunatatire, aceasta abordare in doua trepte a modelarii este cea mai recomandata. In
cazul in care sistemul nu exista atunci modelul asa cum este in realitate nu va mai putea fi
construit.
Pentru a fi sigur de faptul ca rezerva de timp si bani sunt reale trebuie ca
specificatiile sa includa detalii referitoare la:
 scopul modelului - se vor enunta elementele pe care modelul le va include.
Determinarea scopului modelarii trebuie sa fie bazata pe marimea impactului pe
care o activitate o are asupra obiectivelor simularii.
 nivelul detaliilor – se refera la adancimea la care se va lucra, adica specifica cat
de adanc se va intra in detalii daca o sectie a unei intreprinderi se va model ca o
singura operatie cu intrari si iesiri sau daca sectia respectiva si subunitatile ei
vor fi toate reprezentate si tehnologiile care se folosesc in interior. Este foarte
important sa se stabileasca nivelul de detalii deoarece prea multe detalii fara
importanta pot sa duca foarte usor la pierderea de timp in dezvoltarea si
depanarea modelului iar prea putine detalii fac modelul sa nu fie unul foarte
real. Nivelul detaliilor este dat de gradul de acuratete al informatiilor care se
doresc a fi obtinute.
 atribuirea responsabilitatilor pentru culegerea datelor - in orice proiect de
simulare culegerea datelor este cea mai anevoioasa sarcina. Identificarea
necesarului de informatii si cine va fi responsabil pentru culegerea lor si pentru
acuratetea loreste esentiala in atingerea scopului proiectului. De aceea este
foarte indicat sa existe o foarte buna comunicare intre cel care culege datele si
cei care le detin.
 experimentarea – scenariile de experimentare trebuiesc stabilite inca de la
inceput pentru a fi siguri de faptul ca se atribuie timpul necesar efectuarii
acestor experimente. De obicei aceasta decizie este influentata de de
constrangerile de timp ale studiului. Cand scenarii care prezinta doar mici
diferente sunt studiate, un singur model este deajuns sa fie construit si modificat
in asa fel incat sa poate rula pentru fiecare scenariu. Daca configuratiile pentru
scenarii diferite, prezinta diferentieri semnificative, modele separate vor trebui
construite. Va fi necesar la fel de mult efort pentru fiecare configuratie in parte
 sa fie construita ca si pentru modelul initial. Pentru studii in ca re se doresc a se
aduce imbunatatiri la un sistem existent, este de ajutor de obicei si eficient sa se
modeleze sistemul existent si cel propus. Premiza de la care se porneste este
aceea ca nimeni nu este pregatit sa realizeze imbunatatiri la un sistem pana in
momentul in care intelege modul cum functioneaza sistemul respectiv.
Informatiile despre sistemul curent sunt mult mai usor de obtinut decat cele ale
sistemului viitor. Odata ce un model este construit, este mai usor sa se
vizualizeze ce schimbari sunt necesare pentru a modifica sistemul asa cum se
doreste. Ambele sisteme pot fi construite dupa acelasi model si pot fi rulate in
paralel pentru a scoate in evidenta cum arata sistemul si cum va arata si pentru a
sublinia diferentele.
 forma rezultatelor – forma in care se vor prezenta rezultatele finale au foarte
mare importanta si efecta asupra timpilor de lucru. Daca se asteapta un raport in
si o animatie in detaliu timpii de lucru vor fi mult mai mari decat daca nu s-ar
dori acest lucru. De cele mai multe ori insa singurul rezultat solicitat este o
simpla verificare daca sistemul poate sa functioneze si sa atinga performantele
asteptate. Uneori animatia simularii este foarte eficienta in gasirea locurilor
inguste care pot sa apara in sistem sau in comparatiile care se realizeaza cu alte
sisteme. O alta folosire eficienta a animatiei in prezentarea rezultatelor este
rularea in paralele a doua sau mai multe scenarii afisand in acelasi timp o tabela
cu performantele in fiecare moment al rularii sistemelor pentru o mai buna
diferentiere.

Definirea resurselor necesare realizarii proiectului

Odata cu definirea scopului, resursele, bugetul si necesarul de timp pot fi

determinate pentru proiect. Majoritatea resurselor (personal, echipament) trebuiesc a fi
instalate inca de la luarea deciziei de simulare. Principala sarcina este de a dezvolta un
buget si un orar al proiectului. Definirea bugetului si planificarea sunt bazate pe
cunoasterea completa a proiectului si a tot ceea ce are acesta nevoie pentru a se derula.
Evident timpul necesare dezvoltarii unui proiect va depinde de marimea si
complexitatea acestuia. Orarul unei simulari trebuie sa se bazeze pe previziuni reale ale
necesarului de timp, tinand cont de faptul ca:
 colectarea datelor si analizarea lor poate sa ia mai mult de 50% din totalul
timpului alocat proiectului;
 construirea modelului ia de obicei mai putin timp, circa 10 pana la 20%;
 odata ce modelul este construit mai dureaza o perioada de timp pana toate
experimentele si comparatiile sunt facute;
 cel putin cateva zile trebuiesc alocate dezvoltarii prezentarii finale;
 3. Scurta introducere in ProModel

3.1 Despre ProModel

Pachetul de optimizare ProModel este o unealta puternica si uşor de utilizat in

vederea modelarii diferitelor tipuri de sisteme de producţie cu o gama larga de la sisteme
mici de producţie pana la sisteme mari de producţie in masa, sisteme flexibile de
producţie precum si sisteme de distribuţie. ProModel este o soluţie Windows cu o
interfaţa grafica intuitiva si orientata spre obiecte ce elimina nevoia de programare.
Acesta foloseşte o unealta pentru optimizare denumita SimRunner care executa analize
complexe de tip “ce sa execut-daca” oferind cele mai bune soluţii posibile. Ceea ce se va
prezenta in continuare constituie o vedere de ansamblu asupra ceea ce inseamna pachetul
de optimizare ProModel, precum si capabilitatile sale de modelare, analiza si optimizare.

3.2 Prezentare

ProModel este o unealta de simulare si animaţie destinata modelarii cu acurateţe a

sistemelor de producţie de toate tipurile si in mod particular a canalelor de distribuţie.
Inginerii si managerii considera ca elementele manufacturiere orientate spre modelare
sunt usor de invatat si de utilizat. Utilizatorii sunt incantati cand discopera ca ProModel
este capabil de a modela cele mai complexe sisteme ale lor. Deoarece furnizeaza o
abordare intuitiva si de viitor asupra modelarii, este atragator de asemenea pentru
profesorii specializaţi in programele ingineresti si de afaceri si care sunt interesati in a
preda modelare si concepte de analiza fara a fi obligati sa predea metode de programare a
calculatoarelor.
In timp ce majoritatea sistemelor pot fi modelate doar prin selectatrea din setul
complet de elemente de modelare al ProModel (de exemplu: resurse, timpi) si
modificarea parametrilor corespunzatori, optinea de programare este de asemenea oferita
daca este necesara pentru modelarea unor situatii speciale. Limbajul intern ofera facilitati
cum ar fi:
- if – then –else;
- expresii booleene;
- variabile;
- atribute;
- vectori si tablouri multidimensionale;
- acces la fisiere exterioare;
Pentru cei care prefera programarea complexa folosind limbaje de programare cum
ar fi C, Pascal sau Basic, subrutine externe se pot adauga in mod dinamic unui model si
apelate de oriunde in timpul rularii. In acest mod, ProModel permite analistilor de
sisteme si expertilor in simulare sa foloseasca uneltele familiare lor oferind astfel
flexibiliate.
ProModel ofera de asemenea functii specifice de distributie care impreuna cu fluxul
de informatii returneaza valori aleatorii conform unei distributii statistice. Pentru a ajuta
utilizatorul in selectarea unei metode de distributie eficiente a unui set de date, Stat::Fit
este inclus in pachetul ProModel Stat::Fit este un soft de analiza a curbelor, care
potriveste distributiile analitice cu datele furnizate de catre utilizatori.
Dezvoltarea modelelor este complet grafica si orientata obiect. Toate intrarile sunt
furnizate in mod grafic cu informatii grupate pe tipuri de obiecte si prezentate intr-un
format usor si intuitiv de accesat. ProModel ajuta prin standardele interfetei grafice a
utilizatorilor, ceea ce inseamna ca toti cei familiarizati cu cu alte tipuri standard pe
programe Windows, cum ar fi cele de procesare al cuvintelor, nu vor intampina probleme
in a invata cum sa utilizeze ProModel. Aceasta abordare minimizeaza curba studiilor
pentru incepatori si maximizeaza eficienta in modificarea modelelor mari si complexe.
O alta optiune unica a ProModel este posibilitatea de a deschide un meniu de tip
pop-up depinzand de conextul curent, care afiseaza si ii da posibilitatea utilizatorului de
a-si defini orice fel de instructiuni sau expresii. Acest lucru da posibilitatea oricarei
expresii sau instructiuni sa fie introdusa prin intermediul mouse-ului. Aceasta elimina de
asemenea, nevoia de a tine minte variabilele sau alte nume de elemente la care se doreste
sa se adreseze utilizatorul, oferind astfel posibilitatea de a le alege dintr-o lista.
 Documentatia si lectiile online sunt usor de accesat si folositoare, prin intermediul
sistemului de Help integrat al ProModel. Sistemul de Help foloseste sistemul de Help al
Windows-ului si ofera o flexibilitate maxima in a cauta si a gasi orice de la sintaxa
comenzilor pana la descrierea modulelor modelelor. ProModel ofera de asemenea
tutoriale ce contin lectii scurte despre cum sa construiasca modele, cum sa ruleze modele
si sa acceseze rapoartele iesirilor si cum sa modeleze diferitele aplicatii.
Pentru a reduce timpul de lucru la un model, ProModel ofera posibilitati de lucru in
paralel a mai multor persoane la un anumit model pentru ca mai apoi acesta sa fie
asamblat intr-un model final. In plus, exista posibilitatea definirii unor sabloane
(submodele) pentru a nu fi necesara redefinirea lor de fiecare data cand este nevoie.
Aceste sabloane pot avea parametrii speciali predefiniti ce pot fi schimbati de catre
utilizator.
Dezvoltarea animatiei este integrata in definitia modelului. Un mare dezavantaj al
multor aplicatii destinate simularii este independenta dezvoltarii animatiei fata de
dezvoltarea modelului simulat. Acest lucru face ca timpul de lucru sa fie mult mai mare si
sa fie nesatisfacator pentru ingineri. ProModel integreaza definitia sistemelor si
dezvoltarea animatiei intr-o singur functie. In timpul definirii rutelor, locatiilor, cailor,
convectoarelor, se defineste de fapt animatia. Fereastra in care se face definirea animatiei
poate fi scalata la dimensiunile dorite.
Rezultatele simularii sunt informative si pot fi afisate intr-un mod tabular sau grafic.
Multe aplicatii destinate simularii necesita comenzi speciale pentru generarea statisticilor
lucru dificil de interpretat pentru cei care nu sunt familiarizati cu simularea. ProModel
ofera selectare rapida si convenabila a rapoartelor si furnizeaza rapoarte grafice sau
tabulare referitoare la toate performantele sistemului. Rapoartele din diferite simularei
pot fi comparate chiar pe acelasi grafic.
ProModel ruleaza pe orice fel de calculator, pe orice sistem de operare Windows.
ProModel nu are nevoie de resurse grafice speciale sau monitoare speciale aspect
convenabil din punct de vedere al costurilor pentru companii si institutii academice.
ProModel ruleaza deasemenea in retele locale.

3.3 Elementele modelarii

Elementele modelarii formuleaza blocurile constructive pentru reprezentarea fizica

si logica a componentelor sistemului modelat. Elementele fizice ale sistemului cum ar fi
masini sau resurse pot fi reprezentate fie grafic fie prin nume. Numele elementelor de
modelare pot fi orice cuvind care contine pina la 80 de caractere alfanumerice.

3.3.1 Locatii
 Locatiile sint zone fixe ale sistemului (ex. masini, cozi, zone de stocare, puncte de
lucru, rezervoare, etc. ) in care entitatile sint directionate pentru procesare, depozitare sau
doar pentru a lua o decizie referitoare la o directionare viitoare. Locatiile pot contine o
singura unitate lucratoare sau mai multe unitati lucratoare de acelasi tip care executa
aceeasi operatie in paralel.
Locatiile pot avea o capacitate mai mare decit 1 si intreruperi periodice datorita
timpului de folosire, frecventei de folosire, schimbului de material sau datorita unor
conditii impuse de utilizator. Locatiilor i se pot atribui reguli de intrare si iesire. Regulile
de intrare sint folosite pentru selectarea carei entitati va fi procesata in timp ce regulile de
iesire sint folosite pentru sortarea entitatilor (prima intrata prima iesita – FIFO, ultima
intrata prima iesita – LIFO, definita de utilizator ) intr-o locatie cu capacitate largita.
Doua tipuri speciale de locatii care furnizeaza operatii de stocare si mutare sint
cozile si transportoarele. O coada simuleaza comportamentul unei linii de asteptare
incluzind miscarea entitatilor pe aceasta linie. Transportoarele pot sau nu acumula entitati
si au particularitati referitoare la viteza si spatiu de stocare. Acestea pot fi configurate ca
impreuna sa furnizeze retele de transportoare. Ceea ce e nou in versiunea 4.0 a ProModel
este posibilitate a de a modela curgerea continua a lichidelor si a altor substante din si in
rezervoare sau recipiente similare.

3.3.2 Entitatile

Entitatile sint unitati procesate in sistem: materie prima, piese, ansamble,

semifabricate. Entitatile de acelasi tip sau de tipuri diferite pot fi convertite intr-o singura
entitate, pot fi separate in doua sau mai multe entitati suplimentare sau pot fi convertite
intr-unul sau mai multe entitati de tip nou.
Entitatilor li se pot atribui proprietati ce pot fi testate in luarea deciziilor sau pentru
realizarea statisticilor. Graficul unei entitati poate fi schimbat in urma unei operatii pentru
a simboliza schimbarea fizica suferita de aceasta in timpul procesarii.
 3.3.3 Retele interne

Retelele interne definesc posibilele trasee pe care entitatile si resursele le pot avea
de-a lungul prelucrarii in sistem, ele fiind optionale. Retelele interne sint alcatuite din
noduri conectate prin segmente de retea. Retelele interne se definesc grafic cu ajutorul
mouse-ului. Se pot defini mai multe retele interne iar una sau mai multe resurse si sau
entitati pot face parte din aceeasi retea. Transferul intr-o retea interna poate fi definit in
termeni de distanta si viteza sau timp. Distantele sint calculate automat in functie de scara
definita de utilizator.
Exista trei tipuri de retele interne: de trecere, care nu accepta trecerea si macara. O
retea interna de trecere este folosita pentru transfer deschis in care entitatile si resursele se
pot depasii una pe alta.

3.3.4. Resurse

O resursa poate fi: o persoana, o unealta, un vehicul sau orice alt obiect ce poate fi
folosit la:
- transportul materialelor intre locatii
- executarea unei operatii la o locatie
- intretinerea unei locatii sau a unei alte resurse care e nefunctionala.
Resursele pot fi statice sau pot fi atribuite unei retele interne. Un tip special de
resursa dinamica e o macara. Reguli decizionale oferite de ProModel pot fi folosite
pentru alocarea resurselor si pentru definirea prioritatilor de ridicare si livrare a
entitatilor. Caracteristicile de miscare a resurselor cum ar fi definirea vitezei, a
accelerarii, a decelerarii, timpilor de ridicare si livrare pot fi deasemenea specificate.

3.3.5 Procesarea

Acest element defineste secventa de procesare si fluxul logic al entitatilor intre

locatii. Timpii de operare la locatii, necesarul de resurse, regulile de procesare, relatia
intrari/iesiri, conditii de directionare si timpii de transfer pot fi descrisi folosind fereastra
de procesare.
Timpii de operare pot fi definiti cu ajutorul constantelor, functiilor, atributelor,
subrutinelor sau a expresiilor formate din combinatii ale acestora. Regulile de procesare
pot include secvente de tip IF-THEN-ELSE (daca-atunci-altfel), cicluri, blocuri de
instructiuni si subrutine. Instructiuni referitoare la rutine cum ar fi: GET, USE, JOINTLY
GET, impreuna cu expresii booleene si instructiuni ca ACCUM, JOIN, GROUP,
simplifica cerintele procesarii. Regulile de directionare predefinite sau definite de
utilizator furnizeaza flexibilitate in modelarea tuturor tipurilor de conditii de directionare.

3.3.6 Sosirile sau orarul de productie

 Deterministic, conditional sau stohastic sosirile pot fi modelate folosind fereastra de
sosiri. Fisierele externe incluzind orare de productie sau date referitoare la sosiri pot fi
citite in ProModel in fereastra “Arrivals”. Tipuri de distributie definite sau predefinite de
utilizator pot fi folosite pentru a defini timpii de sosire si cantitatile.

3.3.7 Schimburile sau orarul de lucru

ProModel ofera posibilitatea de a defini orare de munca si pauza prin intermediul

ferestrei “Shifts”. Orarele de munca si pauza sint definite grafic prin ora zilei si ziua
saptaminii. Resurselor sau locatiilor le sint apoi atribuite orare specifice. In plus, se pot
defini operatii care controleaza comportamentul locatiilor si al resurselor in momentul in
care nu sint in functiune si ceea ce se intimpla cu ele cit timp nu sint in functiune.

3.4 Elemente aditionale modelarii

ProModel ofera elemente de modelare aditionale folosite in instructiuni si expresii

pentru a defini decizii speciale si operatii logice intr-un model. Aceste elemente sint:
variabile, atribute, functii, distributii si costuri definite de utilizator.
Exista mai multe tipuri de elemente logice care pot fi definite de utilizator.

3.4.1 Atribute

Atributele pentru entitati si locatii pot contine valori reale sau intregi. Numele
locatiilor, resurselor si entitatiilor pot fii deasemenea atasate atributelor.

3.4.2 Variabile

Variabilele sint folosite pentru luarea deciziilor si pentru rapoartele statistice.

Valoartea unei variabile poate fi urmarita pe parcursul simularii si afisata. Acestea pot
avea valori intregi sau reale.
 3.4.3 Tablouri

Un tablou e o matrice de variabile continind valori multiple. Acestea pot fi

unidimensionale sau multidimensionale.

3.4.4 Macro-uri

Un Macro e o expresie complexa sau un set de expresii care poate fi definit intr-un
loc si poate fi folosit de cite ori e nevoie. Macro-urile pot fi de ajutor in situatii in care se
aplica o formula in mai multe locuri in interiorul modelului.

3.4.5 Subrutine

O subrutina e un bloc de instructiuni definite de utilizator careia i se pot transmite

valori si care la rindul ei returneaza valori. O operatie complexa executata in mai multe
locuri poate fi definita ca o singura subrutina si folosita astfel ca subrutina.
 3.4.6 Cicluri de sosiri, tabele de functii si distributii definite de utilizator

De exemplu o distributie definita de utilizator ce returneaza un timp de operare de 5

minute in proportie de 30% si un timp de operare de 8 minute in proportie de 70% poate
fi exprimat in fereastra “User distribution”.

3.4.7 Fisiere externe

Una din facilitatile puternice oferite de ProModel e posibilitatea de a citi si scrie

date din si in fisiere externe. De exemplu timpi de operare pot fi cititi dintr-un fisier Excel
folosind aceasta facilitate.

3.5 Costuri

Cu ajutorul modulului de costuri sepot lua decizii bazate pe costuri. Noi ferestre de
dialog permit monitorizarea costurilor asociate locatiilor, entitatilor si resurselor in timpul
rulari unui model. Pentru locatii se poate determina costurile necesare functionarii
locatiei respective. Pentru resurse costurile totale include costurile de folosire si costurile
de nefolosire a resursei. Pentru entitati costurile totale include insumarea tuturor
costurilor necesare procesarii entitatii la toate locatiile prin care aceasta trece la care se
adauga costurile de folosinta a resurselor si costul initial al entitatii.

3.6 Grafica

Grafica in ProModel e reala si usor de creat. Animatia visuala ajuta simularea sa

devina un mijloc de comunicare intre inginer si manager. ProModel ofera o complexa
biblioteca grafica cu posibilitatea de a crea si adauga elemente grafice noi. Editorul grafic
al ProModel ofera un set complet de unelte de desenare si o gama larga de culori.
Deasemenea editorul grafic are functii de scalare, rotire, copiere, editare, importare
grafice din fisiere externe fie ele 2D sau 3D (ex. AUTOCAD).

3.7 Interfata de rulare

Interfata de rulare este mediu ce da posibilitatea modificarii parametrilor modelului

(capacitati, timpi de operare, etc.) in timpul rularii. Interfata de rulare da posibilitatea de
a defini si simula scenarii.

3.8 Rularea simularii si animatiei

 Modelele pot fi rulate pe o perioada de timp predefinita sau pina in momentul in
care toate entitatile au fost procesate. Modelele pot rula cu sau fara animatie, animatie ce
mentine o rezolutie foarte buna la orice marime de scalare a modelului. Fereastra View da
posibilitatea de a defini si a accesa in mod foarte usor diferite zone ale modelului. Odata
definita o zona aceasta poate fi accesata in timpul rularii in mod manual sau prin
intermediul blocurilor de instructiuni. In timpul simularii se pot realiza statistici
referitoare la nivelul resurselor disponibile sau la valoarea curenta a oricarui element.
Fereastra de animatie este in esenta o fereastra virtuala ceea ce inseamna ca afisarea
animatiei este limitata doar de memoria calculatorului pe care se ruleaza modelul. Prin
renuntarea la animatie se poate mari viteza simularii.

3.9 Rapoartele statistice ale modelului

Prin alegerea statisticilor pentru resurse, locatii, entitati, variabile, etc. utilizatorii
pot personaliza afisarea rapoartelor finale. Statisticile sunt scrise la final intr-o baza de
date ce contine statistici iar informatiile din aceasta pot fi exportate mai apoi in fisiere de
diferite extensii, se pot afisa, printate sau plotate.

3.10 Opţiunile

Una dintre cele mai adaptive functionalitati oferite de ProModel se refera la

furnizarea posibilitatii de personalizare a mediului de modelare dupa preferintele
utilizatorului. Prin meniul View, se poate scala, afisa o scara dimensionala, seta directorul
de lucru al ProModel in care vor fi salvate toate modelele in lucru, librariile de icoane
grafice, se mai pot seta si marimile ferestrelor, modul de aparitie al acestora etc.
ProModel da de asemenea posibilitatea de a seta preferintele legate de dezvoltarea
modelelor. Marimea si tipul fonturilor folosite ale textelor, optiunea unor meniuri cu
continut abreviat sau nu. Se poate activa si afisarea adaugarea de explicatii in cazul
utilizatorilor incepatori.

3.11 Optimizarea

SimRunner Optimization este o utilitate de tip add-on a ProModel. SimRunner

transforma modelul simulat de catre utilizator intr-o masinarie ce furnizeaza cele mai
bune raspunsuri posibile in timp scurt. Procesul de optimizare opereaza pe un model
existent si executa operatii complexe de tip “what-if” realizand totodata analize si
optimizari in mod automat.
 Pentru fiecare proiect de optimizare, se specifica modelul ce urmeaza sa fie
analizat/optimizat, ce parametrii, factori trebuie schimbati si cum sa se masoare
performantele sistemului simulat. Se pot rula doua tipuri de proiecte cu ajutorul
SimRunner:
Nivel 1: Analiza optimizarii,
Nivel 2: Optimizarea simularii.
Nivelul 1 este un complex de experimente ce concluzioneaza daca schimbarea
factorilor de intrare afecteaza functia obiectiv si semnificatia efectelor.
Nivelul 2 realizeaza o serie de combinatii intre factorii de intrare in asa fel incat
acestia sa duca la atingerea celei mai bune valori a functiei obiectiv.
La randul sau SimRunner genereaza o serie de rapoarte:
1. Rapoarte ce contin date si care pot fi exportate in diferite formate;
2. Rapoarte de tip analiza
3. Grafice
Fiecare din acestea pot fi printate sau exportate in alte aplicatii.

3.12 Aplicatii de tip retele de distributie

Modelele simulate au avut mare importanta in multe companii fiind utilizate ca si

unelte folosite in luarea deciziilor si in planificare, de catre managerii din zona retelelor
de distribuie. ProModel ofera acuratete in reprezentarea mai multor “jucatori” implicati
intr-o singura linie destinata unui produs. “Jucatorii” pot fi reprezentati de catre furnizori,
depozite, clienti sau vehicole de transport. Toate acestea pot duce la o mai buna
sincronizare a cererilor, limitarea stocurilor etc.

3.13 Concluzii

Pana nu demult, companiile de productie nu au beneficiat de simulare intr-o foarte

mare masura in scopul imbunatatirilor continue, datorita timpului, expertizelor si
costurilor implicate in obtinerea de rezultate utile. ProModel este conceput pentru
companii de productie pentru a atinge nivelul maxim al beneficiilor aduse de tehnologiile
de simulare. Este destinat inginerilor, managerilor, analistilor de sisteme, contabililor si
analistilor financiari ca o unealta standard.