2015 Curs 7 VARIABILITATEA GENETICA. Variabilitatea genetic reprezinti ansamblul de fenomene care produc diferentele genetice dintre indivizii unei populafii precum si diferentele genetice intre populafii diferite, si se creeaz& diversitatea ce reprezinté o conditie esenfiala pentru evolutie. Existd 3 surse de variabilitate genetic: mutafiile, recombinarile si migrafile. Cele trei surse sunt interconectate, in sensul ci, mutafiile determin modificari in structura materialului genetic si creeaz fondul genetic caracteristic unei populafii. Migrafiile intre populatii diferite determina un potential genic nou, iar recombinarile din gametogeneza si fecundare produc 0 asociere a zestrei parentale intr-o combinajie noua si specifica descendentului. Mutatiile Mutatiile reprezint& orice modificare a secvenfei sau a aranjarii nucleotidelor din ADN. Aceste modificari sunt accidentale, permanente si ereditare, Procesul de producere a mutafiilor se numeste mutagenezé, iar factorii care determin’ mutatii se numese agenti mutageni. Organismul ce prezinti o astfel de modificare se numeste ‘mutant. Clasificarea mutatiilor se face dupa mai multe criterii: 1. dupa marimea materialului genetic afectat de mutatie a) mutatii genice - apar atunci cénd este afectata secventa de nucleotide a unei gene. Aceste mutatii pot interesa intreaga gend sau o parte a acesteia sau numai o pereche de nucleotide. Frecventa mutatiilor genice este de 10 “per locus si per generatie; b) mutatii cromozomiale - determina modificari in structura cromozomilor si in ordinea liniara a genelor de pe cromozom. Se pot pierde segmente cromozomiale, se pot cAstiga segmente cromozomiale prin delefii sau adifii, sau se pot rearanja seemente(in translafii). Frecventa este de 10 pe fiecare diviziune celulara; c) mutatii genomice - afecteaza cantitatea totala de material genetic si se caracterizeazi prin modificarea numarului diploid normal de cromozomi. Exista 1, 2 sau mai multi cromozomi in plus sau in minus (aneuploidie), sau exist seturi haploide in plus (poliploidie). Sunt cele mai frecvente mutafii la om, cu o frecvenfa de 10? per diviziune celulara. Mutatiile cromozomiale impreuna cu cele genomice sunt reunite intr-un singur grup care poarti numele de anomalii cromozomiale. 2. in functie de tipul de celula afectata de mutatie: a) germinale - conduc la formarea de gameti anormali, iar dupa fecundare vor transmite mutafia la generatia urmatoare rezulténd un individ cu toate celulele mutante (mutafii ereditare) ) somatice - vor forma o clona celular anormal prezenti numai in anumite fesuturi, rezultand un mozaicism somatic, nu se transmit generatiilor urmatoare. 3. in functie de cauza: a) spontane - se produc prin eroti de copiere in timpul replicarii ADN-ului, in majoritatea lor, aceste mutafii sunt corectate prin intermediul mecanismelor de reparare ale ADN-uluib) induse - apar in urma agresiunii unor factori fizici sau chimici (substante chimice ‘exogene, metabolifi reactivi sau radiajii ionizante). 4. in functie de consecinjele fenotipice, pot exista: @) mutafii neutre - sunt in majoritatea lor mutajii germinale produse in regiuni necodante ale ADN-ului si care nu au efect fenotipic. Genereaz variante alelice ce aledtuiese polimorfismele AD! ; 'b) mutafii benefice - produc o mai bun’ adaptare la mediu sau o rezisten{ mai mare la agresiunile factorilor extern, sat 0 crestere a ,aptitudinilor reproductive”; : ©) mutafii patogene - produc modificarea fenotipului, in sensul ci ele pot fi letale sau morbide, sau cresc susceptibilitatea la boal’. Mutatiile genice ; Mutafiile genice reprezinti modificari permanente si transmisibile in suecesiunea generatiilor ale secvenjelor nucleotidice sau ale aranjirii ADN- ului. Prin aceste modific&ri rezultd variante alelice ale seevenfei de ADN. Unele dintre aceste variante nu au efect fenotipic sau au efect fenotipic minim. Alte variante alelice produse prin mutatii, sunt implicate direct in producerea unor boli. Tipuri si mecanisme de producere a mutafiilor genice Mutafiile care afecteaza regiuni mici din genom se impart in dou mari categorii: 1. mutafii simple - localizate la o secvenf&i unicd de ADN, acestea sunt de obicei microleziuni ADN care intereseaz una sau céteva nucleotide; 2. recombinarile genice aberante - modificiri ce implicd schimburi intre dout secvenfe alelice sau nealelice de ADN, considerate macroleziuni ale ADN-ului care intereseazi o parte din gena sau chiar gena in intregime. in functie de modificarea produsa in secvenfa de nucleotide a ADN- categorii de mutafii: 1. substitutiile — implica, de reguld, inlocuirea unei singure perechi de baze azotate, 2. delefiile - reprezint& pierderea unuia sau mai multor nucleotide din secvenfa genei, mai rar se pierd parti din gen sau gena in intregime, 3. inserfiile - reprezint& introducerea a uneia sau mai multor nucleotide in gen’; cu 0 frecven& mic, se pot produce inserfii largi sau amplificarea unor secvente repetitive de céite trei nucleotide. Majoritatea mutatiilor sunt modificéri stabile sau fixe ale secvenjei de ADN. Recent ins& s-a descris 0 clas noua de mutatii, numite mutafii instabile sau dinamice, in care repetitii de céte trei nucleotide suferd expansiuni atunci cénd sunt transmise in succesiunea generafiilor. {in functie de tipul secvenjelor din structura genei ce pot fi modificate, mutatiile pot interesa secvenfele codante, adic& exonii, sau pot afecta secvenfele necodante, adicd intronii si regiunile laterale de reglare, acestea avind efecte fenotipice variate asupra expresici informatiei ereditare. lui se deosebesc 3 Sub: itutia unui nucleotid Substitutia unui nucleotid reprezinta inlocuirea unei perechi de baze din ADN-ul bicatenar. Este consideraté o mutatie i i bica Punctiforma, si este cel mai frecvent ti i intalnit la om. Existé doud tipuri de substitujii npeBETe 1. tranzitii - inlocuirea unei baze purinice sau pirimidinice cu 0 bazii de acelasi tip2. transversii - inlocuirea unei baze purinice cu una pirimidinicd sau invers. Efectele substitufiei asupra informatiei genetice, depind de localizarea intragenic& a mutatiei: in secventele codante, in secvenjele necodante sau in regiunile de reglare. In regiunile codante, substitutia se poate face intr-un codon sens sau intr-un codon non- sens, Substitutia intr-un codon sens poate produce: > un codon sens sinonim care semnificd acelasi aminoacid. Aceasté mutatie este fara efect asupra polipeptidului codificat de gena, mutatie neutra fenotipic si se numeste mutatie silentioasa sau mutatie sinonima. > un alt codon sens care semnifici un aminoacid diferit. Aceste mutatii se numesc nesinonime, ele altereaz& sensul unui codon si se numesc mutatii cu sens gresit. La randul lor, aceste mutatii pot fi de doud feluri: - conservative, atunci cand in polipeptid este inlocuit aminoacidul initial cu un alt aminoacid similar din p.d.v. chimic si functional si in acest caz efectul substitutiei asupra proteinei este minim; ~ neconservative, cénd aminoacidul inifial este inlocuit dup mutatie cu un altul diferit chimic si functional. Aceste mutafii neconservative sunt foarte frecvente la om, ele fiind implicate in 50% din patologia genetica umana. > un codon non-sens sau un codon stop prematur. Se formeazi un ARN mai scurt si dac& acesta este stabil, va produce o proteina mai scurt4 sau trunchiata care este de obicei instabila si degradabila. Aceste mutatii non-sens produc 12% din patologia genetica umana. Substitutia intr-un codon non-sens poate avea doua rezultate: > un codon sens - acesta semnificé un aminoacid, codonul stop este anulat si transcriptia va continua pana la urmtorul codon stop, rezulté un ARNm mai lung, care va codifica © protein’ anormala mai lung’. > un alt codon stop - mutafia este fra efect asupra proteinelor Deletiile si insertiile mici Reprezinta un sfert dintre mutatiile responsabile de producerea bolilor genetice la om. Exist doua aspecte: 1. cénd deletiile sau inserfile sunt un multiplu de trei nucleotide, se va produce lipsa sau aditia unor aminoacizi in proteine 2. cand deletiile sau inserfiile nu sunt multiplu de trei nucleotide, se produce o decalare sau defazare a cadrului de lectur& a genei, de la locul unde s-a produs mutatia. Acestea se humesc mutafii ale cadrului de lectura sau mutafii frame-shift” si produc o proteina trunchiata. Efectul fenotipic al mutatiilor genice Pot avea patru tipuri de efecte asupra functiei proteinei codificata de gena mutant in functie de tipul si de mecanismul de actiune: |. Pierderea functiei proteinei - numeroase mutatii determind pierderea totalA sau partiala a activitajii normale a genei si implicit a expresiei proteinelor. Aceste mutafii sunt la originea majoritatii bolilor cu transmitere recesiva, dar se Pot intdlni si in unele boli cu transmitere dominanta (hipercolesterolemia familiala), in care formele heterozigote sunt mult mai putin Brave decat cele homozigote. Pierderea a 50% din activitatea genei este suficienta pentru producerea bolii.2. Castigul de functie - miutafiile sunt mult mai rare si actioneazi fie prin cresterea nivelului de expresie a proteinei, fie prin cresterea abilitifii proteinei de a-si efectua functia normala. Achizitia unor proprietiji noi de cAtre proteina mutantd prin urmatoarele mecanisme: a) modificarea proprietitilor structurale ale proteinei care tinde si se polimerizeze; ) achizitia unor functii noi'; c) producerea unei proteine toxic 4) participarea polipeptidului mutant la formarea unor complexe multiproteice alaturi de proteine normale, rezultatul final fiind insi complexe anormale sau nefunefionale. 4. Expresia inadecvata a genei in timp, in spatiu sau ambele’, Cauzele si frecventa mutatiilor genice Mutatiile se pot produce spontan, natural, prin erori in cursul replic&rii ADN-ului sau pot fi induse de agengi mutageni, exogeni sau endogeni. 1. mutatiile spontane Se produc prin dow’ mecanisme: a) procesul de replicare al ADN-ului, in care enzimele ADN polimeraze controleazi imperecherea corecti a bazelor azotate i rareori apar erori. in timpul replicarii este posibil ca bazele azotate si se imperecheze gresit, ADN polimerazele corecténd in cea mai mare masura aceste erori. In ansamblu, erorile aparute in urma procesului de replicare au o frecvenfi de 50.000 de erori pe genom si pe zi. Organismul uman posed’ in afara de polimeraze gi alte sisteme de reparare ale erorilor ADN, ceea ce face ca in final, frecventa acestor erori sa fie extrem de mic’, de o imperechere gresita la 10° nucleotide. b) in conditii fiziologice, in afara replicarii, pot apare leziuni prin hidroliza unor resturi nucleotidice, cu aparitia unor situsuri fird baze azotate. Aparifia acestor situsuri va fi favorizata de temperaturi crescute si de acidifierea mediului celular. 2. mutatiile induse Apar in urma actiunii unor agenti mutageni externi sau interni a) agentii externi - sunt reprezentati de radiatiile UV, de radiatiile ionizante si de agenti chimici care pot produce alteriri in structura ADN-ului si care lasate nereparate conduc la aparitia mutatiilor. Pe primul loc ca frecvenfa se afl radiafiile UV care produc dimeri pirimidinici. Din punct de vedere al consecintelor, pe primul loc intre agenfii mutageni externi se afla fumul de figara, care este responsabil de producerea mai multor decese prin cancer decat orice alt agent mutagen cunoscut: hidrocarburile policiclice, agenti metilanti sau alchilangi, medicamente antitumorale, unele minerale sau metale. Radiatiile X si gama determina rupturi ale ADN-ului dar se consider& c& la om, aceste radiatii din surse naturale, profesionale sau medicale au consecinte genetice reduse datoriti eficacitatii mecanismelor de reparare. ») agentii mutageni endogeni - sunt reprezentati de speciile active de oxigen care produc pana la 20.000 de leziuni/genom/zi, unele molecule active de dimensiuni mici (adenozil- metionina) care pot produce pana la 600 de leziuni pe genomv/zi si produsii de peroxidare ai lipidelor (acroleina), care pot produce alteriri ale bazelor azotate. Organismul uman posed un sistem antioxidant, alcdtuit din enzime cum ar fi: superoxid dismutaza, catalaza sau * varianta al-antitripsind Pittsburg nu mai actioneazA ca o anti-elastaz8 ci ca un puternic inhibitor al factorilor de goagulare 7 Bena ce codifica precursorul peptidului pentru B-amiloid si produce forme precoce de boaltt Alzheimer Persistena ereditara a hemoglobinei fetaleson-peroxidaza, Acest sistem incearc& sa minimalizeze efectele agentilor, iar cand Ba desi agenfii pot produce modificiri ale bazelor ADN si rupturt Monormeovenja rmutafillor se exprim’ prin numar de mutafit _noiflocus/generatie si evalueaz4 prin determinarea incidenfei unor cazuri sporadice, no! ale unor boli dominante autozomale sau recesive legate de cromozomul X si care au 0 expresie clinicd usor de ut. . ‘eeunreevent®: 107 si 107, cu o frecvenja medie de 10°, adic& cel pufin una din 20 de persoane a primit de la unul din parinfi o gen mutant nous, eo ‘Aceste mutatii se pot produce in timpul gametogenezei, in cursul diviziunilor mitotice sau meiotice ale celulelor germinale. oo Celulele somatice sunt afectate de mutafii, ele efectuand un numa mare de replicar 5 diviziuni. Un organism uman adult are aproximativ 104 celule derivate din zigot, prin 10 diviziuni celulare. MUTATILE CROMOZOMIALE Sunt definite ca modifictri produse de 0 alterare vizibili a cromozomilor. Cele mai multe dintre anomaliile cromozomiale produc un dezechilibru genetic care determin& modificdri fenotipice : intarziere in crestere si dezvoltare, malformafii multiple, retard mental, tulburari de sexualizare si de reproducere, unele forme de cancer. ‘Au o frecvenf& relativ mare, aproximativ 8% dintre sarcinile recunoscute clinic si 1% dintre nou niscutii vii, Patologia cromozomiala este consideraté o problemi majori de sanatate publica. Clasificarea anomaliilor cromozomiale 1 in funcfie de momentul producerii lor, exist dou tipuri de anomalii: a. constitutionale - sunt prezente in’ momentul nasterii si isi au originea, de obicei, in gametogeneza unuia dintre parinti b. dobndite - apar ulterior in cursul vietii sub forma unor clone celulare anormale. Ex.: dupa consumu! cronic de anticoncepfionale pot apare rupturi cromozomiale 2. im funofie de modul de afectare a materialului genetic, sunt tre tipuri de anomalii a. numerice - reprezint modificarea numarului normal de cromozomi in raport cu setul diploid 2N = 46, Sunt de doua tipuri: *poliploidii - prezena in plus a unuia sau mai multor seturi haploide de cromozomi Ex.: 2N+N=3N triploidie, IN+N+N=4N tetraploidie. Produsii sunt avortati spontan precoce. *aneuploidii - prezenfa in plus sau in minus a unuia sau a mai multor cromozomi - in plus = hiperdiploidie (2N+1 trisomie) + in minus = hipodiploidie (2N-1 monosomie) b. structurale - modificarea structurii normale a cromozomilor in functie de efectul asupra fenotipului se impart in: * anomalii de structura echilibrate - nu se modi itativ materi , din celuld si nu au efect pe fenotip sau au efect Se ea ed * anomalii de structura neechilibrate i ‘i care mi i pee efect fenotipic. jodifici materialul genetic cantitativ si au c. fun male - sunt reprezentate de disomia uni i is c. fun : e parental caracterizat& prin pr acelasi individ a unei perechi de cromozomi care provine de la acelasi parinte pan prezenfa ta3. in funetie de numarul de celule afectate, anomaliile pot fi: 8. omogene - prezenfa anomaliei in toate celulele individului afectat b, mozaie celular — prezenja a doun sau mai multe linii celulare diferite prin numarul de cromozomi, dar care deriva din acelagi zigot 4. in functie de tipul de cromozom afectat, sunt anomalii: autozomale, gonozomale si mixte - cel pujin un autozom si un gonozom 5. in funtie de tipul de celula afectatt de anomalia cromozomiala 1. somatice - modific& fenotipul persoanei afectate b. germinale - nu modifica fenotipul, dar care se pot transmite descendentilor Consecinjele anomaliilor cromozomiale neechilibrate Sunt modificdri cantitative ale materialului genetic deoarece informatia genetic din cromozomii supranumerari sau din cei modificati este normalA calitativ. in general, fenotipul anormal este consecinta unui exces de +50% sau a unei lipse de - 50% de gene normale. Dezechilibrul genetic, indiferent de tipul stu, determind semne comune fenotipice: tulburairi de crestere, anomalii congenitale multiple, dermatoglife anormale, intérziere in dezvoltarea psiho-motorie si tulburai ale funcfiei de reproducere. Severitatea afectirii fenotipului depinde de urmatorii factori: 1, marimea dezechilibrului genetic - poliploidiile, trisomiile cromozomilor mari si monosomiile autozomale sunt letale, iar gravitatea trisomiilor autozomale viabile este direct proportionala cu mirimea cromozomilor (trisomia 13 mai grava decat trisomia 18). 2. tipul de anomalie - monosomiile sunt mai grave decét trisomiile si sunt letale pentru tofi autozomii si cromozomul Y. Aneuploidiile cromozomilor sexuali sunt mai pufin grave decat cele autozomale. 3. confinutul de gene si cantitatea de eucromatina sau heterocromatina a cromozomului ~ astfel se explic& de ce trisomia 21 este mai putin grav decat trisomia 22, desi ambi cromozomi sunt apropiafi ca marime. Anomaliile care intereseazi benzile de eucromatina sunt mai grave decat cele care intereseazA zonele de heterocromatina, 4. in funcjie de numarul de celule afectate - aneuploidiile omogene sunt mai grave decat cele in mozaic. Consecin{ele anomaliilor eromozomiale echilibrate Sunt asociate, de obicei, cu un fenotip normal, insi au consecinte reproductive importante: 1. blocarea gametogenezei datorit& sinapselor anormale intre cromozomii omologi, afectati de anomalia cromozomiala de structur, 2. producerea de gamefi anormali care dupa fecundare pot produce embrioni cu monosomii si/sau trisomii partiale, acesti embrioni se elimina ca avort spontan. S-a stabilit cf intre 3 - 6% dintre cuplurile sterile sau cu avorturi spontane repetate prezinta o anomalie cromozomiala echilibrata. Una din 400 de persoane aparent sindtoase din populatia generala poartd o translocatie si cel putin 4 din 1000 de persoane sunt purtitoare de anomalii cromozomiale echilibrate care pot da nastere unor tulburiri de reproducere majora. Freeventa gi cauzele anomaliilor cromozomiale Acestea au fost detectate in urmatoarele situajii:= 10% dintre gametii persoanelor adulte normale si fertile = 3% dintre fejii cu varsta de 10 sptimani = 2% dintre fejii de 16 sptiméni ~ 50-60% dintre avorturile spontane precoce - 10% dintre nou nascutii morfi ~ 1% dintre nou nascutii vii - 2% dintre sarcinile femeilor cu varsta peste 35 de ani in momentul conceptiei Cauzele aneuploidiilor Ele apar in urma unor erori de distributie a cromozomilor in timpul diviziunii celulare, prin mecanisme de nedisjunctie cromozomiala si/sau intarziere anafazicd. Cauzele acestor accidente cromozomiale sunt inci necunoscute, singura certitudine in etiologie este prezenfa varstei mateme peste 35 de ani in momentul conceptiei si care este asociatl cu o frecvenfa crescuta a trisomiilor. Riscul de nedisjunctie este de 1:1000 pentru femeile cu varsta de 25 de ani, este de 1:100 pentru mamele in varsta de 37 de ani gi 1:10 mame de 45 de ani. Cauzele anomaliilor cromozomiale de structura Mecanismul lor clasic de producere este cel de rupere al cromozomilor si de reunire anormala a capetelor cromozomilor rupti. Factorii care determina ruperea cromozomilor se numesc clastogeni si sunt considerati cauzele primare ale anomaliilor cromozomiale de structura. Recent, s-a dovedit ci rolul clastogenilor este minim si c& anomaliile cromozomiale de structura se produc spontan, foarte probabil prin erori de recombinare. Recombinirile genetice Recombinarile genetice reprezinti producerea unor combinafii genetice noi, prin rearanjarea materialului genetic cuprins in doua unitati genetice diferite {in functie de marimea unitafilor genetice implicate, genom, cromozom sau gena, exist 3 tipuri de recombinari: recombinare genomic, recombinare cromozomiala si recombinare intragenica. a) recombinarea genomic& Are loc in timpul fecundarii prin asortarea genomurilor din gametii parentali care se unesc pentru a forma zigotul. Cand se unese doi gamefi provenind de la 2 indivizi neinruditi si diferiti genetic, descendenfii acestora vor prezenta 0 vitalitate sporité, calitéti noi fat& de pirinti, o adaptabilitate mai bund si o fertilitate crescuta. Acest fenomen se numeste heterozis si este consecin{a heterozigotismului care se creeazi la descendenti in momentul in care se unesc gameti de la doi indivizi inruditi, gradul de heterogenitate scade si creste fenomenul de omogenizare genetica. Recombinarea genomic& este o important’ sursi de variabilitate cu conditia ca genomurile care se combind sé fie cét mai diferite genetic. b) recombinarea cromozomiald Se produce in cursul gametogenezei intre cromozomii omologi prin fenomenele specifice meiozei I. Poate avea loc intre cromozomi intregi (recombinarea intercromozomiala) sau poate avea loc intre parti ale cromozomilor omologi (recombinarea intracromozomiala).Recombinarea intercromozomiala se produce in anafaza meiozei I intre perechile de cromozomi omologi care se vor recombina intre ei si vor migra la intémplare c&tre polii fusului de diviziune (dansul cromozomilor). Recombinarea intracromozomiala sau procesul de crossing-over din profaza I sau recombinare genica (se va descrie fenomenul de crossing-over de la LP). c) recombinarea intragenici Se produce printr-un crossing-over inegal intre doua gene alele, rezultand o gena hibrid sau o fuziune genicd ce confine un fragment terminal dintr-o aleld si restul de secventa nucleotidica din ce-a de-a doua alela. Migratii Migratiile reprezinta transferul de gene prin deplasarea unui grup de indivizi dintr-o populatie in alta populatie genetic diferita, sub forma de emigrati si imigrari.