Professional Documents
Culture Documents
Pedo F
Pedo F
Stagiul 6
TRATAMENTUL PROTETIC
CAPELE PEDODONTICE
1
3. Incrustaţiile intra-extratisulare – INLAY-ONLAY – se fac de obicei pe
dinţii devitali, cu distrucţii coronare întinse.
4. Incrustaţiile cu crampon şi sau cu talon – uneori se pot folosi şi la copii
şi tineri. Tehnici sofisticate, se folosesc mai rar, datorită dificultăţilor de tehnică
şi a particularităţilor de comportament la aceste vârste.
b. Coroanele de înveliş
Sunt construcţii protetice, care se utilizează frecvent în terapia leziunilor
coronare, la copii şi tineri.
Din cadrul acestora, se folosesc în aceeaşi măsură, atât coroanele de
înveliş metalice, pastice, ceramice cât şi coroanele mixte
c. Coroanele de substituţie
Sunt confecţionate în laboratorul de tehnică dentară, îşi găsesc adeseori
utilizarea în terapia leiunilor coronare la copii.
Aceste proteze se confecţionează doar pe dinţi permanenţi cu apexul
închis.
d. Capele pedodontice
Rezolvarea propusă pentru distrucţiile coronare reprezentative a molarilor
temporari sunt coroanele (capele) pedodontice.
Capele pedodontice se indică în rmătoarele situaţii:
- restaurarea marilor distrucţii coronare a molarilor temporari
- ca mijloace de prevenţie a policariilor la indivizi cu potenţial cariogen
- ca menţinătoare a dimensiunii verticale de ocluzie
- ca mijloace de agregare sau de sprijin pentru diferite aparate ortodontice
- ca menţinătoare a lungimii arcadei
2
Capele pedodontice sunt confecţionate din aliaje de Ni-Cr. Ele sunt
prefabricate şi se comercializează în seturi de diferite dimensiuni corespunzător
unei game largi de diametre mezio-distale.
Prepararea bontului coronar este minimă şi interesează doar feţele
proximale şi faţa ocluzală. Unghiurile ocluzo-vestibulare şi ocluzo-orale se
bizotează doar. Convexităţile vestibulare şi orale se conservă pe cât posibil
pentru augmentarea retenţiei capei. Capele se adaptează după preparaţie cu
ajutorul foarfecei sau cu pietrele, apoi se netezesc cu discuri de cauciuc.
Adaptarea ocluzală se face în funcţie de antagonist, iar convexităţile vestibulare
şi orale se realizează cu un cleşte. Urmează o prelucrare finală şi o eventuală
lustruire, după care se face fixarea cu un ciment FOZ sau policarboxilat de Zn.
.Pentru dinţii frontali dacă testele de vitalitate sun pozitive, putem recurge
pentru rezolvarea cazului la materiale compozite, cu ajutorul coroanelor
conformator. Mulţi autori consideră drept soluţie de elecţie următoarea:
- îndepărtarea dentinei cariate;
- nivelarea smalţului la nivelul feţelor proximale şi a marginii incizale;
- prelucrarea prin şlefuire a întregii suprafeţe a bontului;
- protecţia suprafeţelor de dentină descoperită;
- adaptarea unui conformator;
- umplerea lui cu un material compozit;
- aplicarea acestuia pe bont pe durata polimerizării;
- prelucrarea finală
Punţile dentare
În dentaţia temporară, se poate utiliza un dispozitiv fix de tipul NANCE,
care este construit din două inele sau coroane metalice, care se aplică pe primii
molari. Ele sunt unite între ele cu o tijă sau sârmă, ce urmează curbura arcului
palatin şi pe care sunt fixaţi dinţii artificiali. Au multe dezavantaje!
3
Punţile adezive
Punţile adezive s-au impus de-alungul anilor, ca soluţii semipermanente în
edentaţia unidentară sau bidentară, datorită sacrificiilor dentare minime pe care
le pretind (pregătiri peliculare) şi a efectelor fizionomice deosebite.
Protezele mobilizabile
Protezele mobilizabile clasice sau scheletizate sunt foarte bine suportate
de copii, fiind soluţii terapeutice frecvent adoptate în practică, mai ales în
edentaţiile şi anodonţiile întinse sau extinse.
De menţionat că protezele mobilizabile clasice şi sau scheletizate trebuie
reoptimizate sau schimbate periodic, în funcţie de evoluţia şi dezvoltarea
aparatului dento-maxilar.