Why and How to Let Go of

Fear
By Bruce H. Lipton PhD on Tuesday October 3rd, 2017

The Science behind Collective Awareness

Scientists have known for a long time about the ‘biological
imperative’, an inherent mechanism that engages the drive to
survive. How it’s activated is unclear, but every organism, from a
bacterium to the most advanced creature, can read the
environment and sense whether its life is in danger or not. If it’s
under threat, the system engages the imperative, which activates
behaviors that will ensure survival. The immediate imperative for
personal survival is to breathe air, drink water, and eat food—all
the activities that support life. When forces outside the body
threaten life, the imperative will read the situation and engage
life-sustaining behaviors. These functions are not only activated in
the brain, but are also experienced in the gut as a feeling that the
situation is in some way life-threatening. I believe that’s what
civilization is experiencing right now.

1
The biological imperative is directing people to discover how to
become more secure, and the fundamental resolution to that
quest is to form community. It is important to understand that this
drive to be in community is not just an expression of our biological
imperative; it is also our evolutionary imperative. Our
consciousness is driving us to assemble and survive through the
creation and support of a global community.

The evolutionary imperative is simple to understand, and it can be

profoundly liberating—a way to transcend fear. Let me explain:
Over 30 years ago, my research as a cell biologist revealed that
the genes are not the key to organismal evolution. Instead, the
studies revealed that the cell membrane, the ‘skin’ of the cell, is
the ‘brain’ that controls behavior and gene activity. Protein
switches in the membrane respond to environmental signals by
translating the information and creating a life-sustaining biological
response. The relevance of this insight is that these protein
switches represent units of ‘perception,’ and the number of
perception units in the membrane is directly proportional to the
amount of awareness expressed by an organism.

We’re driven to survive by building safety through community.

2
According to this understanding, the nature of ‘consciousness‘ can
be directly correlated with the number of perception units that can
be deployed within what we might call the cell ‘mem-brain.’
This means there are physical limits to awareness. The first limit is
that perceptual protein switches cannot be stacked up in the very
thin cell membrane; they can only be distributed in the membrane
as a monolayer.

Picture an olive sandwich, where the olives represent perception.

Once the surface of the bread is covered with olives, you can’t
stack more olives on top. To add more olives, you need more
surface area—a bigger slice of bread. Evolution of consciousness
is directly proportional to the number of protein ‘olives’—
therefore, evolution is focused on making a bigger slice of bread,
increasing the surface area of the cell’s membrane.

Another physical limitation of awareness is reached when a cell

maximizes its amount of membrane surface area. For example,
the most primitive cells, bacteria, are surrounded by rigid
‘capsules’ (the equivalent of the exoskeleton found in insects,
clams, and lobsters). The physical limitation imposed by the
exoskeleton limits the amount of membrane a bacterium can
possess. Once the maximum amount of membrane was packed
into the bacterial capsule, evolution hit a wall. You can’t make a
‘smarter’ bacterium.
But evolution didn’t stop—it changed paradigms. Once you’ve
made the smartest bacterium, the next level of evolution is to
create a community of bacteria, wherein the bacteria can share
their awareness. On the physical plane, bacteria can communicate
with one another through the use of secreted chemical signals

3
(similar to hormones). Bacteria can also communicate by
releasing viruses that contain nucleic acids (DNA or RNA
programs)—information that can be picked up and utilized by
other members of the bacterial community. In addition, bacteria
can communicate by broadcasting vibrational energy fields.

Even bacteria create a community in order to share and increase

their awareness.
Over time, communities containing a variety of different bacterial
species, each with specialized traits, learned to support each
other’s lives. These communities surrounded themselves with a
membrane, taking control of the conditions in their shared
environment (for example, salt balance, pH control, temperature
control, and so forth). In understanding the relevance of
community, consider that each bacterium has a membrane
awareness of 1X consciousness, but a community of 100 bacteria
would have 100X+ amount of consciousness. With greater
consciousness, a community of bacteria has a better chance of
survival than an individual, free-living bacterium. These microbial
communities are called bacterial films.

We see a human as a single living organism. In truth, a human is

an integrated community of around 50 trillion amoebalike cells.

4
With further development, the bacterial film communities became
specialized and integrated, a development that led to a new
organism, an amoeba. While the amoeba is recognized as a single
cell, in truth it is a modified version of a bacterial community. For
the next million or so years, the amoeba was able to continually
expand its cell membrane surface area to an extent that an
amoeba’s awareness is 1,000 times greater than that of a single
bacterium.
Then, evolution stopped again because the amount of membrane
an amoeba can contain also has a size limitation. The amoeba,
which possesses an internal cytoskeleton, is somewhat like a
water balloon: You can fill a balloon with a small amount of water
and throw it around all day. But if you overfill the balloon, the
pressure will cause the balloon to rupture. Similarly, if an
amoeba’s membrane-bound mass of cytoplasm becomes too
large, the membrane will rupture. The profound point is that an
amoeba can only grow to a certain size—and no bigger. You can’t
make a ‘smarter’ amoeba.

Each one of us is a community of cells and their collective

awareness.

5
But evolution didn’t stop here, either. When amoebas maximized
their membrane surface area, they came together to form
communities of amoebas to share awareness and advance
evolution. All the visible plants and animals are actually integrated
communities of amoebalike cells. For example, we see a human as
a single living organism. In truth, a human is an integrated
community of around 50 trillion amoebalike cells.

How the Human Brain Increases Awareness

Like the rigid capsule that limits the ‘mem-brain’ of the bacterium,
a mammalian brain is limited by the size of the skull. In more
primitive mammals, such as a rat, the brain is a round and smooth
vesicle filling the cranium. But in human evolution, expanding the
human brain’s surface area resulted in folding the brain—the
characteristic furrows and ridges. The more folds in the brain, the
greater the surface area the skull can accommodate—and
consequently, the more awareness it manifests.
Inevitably, the human brain could no longer enlarge because it
completely filled the skull, and evolution hit another wall. But, of
course, it didn’t stop. Once the smartest human was created, the
next level of our evolution led humans to form communities to
share awareness. First there were clans, then tribes, then states,
and then nations as humans assembled into larger communities.
When humans were in small, scattered tribes, their shared
awareness led them to create simple technologies, such as spears
and flint cutting stones. When human groups grew into massive
communities, their shared awareness led to the creation of
computers and rocket ships. Right now, human civilization is on
the verge of creating a new multi-human organism. What we
experience as upheaval is leaving behind more primitive versions
of human communities to create a new, more inclusive version
where each human is a ‘cell’ in the evolving super-
organism, humanity.

6
As our communities expanded from their primitive forms, so too
did our awareness.
This evolutionary jump is facilitated most recently by the
development of a global human nervous system—the Internet, a
nervous system that can connect 7–8 billion human ‘cells’ into one
giant community with shared awareness. The Millennial
generation that grew up with the Internet is not a local
community, but a global one. The old divisions between humans—
not just borders and physical walls, but the psychosocial barriers
like sexual orientation, religion, and race—are collapsing. The next
leap of human civilization will be the realization of the United
States’ logo: E pluribus unum, “out of many, one.” We are all in
this together; we are all cells in the body of an evolving humanity.
In fact, we are now living healthier, happier, more peaceable lives,
and for far longer than ever before in history. The level of violence
in the world has rapidly decreased, and yet we are as frightened
as ever—perhaps more frightened. We are becoming more
sensitive to our global ‘autoimmune’ disease. Our increasingly
interconnected community is leading us to experience the anguish
of every terrorist attack, every death by famine, every act of
abuse. The deaths of a handful of people can now spark the
worldwide outrage that once required thousands or even million of
7
deaths. For our evolution to continue, this self-destruction must
cease.
The Elephant in the Room

Five times in the history of Earth, life was thriving, and then some
event—an asteroid crashing into the planet or a massive geologic
upheaval—upended the environment and anywhere from 70 to 90
percent of all life forms died out. Today, human behavior has
precipitated the sixth mass extinction, and we’re losing species
faster than previous extinctions. One survey estimates that 62
percent of the animals that were on Earth in 1970 are already
gone. A recent international report predicts that by 2048—just 30
years from now—there will be no fish in the ocean because of
human overfishing, destruction of the breeding grounds, and
human-derived pollution of the seas. One NASA report predicts
that industrial civilization will experience an irreversible collapse
within two to three decades. One way or another, change is
happening.
Every citizen and every country is now a player in this process. For
example, thanks to improved technology and increasingly strict
regulations, air pollution in California has steadily declined over
the last three decades. But now it’s rising again because the air
pollution of the developing industrial nations of China and India is
being delivered to California by global airstreams. We are all
aboard the same ‘spaceship.’

8
We are transforming primitive human communities into more
inclusive ones.
Environmental catastrophes in one country inevitably cross
geographical barriers and borders. Such problems are global
threats, affecting humans everywhere, and they require global
solutions. The fact that our civilization is on the verge of a
massive breakdown is the impetus to build a global community on
a new and sustainable foundation. This is our next evolutionary
step, a participatory evolution wherein all of us must work
together to create a new, sustainable organism.
I’m not saying we’re going to make the evolutionary leap to
survive. For example, most history books say that civilization
started 5,000 years ago in the Fertile Crescent between the Tigris
and Euphrates rivers. Recently, however, the remains of an
advanced civilization has been discovered at Göbekli Tepe in
Turkey—a civilization that ended over 10,000 years ago. But
natural processes did not cover the city; it was manually buried
with rocks and dirt. Who were these people, why did they leave,
and where did they go? We don’t know. However, by dating the
artifacts, scientists have established that they left after the onset
of global climate change. When the city existed, the environment
provided food to feed a large population. Today, the region is a
9
desert. Apparently, climate change altered the environment to the
extent that food was no longer available and the population had to
move on. The difference is that we, in the 21st century, don’t have
another place to go.
What to Do Now

Each of us is living in a field of energy—and each of us contributes

to that energy through our consciousness. Each human is like a
tuning fork whose brain is vibrating at a specific frequency.
Therefore, a whole community can vibrate in harmony. By
definition, the collective community manifests an energy field that
is powerful and palpable enough to support the individuals sharing
that field. When you experience this energy, it has reassuring and
calming effects that will make you want to stay in this field for
your safety and security. And increasing the size of the field is
clearly the evolutionary path toward a sustainable new humanity.
Fear and fighting and protest cannot build the field.

The path toward a sustainable new humanity is a harmonious

collective community.

The Don’ts and Dos of Evolution

Because you are an energy field…

10
1. Don’t try to change other people
If you go in to change negative energy with your positive energy,
it’s called destructive interference. You lose your energy, they lose
their energy, and nobody gains anything in the process.
Do: Focus on yourself and finding like-minded people to create a
community in which all your energies are enhanced.
2. Don’t try to change the system
If you charge in with your wonderful energy to try to change it,
your energy will be canceled. You’ll come out with your tail
between your legs, asking, “What the hell was that all about?”
Do: Put your energy into constructing a new system. If you build a
better system, people in the old one will gravitate to the new one.
3. Don’t spend your life protesting
Your life is energy. Too much protesting will cost you your life,
because the system is not going to feed the energy you need for
your protests.

Do: Find out who’s protesting with you. Gather them together and
step out of the system. Use your energy for construction rather
than destruction, and find other compatible communities.
That’s constructive interference; when energies come together
and multiply each other.
4. Don’t become frightened or angry or burned out
These responses create walls that block your evolution and
everyone else’s.

Do: Create the best and healthiest and happiest experience for
yourself—and share it with the community.
e ce și cum să renunțăm la frică Dr. Bruce H. Lipton, marți, 3 octombrie
2017 Știința din spatele conștiinței colective Oamenii de știință știu de mult
timp despre "imperativul biologic", un mecanism inerent care angajează
unitatea de supraviețuire. Modul în care este activat este neclar, dar fiecare
organism, de la o bacterie la cea mai avansată creatură, poate citi mediul și
poate simți dacă viața este în pericol sau nu. Dacă este amenințată,
sistemul se implică în imperativul care activează comportamentele care vor
asigura supraviețuirea. Obligația imediată pentru supraviețuirea personală
este aceea de a respira aerul, de a bea apă și de a mânca alimente - toate
activitățile care susțin viața. Când forțele din afara corpului amenință viața,

11
imperativul va citi situația și va angaja comportamente care susțin viața.
Aceste funcții nu numai că sunt activate în creier, dar sunt, de asemenea,
experimentate în intestin ca un sentiment că situația este într-un fel pune
viața în pericol. Cred că asta simte acum civilizația. Imperativul biologic îi
îndrumă pe oameni să descopere cum să devină mai siguri, iar rezolvarea
fundamentală a acestei căutări este formarea comunității. Este important să
înțelegem că această dorință de a fi în comunitate nu este doar o expresie
a imperativului nostru biologic; este, de asemenea, imperativul nostru
evolutiv. Conștiința noastră ne determină să ne adunăm și să supraviețuim
prin crearea și susținerea unei comunități globale. Imperativul evolutiv este
simplu de înțeles și poate fi profund eliberator - o cale de transcendere a
fricii. Lasă-mă să explic: Peste 30 de ani în urmă, cercetarea mea ca biolog
de celule a arătat că genele nu sunt cheia evoluției organismului. În schimb,
studiile au arătat că membrana celulară, "pielea" celulei, este "creierul" care
controlează comportamentul și activitatea genetică. Proteinele din
membrană răspund la semnalele de mediu prin traducerea informațiilor și
crearea unui răspuns biologic durabil. Relevanța acestei înțelegeri este că
aceste switch-uri de proteine reprezintă unități de "percepție", iar numărul
de unități de percepție din membrană este direct proporțional cu cantitatea
de conștientizare exprimată de un organism. Noi supraviețuim prin
construirea de siguranță prin intermediul comunității Noi suntem conduse
să supraviețuiască prin construirea de siguranță prin intermediul
comunității. Conform acestei înțelegeri, natura "conștiinței" poate fi direct
corelată cu numărul de unități de percepție care pot fi desfășurate în cadrul
a ceea ce am putea numi celulele "mem-creier". Aceasta înseamnă că
există limite fizice de conștientizare. Prima limită este că comutatoarele
proteice perceptuale nu pot fi stivuite în membrana celulară foarte subțire;
acestea pot fi distribuite numai în membrană ca monostrat. Imaginați un
sandvici de măsline, în care măslinele reprezintă percepția. Odată ce
suprafața pâinii este acoperită cu măsline, nu mai puteți alimenta mai multe
măsline. Pentru a adăuga mai multe măsline, aveți nevoie de mai multă
suprafață - o felie mai mare de pâine. Evoluția conștiinței este direct
proporțională cu numărul de măsline de proteine - de aceea, evoluția se
concentrează pe obținerea unei felii mai mari de pâine, mărind suprafața
membranei celulei. O altă limitare fizică a conștientizării este atinsă atunci
când o celulă își maximizează cantitatea de suprafață a membranei. De
exemplu, celulele cele mai primitive, bacteriile, sunt înconjurate de capsule
rigide (echivalentul exoscheletului găsit în insecte, scoici și homari).
Limitarea fizică impusă de exoscheletă limitează cantitatea de membrană
pe care o poate deține o bacterie. Odată ce cantitatea maximă de
membrană a fost împachetată în capsula bacteriană, evoluția a atins un
perete. Nu poți să faci o bacterie "mai inteligentă". Dar evoluția nu sa oprit -
12
a schimbat paradigmele. Odată ce ați făcut cea mai inteligentă bacterie,
următorul nivel de evoluție este de a crea o comunitate de bacterii, în care
bacteriile pot împărtăși conștiința lor. Pe planul fizic, bacteriile pot comunica
între ele prin folosirea semnalelor chimice secretate (similare hormonilor).
Bacteriile pot comunica și prin eliberarea de viruși care conțin acizi nucleici
(programe ADN sau ARN) - informații care pot fi preluate și utilizate de alți
membri ai comunității bacteriene. În plus, bacteriile pot comunica prin
difuzarea câmpurilor de energie vibratorie. Bacteriile creează
comunitățiEven bacteriile creează o comunitate pentru a le împărtăși și a le
crește gradul de conștientizare. De-a lungul timpului, comunitățile care
conțin o varietate de specii bacteriene diferite, fiecare cu trăsături
specializate, au învățat să-și susțină viața celuilalt. Aceste comunități s-au
înconjurat cu o membrană, preluând controlul asupra condițiilor în mediul
lor comun (de exemplu, balanța sarelor, controlul pH-ului, controlul
temperaturii și așa mai departe). În înțelegerea relevanței comunității,
considerați că fiecare bacterie are o conștientizare cu membrană a
conștiinței 1X, dar o comunitate de 100 de bacterii ar avea 100X + cantitate
de conștiință.
Cu o constiinta mai mare, o comunitate de bacterii are o sansa mai buna de
supravietuire decat o bacterie individuala, libera-viu. Aceste comunități
microbiene sunt numite filme bacteriene. Vedem un om ca un singur
organism viu. Într-adevăr, un om este o comunitate integrată de aproximativ
50 trilioane de celule amoebalice. Cu o dezvoltare ulterioară, comunitățile
de film bacteriene au devenit specializate și integrate, o dezvoltare care a
condus la un nou organism, o amoeba. În timp ce amoeba este
recunoscută ca o singură celulă, în realitate este o versiune modificată a
unei comunități bacteriene. Pentru următorii milioane de ani, amoeba a
reușit să-și extindă continuu suprafața membranei celulare într-o asemenea
măsură încât gradul de conștientizare al amoeboidei este de 1.000 de ori
mai mare decât cel al unei singure bacterii. Apoi, evoluția a încetat din nou,
deoarece cantitatea de membrană pe care o amoeba o poate conține are și
o limitare a dimensiunii. Amoeba, care posedă un citoschelet intern, este
cam ca un balon de apă: puteți umple un balon cu o cantitate mică de apă
și îl puteți arunca toată ziua. Dar dacă supraîncălziți balonul, presiunea va
provoca ruperea balonului. În mod similar, dacă masa de citoplasmă a
membranei amoebe devine prea mare, membrana se va rupe. Punctul
profund este că o amoeba poate crește doar la o anumită dimensiune - și
nu mai mare. Nu poți să faci o amoeba "mai inteligentă".
Fiecare dintre noi este o comunitate de celule și conștiința lor colectivă. Dar
evoluția nu sa oprit și aici. Atunci când amoebii și-au maximizat suprafața
membranei, s-au adunat pentru a forma comunități de amoebas pentru a
13
împărtăși conștientizarea și evoluția în avans. Toate plantele și animalele
vizibile sunt, de fapt, comunități integrate de celule amoebalice. De
exemplu, vedem un om ca un singur organism viu. Într-adevăr, un om este
o comunitate integrată de aproximativ 50 trilioane de celule amoebalice.
Modul în care creierul uman crește gradul de conștientizare Ca și capsula
rigidă care limitează "mem-creierul" bacteriei, creierul unui mamifer este
limitat de mărimea craniului. La mamifere mai primitive, cum ar fi un
șobolan, creierul este o veziculă rotundă și netedă care umple craniul. Dar
în evoluția umană, extinderea suprafeței creierului uman a dus la plierea
creierului - brazde și creastături caracteristice. Cu cât sunt mai multe pliuri
în creier, cu atât este mai mare suprafața pe care craniul o poate găzdui -
și, prin urmare, cu cât mai multă conștiință se manifestă. Inevitabil, creierul
uman nu se mai putea mări, deoarece a umplut complet craniul, iar evoluția
a lovit un alt perete. Dar, desigur, nu sa oprit. Odată ce cel mai inteligent om
a fost creat, următorul nivel al evoluției noastre a determinat oamenii să
formeze comunități pentru a împărtăși conștiința. Mai întâi au existat
clanuri, apoi triburi, apoi state și apoi națiuni ca și oameni, adunați în
comunități mai mari. Atunci când oamenii se aflau în triburi mici,
împrăștiate, conștiința comună le-a determinat să creeze tehnologii simple,
cum ar fi sulițele și pietrele de tăiat cu pietre. Atunci când grupurile umane
au crescut în comunități masive, conștiința lor comună a condus la crearea
de computere și nave de rachete. Chiar acum, civilizația umană se află pe
punctul de a crea un nou organism multi-uman. Ceea ce trăim ca o
revoluție lasă în urma versiunilor mai primitive ale comunităților umane să
creeze o nouă versiune mai cuprinzătoare, în care fiecare om este o
"celulă" în superorganismul evolutiv, omenesc.
Pe măsură ce comunitățile noastre s-au extins de la formele lor primitive, și
conștiința noastră. Această saltare evolutivă este facilitată cel mai recent de
dezvoltarea unui sistem nervos uman la nivel global - Internetul, un sistem
nervos care poate conecta 7-8 miliarde de celule "umane" într-o comunitate
uriașă cu o conștiință comună. Generația milenară care a crescut cu
Internetul nu este o comunitate locală, ci o comunitate globală. Vechile
diviziuni dintre oameni - nu doar frontierele și zidurile fizice, ci barierele
psihosociale precum orientarea sexuală, religia și rasa - se prăbușesc.
Următorul salt al civilizației umane va fi realizarea emblemei Statelor Unite:
E pluribus unum, "din multe, unu". Suntem cu toții împreună în asta; noi toți
suntem celule în corpul unei omeniri în evoluție. De fapt, acum trăim vieți
mai sănătoase, mai fericite, mai pașnice și mult mai mult decât oricând în
istorie. Nivelul violenței în lume a scăzut rapid, dar totuși suntem la fel de
înspăimântați ca oricând - poate chiar mai înspăimântați. Suntem din ce în
ce mai sensibili la boala globală "autoimună". Comunitatea noastră din ce

14
în ce mai interconectată ne conduce să experimentăm durerea fiecărui atac
terorist, fiecare moarte prin foamete, orice act de abuz. Moartea unei mii de
oameni poate provoca scandaluri la nivel mondial, care odată necesită mii
sau chiar milioane de decese. Pentru ca evoluția noastră să continue,
această autodistrugere trebuie să înceteze. Elefantul din cameră De cinci
ori în istoria Pământului, viața era înfloritoare, iar apoi un eveniment - un
asteroid care se prăbușește pe planetă sau o revărsare geologică masivă -
a înclinat mediul înconjurător și undeva de la 70 la 90% din toate formele
de viață au dispărut. Astăzi, comportamentul uman a precipitat cea de-a
șasea extincție în masă și pierdem specii mai repede decât extincțiile
anterioare. Un sondaj estimează că 62% din animalele care au fost pe
Pământ în 1970 au dispărut deja. Un raport internațional recent prezice că
până în 2048, la doar 30 de ani de acum, nu va mai exista pește în ocean
din cauza pescuitului excesiv al omului, a distrugerii terenurilor de
reproducere și a poluării mării cauzate de om. Un raport al NASA prezice că
civilizația industrială va avea un colaps ireversibil în decurs de două până la
trei decenii. Într-un fel sau altul, schimbarea se întâmplă. Fiecare cetățean
și fiecare țară este acum un jucător în acest proces. De exemplu, datorită
tehnologiei îmbunătățite și a reglementărilor tot mai stricte, poluarea aerului
din California a scăzut în mod constant în ultimele trei decenii. Dar acum
este din nou în creștere, deoarece poluarea atmosferică a națiunilor
industriale în curs de dezvoltare din China și India este livrată la California
de către fluxurile globale de aer. Suntem toți la bordul aceleiași "nave
spațiale".
Noi transformăm comunitățile primitive umane în cele mai incluzive.
Catastrofele de mediu într-o țară în mod inevitabil traversează bariere
geografice și granițe. Asemenea probleme sunt amenințări globale, care
afectează oamenii de pretutindeni și necesită soluții globale. Faptul că
civilizația noastră se află la marginea unei dezastre masive este impulsul de
a construi o comunitate globală pe o bază nouă și durabilă. Acesta este
următorul nostru pas evolutiv, o evoluție participativă în care toți trebuie să
lucrăm împreună pentru a crea un organism nou, durabil. Nu spun că vom
face saltul evolutiv să supraviețuiască. De exemplu, majoritatea cărților de
istorie spun că civilizația a început acum 5000 de ani în Semilul Fertil dintre
râurile Tigris și Eufrat. Recent, totuși, rămășițele unei civilizații avansate au
fost descoperite la Göbekli Tepe din Turcia - o civilizație care sa încheiat
acum mai bine de 10.000 de ani. Dar procesele naturale nu au acoperit
orașul; a fost îngropat manual cu roci și murdărie. Cine erau acești oameni,
de ce au plecat și unde au plecat? Nu știm. Cu toate acestea, prin datarea
artefactelor, oamenii de știință au stabilit că au plecat după declanșarea
schimbărilor climatice globale. Când orașul a existat, mediul înconjurător a

15
oferit hrană pentru a hrăni o populație mare. Astăzi, regiunea este un
deșert. Aparent, schimbările climatice au modificat mediul în măsura în care
produsele alimentare nu mai erau disponibile și populația trebuia să treacă
mai departe. Diferența constă în faptul că noi, în secolul XXI, nu avem alt
loc de plecat. Ce e de făcut acum Fiecare dintre noi trăiește într-un câmp
de energie - și fiecare dintre noi contribuie la această energie prin conștiința
noastră. Fiecare om este ca o furculiță a cărei creier vibrează la o anumită
frecvență. Prin urmare, o întreagă comunitate poate vibra în armonie. Prin
definiție, comunitatea colectivă manifestă un câmp energetic care este
suficient de puternic și palpabil pentru a susține indivizii care împărtășesc
acest domeniu. Atunci când experimentezi această energie, are efecte
liniștitoare și calmative care te vor face să rămâi în acest domeniu pentru
siguranța și siguranța ta. Și creșterea dimensiunii câmpului este în mod clar
calea evolutivă către o umanitate nouă durabilă. Frica și lupta și protestul
nu pot construi câmpul.
Calea către o nouă umanitate durabilă este o comunitate colectivă
armonioasă. Dontele și Dosul Evoluției Pentru că ești un câmp energetic ...
1. Nu încercați să schimbați alte persoane Dacă te duci să schimbi energia
negativă cu energia ta pozitivă, se numește interferență distructivă. Vă
pierdeți energia, își pierd energia și nimeni nu câștigă nimic în acest proces.
Faceți-vă: Concentrați-vă pe voi înșivă și găsindu-vă oameni asemănăți
pentru a crea o comunitate în care toate energiile voastre sunt îmbunătățite.
2. Nu încercați să schimbați sistemul Dacă vă încărcați energia minunată
pentru a încerca să o schimbați, energia voastră va fi anulată. Veți ieși cu
coada între picioare, întrebându-vă: "Ce naiba a fost vorba?" Faceți: Puneți-
vă energia în construirea unui nou sistem. Dacă construiți un sistem mai
bun, oamenii din cel vechi vor gravita la cel nou. 3. Nu vă petreceți viața
protestează Viața ta este energie. Prea multe protestări vă vor costa viața,
deoarece sistemul nu va alimenta energia de care aveți nevoie pentru
protestele dvs. Faceți: Aflați cine protestă cu dvs. Adunați-le împreună și
ieșiți din sistem. Utilizați energia pentru construcții mai degrabă decât
pentru distrugere și găsiți alte comunități compatibile. Aceasta este o
interferență constructivă; când energiile se reunesc și se înmulțesc
reciproc. 4. Nu fiți înspăimântați sau furioși sau arși Aceste răspunsuri
creează pereți care blochează evoluția dvs. și a celorlalți. Faceți: Creați cea
mai bună și mai bună și mai bună experiență pentru dvs. - și împărtășiți-o
cu comunitatea.

16