ieromonah Makarios Simonopetritul Triodul explicat Mistagogia timpului liturgic Editia a Ia Traducere diac. Ioan I. Ica jr gn. Sidatn [edn A ful. 2005 DEIsIS Sibiu 2008liturgic e&ruia ii apartin si o etapa in vederea celebrarii Patimii care scandeaz& si misoar& continuitatea efortului ascetic. Pe un plan diferit, cele sase s&ptiméni ale Postului Mare propriu-zis reproduc aceste dou dimensiuni ale calificarii timpului prin suprapune- rea ciclului comemortrilor din zilele de simbata si duminic& peste conti- nuitatea efortului urmarit in cele cinci zile de post. in acest caz, aspectul progresului.continuu pana in Saptiména Mare trece in plan secund, pen- tru a ceda primul loc simbolismului centrului, reprezentat de Saptaména Crucii, care determin doud grupuri simetrice. Am putea incerca si reprezentim ansamblul acestor doua dimensiuni prin urmAtorul tablou: Durminica Vamesului i Fariseulut Duminica Fi Rispitor ‘Sémbata Morilor Catehez’ Perioada Duminica Lasatului de came pregatitoare pregititoare a Infricos8toarei Judecati Sambata Ascefilor Duminica Lasatului de branzi a Tzgonirii din Rat Sdmbita Gfintulul Teodor Duminica Ortodoxici cielul dogmatic {| Sambita aa Duminica Sfantului Grigorie Palama ‘Sambata a Il-a Postal Mare | Duminica Sfintei Cruci ‘Sambata a TV-a Duminica Sfintului loan Scdrarul Catehezi Joia Canonutui Mare ciclul ascetic Sambata Acatistului Duminica Sfintei Maria Egipteanca Sambata lui Lazir Duminica Stilptrilor ~Triduum’-ul Mirelui Inijiere | Sptimana Mare | Joia Mare ridwum’”-ul Pascal PASTELE,m2 Perioada pregatitoare Abordand deja, gratie studiului detaliat al ciclului oficiilor, un numar de puncte privitoare la teologia duhovniceasc& a Triodului, ne vom limita studiul structurii sale la evidentierea elementelor ce permit ilustrarea ipotezelor avansate in capitolele anterioare, fara a face o analiz8 aprofun- data a fiecdrei sarbaitori, lucru ce ne-ar duce mult prea departe. ‘Asa cum s-a remarcat deja, trebuie si distingem intre rafiunile istorice ale instituirii s&rbatorilor si perioadelor, ca si ale celor patru sAptimani bregititar, si feta lor duhovniceasck, Oda irate In Trio, cesta au fost asi utand dobandi o semnificatie extrem de diferita de cea pentru care au fost instituite. Astfel, perioada preghtitoare s-a extins progresiv de la a opta sptiméng de post — actuala Saptimdng a Lisatului de brénzi — pnd la a zecea siptiménd inainte de Paste, stituita definitiv abia in secolul XII si care a completat ciclul actual. Dar in planul functional, adic& al Economiei duhovnicesti a Triodului, trebuie mers de la Duminica Vamesului si Fariseului pana la Duminica Lasatului de brénza pentru a infelege cum anume aceast& perioad&, instituit initial din rafiuni mai cu seama politice, s-a armonizat cu ansamblul Postului Mare ca o pregatire treptata in vederea postului gi pocaintei. in acest stu- diu trebuie, asadar, s& distingem intre aspectul istoric, care pleacd de la Saptimana lasatului de brinz’, mergénd pénd la adaugarea finala a Stp- tmanii Vamesului si Fariseului, si aspectul duhovnicese care incepe odati cu Duminica Vamesului si Fariseului L2a Determinarea istoricd a structurii perioadei pregatitoare Potrivit Cronografiei lui Teofan (scrisa intre anii 810/811-814/815), Suptimdna Lasatului de came ar fi fost instituita in secolul VI. Poporul 289Constantinopolului ar fi impus imptratului Iustinian postirea unei sipti- méni suplimentare abjindndu-se spontan de la carne, contrar ordinelor Iimparatului! Dar studiul Cronicii ui [oan Malalas (secolul V1), sursa lui Teofan’, ne permite si corectim informafiile furnizate de aceasta, E pro- babil cd termenul de ,Duminica Lasatului de carne” (apokreo) pe care 0 utilizeazi amandoua nu corespundea actualei sdptiméni a noua inainte de Paste, ci ocupa locul ,Duminicii Lasatului de brinz&” (pyrophagia), progatind astfel instituirea definitiv’ a Saptiménii Lasatului de brénz’ incadrata de aceste dou’ duminici’, intr-adevar, Saptaména Lasatului de branz& era att de solid implantata in secolul IX, c& a putut plrea lui Teofan c& a fost instituitt in epoca lui Tustinian. Mai corect, Sinaxarul Triodului situeaz’ ins& aceasta introducere in epoca lui Heraclie, semna- lind ins c4 adevaratul motiv al extinderii perioadei pregttitoare st in zelul credinciosilor de a se pregati cum se cuvine in vederea postului‘. ‘Marturia araba a patriarhului melchit Eutihie al Alexandriei (933-940) ne aratf c&, daca introducerea unei siptméni suplimentare trebuie legati de Heraclie, motivul nu este anecdota relatatd de Teofan, ci corespunde ‘mai degraba unui eveniment de ordin politic’, {in epoca in care Heraclie a trebuit si duct un rizboi dificil impotriva invadatorilor persani pentru a ajunge s& recucereasca in cele din urmi Terusalimul®, disputele intre adeptii unui Post Mare de gapte sau opt sip- taméni si polemica impotriva monofizitilor legata de aceasta au atins apogeul in Palestina’, Pentru a-si asigura sprijinul pretios al provinciilor »monofizite” pentru campaniile sale, imp&ratul a favorizat tentativele de reconciliere si compromis intre ortodocsi si ,.monofizifi". Acesta a fost motivul fundamental al elaboriri teoriei monotelite ale cireitulburari sunt cunoscute’, precum gi al tentativei de a uni cele doua partide impar- fite in privinja postului, propunind o a opta siptimand de post partial, pentru a mulfumi partizanii ambelor tabere. ,Monofizitii” au refuzat ins& orice compromis atat in plan dogmatic, cét si disciplinar, astfel incat pro- iectul de ,unire” al imparatului Heraclie a esuat lamentabil si n-a avut alt efect decat acela de a provoca in sdnul Bisericii Ortodoxe insesi o tulbu- rare intre partizanii Postului Mare de sapte gi, respectiv, de opt stptamani, Totusi aceasta siptaména de pregatire in vederea postului s-a pastrat, fiindca permitea armonizarea practicilor Constantinopolului si ferusali- mului, favorizdnd astfel viitoarea sintezi a Typikon-ului Sfaintului Sava, si convenea perfect credinciosilor ce voiau s& se preg&teasc& treptat in vederea Postului Mare. La Constantinopol, aceast8 siptiménd de pregitire s-a vazut acum in- cadrata de vechea ,Duminicd a Lasatului de came” i de Duminica Lasa- tului de brinz& care incheia stptimana de pregatire, servind astfel drept deschidere solemnd a postului. E greu de stiut daca temele acestor dou’ duminici, Judecata de Apoi si Izgonirea din rai, au fost legate de ele inc& 290 rnde la originile lor. Lectura din Matei 25, pericopa evanghelica despre Judecata de Apoi, se giseste deja la Constantinopol in secolul X pentru Duminica Lasatului de came, dar Duminica Lasatului de branz& era pe atunci inchinati memoriei marilor ap&ratori ai credinfei impotriva ,.mo- nofizitismului”: Flavian si Leon, Marcian si Pulcheria, fiind in realitate 0 pregitire in vederea sirbatorii restabilirii icoanelor’. Putem, asadar, pre- supune c& autorii Triodului au dat Duminicii Lasatului de brinza 0 sem- nificafie adaptatd introducerii in Postul Mare, inspirandu-se din duminica anterioara si completind tema eshatologic& a acesteia printr-o evocare @ celeilalte extremitafi a istoriei mantuirii: astfel asociate, sfarsitul si origi- | nea timpului pregatesc, agadar, recapitularea timpului si istoriei in timpul Postului Mare. Spre sfarsitul secolului IX, manuscrisul Patmos 266 al Typikon-ului Marii Biserici, indica pentru perioada pregatitoare nu numai Sémbetele si Duminicile Lasatului de brinz& gi ale Lasatului de carne, dar gi 0 Duminic& inaintea Lasatului de carne”, avand ca lectur& evanghelic& parabola fiului risipitor, dar fara a se intitula inca asa'®. Preocuparea bizantinilor de a pregati intrarea in Postul Mare prin doua siptiméni de post parfal s-a intins deopotriva gi Ia o pregitire spiritual. Finalizata deja succint in ce priveste tema cAintei"', parabola fiului risipitor rezuma toate etapele convertrii $i ale pocdinfei cerute in timpul Postului Mare; era potrivit ca ea s& fie evocata in fruntea Triodului, Incepand din secolul X1, ea a fost completati de comemorarea parabolei vamesului gi fariseului, a ccirei important in invayatura duhovniceasc& a Postului Mare a fost si ea evocata mai sus'?, Desi acest grup de dou duminici de ,,pregitire spiri- tuala” in vederea postului reia perlele lecturilor evanghelice ale Dumi- nicilor a Il-a si a Ilf-a din Postul Mare din vechiul sistem al lecturilor evanghelice de la Ierusalim, ele nu depind ins& de el, Intr-adevar, in secolele IX-X, Evangheliarul 210 de la Sinai, care ne informeaza cu pri- vire la acest sistem de lecturi, nu indic& drept perioad& pregititoare decat Saptiména Lasatului de brinz& incadrata de Duminicile Lasatului de carne gi, respectiv, a Lasatului de brinzi'*. Caci, asa cum am observat in introducere, in Palestina s-a dat o mai mare importants dezvoltirii imno- grafiei si oficiilor Saptimanii Mari, apoi, prin extensiune, imnografiei gi ficiilor sistemului duminicilor, in timp ce Constantinopolul a fost la ori- ginea compunerii perioadei pregatitoare, a esentialului imnologiei zilelor obignuite si, desigur, a sintezei finale a Triodului'* Una din constantele evolutiei liturgice find prelungirea perioadelor prin dublari gi imitafii, cele dou& Duminici ale Fiului Risipitor si, respectiv, ‘Vamesului apar limpede ca o dublare a cuplului Lasatului de carne ~ Lasa~ tului de branzi, dar aplicate la un nivel diferit, pregétirea duhovniceasc& i interioard completind si precedénd pregttirea ,exterioara”, ascetic’, Aceste patru duminici constituie, asadar, doua cupluri simetrie 1 291 HFDmVF - DmFR Dmbca~Dmbbr DnyP DER, Dinkca = Dib, pregatirea duhovniceasc& pregitirea in vederea postului Cele dowd Sambete ale Morilor si, respectiv, Ascetilor apar si ele ca un cuplu, Studiul traditiei omiletice permite constatarea faptului c& ele existau deja local in secolul VIII, dar ci nu s-au impus in Triod decat treptat intre secolele IX si X'S. Ele reprezinta o celebrare mai solemna si mai adaptata Postului Mare a comemoririi obisnuite a defunctilor, de simbata: Simbata Morfilor recapituldnd natura umana de la originile sale, iar Sambata Ascefilor cerind mijlocirea tuturor celor ce au parcurs cu succes postul vietii. Dar si aici constatém o dublare favorizata probabil de instituirea cuplului Duminica Lasatului de came ~ Duminica Lasatului de branza, si poate chiar contemporand, pentru c& Triodul Marii Biserici din secolul X-XI cuprinde comemorarea ascefilor inainte de Duminica Lasatului de brinza, dar nu indica totusi comemorari speciale tn sémbata ce precedi Duminica Lasatului de carne'’, E, asadar, posibil ca aceasti smbata, in care se celebra in mod normal memoria defunctilor, si fi fost solemnizata mai mult devenind Sambata Mortilor dintr-o preocupare de simetrie cu simbata si duminica urmatoare, Formarea cuplului Apokreo ~ Tyrophagia s-ar fi Picut, asadar, cu adaptarea temei Judecatii de Apoi Duminicii Lasatului de brinza si prin dublarea temei memoriei colective din Sambata Lasatului de branzi in Simbata Lasatului de came. Perioada pregatitoare e, asadar, structurata dupi imaginea ciclului com- plet al Postului Mare in dou cupluri simetrice si complementare, réndu- ite in vederea intririi treptate in post. Aceast4 continuitate a perioadei pregatitoare si legatura ei cu ansamblul Triodului e subliniata si de apari- fia in Duminica Vamesului si Fariseului, dupa Psalmul 50 de la Utrenie, a idiomelei ,.Portile pocainfei..""*. Aceasta evocd intrarea in Postul Mare si intoarcerea in rai, a carui usd, inchisi de Adam, ¢ deschist din now prin poctint’. Cum este cfntatd in toate duminicile Postului Mare pan in Duminica a V-a, ea contribuie astfel la unitatea Triodului ficdndu-l pe credincios s& se priveasc& in tot timpul Postului Mare ca unul care n-a atins inc’ adevarata ctin(&, ca unul ce este de-abia la inceputul vietii sale duhovnicesti si riméne oarecum mereu in perioada pregititoare si in anticamera ,adevaratului” Post: Un bitrén zicea: «lath glasul care strig8 omului pana la ultima sa su- flare: Intoarce-te astizi!»””, Dar aceast& preocupare de a organiza o intrare treptata in Postul Mare si tranzifie intre ciclul liturgic fix gi ciclul liturgic mobil nu s-a oprit la Duminica Vamegului, Sistemul lecturilor evanghelice prevede, intr-adevar, pentru duminica precedenta celei a Vamegului si Fariseului lectura evan- gheliei femeii cananeence” sau cea a lui Zaheu’’. Tar in secolul XII mo- 292 0 ses el mg 13, u cet 13| din eid ounabul italo-grec Philagathos din Kerame (mai cunoscut sub numele de Teofan Kerameus), intt-o serie de omilii despre perioada pregatitoare a Postului Mare, prezenta omilia lui Zaheu drept prima treapta a scArii sfinte pe care trebuie s& 0 apuce sufletul in timpul Postului Mare”. Potri- vit Typikon-ului grec reformat de la Constantinopol, aceasta introducere in perioada pregititoare variazé dupa gradul apropierii inceputului Triodului de sfarsitul cictutui liturgic al Arat&rii Domnului (Bobotezei). Astfel, dack intre duminica de dupa Ardtare si cea a Vamegului ramane o singuré duminica, nu se citeste decdt evanghelia lui Zaheu, dacd rimén dowd sap- taméni, se citeste evanghelia celor zece leprosi”, apoi cea a lui Zaheu; dac& rimén trei saptiméni, se citesc evangheliile celor zece leprogi femeii cananeence si a lui Zaheu; iar dack e nevoie de patru stptimani pentru a asigura legatura intre cele doua cicluri, atunci se citeste evan- ghelia celor zece leprosi, cea a ténérului bogat din siptimdna a 13-a a lecturilor din Luca (Le 18, 18-27), cea a lui Zaheu neence™, O astfel de organizare a lecturilor evanghelice permite citirea celor mai importante pericope ale ciclului Evangheliei dupd Luca inain- tea intreruperii sale de cdtre Triod gi de cétre ciclul lui Marcu, dar ea ser- veste si drept tranzitie intre ciclul liturgic fix gi ciclul liturgic mobil, pre- gatind in vederea catehezei duhovnicesti si imnografice a Triodului. In fond, aceste patru lecturi se potrivesc foarte bine pregatirii Triodului, sugerdnd necesitatea renunfirii totale (téndrul bogat), a clinfei gi intoar- cerii prin milostivires lui Hristos (Zaheu) gi a iertiri pacatelor dobandite, prin credinp& si rugdciuni stdruitoare (femeia cananeeanca $i leprosii). m2b ——- Duminica Vamesului si Fariseului in plan liturgie, ca gi in ce priveste postul, perioada pregétitoare per- mite adoptarea in mod treptat gi delicat a rinduielii proprii slujbelor Pos- tului Mare. Astfel, aceasta prima duminict ce marcheazA deschiderea Triodului n-are decét céteva particularitiji. Este comparabil& cu prazni- cele plasate intr-o duminicé din ciclul liturgic fix pentru a le solemniza ‘mai mult, cum sunt Duminica P&rinjilor Sinodului VII Ecumenic (intre 13 si 20 octombrie), cele dows Duminici ale stramosilor lui Hristos (intre 11 si 18 si 18 gi 25 decembrie); Duminica de dupa Nastere (intre 26 si 31 de- cembrie) si Duminica Parinjilor celor sapte Sinoade Ecumenice (intre 13 $i 20 iulie). Le este ins usor inferioara, fiindca nu cuprinde lecturi din Vechiul Testament la Vecerie, nici tropar propriu (dovada a institu ci destul de recente) si nu are sedelne proprii la stihologia Psaltirii de la Utrenie. Slujba fnvierii raméne, asadar, dominanta, Slujba sfintului zilei € transferata la Pavecernita vinerii anterioare, fiind inlocuit& de oficiul 293Triodului; in ordinea ierarhicd, acesta corespunde, asadar, celui al unui sffint cu , Slava” la stihirile de la Vecernie si Utrenic, stihiri proprii la Laude gi doxologia mare, cfind cade intr-o duminic&. Singura particulari- tate notabild in planul rubricilor e introducerea la Utrenie dupa Psalmul 50 a idiomelei ,,Portile pocdinfei...” si a dou’ tropare legate de ea. Canonul Triodului se adaugs fn 6 tropare canoanelor Octoihului, ca $i canonul unui sfant obisnuit, iar la oda a 6-a se incepe lectura sinaxarului lui Nichifor Calist Xanthopol ce va continua in toate duminicile si sarbatorile Triodului. jnainte.de a da talcuirea parabolei vamegului si fariseului si de a 0 aplica Triodului, Sinaxarul face o rapida istorie a Triodului evocdnd semnificayia sa de condensare si recapitulare duhovniceasc& a istoriei méntuirii®, Ca si ceva mai tarziu Simeon al Tesalonicului", Nichifor distinge cele trei priznuiri ale Duminicilor Vamesului, Fiului Risipitor si Lasatului de carne, de Duminica Lasatului de brinzi care marcheaz& in- trarea in Postul Mare, Aceste trei priznuiri sunt 0 ,pregatire in vederea luptelor duhovnicesti ale Postului Mare”, in timpul e&ruia fiecare trebuie sf fie asemenea unui general care-si agazi trupele, observa inamicul si mediteazi dinainte asupra armelor pe care le va folosi in ,.rizboiul du- hovnicesc’. Primele arme ale virtufii fiind smerenia si edinja, a fost po- trivit ca Parinfii s& instituie aceste dous siptaméni ale primei parfi ale perioadei pregititoare ca si nu risciim, in lipsa acestor arme, sa fim biruifi ‘inc& de la intrarea in post”, Pentru a intra bine inarmat, credinciosul tre- buie s& se exercite inci de la deschiderea perioadei Triodului in cea dintai dintre virtui: smerenia”, gi sX se recunoasc& in vames”, si-i imite sme- renia fugind ins& de pacatul shu, si st imite virtugile fariseului fugind ins& de mandria lui®. Sau, mai degraba, trebuie ca postul si asceza practicate fn timpul Postului Mare s& devind un mijloc de a smeri sufletul prin sme- rirea gi ostenirea trupului”’. Imnografia acestei zile nu indeamn& numai la smerenie, ci si la toate celelalte aspecte ale viefii duhovnicesti pe care le implic8 aceast& para- bold: strpungerea inimii™”, necesitatea rugdciunii stiruitoare gi fierbinfi”? si imperativul de a ne feri s& judecdm pe aproapele™ ete. pin rugaciune s& cidem la Dumnezeul nostru cu lacrimi si suspine fierbini, urmand smereniei vamesului, celei facdtoare de inalfime [hypsopoion tapeinosin)...""*. ‘Saptiména ce urmeazi Duminicii Vamesului si Fariseului se numeste .,S&ptimana vestirii’*, in ea dandu-se o dispensé totala de la post, ca in timpul Saptiménii Luminate, a Cincizecimii si in timpul celor ,,dowispre- zece zile” dintre Nasterea i Aritarea Domnului”. Dupa typikon, in timpul acestei sptimdni — iar, dupa unii, chiar si in siptaména urmatoare™ — mancim in toate zilele, 7 si miercurea si vinerea, branz& si oud in 294 df. Yoo Rati bien’ / {Foormanastiri gi came in lume”, Nu ins in semn de bucurie, ca in celelalte siptimani de dispensa, ci de opozitie fata de armenii sau artzibourioi »Monofiziti”, care posteau strict in timpul acestei siptimani”, de unde numele dat acestei s8ptaméni de ,.S8ptimana artzibourion”. Dupa un text din Typikon-ul Sfantului Sava, acestia ar fi postit nu comemorand postul ninivitenilor sau izgonirea lui Adam, cum pretind uni, ci din pricina pierderii unui caine numit Arjiburion. Stapanul su Serghie, crezdnd ci a fost mancat de fiarele sAlbatice, ar fi poruncit atunci tuturor armenilor un post anual de doliu in amintirea acestui animal*'. Aceasti interpretare, aga cum putem constata fara dificultate, e in acelagi timp absurda i lipsita de temei, De ce si-si dea ortodocsii osteneala de a rupe orice fel de post {in timpul sptimanii in care armenii ar pazi in post atat de anecdotic? Intr-adevar, aceastt dispens& a fost acordata din acelasi motiv ca gi aceea, mai parfialf, a Saptdmanii Lasatului de branzl. Cu zece stiptimani inainte de Paste copti, sirienii si armenii monofizifi pizesc un post strict de trei zile 1a copfi, de o siptiménd la orientali, in memoria poctinfei ninivitenilor, de unde numele de ,,postul ninivitenilor™?, Acest post a fost introdus in secolul VI in Siria de etre nestorieni, in urma unei epidemii, devenind ulterior dintr-o particularitate locala 0 caracteristic8. proprie Bisericilor ,monofizite”, cum este cazul si cu postul strict al siptaméni 4 opta. Astfel, pentru a marca si in domeniul disciplinar opozitia ei dog- matic, Biserica Ortodoxa bizantind a impus tuturor credinciosilor aceast& dispens& de la post in timpul sptiménii a zecea inainte de Paste. data uitata inst disputa cu armenii si ceilalti ,monofiziti", acest obicei a rlimas totusi in Triod dobéindind acum o semnificatie diferita. Suspen- darea postului se inserie acum in ciclul pregatiriitreptate in vederea intré- tii in Postul Mare: ea ingAduie atletilor si-si inmagazineze forjele pentru lupta si s& resimt& astfel in ei insisi, in mod mai limpede, fiecare din eta- pele pe care le va str&bate spre cele cinci zile de post ale fiecdreia din cele sase stiptimani ale Postului Mare propriu-zis, Pe de altd parte, aceast saptimand corespunde simetric Saptimanii Luminate, in care se d& de asemenea dispensa de post, astfel c& aceste doua s8ptiméni incadreaza ca, doua borne acest ciclu de purificare si reproducere anual a experienfei baptismale, ficdnd s& iast ined si mai mult in evident unitatea lui. Postul Mare apare, prin urmare, net deosebit de celelalte posturi de peste an, sau, mai degraba, drept recapitularea gi condensarea lor. Desi indemnul de a incepe Triodul cu smerenia vamesului si tradifia ce prevede o suspendare complet a postului au origini diferite, ele sunt {nsd legate in sensibilitatea liturgic& ortodoxa dand celor ce se pregatese s& intre in arend o arvuna gi o anticipare a scopului ultim, Pastele, asa cum vom putea constata mai jos gi in ce priveste Vecernia Dumini Lasatului de branzl,M20 Duminica Fiului Risipitor Din punct de vedere al rubricilor liturgice, Duminica Fiului Risipitor se desfaigoara in acelasi mod ca si cea a Vamesului si Fariseului, identi- tatea lor formala evidenfiind astfel complementaritatea tematicd. Inutil si reluim aici interpretarea parabolei fiului risipitor dezvoltata mai sus in capitolul despre metanoia, s& notdmm ins& grafie concluziilor care au putut fi trase cu privire la sensul ascezei, c& fiul risipitor poate reveni la sine insusi mai intdi, iar mai apoi la Tatil, nu numai constientizandu-si inde- partarea si risipirea, dar si parcurgénd cu ostenealA calea care I-a indepar- tat de patria sa. Aceast& cale e tocmai cea a celor 40 de zile de post si rugiciune care intiresc si adncesc intoarcerea la sine a primelor migctri ale cdinfei. Detaliul care ni-l arat& pe Tatal ,venind in intémpinarea” fiu- Jui Sau pentru a-l primi in casa familialé e extrem de sugestiv si exprima in chip desavargit ce am incercat si ardttim aici cu referire la fiecare vir- tute sau detaliu liturgic gi ascetic analizate pan acum: pustia Postului ‘Mare e deopotriva prilejul unei anticip&ri cotidiene a Pastelui si a realizarii sincrone a ceea ce timpul liturgic nu prezinti decat diacronic. Duminica Fiului Risipitor dezvoltd in principal o invajaturd privitoare la c&iny&, dar gi la iertarea dumnezeiasc& ce decurge de aici si la restau- rarea omului in demnitatea sa originara de .fiu”. Dup& sinaxarul lui ‘Nichifor Calist, ea a fost instituita de Paringi pentra ca pAcdtosii st nu cadi in deznddejde ,vazindu-se pe ci insisi” si dandu-si seama de inde- partarea lor, ci s& dobandeasca curaj trecdnd la ,practica” efectiva a efinfei sia virtujilor legate de ea cu certitudinea ck Dumnezeu le va da milos- tenia Sa venind in intémpinarea tuturor celor ce se pocdiesc fierbinte. Dupt Sfantul Grigorie Palama, milostenia dumnezeiasc& sugeraté de Duminica Fiului Risipitor e completat& gi echilibrata de comemorarea sinfricosatei Judecdi" din duminica urmatoare; fiindea Dumnezeu, in care dreptatea gi mila coexisté fntr-un mod indisociabil, face ca intotdeauna timpul asprimii 8 fie precedat de timpul milosteniei si compasiunii*. Echilibrul intre cele dou’ aspecte ale acestei antinomii pe care am con- statat-o ca una de prima importanfa in spiritualitatea Triodului*, e, asa~ dar, menfinut in sénul perioadei pregatitoare in planul succesiunii (dia- croniei) reflectand astfel ordinea permanent& a manifest&rii infelepciunii Jui Dumnezeu. Duminica jului Risipitor marcheazd, pe de alt& parte, momentul in care incepe risturnarea sensului ciclului liturgic s4ptiménal: stptimana care-i urmeazA nu se mai numeste Séptiména Fiului Risipitor, ci Sapta- mana Lasatului de came. Desi in timpul acestei a noua siptimani dinaintea Pastelui pana la inceputul Postului Mare se revine la regulile normale ale postului, dispensa siptimfnii precedente e completata de usurarea sluj- 296belor: suprimarea unei catisme a Psaltirii la Utrenie“, omiterea Mijlocea- surilor si a canonului Maicii Domnului la Pavecemnita"”. M24 Sambata Mortilor Toate sambetele anul liturgic sunt inchinate defunctilor, precum si tuturor sfinfilor reprezentafi de martiri®, c&ci fiecare sdimbatd e in realitate © imitare a Sambetei Mari, iar moartea crestinilor e o icoana a sederii lui Hristos in mormant, Pe de alta parte, e potrivit ca defunctii si fie asociafi martirilor, fiindca orice crestin ¢ virtual un sfant, iar cadavrul su o relicva” Sambetele anului liturgic sunt, asadar, consacrate unei comemorari gene- rale si anonime care nu diferd deloc in aceasta privinfa de simbata mortilor ce preced Duminica Lasatului de came, cu excepfia faptului c& aceasta din urm& © mai solemnizatd si consacrata exclusiv comemorarii ,tuturor parinfilor si fratilor crestini ortodocsi adormifi de la inceputul veacuri- lor", Aceast& preocupare de a imbrifisa in aceeasi comemorare totalita- tea timpului ¢ o buna ilustrare a cea ce am vazut cu privire la caracterul recapitularii si sintezei timpului in Triod. inainte de a se identifica cu ‘Adam pentra a antrena in migcarea sa de convertire intreaga naturi umand, candidatul la Postul Mare trebuie s& anticipeze aceasta trecere de la ipostast la natura prin memoria liturgicd”, recapituland intr-o singura zi multiplicitatea nedefinita a credinciogilor care au punctat cu existenga lor cursul timpului Dupa Nichifor Calist si imnografii Triodului, aceast’ comemorare a tuturor defunctilor a fost plasatf in acest loc din pricina comemoririi celei de-a Doua Veniri a lui Hristos in Duminica Lasatul Adunarea in rugaciune a tuturor defunctilor devine astfel imaginea mari aduntri eshatologice a tuturor oamenilor, morti si vii, inainte de Jude- cat, aceastd ultima adunare corespunzénd simetric diviziunii si distincti care a insofit creatia lumii: »Doamne, Cel ce primesti din cele patru margin ale lumii pe cei ce au adormit cu credinfi, in mare sau pe pimént, in rduri, in izvoare sau in lacuri si in fantini, pe cei ce s-au ficut mancare fiarelor si pasirilor gi tardtoarelor, pe tofi ii odihneste!”*. E necesar ca atunci sii se regrupeze toate treptele ierarhiei bisericesti®*, precum gi cei ce au decedat in orice loc gi in orice imprejurare™, pentru ca fntreaga Biseric reunita in rugiciune sa poata indupleca dreptatea lui Dumnezeu prin invocarea milostivirii Lui »Odihneste pe robii Tai pe paméntul celor vii, Doamne, de unde s-a departat durerea, intrstarea si suspinarea; iarti-le ca un lubitor de o2- 297meni cele oe in viajd au gresit,e& singur esti rd de pleat si Stipa al celor morti gi al celor vii!"™. Aceast§ universalitate ar putea p&rea totusi partiald, fiindc& ea nu-i cuprinde decat pe credinciosii ortodocsi si nu se intinde Ia intreaga natura umana. Intr-adevar, potrivit canoanelor, nu trebuie s& ne rugim decat pentru erestinii ortodocsi, vii sau defuncti, dat fiind c& rugiciunea litur- ‘gic presupune unitatea in aceeagi credin{é, ea instsi expresie a naturii ‘umane asumate gi restaurate in unica Persoand a lui Hristos™. ‘Pe cei ce au cAlAtorit pe marea cea pururea furtunoasa a viefi, invred- niceste-i s& ajung& Ia limanul nestricatei Tale vieti, Hristoase, pe cei ce au fost ocarmuifi in viafé de dreapta credinga!"™”. ‘Aceast& excludere a paganilor si ereticilor de 1a rugiciunea Bisericii nu este ins o lipst de iubire, nici o incAlcare a poruncii de a ne ruga pentru -vrljmasii nostri, nici o tigdduire a exemplului lui Hristos pe Cruce sau a intdiului mucenic $tefan, care se rugau pentru calBii lor. Acest aspect ‘universal al rugaciunii poate riméne in rugiciunea privaté a crestinului®, dar numai cei credinciosi pot fi obiectul rugaciunii publice, pentru a evita scandalul gi pentru c&, potrivit Apostotului, credinciosii nu pot fi inhémafi {mpreund cu necredinciosii la un acelagi car: ,C&ci ce legitur& poate si fie intre dreptate si flridelege, sau ce comuniune intre lumina si intuneric?”®. Rugiciunea pentru defuncti e posibila in Biseric&, fiindca Hristos a biruit deja moartea prin moartea gi Invierea Sa®, iar omul e de acum potential eliberat. Hiristos a fnviat, dezlegind din legaturi pe Adam cel intai zidit si sf8- raménd taria iadului. indrazniti dar, tofi mortii, c& s-a omorat moartea, s-a prdat gi iadul impreund cu ea gi a luat imp&rafia Hristos, Cel ce S-a astignit si a inviat. Acesta ne-a daruit noua nestrictciunea trupului; ‘Acesta ne va scula §i pe noi si ne va darui invierea, si de slava aceea va invrednici cu veselie pe tofi cafi cu credinf& neab&tutd au crezut intr-Insul cu caldura*'. Pentru crestini, moartea nu mai ¢ decét un somn si un moment ,pascal” de trecere sau ;,mutare” la viaja vesnic&. De aceea, toate slujbele de- funcfilor sunt cfintate cu ,Aliluia”, care e ,cdntarea funebr&” a crestinilor™ Rugaciunea pentru defuneti e si ocazia de a dezvolta in aceasté sim- Dati, ca de altfel si la slujba inmormantarii sau in sambetele Octoihului, © meditafie antropologicd asupra naturii omului ficutal dupa chipul lui Dumnezeu gi menit& si se ridice spre asemAnarea cu El™, asupra demni- tafii lui Adam mijlocitor intre cer si pamant™, asupra c&derii sale, a supu- nerii sale morfii si a méntuirii lui in Hristos™. Pe lang& aceasta, rugaciu- nea pentru mori ¢ prilejul pentru credinciogi de a se dedica adevaratei »filozofii”, adic& gandului la moarte si meditafiei asupra caracterului 298 Bimalefemer al existenjei lor si asupra desertAciunii poftelor pamantesti”. Sambita Morjilor nu reprezint’, asadar, doar cadrul unei recapitulari a ‘timpului si a naturii umane in rugdciunea de mijlocire; ea are si o dimen- siune de pedagogic duhovniceasca, propunind credinciosilor s& inainteze spre cunoasterea lor insigi prin meditatia asupra ,limitelor viii”, trimi Find la recunoagterea faptuluic& totul depinde numai de voinfa lui Dum- nezeu**, Asa cum s-a aratat in partea 1, gandul la moarte e un element indispensabil atat pentru a fncepe, c&t si pentru a continua viata ascetica, de aceea el igi gaseste, gratie Sambetei Morjilor si Duminicii Lasatului de came, un loc potrivit in perioada pregatitoare, impreund cu smerenia sicainga. Marcata de intristare gi doliu, Sambata Mortilor nu se potriveste cu bucuria nici unei priznuiri a vreunui sfaint din ciclul liturgic fix; astfel, daca e vorba de un sfint 808 praznic",slujbele din Mineie sunt dept sate la Pavecemita de vineri seara®. Sarbatorile sfintilor mai importanti, cum sunt Sfantul Grigorie din Nazianz (25 ianuarie), mutarea moastelor Sfintului [oan Hrisostom (27 ianuarie), Sfinti Trei lerarhi (30 ianuarie), sunt transferate in ziua de vineri si celebrate cu toati solemnitatea lor”. Dar atunci cfnd in Sambiita Morfilor cade praznicul intampin&rii (Hypa- ante) Domnului, comemorarea defunctilor e transferat& in simbata anterioara, inaintea Duminicii Fiului Risipitor, pentru a ceda intdietatea wpraznicului Domnului””, Oficiul defunctilor admite ins& combinarea cu orice alt ciclu liturgic: ‘mai cu seam cu piesele din zilele de simbatA ale glasului muzical din Triod ce se intémpla si cad& in acea siptimén’, dat fiind c& acestea din umm se referd la aceeasi tem&: martrii gi defunct Gradul liturgic al oficiului Triodului e atunci mai inalt decét la cele dou duminici precedente, cfc el are un tropar propriu, 0 sedeaina la cea de-a doua stihologie a Psaltiii de la Utrenie, un canon pe 8 tropare iar nu pe 6”, Dupi troparul de la Vecernie, se face o procesiune in pronaos ‘cAntandu-se canonul defunctilor din Octoih gi se celebreazi Panihida defunctilor”. La Utrenie, dup& ecteniile mici ce urmeaz& stihologiilor Psaltirii si dupa odele a 3-a, 6-a si a 9-a ale canonului, preotul sau diaco- nul pomenese din nou defunctii manastiri; in sfargit, dupa Ceasul I se face 0 procesiune in cimitir, Liturghia celebrindu-se in paraclisul aflat acolo, Aceste rubrici sunt in fapt comune tuturor slujbelor de simbata, in Sambata dinaintea LAsatului de came ele trebuind pur si simplu s& fie respectate mai strict”. S& mai observim c& uzul actual e nu numai de a face comemortrile la Utrenie, dar gi de a repeta binecuvantarea colivelor cu rugiciunea ,.Dumnezeul duhurilor gi a tot trupul...” dupa prima catis- ma si la sfargitul Ceasului I, dar ffrd canonul Panihidei, la care se adaugs menfionarea tuturor categoriilor posibile de defuncti la mijlocul Psalmu- Jui 178, dupa binecuvantirile defunctilor si la sfarsitul Sfintei Liturghii”’. 299Sambata Morilor, analoga si simetrica smbetei mortilor dinaintea Cincizecimii, se inscrie, asadar, in cateheza duhovniceasca a Triodului grajie gdndului la moarte, iar in teologia timpului perioadei pregatitoare prin evocarea eshatologica a umanitafii si a concentrarii timpului in ruga- ciunea pentru defuncti. me Duminica Lasatului de came sau a infricosatei Judecati Aceast a noua duminic& inainte de Paste, ce marca initial ineeputul postului parfial al Siptimanii Lasatului de brénza, a devenit cadrul im- portantei comemorari a celei de-a Doua Veniri a lui Hristos gratie dez~ voltarilor $i comentariilor imnografice ale pericopei evanghelice Matei 25, 31-46 citite la Liturghie. in planul structurii perioadei pregititoare si a reprezentarii timpului pe care o dezvolts, aceasté duminic& se inscrie cu trei dimensiuni: 1) ea reprezint& continuarea logic& a comemorari tuturor defunetilor din ziua precedent, dat fiind c& aceasta anticipa adu- narea final& a celor vii si a celor mori $i anunfa intre altele tema acestei rugaciuni prin prezenfa a numeroase tropare ce ficeau aluzie la Judecatt; 2) ea completeaza prin evocarea dreptatii lui Dumnezeu meditagia la mila Lui din Duminica Fiului Risipitor; 3) ea deschide cea de a doua parte a perioadei pregatitoare consacrata pregatirii ,exterioare” in vederea pos- tului, reprezentind faj& de duminica urmatoare, inchinaté izgoniri ui Adam din rai, extremitatea ultima a istoriei méntuirii”* recapitulatd gi condensat& inainte chiar de a intra in Postul Mare, pe parcursul clruia timpul istoriei va fi ,ristignit” pentru a fi indumnezeit. Temele acestei duminici au fost indeajuns dezvoltate in partea I cu re- ferire la eshatologia Triodului, aga c& aici nu mai trebuie s& revenim asu- pra lor”, ci doar s4 amintim cateva elemente. Pentru ca gandul la moarte sf fie crestinesc, depisind filozofia pgand rimas& inchis& fn limitele eului, el trebuie st fie legat de gandul la Judecata de Apoi si la supunerea finald a tuturor lucrurilor puterii lui Dumnezeu. Perspectiva prezentirii in fata tribunalului lui Dumnezeu, care-I va judeca dupa toati rigoarea 5i adevarul, e pentru credincios prilejul de a aprecia cit de mult s-a inde- partat de viata dup’ adevar, al c&rei criteriu € consemnat in Evanghelic. Tar Judecata vestiti cu prilejul acestei duminici fi va apirea cu atét mai Infricogatoare, cu cat o simte mai aproape. Imnografii insist& indeosebi asupra descrierilor precise si detaliate ale Judecaqii”, asupra aratarii in- fricosate a lui Hristos”, a rasunetului trambitei de pe urma, a deschiderii mormintelor™, a cdrfilor deschise si a vadirii faptelor ascunse ale fiecd- ruia"', asupra strigatelor de spaima ale celor osAnditi si a suferintelor lor in iad’, Aceast& insistent nu ¢ c&léuzita ins& de o placere bolnavicioas’, 300ci de 0 preocupare pedagogica, pentru a trezi frica si cAinta credinciosi- lor, detaliile acestea ingaduindu-ne s& actualizim aici si acum Judecata de Apoi. Ca si la toate celelalte préznuiri ale anului liturgic, nici aceasta ru este o simpla ,comemorare”, 0 aducere-aminte pioasd dar gratuita, pentru cf ea face efectiv prezent si actual ,in taina” timpului liturgic sobiectul” ei. Pentru cei ce au trecut de la timpul profan la timpul liturgic prin care cronologia timpului istoric e rastumata in favoarea unei ordini calitative si teologice, Parusia e deja de fata: ,»Sosit-a ziua, ia naintea usilor e Judecata; suflete, privegheaza! impérafii si domnii, bogatii si s8racii se vor aduna gi fiecare om isi va lua rasplata dupa vrednicia faptelor”™. Cum s-a insistat deja, functia esenialdi a eshatologici e de a ne face st vedem in ziua de fafa ajunul judec8ti si apropicrea sfarsitului. Astfel, Alecare clipd ¢ un prilej de pocdin{& .,mai inainte de sfarsit” si, prin urmare, virtual purt&toare a vesniciei™. Fiind totodata un rezumat al timpului si putdnd fi ca atare asimilat unei singure zile®’, Postul Mare reprezinti toc- mai aceast& ,.vreme bine primits, acest moment favorabil pentru cinta ce preced& numaidecat ,sférgitul”. De la Duminica Lasatului de carne §i and in Stptiména Mare, sfarsitul si Judecata vor trebui anticipate prin pockinja si lacrimi, pentru a ne pregati prin fapte o pledoarie adecvata §i a nicL face milostiv pe Dummnezeu, cnd va veni adevaratul ceas al Marii Judecdti. »Acolo nimic nu te va putea ajuta, Judecator fiind Dumnezeu: nici invafatura, nici mestesugul, nici mlrirea, nici prietesugul; f&r& numai puterea ta cea din fapte, suflete al meu!™. Fidel intregii traditii patristice, Nichifor Calist Xanthopol precizeaza in sinaxarul su ci judecata nu se va referi la faptele exterioare: posturile, privegherile sau minunile pe care le vor fi putut face crestinii, ci mai degrabi la adevaratele fapte ale omului lfuntric: milostenia, milostivirea si compasiunea fata de cei drepti ca si fata de cei pacatosi etc.” n+ Vez, suflete al meu, de postesti, s8 nu defaimi pe vecinul tau. Fereste-te de bucate, dar nu osindi pe fratele tau; ca nu cumva, fiind trimis in foc, s8 te topest ca ceara; ci fir8 impiedicare si te duc Hristos intru fmparatia Sa"™ »Cunoscdnd poruncile Domnului, aga s8 viefuim: pe cei flimanzi si-i hhranim, pe cei insetati si-i adapim, pe cei goi sd-i imbriicim, pe stri- ini si-i aducem in cast, pe bolnavi si pe cei din temnité s8-i chutim; ca s8 zicl si cftre noi Cel ce va s& judece tot paméntul: «Veniti, bine- cuvantafii Parintelui Meu, de mosieniti imparatia ce s-a gatit voual» [Me 25, 347". 301Intensitatea cdinjei susfinuta de faptele ,,postului duhovnicesc”” poate, asadar, izb&vi de iad si tocmai ea aledtuieste scopul acestei comemorairi a celei de-a Doua Parusii. De aceea, in Typikon-ul Sffintului Sava, lectura patristicd indicat pentru Utrenie nu se refera la Judecata de Apoi, ci ¢ discursul Sfantului Grigorie din Nazianz Despre iubirea de sdraci, un admirabil indemn la jubirea activa”! Ultimul tropar propriu slujbei Utreniei ofera tabloului infricosator al Judectii completat pan aici prin céteva apeluri la practica milosteniei, 0 concluzie in intregime centrata pe lumina si bucuria invierii, reveland semnificatia Duminicii Lasatului de carne in economia Triodului: $8 ne curdtim mai inainte pe noi insine, fratilor, cu impariteasa virtu- filor; c& iatd a venit aducéndu-ne now’ bogatie nepieritoare; potoleste umflarea poftelor si impac& cu Stapanul pe cei ce au gresit, Pentru aceasta cu veselie si 0 primim pe dansa, strigand lui Hristos Dumne- zeu: Cel ce ai inviat din mori pazeste-ne neosanditi pe noi, cei ce Te slavim pe Tine, Cel ce singur esti fara de pacat!"”, in plan liturgic, Duminica Lasatului de carne nu se distinge de dumi- nica precedent, cu excepfia unui loc mai important acordat textelor Tr odului, fiinded gisim acum o ,Slava” si un ,,$i acum” pentru Litia de la ‘Vecemie, si un canon cu tropare mai numeroase céntat in 8 tropare pe od. Dar, spre deosebire de sAmbit, nu are tropar (apolytikion) propriu. La Liturghie, lectura din Apostol (I Co 8, 8-13; 9, 1-2) se referd la ‘c&murile junghiate idolilor i la necesitatea pazirii discemaméntului in rand. Lecturile din Duminica Fiului Risipitor (/ Co 6, 12~20) si din Duminica Lasatului de branz& (Rm 13, 11-14 si 14, 1-4) fac si ele direct aluzie la Postul Mare si la necesitatea de a pune iubirea de aproapele ina- intea pazirii regulilor trupesti. In sénul perioadei pregatitoare, aceste lec- turi reprezint, agadar, un ciclu relativ independent de invataturi privitoare la postul duhovnicesc, la care imnografia va face ecou din ce in ce mai amplu incepand din Saptimdna Lasatului de brinzi. Aluziile la aceasta din urmd in troparele Duminicii Lasatului de carne corespund astfel ince- putului pregitirii efective a postului prin refinerea de la came, incepand cu masa din seara acestei duminici. L2.£ Saptaména Lasatului de branzi Aceasta stptimana de introducere in Postul Mare e marcati in acelasi timp de inceputul pazirii postului (abstinenfé de la came in toate zilele si reguli speciale in zilele de miercuri si vineri din Postul Mare)” si de ince- putul catehezei imnografice. Aceasta din urma cuprinde doua dimensiuni 302 feats) nea tspe care le-am relevat anterior atribuindu-le studitilor Teodor si, respectiv, Iosif: invaatura despre postul duhovnicese si punctarea timpului™. ‘Aceasta siptamand de antrenament in asceza celor 40 de zile ale Pos- tului Mare e privita de imnografii nostri drept ,inainte-praznuirea Postulut iroducerea lui". E usa de intrare” in stadionul infrandrii™, ,intrrile si ugile dinaintea [propileele] postului”” si ,,luptelor duhovnicesti™. Strilucit-au nou’ luminat ca niste zori razele pocdinfei lumindnd in- twarile dinaintea infranarii [ta propylaia tes enkrateias)” wat mai inainte s-a deschis usa poc&intei; veniti, dar, iubitorilor de Dumnezeu, sf ne pregatim s& intrdm printr-insa mai inate pan ce nu ne-o va inchide noua Hristos, ca unor nevrednici”" »Ristrit-a primavara postului si floarea potas. Deci s& ne curaijim pe noi, frajilor, de toatd intinaciunea...""", Fiinded se cuvine s& ne grabim s& intrm in post incepdnd deja migca- rea de intoarcere la Dumnezeu prin pocdin{& gi lsdnd ca postul trupese si fie precedat de postul duhovnicese: »S& ne curdjim mai inainte, fratilor, simturile cele sufletesti, si de Domnul s& ne alipim cu deprinderi de strapungere, cu poc&in{& curaté strigdnd necurmat: Laudafi, binecuvantafi si preamariti pe Hristos in vecit”"™, Fiecare zi din Saptiména brinzei se aseamind oarecum intregii sApt- ‘mini, iar aceasta se aseamand intregii perioade pregatitoare, fiindc& acest ,astizi” ce puncteazi troparele reprezinté inceputul viefiicelei noi ce va fi adoptatd in timpul Postului Mare prin ,modul de a fi [tropos] al c&ingei”"”. dn ce chip se ivese vremea pocaintei, ris rile, asa si harul postului ne pune acum inainte id intunericul pacatelor noastre”'™*, Acest indemn la primatul ce trebuie acordat curafiii interioare ¢ dez- voltat in acelasi timp cu o evocare a tuturor modelelor seripturistice de post $i infrénare'®* si cu mentionarea finalit&tii refinerii de la hrand: Cu- ‘minecarea pascala, Principalele elemente ale catehezei imnografice sunt, asadar, prezente in timpul acestei siptimani gi ele se unesc fntr-un mag- nific ansamblu pentru a-i pregati pe atleti in vederea luptei si a le imboldi zelul'™, Pregatirea teoretica se inscrie in slujbe care dobandesc i ele 0 tonali- tate tot mai evadragezimala. Vecernia din Duminica Lasatului de came, mai exact ultima ei parte, marcheazi limpede aceasta introducere a tex- telor Triodului in slujbele zilnice. in vreme ce.,,Doamne strigat-am” se desffgoaré ca intr-o duminic& obignuitd, 1a stihoavné stibirile Octoihului 303se omit fiind inlocuite de o idiomela a Triodului si de troparele muce- nicilor $i Nasc&toarei legate de ea (martyrikon si theotokion). Typikon-ul precizeazA aici c& aceastd randuiala de la stihoavna Veceriei si Utreni trebuie urmati incepand din aceasté duminicd si pana in Vinerea lui Lazr'®’, cu alte cuvinte in tot timpul Postului Mare, ale carui particula- ritati liturgice incep, asadar, de la inceputul Saptimanii Lasatului de branz&. in timpul acestei saptamani trebuie sA distingem insd limpede dou’ planuri: zilele de post, miercurea si vinerea, care urmeaz& rinduiala cvadragezimal, si celelalte trei zile, care ocupa un loc intermediar. Lunea, marjea si joia in timpul acestor trei zile nu se canta ,Aliluia” la Utrenie, iar 0 catisma a Psaltirii e deplasata de la Utrenie la Vecernie, pentru a crufa puterile credinciosilor, astfel c& la Utrenie nu mai sunt decat dous stiho- logii din Psaltire. Prima stihologie se incheie printr-o sedealna sau catis- mi poetic a Octoihului, iar cea de-a doua printr-o sedealnd sau catisma poetic& a Triodului. La canon se cént& ca de obicei canoanele Octoihului si ale Mineielor pe 14 tropare, addugéndu-se ins& un dublu canon ,.tri- oda” potrivit acelorasi rinduieli ca in timpul Postului Mare'“*, Cand se ajunge la una din odele acestui din urma canon, cele doud canoane ale Octoihului se omit™, pentru a pastra acelasi numér de tropare si a adopta astfel randuiala Postului Mare (piesele din Octoih neputind fi céntate ‘impreuna cu cele ale Triodului, dat fiind c& acesta din urma il inlocuieste pe cel dintai). In continuare, Utrenia se desfisoara fri modificari nota- bile, cu excepfia stihoavnei, unde stihirile Octoihului sunt inlocuite, ca si duminicd seara, de idiomela Triodului si troparele sale. In timpul acestor trei zile, Vecernia se face ca in duminica precedent’, cu singura inserare a idiomelei de la stihoavnd. Introducerea Triodului raméne, agadar, discretd, dar cu toate acestea e extrem de limpede, dand acestor oficii din Saptimana Lasatului de branza un caracter destul de ‘exceptional in anul liturgic. Ele sunt alcdtuite in parti egale din randuiala comund si din particularitati specifice Triodului, asigurnd astfel o functie de mediere intre ciclul liturgic fix si ciclul liturgie mobil si, prin urmare, o trecere treptatd si fara ruptura de la atmosfera unuia la aceea a celuilalt. Miercurea si vinerea ‘Aceasta patrundere treptata in ambianfa Postului Mare devine inca gi mai limpede miercurea gi vinerea: acestea au aproape toaté rénduiala zilelor de post din Postul Mare, pastrand insa si unele trasdturi ale ciclului liturgic fix. La Utrenie si cfnta ,Aliluia” cu troparele treimice ale glasului sipta- mani, Prima stihologie ¢ urmata de 0 sedealnd a Octoihului, iar cea de-a 304doua de o sedealnd a Triodului, ca 5i in celelalte zile. Celor dows canoane vtriode” ale lui losif si Teodor li se adaugé miercurea un canon al lui Andrei Cretanul, iar vinerea un canon al lui losif in 8 ode referitor in Principal la modelele scripturistice ale postului gi c&infei gi la pedagogia Postului. Pentru odele care n-au canoane ,triode”, se canta canoanele din Octoih si din Mineie impreung cu cel din Triod, iar atunci cnd se intro- duc ,,triodele”, se omite atét canonul din Octoih, cat si cel al sfintului, Pentru a lisa si se dezvolte in 14 tropare numai cateheza imnograficd a Triodului, La odele a 6-a si a 9-a se urmeaz uzul Postului Mare cén- téndu-se troparul mucenicilor (martyrika) si lumindnda glasului Iuate din apendicele Triodului, ceea ce n-are loc in celelalte zile, marcéind aici lo- cul mai important dobandit de Triod, amplificat inc& de faptul cf aici se ‘omit piesele proprii consermnate in slujba din Mineie. Stihoavnele sunt executate ca si duminic& seara gi nu prezinti, asadar, o particularitate speciala, Dar caracteristica cea mai frapantl a acestor slujbe de miercuri si de vineri e cu sigurana finalul Utreniei gi al celorlalte oficii, care este cel din Postul Mare, insofit de tropare fixe, metanii si rugiciunea Sfan- tului Efrem. Aceasta din urma se rosteste pentru prima data la sfarsitul Utreniei din miercurea Saptiménii Lasatului de brinza, pentru a nu inceta decat in Miercurea Mare, definind astfel un ciclu mai lung decat cel al Postului Mare, asupra clruia vom reveni"®, Ceasurile sunt sivarsite ca pentru o zi cu ,Aliluia”, dar fra lectura cursiva a Psalt i cea din Sfintul Ioan Scirarul, rezervate Postului ‘Mare propriu-zis. Se celebreaz& totusi oficiul Ceasului al I1I-VI-lea cu 0 ectura profetica: din Joi miercurea, din Zaharia vinerea, un tropar si doua prochimene, acestea din urmé nefiind ins& dispuse dupa ordinea lor in Psaltire, ca in timpul Postului Mare, pani in Miercurea Mare'"!, Ast- fel, desi particularitaji cvadragezimale, ca rugdciunea Sfantului Efrem, gisim de-a lungul si de-a latul Postului Mare, ele nu se incadreaz& sime- tric, fiindea ciclul su de prochimene se continua si dupa Vinerea lui Lazir pentru a incheia simbolic parcurgerea Psaltirii in Miercurea Patimii. E un clement in plus ce ne permite si constatim intrepatrunderea in Triod a ‘nor niveluri structurale multiple. Vecernia de miercurea e putin diferita de cea de vineri, fiinde& aceasta din urmé, precedand Sambata Asceilor, are la ,Doamne, strigat-am” 6 stihiri ale ascetilor din Triod, in timp ce miercurea nu se cénta decat stihirile din Octoih si din Mineie. Dar acest lucru nu este atat dovada unei pétrunderi mai importante a Triodului in structura slujbelor acestei stptimani pregatitoare: Sambata Ascefilor find o s&rbatoare ce impune transferul comemor&rii sfinfilor din ciclului liturgie fix la Pavecernita de vineri, c&t normal ca stihirile ei s& le fnlocuiasc& atit pe cele din Octoih, cat si pe cele din Mineie. Pe de alta parte, cum s-a observat cu referire Ia structura ciclului liturgic zilnic'?, miercurea Saptaménii branzei n-are 305stihiri ale Triodului, pentru a pune in evidenta faptul c&, in ciuda randu- ielii sale evadragezimale, aceastA zi fine inca de timpul ce preceda Postu- ui Mare, in care ziua liturgicl incepe de seara spre dimineaja iar nu de dimineaja spre sears. Prezenfa unor asemenea stihiri ar fi implicat adop- tarea deja a randuielii cvadragezimale in timpul intregii sAptimani (inde- osebi joia), ceea ce nu este cazul Dupa intrare, nu se citeste decat o singur& pericop& din Vechiul Testa- ‘ment: continuarea din [oil si Zaharia, amandou’ profetii privind vestirea postului i a unei perioade de pocainga!”?, Degi sunt in acelasi loc ca in Postul Mare, aceste lecturi profetice sunt totusi diferite prin selectia, nu- marul i tema lor. Nu este vorba aici de o introducere in ciclul recapitu- liii vechi-testamentare si al catehezei scripturistice a Postului Mare, ci numai de o pregatire in vederea postului si a c&infei folosind instsi forma oficiilor din Postul Mare, Dupa stihoavnele idiomele ce evoct necesita- tea curdfirii dinainte, Vecernia se incheie, ca si Utrenia, prin concedierea (apolysis) Postului Mare si rugiciunea Sfantului Efrem. ‘Asa cum s-a observat mai sus, traditia pelestinian’ impunea si nu se celebreze nici Liturghia eubaristica, aflaté in contradictie cu aceste zile de post si de anticipare a Postului Mare, nici Liturghia Darurilor mai ina- inte sfinite, fiindod nu s-a intrat inca in perioada celor 40 de zile ale Postului Mare'"*, Nu acesta era insi uzul la Constantinopol si in oficiul catedral (asmatikos) pana la Sféntul Simeon al Tesalonicului (secolul XV). Din contra, aceste doua zile erau prilejul unei celebrari solemne a Litur- ghiei Darurilor mai inainte sfintite de catre patriarh''*, omipindu-se totusi Si se indrepteze”, cea ce ingdduia distingerea Liturghiei Darurilor mai inainte sfinjite din Saptimdna Lasatului de brinza de cele stvaryite in timpul Postului Mare! Dupi apolisul Vecerniei, Typikon-ul Sfintului Sava prescrie comuni- ‘fi sf meargi la trapeza spre a intrerupe postul strict al acestor dous zile consuménd oua si lactate, pentru a evidengia, potrivit canonului patriar~ hului Nichifor al Constantinopolului'”, distinctia intre Saptimana Lisa- tului de branzA si postul riguros al ,monofizitilor” (iacobifi, tetraditi) in aceastl a opta stiptimand inainte de Paste Putem, asadar, remarca faptul c& in timpul acestei ultime sAptimani de pregitire, Typikon-ul faciliteaza cu un echilibru remareabil gi o delicateje suverand o intrare treptati in atmosfera slujbelor Postului Mare. Gratie ‘impletirii dintre cateheza imnografic&, deosebit de lirica atunci, si aceast randuiald, Saptimana Lasatului de brénza stabileste o tranzitie armonioas& fntre cele dou’ cicluri liturgice, fix si mobil, incheind perioada pregi- titoare printr-un antrenament in acelasi timp ,,interior” i exterior” in vederea postului, in care exigenta rigorii si a indraznelii ascetice nu con- trazice blandefea si discernaméntul 306MWg Sambata Ascetilor Desi comemorarea ascefilor in aceasté sdmbatd a Saptaménii Lasatului de brinza a fost instituité inaintea celei a Sambetei Morjlor, in structura Triodului ea apare drept continuarea gi completarea ei. Gasim aici expri- mata aceeasi preocupare de universalitate ca si in simbata precedenta, dar sub un aspect particular. Se adund acum in ,.memoria liturgic&” si ansamblul timpului, calificat de data aceasta de cei ce au practicat asceza si renunfarea. Aceast& specificare permite trecerea de la anonimatul care caracteriza oficiul defuncjilor, la o enumerare detaliat& i personalii a unui ct mai mare numar de nume de monahi. Aceste liste dezvoltate in dele canonului si in stihiri par s& fie preocupate si nu uite pe nimeni. Dupé ce a fost evocats sintetic intreaga familie monahala sub numele sfintilor Antonie si Eftimie''*, apoi, regional, Egiptul, Libia, Tebaida si toate locurile, cetatile, tinuturile care au hranit pe cetitenii imparaiei cerurilor™'”, se trece la enumerarea monahilor deserturilor Egiptului, Palestinei, Siriei, Constantinopolului, Athosului si chiar Occidentului!”", fara a uita sfintele femei'”', Intr-un cu totul alt sens, aceasta preocupare de a detalia fiecare nume se va regisi in duminica stptimanii urmatoare, cu ocazia Synodikon-ului Ortodoxiei i a canonului care-| insoteste'™. in ambele cazuri este vorba de aceeasi preocupare de detaliu si de o situare precisé in timp. Dar in Duminica Ortodoxiei aceasta se face pentru a ana- temiza, pe cfind aici e ficuté pentru a cere mijlocirea si ocrotirea celor ce ne-au precedat pe ,calea cea strémta”. up Nichifor Calist, aceasti comemorare a tuturor monahilor a fost in chip iscusit asezaté la intrarea in Postul Mare pentru a propune celor ce se pregatesc sa intre in el exemple vii'®, cu atat mai prefioase de altfel, cu cét in timpul Postului Mare fiecare trebuie s8 se facd intr-o oarecare ‘misurd monah $i s& adopte pentru un timp limitat, chiar daca-si duce viata {in lume, modul de viafd perpetuu al acestora. Intr-adevar, in ciuda modu- rilor lor diferite de existeny, unul inchinat numai fui Dumnezeu, iar cela- lalt legat de ciminul stu, intre monah si mirean n-ar trebui si existe 0 distinctie radicala: att pentru unul, cat si pentru celAlalt nu exist& decat o singurd exigenfa a desivarsirii, o singuré Evanghelie, aceleasi porunci i aceleasi rasplatiri finale’, Monahul e doar mai preocupat de a urma ,,ad litteram” conduita propust de Evanghelie si de a anticipa inca de aici viata viitoare. Aceast& vocatie profetica si eshatologica a monahului face din el modelul, ,icoana” crestinului, de aceea, chiar daci nu tofi se con- sacra fecioriei, fiecare trebuie sa se strfduiasc’, macar in timpul Postului Mare, sé viefuiasca ca un monah, p8zind infranarea, posturile, priveghe- Tile, rugiciunile etc. De unde importanta si valoarea acestei Sambete a Ascefilor, care e in definitiv mai putin un praznic al celor ce au fost ca- nonic randuifi in cinul monahal, cat al tuturor celor care, ,au disprefuit 307