Pierre Barbet de pe Rychna© Editura ANTET XX PRESS pentru prezenta versiune in limba romana. Redactor: Crenguta Nastase Tehnoredactare computerizata: Cristina Antonescu Coperta: lon Nastase ISBN 973-8203-20-1 Tiparul a fost executat de tipografia ANTET XX PRESS Filipestii de Targ, Prahova Str. Max Heberlin, nr. 677 Capitolul I Mantia catifelat’ a noptii acoperea stradutele inguste ale docurilor din jurul astroportului. Doar lumina aurie a cerului improscat de fasciculele de foc ale pro- iectoarelor, care luminau pista, permitea sa se zareasca, asemenea unei umbre chinezesti, o silueta alunecand pe furis de-a Jungul zidurilor. Creatura se deplasa foarte repede, in cea mai deplina liniste, ca fiara la panda. {si intorcea capul incontinuu, ca pentru a percepe mai bine murmurele noptii. Ochii sai cu reflexe aurii, cu pupile imense, scru- tau tenebrele de nepatruns. Dintr-o data, se opri, disparind brusc in spatele unui vraf de lazi in- gramadite ling’ un hangar: un horcait tocmai se ridicase, pentru o clipa, deasupra rumorii orasului din preajma. Asemenea unei fiare sure, creatura facu un salt uimitor pe deasupra gramezii de colete si c4zu, in liniste, pe propriile-i picioare. Atunci, cu o rapiditate si cu o precizie incredibile, masina de lupta se declansi: inainte de a putea sa reactioneze, doua haimanale care toc- mai isi sugrumau victima se trezira intinse pe cimentul murdar, dobo- rate. Cu un gest rapid, agresorul lor sfasie banda de piele ce inconjura ga- tul omului ce zicea pe jos, ca pe o simpli foaie de hartie, apoi, punan- du-si pe umeri corpul nemiscat, se topi in noapte. Cu cateva clipe mai tarziu, silueta se contura pe plastexul neslefuit al unei vitrine de bar. Akituri de el se clatina pe picioare cel care tocmai scApase de lao moarte cumplita. Cand cei doi viijgani intrari in sala afumata, toate privirile astrotilor se atintira asupra lor. Se aflau acolo epave umane lepadate de toate astro- navele: escroci, hoti de buzunare, dezertori, trepadusi, 0 adunatura ete- roclita de oameni, metisi si extraterestri de vité pura pe care n-ar fi fost bine sa intalnesti noaptea intr-un loc pustiu. Totusi, toti pastrau tacerea, contempland cu un respect servil sta- tura masiva a metisului licantrop, care il cara pe jumatate pe pamantean, a carui uniforma jegoasa, cu gulerul smuls, descoperea gatul brazdat de o urma stacojie4 PIERRE BARBET Apoi, ca $i cum Sar‘fi inteles, bautori igi reluara ocupatiile, Cartile de joc fura trantite pe mese, paharele umezira gatlejurile uscate, jocu- rile mecanice tacanira, vocile stridente rasunara. Nimeni, fara doar si poate, nu tinea sa se infrunte cu masivul hibrid, a.carui musculatura puternica sé reliefa pe sub materialul ieftin al unui battle-dress tocit. Cei doi nou-venifi se instalara la o masa liberd, in clarobscurul unui ungher si, cu un semn, metisul ii ceru patronuluio sticla. Slugarnic, acesta lua doua pahare murdare si o sticla cu lichid rosu- aprins, apoi, dupa ce daduse e data cu carpa, mecanic, pe masa, puse recipientele si pleca fara sa spuna vreun cuvint. ‘Uriasul hirsut lua fila, o aplecd pentru a citi mai bine eticheta, scoase dopul, adulmeca continutul ei, apoi izbi totul de perete, ca pe o grenada, Crasmarul cel obez, surprins de zgomot, sari in sus si dadu drumul pabaruluj pe care tocmai il spala. Privirea lui se atinti cu un aer intreba- tor asupra autorului acestei necuviinte, dar lucirea plind de ura a ochi- lor de aur fl ingheta. Ramase-cu gura cascata pentru o clipa, apoi baga mana sub tejghea. ‘Un paral se materializa ca prin vraja in mana osoasi a celui de vizayi. Din nou, o tacere deplina domnea in incapere. Atunci, un suras veninos inflori pe fata adipoasd a patronului, care flutura triumfal o alta plosca, de data aceasta, nedesfacuta, si o aduse in fata acestui client irascibil, ; Cu o migcare a armel, acesta fi facu semn s4 o deschida si s4 uraple cele doua stacane cu lichidul moarat, in care dansau itizatiile curcubeu- Jui. Cu mana stinga, duse paharul la gura si, dupa ceil adulmeca, il didu peste cap, Nelinistit, grasanul il privea band, cu mainile in sold. Atunci, arma disparu la fel de repede precum aparuse, iar bautorul se dezinteresa complet de cragmar, caré, cu un pas greoi, se duse sa spele cloaca pe jos, cu 0 carpa jegoasa. _Asemencea unei benzi magnetice care porneste din nou, harmilaia obisnuita isireintra in drepturi. Tnvitatul metisului era inc pe jumatate inconstient. Inghitt cu forta cam o treime din sticla, se ineca, tusi, sughita, de- veni stacojiu, apoi mormai: -Pe tot ktuluhii! Esti tu, Dervhax... Ce dracu’ faci aici? Licantropul surase in tacere, fizionomia sa luminanduse deo frum sete salbatica, si mugi cu o voce-aspra: Mercenarii de pe Rychna 5 ~Terral, prietene, mai curind eu ar trebui sa te intreb pe tine asta! Nui amintesti nimic? Omul se scirpin’ in cap cu un aer perplex, isi incruntii sprincenele, apoi exclama, ducandu-si mana la gat: —Ba da... ma indrepiam spre un hangar, pentru a petrece acolo noap- tea, si apoi am simtit o franghie infasurindu-se in jurul gétului meu. Am incercat sa ma eliberez. Mai apoi, trebuie sa-mi fi pierdut constiinta. —Veai ca stil? Te-am intalnit exact in clipa aia. Te simti mai bine? Nu prea rau! Am gatul in laeari; fn afara de asta, nu sa stricat nimic, —-Stryxul e cam aspru aici, dar iti readuce repede inima in piept. — Ei bine, am avut noroe ca te-am intalnit! Tot in afaceri, domnule maior? Metisul ridica din umeri. ~ Nu! M-am descotorosit de astrocargoul meu de ceva luni de zile; compania de transport Dervhax s-a dus repede la fund. Un astrot for- mat in flota obisnuita nare stofa pentru comert; magnatii m-au aruncat repede in aer, De altfel, eram prea fraier, nu ii puneam sa ma plateasca dinainte si m-am lasatpacalit. —Nasol! Atunci, esti pe sponci? -Nu chiar: mai am inca ceva gologani, ce mi-au mai ramas din prima si din vanzarea rablei. Doar ca in fiecare zi mai store din ei, si asta nu va dura Ia infinit. — Ai vreo afacere in vedere? — Nici vorba, = Nici eu: nimanui nui pasa de un fost locotenent din garda, Tra- iese de pe-o zi pe alta pazind astroportul in cursul zilei. Mi se plateste o nimica toata, atat ct s4 nu crap de foame. Nu pot nici macar sa-mi per- mit o camera, de aceea mi-am ales ca domiciliu un hangar dezafectat. — Asta nu i-a impiedicat pe sacalii de noapte sa tabere pe tine. Ra- ii aia ar ucide si pentru o:zecime de kop! — Aflac mai am si o mica rezerva, murmura Terral, restul primei mele, edteva geme pe care le-am luat la un pret avantajos... Dar interlocutorul sau deja nud mai asculta: usa batanta decorata cu motive obscene tocmai se deschisese, impinsa de un tip robust, aproa- pe la fel de solid ca si Dervhax, dar de vita pura pamanteana. Parul lui blond ¢ra aproape alb, si ochil, de un albastru foarte deschis, aveau o privire otelita. Gesturile sale erau de o'bruschete neli are. Purta un costum spalacit, cu o croialé militareasca. O cicatrice lung, albicioasa fi stra- hat6 PIERRE BARBET batea fata de la frunte pana la barbie, si degetele sale agile jucau pe pa- tul unei arme de calibru mare pe care o avea la centura. Metisul scoase un fluierat imperceptibil. Imediat, astrotul intoarse capul spre el. Un suras atotstiutor ii intinse buzele subtiri, si se indrepta cu pasi mari spre cej doi astroti. Ajuns in fata lor, saluta militareste, apoi ii dadu © palma pe spate lui Dervhax, hohotind: ~ Ei bine, batrane, se poate spune ca esti greu de dibuit! Am batut toate bordelurile din apropiere, toate bistrourile, fara si pot s4 pun laba pe tine. ~ Ma bucur sa te vad... spuse Dervhax, schitind un suras ambiguu. Si tu ai parasit ota? —Sa spunem ca niste spirite meschine nu mi-au apreciat serviciile lajusta lor valoare. Lam pocnit putin cam tare pe un chiulangiu, si asta a costat cdteva copci. ~ Mereu neschimbat, observa metisul, avusesesi deja neplaceri de genul sta. Pasiunea ta pentru pedepse corporale te-va duce la pierzanie! ~ Ce vrei! Nu mai exista disciplina... Nu mai poti nicicum sa te faci respectat, bornbani intristat vlajganul, asezdndu-se pe un scaun. Dar nu conteaza.., [si intinse picioarele lungi, sfichiui masa cu o levitura de baston si continua: ~ Cum iti merg treburile in clipa asta? — Nu prea stralucit; pornisem 0 afacere de importexport, dar a tre buit s-o las balta. —Asadar, somezi? ~ Exact! i tu, Terral? — Imi due ailele, nimic pasionant... ~ Am sa va propun o afacere, continua astrotul, aplecdndu-se inspre amicii sai, Nu ¢ un chilipir, dar e totust avantajoasi, Un job obisnuit, bine platit, care cere experienta si rezistenta. Va intereseaza? ~Pune cartile pe masa! mormai fostul maior, Daca nu risedim sa ajun- gem la parnaie, sunt omul tau! -Bine, Cunoasteti Rychna? —Stai putin... se gandi locotenentul. O planeta descoperita acum vreo zece ani. Din constelatia Draonului. Rychniznii au avut dreplul la sta- tutul de planeta in curs de dezvoltare, pentru ca sunt umanoizi cu un Mercenaril de pe Rychna 7 anumit grad de civilizatie. Un loc destul de nasol: salbatic, cu imense paduri tropicale.., —N-ai uitat ce-ai invatat la galactografie, bravo! Cateva detalii supli- mentare: in mod exceptional, Terra a reusit sale inlature pe celelalte dowa imperii stelare si trimisese prospectori. Germaniud cristalizat se g3- seste din plin acolo. Aveam, intr-adevar, posibilitatea sA1 exploatam, O suta de colonisti sau instalat acolo, mai multe incarcaturi cu cristale fu- sesera expediate, si apoi, intro buna zi... nimic. — Presupun ca ambasadorul nostru s-a ocupat de chestia asta?! se interes metisul, nonsalant. Totusi, privirea sa scrutatoare arata ca povestea il interesa in cea mai mare masura. — Evident! A avut chiar si dreptul sa survoleze locul de amplasare al taberei si sa aterizeze acolo. Nici urma de colonisti. Rychnienii au pretins ca fusesera ucisi de niste monstri misteriosi care bantuie prin selvele salbatice ale acestui infern, S-au gasit cateva obiecte, dar nici o urma de sange, nici un indiciu ea ar fi avut loc o lupta. Atunci, afacerea a fost clasata, rychnienii neau indicat un zacamént la fel de bogat int-un colt mai abordabil, astfel ineat toata lumea s-a declarat multumita. Mai putin Fairchild. — Magnatul astronauticii? se interesa Terral, cu un dram de respect in voce. ~Chiar el! Or, Fairchild are—sau avea—o fata: Daneka. O pustoaica ciudata, care si-a lasat balta tatal, divortat, sub pretextul ca se saturase pand-n gat sa traiasca in lux. ~ Mai curand, cu tupeu — fatuca! observa Terral. Cu gologanii lui taica-su, ar fi putut totusi so duca de minune! —Tocmai asta nu vroia sa faca. S-a angajat in cooperatie ca infirmi- era si sa trezit pe Rychna. Dervhax, tot tacut, asculta cu o atentie sustinuta, cu ochii atintiti pe i interlocutorului sau. —... Bineinteles, a disparut o data cu ceilalti. Babacu’ sa facut luntre si punte, Are 0 groaza de relatii, dar canci! Nimeni n-a putut dibui pus- toaica. Atunci mi-a venit ideea genial, Tipul, disperat, era in stare de orice ca sa-gi recapete pretioasa progenitura. Isi facea reprosuri aniaré cia lasat-o sa plece, ca fost prea dur cu ea, in fine, dulcegarit... Metisul se searpina pe nas cu un ser ganditor, dar nu facu nici un comentariu, cei8 PIERRE BARBET —Or, 9 stiam pe fosta nevasta a lui Fairchild, era o ruda indepartata de-a mea si fusesem invitat la ei o data sau de doua ori, Asadar, m-am dus si] caut si tam propus sa trimita o expeditie clandestina pe Rychna, pentru ai recupera pustoaica, Ah, daca Lati fi vazut.,. mbar i sarit in brate... Afacerea a fost incheiata fara ezitare. Toate cheltuielile le su- porta el: astronava, vehicule de teren, arme si provizii; totul e deja pre- patit. Mai ramane sa gasesc vreo douazeci de tipi carora’sa nu li se c+ teascé frica in ochi si niste ofiteri care sai comande. Fiecare mercenar va avea dreptul la o prima de 2 000 de kopi, care se dubleaza in caz. de succes, Ofiterii— 3.000, ‘Terral scoase un fluierat admirativ $1 consulta din priviri pe fostul sau gef. Acesta iegi, atunci, din mutismul sau, — Cine va fi comandantul expeditiei? se interesé el, simplu, ~Eibine, eu, in principiu, doar ca, date fiind gradul tau si experienta ta, am putea sa impartim comanda. = Atunci, nu conta pe mine! Multumese, oricum. Ma bucur ca team revazut, conchise metisul ridicandu-se, pentru a da de inteles ca decizia sa era irevocabila. — Asteapta putin! exclama Von Nagel, tinandu-l de mAneca. Putem discuta... Nu vad de ce. Pentru mine, e simplu: ori conduc aceasta expeditie, ori nu iau parte la ea! N-ai decat sa recrutezi alti mercenari. Aceasta propunere nu paru sé satisfac deloc pe fostul capitan, care mormiai: —Bine! Ai cAstigat... Am incercat deja... fara succes, Se pare ca am © reputatie groaznica. Toti tipii se fofileaza sub diverse pretexte. Terral zambi intelegator, fara sa faca vreun comentariu. = De acord! Tu vei fi bossul, eu voi comanda ca secund, fiind sub- inteles ci, daca tu ai disparea, tias lua locul. De cat timp ai nevoie casa recrutezi un comando? —Te bagi, Terral? intreba metisul. Locotenentul se scarpina in cap si raspunse: —E o Jovitura cam riscanta, intr-un loc oribil, dar, daca tu ai curajul =) faci, am si eu! —Bine! O sa dau o raita prin sector. Ne intalnim aici peste doua ore. Dervhax ridica bratul ca sa-i fac semn patronului, dar Von Nagel il linisti: —Lasa! Intra in cheltuielile generale. Mercenarii de pe Rychna 9 Metisul ou insista. Saluta scurt cu mana si, urmat de Terral, parasi taverna. ‘Von Nagel, tn ceea ce piveste, ramiase asezat la masa cu un aer sa: tisfacut. Una peste alta, afacerea fusese mai putin dificila decat se te muse. Dervhax pastrase numeroase relatii printre astroti si era fearte indragit, Toti stiau ca nu abandona niciodata vreun om deal sau cand se afla la nevoie, si ca, daca unul dintre acestia avea probleme grave, facea gi imposibilul pentru a-l ajuta. Cat despre Terral, era un tip loial si capabil, care, fara a avea calitatile exceptionale ale maiorului, avea experienta in privinta planetelor virgine, a faunei si florei Jor. Apucé ficla ramasa pe masa, se servi cu o ratie copioasa si o bdu dintr-o inghititura, apoi ragai cu voluptate si privi spectacolul movie- colour difuzat la televizor: un balet psihedelic cu adorabile tahitiene, foarte sumar imbracate, care se ondulau lasciv. Cu doua ore mai tarziu, maiorul aparu din nou in cadrul usii, sii se alatura lui Von Nagel cu pasul sau usor ¢i silentios, —Totul ¢ aranjat! anunta. Lam angajat pe Yghur, un cianantrop, ca sergent. Stie sa se faca respectat de oameni. E un baiat devotat, care se descurca formidabil la popota. Tragator de elita, pe deasupra, O achi- zitie buna. Ca radiofonist, n-am putut gasi decat un termes, un tip putin cam trasnil, care nu si-a revenit niciodata complet dupa pierderea cla- nului sau monozigot. Altfel, un gentu al electronicii. Vor avea nevoie de asa ceva, pentru cd, in jungla, umiditatea si ciupercile ne scurtcircut teaza toata aparatura. Ceilalti tipi sunt fssti astroti, scandalagil, protesta- tani, nu foarte cinstili, intotdeauna gata de o escapada, dar perfect antre- nati si disciplinafi. Acum, sa ne ocupam de detaliile practice: de ce astro- " nava vom dispune si cum vorn ateriza pe Rychna fara si fini reperati? — Fairchild ne da un Discover capabil si transporte cinci vehicule de teren, proviziile si comandoul, Al unei companii private, bineinteles. Nu vrea sa fie implicat in lovitura daca suntem reperali. Accesul va trebui sd aiba loc prin sectorul virgin al Rychnei. Astronava noastra va fi pre- vaguta cu un invelis special antiradar; de altfel, autohtonii nu sunt deloc tari in electronica, Nu vor fi detectati, cu exceplia zonei de linga astro- porlul care se afl la antipozii mine. Aparatul nostru va ateriza pe un ee inalt de langa Muntele Tulburator. Linisteste-te, nu ¢ an yulean! si datoreaza numele undelor de caldura umeda provenind din padure, care provoaed turbulente ce perturba propagarea razelor luminoase. Aterizarea va fi dificila, dar pilotul este un tip care poate face fata sarcinii.10 PIERRE BARBET Apoi, o data debareat materialul, vine randul tau. Va trebui sa inaintam in aceasta jungla populata de o fauna periculoasa si putin cunoscuta. ~De ce nu folosim helimob-uri? Am ajunge mult mai repede la abiec- tivul nostru. - Nici vorba! Mai intai, pentru ca am putea fi reperati de patrulele rychniene, apoi, pentru ca sectorul nu e sigur. Reptilele zburatoare mi- suna in adancul acestei selve primitive. Am fi, cu siguranta, atacafi. Ar trebui sa utilizam arme grele in atmosferd, ceea ce n-ar trece neobser vat. — Discretie inainte de toate... inteleg. De fapt, nu avem aprobarea guvernului, si nu trebuie sa contam pe interventia ambasadorului in cazul in care am fi capturati. ~ Ai inteles perfect situatia. —Inaceste condifii, vom avea nevoie de cel putin zece zile pentrua ajunge la obiectivul nostru, de tot atat— pentru a ne intoarce, plus cinei zile pentru confruntiri. Nu vom putea sa ne dam intdlnire cu Discoverul inainte de douazeci si cinci de zile. —Ne va mai ldsa inca cinci zile de gratie, vorn dispune deci de o luna rychniana, sau de circa treizeci de zile de-ale noastre, pamantene, — Ai informatii despre autohtoni? —Sunt niste umanoizi destul de urati, cu niste mutre de mainiute, in- credibil de lenti. Au un metabolism destul de remarcabil, care le permite sa transforme glucidele prin fotosinteza. De asemenea, au nevoie de o izolare destul de mare, nu se aventureaza aproape niciodata in padure, prea deasa pentru a lasa sa treaca razele soarelui lor. —In principiu, ar trebui deci si ne lase in pace! — Din partea lor, navem de ce s4 ne temem atata timp cat nu vom fi in imprejurimile minelor. in schimb, fauna ne va face probleme serioase! —De ce fel? ~O! exist numeroase posibilitati! Un exobiologa recenzat mai mult de o suta de specii de carnasiere, fara a pomeni de numeroase anima- lute, care de care mai periculoase. —Yghur este un specialist in fauna extraterestra: a participat la mai mnulte expeditii pentru vivariile care importa animale, Cunoaste perfect fauna de pe Rychna. — Un tip pretios! Pacat ca ¢ un avorton de cianantrop! ~ Cianantrop sau nu, te-as ruga sa nu te dedai la jignirile tale obisnu- ite! Vreau ca toti membrii expeditiei sa fie tratati pe picior de egalitate, Von Nagel nu fAcu nici un comentariu si schimba subiectul. Mercenarii de pe Rychna 1 - Cand crezi ca vom putea pleea? — Toti tipii sunt liberi, Maine, daca vrei. Fairchild va fi incantat. Mia cerut sa ma misc cat mai repede. Ne intalnim deci inspre ora 9, pe cheiul 32, Vehiculele vor fi imbarcate in aceasta noapte, la fel ca si proviziile. —Deacord! A, inca un detaliu: prima. Am vrea sa fim platiti inainte de plecare. - Sa rezolvat. Toti membrii expeditiei vor primi suma stabilita, in bani en chiar inainte de a pleca, ~- In conditiile astea, totul e in regula! Pe maine, Nagel. ~ Respectele mele, comandante! se fandosi capitanul, cu un zambet de hiend, care tar fi dat de gandit, cu siguranta, oricui altcuiva decat lui Dervhax. Maiorul parasi incaperea cu pasul sau usor. Terral il astepta afara. -A mers totul cum stabiliseram? se interes el. ~ Fara probleme. Vorn avea paralele maine. Fairchild nu vrea sa in- tre la apa, dar paré corect. N-as zice la fel despre Von Nagel. - Mie-mi spui?! Fara tine, n-as i acceptat niciodata si plee impreuna cu sadicul asta! —Are si parti bune, observa metisul. E un tip capabil gi curajos; de altfel, el ne-a procurat afacerea, deci nici nu se pune problema si] lasam balta, —Pacat... Am impresia ca ne va da multe batai de cap. —Deh! nimeni nu e perfect... Vino-ncoace, presupun ca nu tii sa te intorci la hangarul tau! Ce-ai spune de o canapea la mine in camera? —Pe bune, nici vorba sa refuz! Dupa ce mi sa inlamplat in seara asta, voi fi mai linistit asa. Cei doi prieteni se cufundara in penumbra. Aerul rece al noptii era inmiresmat. Mirosul parfurmat al eucalipti- lor uriasi era de 0 intensitate aproape de nesuportal. Dervhax mergea cu pasi mari, si locotenentului ti era greu si se tina dupa el, Subjugat, el admira mersul usor al metisului, statura sa de atlet. Cu un asemenea sef, se simtea in stare s4 infrunte orice dusman. Acesti metisi din nokkari si panxinteni, una dinire putinele incrucisari posibile, dadusera nastere unor subiecti remarcabili. Cu o incredibila rezistenta la oboseala, aveau un miros deo finete exceptional si a musculatura pu- ternica. Erau luptatori de temut, foarte apreciati in flota regulata. Totusi,12 PIERRE BARBET putini dintre ei ajungeau la niste grade inalte. Aveau un spirit prea inde- pendent pentru a se supune rutinei din escadre. Intr-o buna i, toll se reintorceau pe planeta lor, sau deveneau aventurieri ai spatiului. Dervhax nu fusese o exceptie de la aceasta regula. Terral era de un cu totul alt gabarit. Idealist precum cavalerii din tim purile vechi, se dedica cu trup si suflet sefului sau, daca acesta stia si-i cucereasca respectul. li apara intotdeauna pe cei slabi si oprimati, ceea ced aducea, deseori, mari necazuri. Nu se confesa prea usor, si nimeni nu stia exact de ce parasise armata, unde era bine vazut. Fara indoiala, era la mijloc o chestiune amoroasa, dar nimeni nu stia care. Taciturn si apatic, era destul de fatalist si se supunea intotdeauna primului impuls. Admiratia sa pentru Dervhax fl facuse sa accepte, fara ezitare, s4 par- ficipe la aceasta expeditie mai curand riscanta. Cei doi astroti ajunsera la hotelul lor fara vreun incident neplacut. Se culcara imediat si cdzura int-un somn adanc. Adoua zi dimineata, c4nd soarele veni sA mangaie fata bucalata a 14- narului locotenent, acesta se intinse si se uit la ceas, Era inca devreme, dar Terral se simtea perfect treaz, de aceea se ridica si se duse sa faca dus. Patul tovarasului sau era gol. Avea, fara indoiala, afaceri de aranjat inainte de plecare, asa c4 Terral nu se nelinisti deloc. Apa rece ii biciui placut pielea. O senzatie pe care nu o va mai resimti, fara indoiala, prea curand; apoi suna ca sa i se aduca micul dejun care aparu aproape imediat in ascensorul automat. Terral il manca cu pofta si se imbraca. Tocmai isi incheia ultimul nasture cind Dervhax aparu pe nesimtite, ca de obicei, facdndu-l s4 tresara pe tanarul ofiter. Dar cand locotenentul zari monstrul tinut fn les4 de metis, facu un salt, ridicand scaunul pentru a se apara. —la spune, nu esti cam nebun daca aduci aici grozavia asta?! O sa ne muste! Intr-adevar, gangania, un fel de radasca mare de talia unei pisici, is deschise elitrele blindate si isi hua zborul, cinténindu-si mandibulele ase- manatoare cu niste foarfece enorme. Terral se dadu inapoi, pas cu pas, acoperinduse pe cat de bine putea. Un raset silentios desoperi dintii ascutiti ai prietenului sau. — Nu te teme! exclama el. Diablo este o insect domestica, Trdieste in padurile de pe planeta mea, sie o de o fidelitate de neclintit: nu ataca decdt atunei cand ii ordon eu so faci. Il dusesem in pensiune la vivariu, dar mam spus ca ne va fi de folos, E sensibil la campurile magnetice, si din cauza asta reprezinta un ghid pretios. Poate sectiona un brat cu Mercenaril de pe Rychna 13 mandibulele sale, iar carapacea lui rezista la gloante; totusi, are o inima jubitoare, Nui te impotrivi! a A Terral, in ctuda aversiunii sale, lis4 jos scaunul. Trebuia, intradevar, sd aiba o incredere neclintita in seful sdu. ‘ te Deodati, Diablo veni drgalas sai se aseze pe umiar, continuand sal batt din aripi, st isi biga ochii mari cu fatete sub nasul astrotului, care nu se simtea in largul sau. le Ae —Uite, ati ficut cunostinta! Acum, va fiin stare sa te gaseasca onunde ee tredievih enorma,inséecta nu intarzie sa-si ia zborul din nou, gi se duse sa se aciuieze pe spatele stapinului sau. . , ‘Tocmai atunci, usa se deschise cu violent, si capul uluit al admi- nistratorului aparu in cadrul ei. ~la conned ur el, lnati hotelul asta drept o gridina zoologic’? Este strict interzis sf se introduca animale aici, si cu att mai mult monsini de felul Asta. Asadar; imi veti face hatérul de 2-1 duce de aici; daca nu, va arunc in strada pe toti treil ~Tocmai aveam de gind sismi iat la revedere, declara comandan- tul cu un aer suav, La cat se ridica nota mea de plata? —Cincisprezece credite! oracai functionarul, . —Poftim! zise astrotul, trintindu-i un pumn de bancnote in palma. Casi nu te mai vad din nou; gherla asta e dea dreptul infecta. Aerul con- ditionat e stricat, am inghetat toata noaptea... Vii, Terral? “he! . Cei doi prieteni iesira cu fruntea sus din hotel si holarara sa mearga pe jos pina la astroport, care era foarte aproape. Metisul si tovarasul sau aveau un mare succes, Toata lumea se grabea sa le cedeze trecerea. Cheiul 32 era in plina efervescenta. r 4 Von Nagel, cu bustul gol, indruma imbarcarea ultimelor vehicule. ‘Vreo cincisprezece viiygani de toate gabaritele, mai mult sau mai pu tin sifonati, asteptau cu rabdare ascultand un astrot care scotea sunete stridente dintr-o chitara romboidala. : Cand il zarira pe Dervax, se ridicara s+ salutara cu mana, fara a se sinchisi de regulamentul militar, {acdnd cateva glume. Comandantul raspunse regulamentar si se indrepia spre Von. Nagel, care, plin de sudoare, vocifera dupa un golfer neindeman: atic, ‘ —Nepriceputii astia au seos sufletal din mine! mormai el. Brau et pe ce sa deformeze sasul. Acum, totu e incarcat, am verilical chiar eu: nu lipseste nimic. —Pertect! Cheamal pe vames, ue inbarcam.\4 PIERRE BARBET Capitanul zbiera cu 0 voce guturala si membrii expeditiei venira, fra graba, lAnga deschizatura navel, Acolo, functionarul le verified actele. Toti erau in regula. Escaladara uu! dupa altul pasarela. Von Nagel fi urma, insotit de ceilalti doi ofiteri, Un astrot bondoc si rubicond ii astepta Ja intrarea in sas. ~ Capitanul Zunor, se prezenta el, cu o voce de bas. Bine-ati venit la bord, comandante! ~ Va multumese pentru primire. Am adus 0 mica ganganie cu mine, puteli sai gasiti un loc linistit si sigur? E destul de nervoasa in timpul zborului... — Hmm... O sa aranjez. Exact, mai amo cuscd sau doud libere int-un bunear, Sper c4 vor face fata clestilor ei! ~ 0, nv va temeti! Diablo ma asculta intru totul, Mi temeam numai ca, zburand prin astronava, sa nui sperie pe astroti. ~ Bine! Urmatil, va rog, pe steward, va va duce in cabinele dum- neavoasira. Plecam peste zece minute. Ofiterii il urmara pas cu pas pe astrot. Constatara, la sosire, ca Von Nagel facuse temeinic lucrurile: combinezoane etanse, tinute tropicale de camuflaj, ranite, arme si ratii de lupta ti asteptau, Dervhax le examina cu atentie si scoase un mormait de satisfactie, Tot echipamentul era de cea mai buna calitate, In asteptarea plecarii, comandantul isi trase pe el o uniforma noua care ayea galoanele corespunzatoare gradului su, apoi examina lista membrilor comandoului. Cand terminase, astronava parasise deja solul pamantean si o lyase drept inspre constelatia Dragonului. Metisul puse atunci mana pe interfon, il chema pe Von Nagel si fi or- dona sa adune oamenii la popota. lavertizd pe Terral, care se gisea in cabina invecinata, si amandoi mersera sa se intélneasea cu c4pitanul. liauzira urletele de departe si nu trebuird decat s& se ia dupa zgo- mot. Von Nagel le impartasea punctul sin de vedere membrilor coman- doului, dandu-le o idee despre eAt de priceput era. ~.. Va cer ea tinuta si fie ireprosabila. Disciplina va fi aceeasi ca in armata obisnuita! Fara lsat pe tanjala. Vi sa dat un material de cea mai buna calitate, si va cer sa fie perfect intretinut, Nu voi fi ingaduitor cu lenesti si cu chiulangiii! Unii dintre voi ma cunosc si stiu ca nare rost 84 sé joace dea care pe.care* cu mine, Sunt un adept al pedepselor corporale, Asa ea, fara discutii. Acolo unde mergem, nici vorba sa va putem pune la arest, aga cA socotitiva avertizati... Mercenaril de pe Rychna 15 Von Nagel il zari atunci pe Dervhax si ardona; —Atentie! ao ‘Toti luara pozitia de drepti. Dupa cate separe, Byrag, radiofonistul, nu se supuse destul de repede, caci capitanul il sfichiui cu biciusca peste fata, lasandu-i o dara lunga, purpurie. , | " — Pe loc repaus! ordona comandantul, fara a parea sa fi remarcat gestul ofiterului sau, 17 a isi trecu in revist’ oamenii, ochii sai gri ca otelul se atintira pentru 0 clipa pe fata inexpresiva a termesului, apoi relua: ; —Nu mai are rost s4 va vorbesc de disciplina, capitanul tocmai a facut acest lucru; n-am nimic de adaugat, cu exceptia faptului ca fiecare din- tre voi va putea oricand sa vina sa mi se planga, daca apreciazd ca nua fost tratat. corect. [ata abiectivul misiunit noastre. Vom ateriza pe Rychna si vom traversa padurea pentru a ajunge in secret la locul de amplasa- ment al unei foste mine. Ocupantii ei au disparut in mod misterios, de- vorati, dupa cate spun rychnienii, de catre carnasiercle care miguna pe aceasta planeta. Se poate, Totusi, la fel de bine se poate ca colonistii sa fi fost masacrali de catre autohtoni. Acestia nu stiu, bineinteles, de sosi- rea noastra. Trebuie sa facern tot posibilul pentru a trece nebagati in seama, Durata expeditiei, in cazul in care nu apare nimic neprevaaut: 6 juna. Vom dispune de vehicule speciale; nu va ascund cd inaintarea va fi dificil. Cei care ezitd pot inca sa se retraga; Discoverul ii va duce ina- poi pe Pamant. Vreun comentariu? O voce bascalioasa se auzi: : as — Cate permisii 0 sa.avem? Tare mi-ar placea 1 fac cunostinta cu fru- musetile locale! ope Dervhax gasi de cuviinfé si zimbeasca $i raspunse; ~O zide odihna pe saptamAna si transportul —decontat. Va ajunge? Nimeni nu raspunse, dar atmosfera se destinse. : — Puteti si va intoarceti in cabine. Sunteti liberi pana cand ajungem ladestinatie. ; ——- a ‘Toti mercenarii se imprastiara, cu exceptia ofiterilor, si atunci meti- sul se apropie de Von Nagel si izbucni: megs , ~C&pitane, cred ca am spus deja ca nu voi admite nici un fel de vio- Jenta! Cei care nu sunt hotarati sa ma asculte vor pleca inapoi cu Disca- verul. M-am facut bine inteles? fe sy ~ Perfect! mormai ofiferul, cu o strifulgerare de ura in privire, ~Bine! Acum, si examinam hartile, ca si alegem cel mai bun itine ranu.Capitolul I Muntele Tulburator domina selva tropicala, aga cum um aisberg do- mina marea polara. Alhetea sa imaculata il scotea in evidenta de departe. ‘Totusi, doar varful sdu era acoperit de gheata, coastele sale ivorii erau alcatuite din silvina aproape pura, facdnd imposibila orice vegetatie. De jur imprejur, asemenea unci mani de jad side portelan verde-pal, se intindea padurea necuprinsa. Arborii uriasi care se avantau spre cer atingeau marimea unei astronave. Ramurisul lor, suprapus partial intr-o retea stransa, permitea sa se treaca usor dintraun varf intr-altul. Acolo se zbenguiau maimute din toate speciile, arboricole potticioase dupa fructe, pasari cu pengj paradisiac. Tot acolo statea la panda moar- tea, sub forma unor nenumarate animale de prada, monstri grotesti sau serpi nesfarsiti, care raspandeau groaza in randurile acestei populatii gu- ralive si agitate. Mai jos se desfaceau florile epitite, somptuoase buchete multicolore, al caror suc imbata Jegiunile de insecte side colibri Deseori, din pacate, aceasta somptuoasa gateala ascundea otravuri subtile, atat de toxice, fncat o singura picdtura care ar fi cazut pe pielea goal ar fi fost de.ajuns pentru a provoca o otravire mortala. in cel mai bun caz, puteai s4 scapi doar cu o basica ce supura saptimani intregi, inainte de a se cicatriza. in sfarsit, jos de tot, in obscuritatea verde-albastruie a adancimilor asemanatoare cu abisurile oceanelor, se intindea plapuma de ferigi, muschi, strapunsa de un covor vascos de mucegaiuri, de ciuperci gro- testi. Acolo, totusi, traia si o fauna demonica, in sinul umiditatii patrun- zatoare, al miasmelor putrede, al paclelor vatamatoare. Céteodata, 0 bolta neteda exploda, raspandind imprejur un nor ocru de spori, Vai de cel care respira aceste pulberi perfide! CurAnd sferulele infloreau in adan- cul plamanilor sai, provocand © tuse de neoprit; apoi miceliile ar fi cu- prins bronhiolele, astupand canalele subtiri, ceea ce ar fi insemnat as- fixierea rapida. Dupaaceea, cadavrul ce putrezea ar fi servit drept hrana pentru ciuperci, sferele albastrui ar fi rasarit din pielea crapata, si ciclul infernal ar fi inceput din nou. Discoversl se aseza, asa cum fusese stabilit, pe o platforma desprin- s4 din Muntele Tulburator, si capitanul lui treeu in graba la deseareare. Mercenari de pe Rychna 17 Fitsese plitit foarte bine pentru a efectia traversarea, dar mu tinea deloc si-¢i asume riscurt inutile. Buncarele fura golite intr-un timp record. Vehicule si lizi fura ingramadite. Comandoul puse piciorul pe pamant si astronava decola fara sa verifice macar daca nu fusese uitat nimic. Cu putin inainte de debarcare, oamenii imbracasera, bineinteles, combine- zoanele lor speciale, dungate cu verde si negru. Purtau 6 masca de fil tare si.o casei dotala cu ochelani care amplifica lumina. Inarmati panén dinti, captusiti cu munilii, duceau in ranite un echipament de supravie- tuire pentru a rezista o sptaména. Apa nu lear lipsi in padure. Compri- mate antiseptice le permiteau s-o bea fara pericol. Acum, Discoverul nu mai era decat un punct minuscul pe cerul fara nori. Curind disparu complet. Timp de o lund, expeditia urma sa fie la- sata in intregime de capul ei. CAldura de pe coastele acestui munte, direct expus la soare, era co- plesitoare. Cu febrilitate, Dervhax si Von Nagel supravegheau incarca- rea vehiculelor de teren, indicand fiecare pachet, verificaindu4 continutul Spre marea lor furie, atunci isi dadura seama ca doua lzi in care se aflau piese de schimb pentru vehicule rimasesera la bordul astronavei. Nu exista nici un pericol imediat, dar, mai tarziu, orice pana ar deter- mina abandonarea acestor pretioase masini. Nici nu se punea problema sa se cheme inapoi astronava: expeditia trebuia sa se afunde cat mai repede in padure, in cazul in care vreo pa- trula aeriana indiscreta ar aparea. Oamenii se adunara, asadar, si incepura sa coboare repede panta, in urmamasinilor care se burducaiau pe pamintul pietros. Efectuau partea cea mai usoard a traseului, si totusi au trebuit sa faca cateva ocoluri, pentru a evita rapele si blocurile de netrecut, Curand liziera padurii aparu: doar maracinisuri, la inceput, apoi co- paci din ce in ce mai mari si, in sfarsit, trunchiurile enorme, coloane ale unei catedrale infernale, cu tapiseriile lor grele de muschi uriasi si tale impletite, Dervhax luase loc in yehiculul din fata, impreuna cu Terral, Von Nagel si sergentul Yghur inchideau marsul. Oamenii se instalasera co- mod in celelalte camivane, care urmau, de acum inainte, sa le’shijeasca drept locuinta. Diablo se asezase, intelept, pe capota, in fata stapanului sau. Din cind in c4nd, o lua putin inainte, dar nu se indeparta niciodata prea mult1k PIERRE BARBET —miasura de prudenta justificata de tipelele, oraeaielile si buhaielile ce precedau sosirea coloanei. Dintr-o data, o mantie de plumb.cobori deasupra oamenilor: o sen- zatie penibila de claustrofobie provocata de disparitia bruseé a luminii vii a zilei, inlocuita de o penumbra de culoarea smaraldului. Aerul filtrat de masti era saturat de umiditate, si un miros zapacitor de mucegai do- mina miresmele puternice ale nenumaratelor plante stranse unele linga celelalte in covoare interminabile. Datorita amplificatoarelor de lumina, reglate pe lungimea de unda averdelui, vegetatia marunta aparea clar, cu o nuanta aproape alba. Mult deasupra membrilor comandoului, o bolta stransa de ramuri- suri side frunze masca in intregime cerul. Din cand in cAnd, 0 ceata de maimute zburdalnice cobera ca sa contemple monstrii bubuitori care serpuiau in jurul trunchiurilor. Uneori, una dintre ele lua un fruct pe care flarunca pe o capota, apoi fugea, ca si cum sar fi inspaimantat de indraz- neala ei, pentru a reveni peste cateva clipe. Uneori, umbre cenusii atingeau in treacat camioanele: lilieci uriasi care insfacau din zbor (éntari de dimensiuni apreciabile. Foarte repede, a trebuit s4 se puna in actiune dispozitivele speciale, un fel de mulinete cu Jame ca niste sabii, care cioparteau tijele ferigilor siale lianelor, deschizand un tunel vehiculelor, ale caror pneuri mari pa- tinau pe muschi si pe humus. Tn spate, urmau celelalfe masini, in sir indian. Majoritatea oamenilor somnolau in vehicule, unii jucau carti la lu- mina plafonierelor, Alfii discutau sau isi spuneau istorii de prin carciumi, schimband fotografii deocheate. Dervhax parea multumit. Motoarele functionau regulat si, in ciuda densitatii vegetatiei, coloana nu se afla in intarziere. Diablo, deloc inspai- miantat, continua sa zboare pe deasupra camionului, ‘Terral si Byrag isi povesteau viata. Radiofonistul, putin vorbaret, pa- rea sd inceapa sa resimta amicifie pentru tanarul ofiter. Locotenentul, la randul lui, se abandona confidentelor. li spuse astfel termesului ca parasise armata din cauza unei fapte nesabuite, dupa ce fusese rugal de un magnat al industriel so lase pe fiica lui in pace. Aceasta acceptase sa fuga cu iubitul ei, dar Terral o astepiase degeaba la locul de intalnire. La reintoarcerea sa la cartier, colonelul i) dojenise intrun mod dur, ordondindu-i s4 nu mai alerge dupa fuste in randurile burgheziei garni- zoanei. Flaeaul ii replicase verde in fata, mergand pana la a-si trata su- Mercenani de pe Rychna 19 periorul drept militar ,ruginit". Dupa asta, nici vorba sa mai poata face cariera in armata. Terral vegetase, asigurdindy:-si traiul prin diverse mijloace, pana cand si] intdlneasca pe Dervhax. Aceasta expedilie era 0 ocazie nesperala pentru el. Prima consistent incasata fi permite, la intoarcere, sa in- ceapa 0 noua viala. fi Cat despre termes, el apartinea unei rase care se luptase vreme in- delingatA cu pamantenii. Acum, cele dowa civilizatii coexistau in pace, facand comert in Galaxie si nemailuptandu-se decat pentru a obtine piete de desfacere. ; Acesti insectoizi depuneau oua, din care iegeau doisprezece gemeni monozigoti, destinati si duca o viata in comun. Toti faceau aceleasi studi si practicau aceeasi meserie. : Pentru un om, erau mai curand respingatori, cu abdomentl lor cilin- dric, carapacea lor chitinoasa si ochii lor globulosi, inexpresivi. Respi- rau un aer diferit de cel al parndntenilor, dar savantii lor gasisera mijlo- cul de ai adapta la o atmostera oxigenata. Mancau un terci lichid, ciuperci si erau innebuniti dupa excretiile zaharate ale arenosilor, niste animale cu sase picioare pe care le cres- teau in ferme. Temperatura medie a planetei lor era de 300, astiel incat Byrag se simitea cu totul in largul lui in atmosfera aceasta jilava, care ii anemia pe pamanteni. ‘Toti termesii erau foarte inteligenti si foarte bine dotati pentru me- canica. Radiofonistul nu facea exceptic de la regula. Apartinea, nu de mult unui clan monozigot de astroti care aleatuia echipajul unui cargou. Din pacate, nava atinsese usor 0 stea piticd neagra, nesemnalata pe har{i. Propulsoarele, activate la maximum, smulsesera vasul din aceasta capcani mortala, Din nefericire, normele de securitate nu fusesera res- pectate, © explozie devastase astronava la putin timp dupa ce iesise cu fata curata, omorand toti membrii echipajului, cu exceptia radiofonistu- lui, care se trezise in vid, in costum de seafandru spatial, Termesii sunt foarte curajosi si nu prea emotivi, totusi Byrag traise atunci orele céle mai cumplite din viata sa. in locul sau, orice finté umana ar fi innebunit. insd insectoidul asteptase, rabdator. Evitind gesturile inutile pentru a economisi rezervele sale de aer si de apa, ramasese incolacit ore in sir, in deriva in vid, sub stelele indiferente.20 PIERRE BARBET Disperal, Byrag incercase sa intre in legitura cu fratii sai. Sia dat ree pede seama de ceea ce era evident. Toli pierisera in urma catastrofei, Deacum, viata nu mai avea sens pentru el, Un termes traieste in casta si impartaseste cu fratii sai gemeni bucuriile si durerile. Fara ei, este ca o albind in afara stupului sau natal, Byrag se hotari, asadar, sA moara. Debransa farul semnalizator si intrerupse emisiile radio automate, apoi privi fix cerul ostil. Dar lui Byrag ii fusese seris s4 nu moara astfel, Spre marea sa nepla- cere, vazuse un astru luminos marindu-se in fata lui, apoi transforman- du-se intro coca lunga si subtire, cu proiectorul sau de la prova. O astronava pamanteana, receptionand emisia lui radio, il localizase peradar chiar inainte de a-si intrerupe sistemul de apel. Termesul, o data salvat, fusese readus pe Pamént. Aici, fusese ingriiit si i se propusese sa fie repatriat pe planeta sa na- tala, dar el refuzase. Gandul, numai, dea revedea clanuri normale, ii era insuportabil. Pe Pamant, intalnea putini compatrioti si incerca si uite, in singuratate, Byrag se descurease cum putuse, repariind aparate radio la astro- port. Lucrase o data pentru Dervhax, care fusese foarte multumit de serviciile lui. In mod foarte firesc, atunci cand maiorul cdutase un radiofonist pen- tru comandaul lui, se gandlise la acesta, Byrag, care incepea sa se plictiseasca, acceptase. Aceasta expeditie riscanta iar fi oferit, poate, in sfarsit, ovazia de a li se alatura fratilor sai in eternitate. Locotenentul, mereu gata si se dedice unei victime a fatalititii, gasi in el un tovaras captivant. Paménteanul nui cunostea bine pe termesi si, gratic noului sau prieten, invata sa aprecieze aceasta ras muncitoare, devenita pasnica dupa ce fusese orientata doar spre razboi. In vehiculul din coada, Von Nagel isi petrecea cea mai mare parte a Uimpului degustand dintr-o damigeana cu lichior vegan. Asta il intrista, fredona incontinuu arii melancolice sau slazare sentimentale, fara sa se ocupe, nici cat negru sub unghie, de Yghur. Cianantropul, la randul lui, se simtea ca in paradis. Deloc deprimat de caldura, strangea incontinuu plante de pe langa vehiculul de teren. Aieonition speciilor ii erau necungscute, si le clasa meticulos intr-un lerbar, Mercenarii de pe Rychna 2) Allele semana cu niste specii identificate, si le aranja in culii meta- lice, pastrandule pentru a le folosi mai apoi, daca ar fi fost nevoie. in acest timp, coloana inainta in continuare. In dowd randuri, Dervhax si Von Nagel schimbasera locurile vehi- culelor lor, pentru a menaja sistemul de taiere. Flora se modifica treptat: ciupercile erau preponderente. Byrag gusta mai multe dintre ele, niste bazidiomicete mari si carnoase, si declara cA sunt delicioase. Nimeni nu indrazni totusi s4-1 imite... Trunchiurile imense erau din ce in ce mai stranse, dar vehiculele pu- teau inca sa treaca cu usurinta, astfel inc4t, atunci cAnd Dervhax hotiri sd se opreasca pentru a petrece noaptea, mai mult de zece kilometri fu- sesera parcursi! in timp ce Yghur gittea la foc mic mancdruxi al caror miros imbata- tor se rispandea in toata tabara, santinelele supravegheau imprejuri- mile. Ofiterii, la randul lor, determinau pozitia in care se aflau, (mpreuna cu Dervhax. ~Ej bine, lucrurile nu se prezinta prea rau, observa maiorul, satis- facut. Am inaintat dupa cum prevazuserim, fir s4 intilnim dificultati majore. Ajung si ma intreb daca faima proasta a acestei paduri nue cam nejustificata. —Nu va faceti p’ea multe iluzii, sefule! interveni atunci sergentul, impirtind farfurii umplute cu o apetisanta tocana de vité. Suntem chiar la lizie’d, si ganganiile ma’i nu se aventu'eaza pana aici. In noaptea asta, va tebui sa fim cu ochii in pat'ul — Mai lasa-ne, dracului, in pace, cohe ce esti! mormai Von Nagel. Nimeni nu ti-a cerut parerea, aga ca inchide pliscul! Cu ostentatie, capitanul se asezase departe de Byrag, pe care il de- testa sincer din cauza cA era termes. Simtea aversiune, in bloc, pentru toti extraterestrii, si bravul Yghur, in ciuda artei sale culinare, nu pasise nici o scwza in ochii sai. ~Sergentul cunoaste mai bine pacurea asta decat tine, batrane! 0 retezi Dervhax. Sunt de perfect acord cu el, Sanu ne lasam iti de acest calm aparent. De altfel, animalele de prada vaneaza mai ales noap- tea, asa cd sd raménem pe pozitii, cu armele la indemana, Mai ales, nu parasiti camioanele sub nici un pretext. Voi da eu ordinul, in caz de atac. Fara initiative deplasate! Aii inteles? ‘Toti, cu exceptia hii Von Nagel, dadura din cap, in semn de aprobare. © data terminata masa, facura un rond, examinand proiectoarele, verifi-22 PIERRE BARBET cand incarcatoarele armelor grele pentru a se asigura ca erau bine apro- vizionate, apoi mersera 4 se culce. Dervhax stinse luminile din tabara, lasind aprinse numai lampile santinelelor, ’ Atunci, un spectacol minunat isi facu aparitia. In intuneric, toate ta- Jele fosforescente ale ciupercilor aleatuiau felinare venetiene. Ramurile ghirlandelor de micelii transformau copacii in pomi de Craciun. _ Linistea noptii era uneori tulburata de buhditul unei pasari de noapte. In departare rasunau mormaituri surde si ragetele animalelor de prada Ja vanatoare; in ansamblu, nimic prea nelinistitor. Oamenii tocmai incepeau sé atipeasca atunei cand fura tulburati de protestele lui Yghur. — Cine € ticdlosul care a va'sat un bidon de ulei peste ie’barul meu? striga el in gura mare, Daca pun mana pe el, sigu’ o si reg’ele! —A, taci din gura, maimutoi albastru ce esti, urla Von Nagel, ne plic- tisesti cu porcariile tale. Taci din gura, sau vei avea de-a face cu mine! E timpul si dormim! Cianantropul i arunca o privire plina de ura ofiterului, fara sa-i ras- punda, [si arunca pretioasele ierburi si scurse de ulei cutia, apoi se in- fagura into patura, lnga cutiile ce contineau restul colectiei sale. Calmu! reveni in tabara; din pacate, pentru putin timp! Dupa cel mult o ora, santinelele dadura alarma din nou. Toti soldatii sarira la posturile lor, De jur imprejurul taberei, luciri de ametist ondulandu-se precum valurile marii se apropiau pe nesimtite. O entitale necunoscuta, sau niste flaearuie', pur si simplu? Dervhax se consulta cu Yghur, care dadu din cap in semn ca nu stie. Nu auzise niciodata vorbindu-se despre acest fenomen. Maiorul ezita inainte de a da ordinul sa se traga. Aceast maree lu- minoasa nu parea periculoasa, ar fi stupid sa se batd cu niste focuri ale Sfantului Elm"! Dar ceata violacee se apropia in continuare. 1. Flacaruicle sunt flacari produse de arderea hidrogenului degajat din corpuni in descompunete, care apar uncori pe pamant, mai ales deasupra locuriler mocir loase (n, t7,) 2. Focul Sfantului Elm este un fenomen electrometeorolagic constind dintrun ma nunehi ce raze luminoase, violete sau verzi, care se observa mai ales noaplea, in regiunile montane sau pe mare (n. tr). Mercenarii de pe Rychna 3 Brate luminoase se materializara, ca niste serpi colcaitori, Pe jos, corpuri gelatinoase se tarau pe muschi, amintind de niste ane- mone-de-mare sau de niste meduze. Irezistibil, aceste creaturi inaintau spre camioane, ca atrase de vreun chimiotactism. Nici vorba sa mai astepte: trebuiau s4 reactioneze, daca nu vroiau sa fie acoperiti de aceasta maree vascoasa. —Trageti cu laserele! striga maiorul. Imediat, fasciculele purpurii incepura sa mature solul, savarsind un macel, Protoplasmele carbonizate se contorsionau cu furie, un miros infect de starv ars se raspandea in intreaga tabara. Totusi, o data nimicite primele randuri, o nowa cohorta se avania fara a se sinchisi de razele care le decimau fara mila. Lumina stacojie a laserelor, fosforescenta vicleta a monstrilor, silu- etele negre ale soldatilor crispati pe armele lor evocau gheena celor in ciuda pierderilor pe care le suferisera, cdteva creaturi ajunsera pana la camioane, si atunci tentaculele lor se aruncau asupra pneurilor, care explodau unele dupa altele, in timp ce ,anemonele-de-mare* ru- peau cauciucurile in fiisii, nemailas4nd decat jentile. ‘Trebuira atunci sa recurga la armele portative pentru a lichida aceste animale vorace, in timp ce laserele grele trageau si mai vartos. in cele din urma, dupa o lupta inversunata, valurile agresorilor se unduira deodata inspre adancurile padurii si nu intarziara sa dispara. Maiorul facu atunci inventarul pagubelor: nici macar un singur pneu nu fusese erutat. Dupa céte se pare, sulful folosit pentru vuleanizare le atragea pe aceste finte vascoase cu o asemenea forta, ineat ele infrun- tau moartea pentru a se infrupta din el. Era suparator, dar nicidecum dezastruos. Von Nagel prevazuse roti de-schimb cu carcasé in intregime metaliea, de genul celor utilizate pen- tru masinile menite sa ruleze pe solul satelitilor inghelati. Era suficient sa fie montate acestea pentru a evita o alla pitanie ase- manatoare, Toti se pusera imediat la treaba. Oamenii, bombanind incon- tinuu, munceau cu inversunare si, dupa o jumatate de ora, ceea ce se stricase fu reparat. Atunci santinelele fura trimise din nou la postun, si fiecare se ina- poie repede in culcusul sau, pentru a recupera timpul pierdut.24 PIERRE BARBET in restul noptii domni calnul. Totusi, in zori, atunci cdnd crestele indepartate primira o hucire de acvamarin sub primele raze ale soarelui, mormaitul pistoalelorsmitrali- era cu gloante atomice fi smulse pe mercenani din somn. De data aceasta, era vorba despre crustacee rosu-aprins cu clesti lungi, care-si dadeau drumul de pe crengile joase, cu clestii cascati. Mai multi oameni fuseseri muscati cu cruzime. Se aparasera cu lovituri de: pumnal, dar lamele alunecau pe carapace, astlel ineat trebuise sa se recurga la proiectile explozive, Aversa rosie dura un sfert de ora. ‘Yghur, tragdnd in fel si chip, facu minuni. Von Nagel insusi parea ridi- col de nepriceput pe langa cianantrop, care nimerea de fiecare data tinta. in sfarsit, la fel de brusc ca in cazul atacului precedent, crustaceele dis- parura. {n total, nu facusera deloc pagube. De aceasta data, santinelele nu asteptasera inainte sa traga. Cativa oameni aveau rani la pulpe, clestii taiosi ca bricinl sectionaser plastexul cizmelor: nimic intr-adevar grav. Terral si si Byrag pusera pansamente si distribuira antibiotice, Ranitii furd scutiti de serviciu pe timpul ailei i tabara fu ridicata, Vehiculele demarara cu hurducaturi, pneurile metalice accentudnd, evident, mai tare denivelarile, dar aceasta nu- tmpiedica pe oameni si motaie, caci, la urma urmei, nu dormisera deloc in noaptea dinainte, si urmatoarea risca sa fie la fel de agitata, Ar fi fost profund descurajafi daca ar fiauzit vorbele lui Yghur, care, interogat de Dervhax, il asigura ca padurea ascundea si alti monstri de temut. Maiorul, dupa ce auzi lista impresionanta de fiare enumerate de citre sergent, arbora o mina ingrijorata. Mai ales ca Diablo il dezama- gise foarte lare, Limierul sau, int-adevar, nu daduse alarma; va putea el sa detecteze la timp alte atacuri? Fira indoiala, era ca si stapanul sau: nu stia nimicdespre fauna locala, confundand animalele periculoase de prada cu ierbivorele inofensive. in timpul diminetii, inaintarea continua fara hopuri. Oamenii bom- baneau, lovindu-se cu palma pentru a ucide insectele care fi atacau fara oprire; Yghur le dadu 0 iarba cu care se frecara pe fata. Deacum incolo, tantarii fi lasara in pace, Von Nagel, refuza categoric acest medicament, preferand si-si inchida viziera castii, in ciuda calduni inca inabusitoare. Se alla in vehiculul din frunte atunci cand apéruraé noi adversari, Spre prinz, Dervbax constala ca Diablo zbura cu incapatanare in pariea Mercenarii de pe Rychna 25 dreapta a vehiculului, ca pentru ai atrage atentia stapanului sau. Intri- gat, maiorul scruta imprejurmile, {ara sa constate nimic anormal. Ca- mionul sau se alla atunci la coada, iar masina din frunte nu se vedea. Ofiter ul isi consulta atunci busola, constatdndl, spre marea sa mirare, ca Von Nagel nu urma directia prevazuta. Imedial, i chema prin radio. Dar nui veni nici un raspuns... fncerca atunci sa ia legatura cu al doilea vehicul; din nou, fara suc- ces, Nelinistit, il contacta pe al treilea, in care se afla atunci ¥ghur, sill avertiza pe acesta cA se petrecea ceva nefiresc, De nu se stie cat imp, coloana inainta intr-o directie gresita, Sergentul confirma primirea mesajului si arunca o privire prudenti spre camioanele din frunte, apoi ti dadu de stire: -Sefule, sunt niste Isalosi! -Tipul ala de lilieci de care mi-ai vorbit? — Da, sefule! Emit unde hipnotice ca si-gi at'aga pada sp'e imnensele palnii din nisip fin. Apoi, o lasa sa pia’a de inanitie si ii devo'eaza st4’vul. —Cerule! Trebuie sa oprim imediat masinile din frunte... — Capitanul pa’e mai putin atins, poa’ta casca. O sa dist'ug mize'iile astea, apoi o sa ince'c sa ma cata’ pe capote, ‘Tacanitul pistolului cianantropului fu preluat de ecou pana in pro- funzimile padurii. Dervhax, in trecere, privi cu dezgust un cadavru cio- partit. Sub petele de sange se vedea puful catifelat care face intru totul silentios zborul acestei pasari mari. In fata, detunaturile incetasera, Maiorul isi puse casca gi arunca o privire prin periscop. Zari clar si- lueta costeliva a sergentului, care se tira pe capota camionului sau, apoi, o data ajuns in partea in fata, sari ca o pantera pe partea din spate a celui dinainte. Se cocota apoi pe capota si disparu. Interminabile minute se scursera, si coloana inainta mai departe intro directie gresi Atunci, fasteul unui laser arunca o strafulgerare scurta in penumbra, apoi vocea guturala a lui Von Nagel rasuna: —Pun eu mina pe tine, ticalosule! Degeaba te fofilezi, iti vin eu de hac, maimuta degenerata ce esti! De data aceasta, lucrurile pareau grave. Capitarnul, hipnotizal de kal gosi, tragea asupra lui Yghur. Dervhax sari pe eapota vehiculului sau si, urmand drumul aratat de sergent, ajunse pana la vehiculul din frunte, Cianantropul disparuse. Toate usile carnionului blindat erau inchise si periscopul se rasucea, incercand sa repereze fugarul.26 PIERRE BARBET Metisul se alla intro situatie neplacuta. Daca Von Nagel Lar repera, rar ezita s tragi asupra lui, Trebuia s4 gaseasca un unghi mort si sa se refugieze acolo. Dervhax se lasa sa alunece in spate si se agata de roata de rezer va. Din cauza hurducaturilor, ti era greu si se tind, Era imposilil sa ramana acolo mult timp, trebuia, cu orice pret, s2-si impiedice secundul sé faca ceva rau. in spate, camiounele se opriserd; nw ajuta cu nimic sai astepte pe ceilal{i membri ai comandoului. Creierul maiorului luera cu repeziciune. O grenada bine plasata pu- tea si distruga o roati, dar cum s-0 inlocuiasca apoi, cand nu aveau piese de schimb? Cu att mai putin, nici nu putea fi vorba sa strice motorul, ‘Trebuia totusi s4 actioneze repede. Brusc, solutia fi veni in minte. Chiar deasupra lui se deschidea orificiul de aerisire, Daca ar reusi si smulga grilajul protector si s4 arunce o grenada cu gaz hipnotic, furibundul sar scufunda repede intraun somn adane. Ofiterul isi scoase pumnalul siil prinse cu dintii, apoi se citara inspre partea de sus a capotei, avand grija sa aleaga momentul in care peri- scopul era oriental in fata. Ramurile il sfichiuiau, 2galtaiturile riscau in orice moment sa] faca sd cad; se tinu cu mana stanga, cu o tenacitate crancena, in timp ce cu pumnalul crispat in mana dreapta facea o deschizatura in grila de pro- tectie. Prins de munca sa, uita de vizorul din acoperis, Un urlet de manie rasuna deodata, si fulgerul laserului fi arse dosul mainii. Printeun reflex de o incredibilé rapiditate, metisul se puse la adapast Acum, Von Nagel supraveghea partea din spate, nu mai putea fi vorba Rees gaura facuta; trebuia sa spere ca grenada va trece prin ori ciu. Smuilse un proiectil de la centura, fi scoase cuiul cu dintii si, din ochi, i] arunca inspre tubul de aerisire. Cu inima batandh in piept, il auzi alunecand, intorcdndu-se pe me- talul neted, apoi grenada cazu inapoi, chiar in fata lui. Aluneca pe paint si exploda la cateva secunde mai tarziu, scotind un fum oer. Din fericire, vehiculul inaintase intre timp. Dervhax scépase ca prin urechile acului! Tenace, repela acecasi manevra inca de doua ori, tot fara rezultat.., Mercenarii de pe Rychna 27 Acum, nu mai avea decat o grenada. De dala asta, trebuia sa nime- reasca! Jucind ultima carte, metisul isi lua un punct solid de sprijin, cu ane bele picioare pe bara de protectie, apoi, rapid ca un fulger, isi ridica ca- pul in dreptul capotei, finti si arunca sfera metalica exact in gaura. De aceasta data, raza mortala fi atinse crestetul capului, lasand 0 dari ad4nea in metal. Mai lipsisera cdtiva centimeti... Imediat dupa aceea, se auzi o explozie asurvitoare, si gamil izhucni prin fantele pentru ochit. Urma.o tuse de neoprit, apoi Gicerea. Dervhax indrami sA arunce o privire. Periscopul nu sé mai migca, dupa cate se parea; Von Nagel cazuse intr-un somn adane. fi mai rama- nea 84 opreasca masina, care isi urma imperturbabil drumul. ‘Nu putea fi vorba sa deschida portierele, blocate din interior. Doar motorul era accesibil. Ofiterul se urca pe capola si inainta tarandu-se, uitvindu-se fix la orificiul negru al laserului, indreptat direct spre el. Din fericire, nu se intémpla nimic. Dervhax ajunse fara probleme deasupra motorului.si deschise capota; restul era simplu. Smulse cateva fire, si vehiculul se opri brusc. Laciteva secunde dupa aceea, Yghur i se alatura. Sergentul inain- tase pe sub copaci, in paralel cu ruta urmata de camion. Trebuia acum si intre in cabina de pilotaj, pentru a intoarce vehicu- lul din drum, Cei doi barbati, unindu-si fortele, reusira s& forteze un oblon, cu ajutorul unui tarnacop fixat pe aripé, in fata, Asteptara un moment, pentru ca atmosfera sa devina respirabila, apoi se strecurara nauntru, deschiziind larg toate panourile. —Ei bine, sefule, observa sergentul arat&nd inspre inainte, easi im pul. Palniile de nisip sunt la ce! mult douizeci de met’... Dervhax ridica din umeri, fatalist. O data depasit pericolul, nu se mal gandea la asta si, in timpul actiunil, avea altceva de facut... firidica lui Von Nagel capul: cépitanul sforaia de zor. Ceilalti oameni, in cabina din spate, dormeau si ei, Maiorul se instala la comanda, in timp ce Yghur lega firele la loc, motorul toarse si camionul porni din nou, fara probleme. Cei doi barbati se alaturar’ repede restului convoiului. Dupa ce il consultase pe Yehur, Dervhax devise sa nui trezeasca, pe cei ce dormeau, Puse gard Langa ei, pentru ai supraveyghea, apoi co- loana porni din nou, in directia corecta. Bilantro ora inlarziere...