UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ŞTIINŢE PENALE

REFERAT LA DISCIPLINA: RĂSPUNDEREA ȘI
SANCȚIUNILE PENALE 
Semestrul II

Tema: Incestul

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Prof.univ.dr.Doinel Dinuică
 Masterand:

   Neacşu Alin 

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. EVOLUŢIA RĂSPUNDERII A INFRACŢIUNII DE

INCEST

1. Consideraţii istorice

Capitolul II. INCESTUL CA COMPONENŢĂ A INFRACŢIUNII

1. Incestul: noţiune şi caracteristici definitorii
2. Latura obiectivă a infracţiunii de incest
3. Obiectul în cazul infracţiunii de incest
4. Latura subiectivă în cazul infracţiunii de incest

2
5. Subiectul infracţiunii de incest

INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri relaţiile sexuale între rude au fost catalogate drept
nelegiuiri şi au fost pedepsite în mod drastic de colectivităţile umane. Incestul din vechile
legiuiri era incriminat sub denumirea de amestecare de sânge şi sancţionat cu toată
severitatea.
Potrivit art. 377 Codul Penal, Raportul sexual consimtit, savarsit intre rude in linie
directa sau intre frati si surori, se pedepseste cu inchisoarea de la un an la 5 ani.

II. INCESTUL CA COMPONENŢĂ A INFRACŢIUNII

1. Incestul: noţiune şi caracteristici definitorii

Infracţiunea de incest este ultima din grupul de infracţiuni referitoare la viaţa sexuală a
persoanei. Prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a voit să ridice o barieră penală în calea
practicării raporturilor sexuale între rude, raporturi ce sunt potrivnice principiilor morale pe
care se întemeiază familia şi, deopotrivă, periculoase pentru calitatea fondului biologic al
speciei umane. Din acest ultim punct de vedere, ştiinţele medicale au dovedit, cu mulţi ani în
urmă, procesul de regresiune biologică provocat de procrearea unor copii prin „amestecul
aceluiaşi sânge” (commixtio sanguinis).
Aşadar, textul penal acum analizat are menirea de a proteja starea de sănătate biologică
şi morală a indivizilor împotriva manifestărilor sexuale primejdioase pentru aceasta.

3
 Cercetările criminologice, în căutarea etiologiei acestor infracţiuni, au pus în evidenţă
frecvenţa mai mare a raporturilor sexuale incestuoase în acele medii sociale în care indivizii
se situează pe treptele inferioare ale formării educaţionale şi spirituale, precum şi în cele în
care indivizii trăiesc în condiţii de promiscuitate.
Raporturile heterosexuale şi homosexuale intrafamiliale au fost incriminate în Codul
penal din 1936, dar şi în legiuiri mai vechi. Spre deosebire de reglementarea anterioară, textul
art. 201 din CP în vigoare – redactat sobru şi modern, – a eliminat unele prevederi devenite
inutile – asupra cărora vom reveni pe parcursul prelegerii, – şi a transformat facultatea
„ascendentului sau colateralului de prim grad” de a cere punerea în mişcare a acţiunii penale,
în obligativitatea declanşării acţiunii penale, „din oficiu”, de către procuror, atunci când sunt
întrunite condiţiile legale.
a. Frate şi soră. Desigur, conceptele nu comportă nici o explicaţie, fiind doar de
reţinut că legea penală include în această sferă nu numai fraţii şi surorile între care sunt
legături primare, ci şi legături consanguine sau uterine; deci, în oricare dintre aceste legături s-
ar afla fratele şi sora, raporturile sexuale dintre ei sunt incestuoase.
b. Rude în linie directă. În această sferă sunt însumaţi ascendenţii şi descendenţii,
indiferent de numărul gradelor care îi separă. Vor fi prin urmare incestuoase raporturile
sexuale dintre fiu, nepot, strănepot şi mamă, bunică, străbunică, respectiv între fiică, nepoată,
strănepoată şi tată, bunic străbunic. Nici în privinţa acestor participanţi la raporturi sexuale
legea nu distinge între rudenia consanguină şi aceea prin înfiere.
Ştiinţa a demonstrat că raporturile sexuale între rudele apropiate nu pot fi îngăduite,
deoarece practicarea lor poate avea ca efect degenerarea speciei umane. Pe de altă parte,
bazele morale pe care se întemeiază familia ar fi grav conturbate dacă s-ar permite întreţinerea
de raporturi sexuale între rudele apropiate. În acest fel, legea penală reacţionează contra
pericolului pe care îl constituie, din punct de vedere biologic şi moral, raporturile sexuale
între persoanele care, prin legătura lor de sânge sau prin poziţia lor în cadrul familiei, nu
trebuie să compromită, nici fizic, nici moral, specia umană.

2. Latura obiectivă a infracţiunii de incest

Latura obiectivă a incestului se exprimă în fapta prejudiciabilă, concretizată în

acţiunea de raport sexual.
Noţiunea de raport sexual trebuie interpretată în aceeaşi manieră ca în cazul
infracţiunii de viol.

4
 Săvârşirea acţiunilor ce ţin de homosexualism, lesbianism sau satisfacerea poftei
sexuale în forme perverse (a altor acţiuni cu caracter sexual) nu poate forma fapta
prejudiciabilă în cazul incestului.
Infracţiunea de incest este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată din
momentul începerii raportului sexual.
A. Latura obiectivă
a) elementul material se realizează prin comiterea unui raport sexual. Este vorba de
relaţii sexuale normale şi între sexe diferite. Nu există cerinţe speciale cu privire la timpul şi
locul comiterii infracţiunii.
b) Urmărirea imediată constă în crearea unei stări periculoase de ordin biologic şi
moral.
c) Raportul de cauzalitate. Legătura de cauzalitate este prezumată şi ea rezultă din
însăşi materialitatea faptei.

3. Obiectul în cazul infracţiunii de incest

Obiectul juridic special al incestului îl formează relaţiile sociale cu privire la

continuitatea speciei umane în cele mai prielnice condiţii biologice şi morale.
Obiectul material al infracţiunii date îl constituie corpul persoanei.
În cazul incestului, de regulă, victimă a infracţiunii nu există, deoarece ambele
persoane, care săvârşesc raportul sexual, sunt trase la răspundere penală. Totuşi, există şi
excepţii de la această regulă: persoana iresponsabilă, minorul având vârsta de până la 16 ani;
persoana constrânsă (fizic, psihic sau prin şantaj, ori profitându-se de dependenţa de orice
natură a acesteia); persoana aflată în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sexuală, care
trebuie să se desfăşoare în condiţii care să nu afecteze calităţile biologice şi morale ale
existenţei umane.
Raţiunea textului incriminator este aceea de a se proteja şi ocroti starea de sănătate
biologică şi morală a cetăţenilor, împotriva raporturilor sexuale primejdioase pentru specia
umană.
Dar pericolul social al faptei este amplificat şi de atingerea adusă bazelor morale ale
relaţiilor de familie.

4. Latura subiectivă în cazul infracţiunii de incest

5
 Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă, în primul rând, prin vinovăţie
sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii sunt variate, însă, de cele mai multe ori, se
manifestă prin năzuinţa de satisfacere a necesităţii (poftei) sexuale. Făptuitorul trebuie să
conştientizeze că săvârşeşte raportul sexual cu o rudă pe linie directă până la gradul trei
inclusiv sau cu o rudă pe linie colaterală (frate, soră, văr primar). Dacă intenţia făptuitorului
nu cuprinde această împrejurare, nu-i poate fi incriminată infracţiunea de incest.
Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, făptuitorul cunoscând relaţiile de rudenie
în care se află cu partenerul raportului sexual şi a urmărit realizarea actului sexual în acele
împrejurări. În situaţia că făptuitorii nu cunosc, nu ştiu (sunt în eroare) în momentul comiterii
raportului sexual că sunt rude în linie directă (ascendenţi şi descendenţi) indiferent de gradul
de rudenie pe linie ascendentă sau descendentă – sau fraţi şi surori, răspunderea penală nu mai
operează.
Rezultă că făptuitorul pentru a răspunde pentru are reprezentarea că săvârşeşte un
raport sexual cu o persoană în linie directă de rudenie sau cu o soră şi voieşte să consume
acest raport.

5. Subiectul infracţiunii de incest

Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, de sex masculin sau feminin,
care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.
Incestul este, de regulă, o infracţiune bilaterală, cu subiect plural. De aceea, dacă una
din persoanele care săvârşeşte raportul sexual nu beneficiază de vreo clauză de impunitate,
ambele trebuie trase la răspundere.
Subiectul infracţiunii de incest este subiect special, deoarece reclamă o calitate anume
în raport cu cealaltă persoană, care săvârşeşte raportul sexual: a) rudă pe linie dreaptă
(până la gradul trei inclusiv);
b) rudă pe linie colaterală (frate, soră, văr primar).
În ce priveşte prima dintre calităţile alternative specificate, subiectul este un
ascendent, adică face parte dintr-o generaţie în linie crescătoare (tată, mamă, bunic, bunică,
străbunică, străbunel); sau este un descendent, adică face parte dintr-o generaţie în linie
descrescătoare (fiică, fiu, nepoată, nepot, strănepoată, strănepot).

6
 Referitor la cea de-a doua dintre calităţile alternative specificate, menţionăm că
subiectul este un colateral, şi anume: frate (consangvin sau uterin), soră (consangvină sau
uterină), văr primar, vară primară.
Unchiul faţă de nepoată sau mătuşa faţă de nepot (ori viceversa) nu fac parte din
subiecţii incestului, deoarece, în cazul rudelor pe linie colaterală, legiuitorul nu indică gradul
de rudenie, ci prezintă o listă exhaustivă a posibililor subiecţi, listă care nu poate fi
interpretată extensiv.
La stabilirea calităţii de subiect al incestului, se are în vedere nu numai rudenia de
sânge, dar şi rudenia asimilată (prin adopţie). La individualizarea pedepsei pentru incest,
trebuie să se aibă în vedere că pericolul social este mai mare în cazul amestecului aceluiaşi
sânge (commixtio sanguinis), când, pe lângă degenerarea morală a speciei umane, se
contribuie, în principal, la degenerarea biologică a acesteia. Totuşi, şi între rudele asimilate
prin adopţie, sentimentul pudorii trebuie să-şi păstreze întreaga sa formă morală. De aceea,
legiuitorul a urmărit să asigure convieţuirea normală şi într-o familie care include persoane
adoptate şi adoptatoare.
Capitolul III. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN CAZUL INCESTULUI

1. Temeiul răspunderii penale în cazul incestului

Infracţiunea este susceptibilă de forme imperfecte, însă numai tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea se consumă prin realizarea raportului sexual. Dacă fapta este săvârşită repetat, la
diferite intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii, infracţiunea este continuată.
Infracţiunea are o singură modalitate normativă căreia îi poate corespunde o varietate
de modalităţi faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Tentativa la infracţiunea de incest se pedepseşte, potrivit prevederilor art. 377 CP, cu
precizarea însă că aceasta nu este posibilă decât în forma neterminată (imperfectă).
Consumarea infracţiunii survine în momentul începerii raportului sexual – între
persoanele aflate în gradul de rudenie precizat de text – a se vedea, pentru detalii privind
punerea în executare a acţiunii.
Infracţiunea de incest este sancţionată cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar tentativa la
această infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani şi 6 luni. În cazul în care
subiectul activ al infracţiunii este părintele partenerului de raport sexual, instanţa, în măsura în
care pedeapsa aplicată este de minim 2 ani, precum şi dacă aceasta constată că, faţă de natura

7
şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, este necesară pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor părinteşti, poate aplica şi această pedeapsă.
Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. Cercetarea se efectuează de organele de
poliţie. Iar judecata în primă instanţă revine judecătoriei.

Sentința nr. 508/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr.
550/2015
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - CPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 550/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015

Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul B. G. împotriva sentinței penale nr.

508/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de
incest (art.377 NCP) .
La apelul nominal făcut în ședința publică –lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2015, (cu
participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.),
susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte
integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat
pronunțarea pentru azi, 1 iulie 2015.

INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 508 din 22 aprilie 2015 Judecătoria V. a condamnat pe inculpatul B.
G., fiul lui G. și Timișoara, născut la data de 20.04.1970, în ., cu domiciliul în ., căsătorit, 4
clase, CNP_, la pedeapsa de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod
procedură penală și art. 5 Cod penal.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f C. pen. a
interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales într-o
instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul

8
autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o perioadă de 2
ani.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin.1 raportat la art. 66 alin.1
lit. a, b, e, f C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi
ales într-o instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o funcție ce implică
exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator.
A constatat existența concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal
între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză și
infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14 martie
2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin
neapelare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 11(unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, în pedepsele componente, pe care le repune în
individualitatea lor, respectiv:
-pedeapsa de 11(unsprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani închisoare interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol
prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art.
36 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură
penală.
-pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau de alte violențe
prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură
penală și a art. 5 Cod penal
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b
Cod penal a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunea de incest pentru care s-a dispus
condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, aplicând pedeapsa cea mai grea de
11(unsprezece) ani închisoare, la care adaugă sporul de 1 ani și 4 luni, reprezentând o treime
din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total, inculpatul, având de executat pedeapsa de 12
( doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Conform dispozițiilor art. 45 alin. 2 și alin. 3 lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului, alături
de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării
drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o perioadă de patru ani,
pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
Potrivit art. 45 alin. 5 Cod penal, cu referire la art. 45 alin. 2 și alin. 3 lit.a Cod penal, pe
lângă pedeapsa principală rezultată stabilită, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal, pe durata și în
condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
În baza art. 404 Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal a dispus deducerea din
durata pedepsei aplicate a reținerii, arestului preventiv și a perioadei executate de la data de 3
octombrie 2013 la zi.
A dispus retragerea mandatului de executare nr. 174/2014, emis în baza Sentinței penale nr.
144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de
15.04.2014 prin neapelare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii
conform dispozițiilor prezentei sentințe după rămânerea sa definitivă.
A înlăturat dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale anterior
menționate.

9
Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B.
G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei cheltuieli
efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați
pentru inculpat, în cuantum total de 600 lei, pentru faza de urmărire penală (suma de 200 lei -
delegație nr. 112/30.01.2014 și suma de 200 de lei conform delegației nr. 1690/21.11.2014) și
pentru etapa judecății (suma de 200 lei- delegație nr. 57/21.01.2015) vor fi avansate către
Baroul V. din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură
penală cheltuielile privind onorariile apărătorilor din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul nr. 5001/P/2013 din 12.01.2015, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria V. și
înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 14.01.2015, s-a dispus trimiterea în
judecată a inculpatului B. G., arestat în altă cauză, pentru comiterea infracțiunii de incest
prevăzută de art. 377 Cod penal, reținându-se, în esență că, în seara zilei de 02.10.2013 a
întreținut relații sexuale cu sora sa majoră B. P. pe un teren viran de la marginea satului P..
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă:
Declarația inculpatului (filele 18, 43-48 ) Declarația suspectei B. P. (filele 15) Raport de
expertiză medico-legală (fila 42) Declarația martorei B. M.(filele 49) Declarația martorului L.
M. (fila 51) Declarația martorului A. I. (filele 53) Declarația martorei A. Timișoara (fila 54).
1. Camera preliminară

Prin încheierea din data de 4 martie 2015 (f. 15 dj) judecătorul de cameră preliminară în
temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanței cu
rechizitoriul nr. 5001/P/2013 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria V., a administrării probelor
și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
III .Desfășurarea cercetării judecătorești
La termenul de judecată din data de 18 martie 2015 (f. 26 dj) i s-au adus la cunoștință
inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. privind judecarea cauzei conform procedurii
recunoașterii învinuirii, acesta solicitând ca judcarea cauzei să se realizeze în baza procedurii
recunoașterii învinuirii.
La termenul de judecată din data de 01.04.2015, în vederea rezolvării situației infracționale s-
a atașat copia sentinței penale nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în
dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.
1. Situația de fapt reținută de către instanță

Din declarația inculpatului B. G. (f. 25-26 dup și 51 dj) coroborată cu declarația martorei B. P.
(filele 12-14 dup) se reține că, în seara zilei de 02.10.2013, inculpatul, îndreptându-se către
domiciliul său, s-a întâlnit cu sora acestuia, B. P., care s-a oferit să-l ajute să transporte cele
două sacoșe pe care le avea. În acest context, inculpatul, fiind sub influența băuturilor
alcoolice, i-a propus martorei B. P. să întrețină relații sexuale. Aceasta a refuzat, însă,
ajungând în direcția unui teren viran, din satul P., la o distanță de aproximativ 150 de metri
față de locuința inculpatului, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, fila 35
dupa, a început să o sărute și să o dezbrace, fără ca aceasta să se împotrivească.
Din aceleași mijloace de probă, se reține că, inculpatul și martora au întreținut un raport
sexual normal, iar după consumarea acestuia s-au deplasat către locuința inculpatului.
Cu privire la consimțământul exprimat de către B. P., se reține că, deși martorii A. Timișoara
(fila 62 dup) și A. I. ( fila 61) au susținut că au aflat de la inculpat, respectiv de la B. P., că
inculpatul a întreținut relații sexuale cu aceasta din urmă fără consimțământul acesteia, aceste
aspecte nu sunt susținute și de restul mijloacelor de probă administrate în cauză.

10
Astfel, audiată în cursul urmăririi penale, filele 12-14 dup, martora B. P. a arătat că, în seara
zilei de 02.10.2013, îndreptându-se către magazinul din . alimente, astfel cum îi solicitase
cumnatul acesteia, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a cerut să îl ajute cu cele două sacoșe pe
care le avea. Pe drum, la ieșirea din . propus acesteia să întrețină raporturi sexuale. Aceasta a
mai arătat că, în prealabil, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a sărutat-o, a așezat-o pe sol și
a dezbrăcat-o de pantaloni, pentru ca ulterior să întrețină cu aceasta raporturi sexuale, fără ca
aceasta să opună rezistență. De asemenea, martora a susținut că inculpatul nu a amenințat-o,
nu a lovit-o, actele de violență exercitate asupra acesteia, la momentul în care a ajuns la
domiciliul inculpatului, fiind ulterioare faptei săvârșite de către inculpat.
De asemenea, din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.225/ED/03.10.2013
rezultă faptul că martora B. P. prezenta o deflorare mai veche de 7-8 zile, nu a prezentat
leziuni traumatice la nivelul regiunii genitale, iar leziunile traumatice prezentate pe suprafața
corpului, care ar fi putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente la data de 2 octombrie
2013 și care au necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale nu sunt specifice unei
infracțiuni de viol.
Din declarația inculpatului coroborată cu cea dată de către B. P. se reține că acesta a întreținut
un raport sexual consimțit cu sora sa, fără a o constrânge fizic sau moral. Cu privire la actele
de violență reținute în sarcina sa, inculpatul a arătat că acestea au fost exercitate într-un alt
context, la aproximativ o jumătate de oră după momentul în care a săvârșit fapta reținută în
sarcina sa.
Susținerile inculpatului cu privire la momentul la care au fost exercitate actele de violență,
respectiv, ulterior momentului când a întreținut raporturi sexuale, sunt confirmate și de către
martorul L. M., fila 30 dup, care a susținut că, la data de 02.03.2013, s-a deplasat la locuința
numitei A. Timișoara, unde au sosit inculpatul B. G. și martora B. P.. Martorul a mai susținut
că cei doi s-au retras într-o cameră și a auzit că aceștia au început să își adreseze cuvinte
jignitoare și a observat momentul în care inculpatul a lovit martora cu palma în zona feței, iar
în momentul în care a încercat să intervină pentru a aplana conflictul a fost lovit cu pumnul în
zona feței. A mai susținut că nu a auzit nimic despre existența unui raport sexual între cei doi.
De asemenea, martora B. M., a arătat că, la data de 02.10.2013 se afla la locuința numitei A.
Timișoara și a observat momentul în care inculpatul a venit acasă, împreună cu sora acestuia,
ambii fiind în stare de ebrietate. A mai arătat că cei doi s-au dus în camera alăturată și după un
timp a început un conflict între aceștia. A mai arătat că a observat că B. P. plângea, însă
aceasta nu a precizat că ar fi fost constrânsă să întrețină relații sexuale de către inculpat, aceste
aspecte fiindu-i relatate, în ziua următoare, de către B. P..
Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut în integralitate faptele reținute în
sarcina și a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze potrivit procedurii recunoașterii
învinuirii.
1. Încadrarea juridică a faptelor reținută de către instanță

Instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de
punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare
Legea nr. 135/2010 privind Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr.
187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Cu titlu preliminar, instanța a reținut că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în
judecată au fost săvârșite în data de 02.10.2013, prin urmare înainte de . Legii nr. 286 din 17
iulie 2009 privind Codul penal.
În aceste condiții, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 Cod penal,
potrivit cărora ”În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea definitivă a
cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

11
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute învedere o . criterii,
astfel că analiza va viza condițiile de incriminare, cele de tragere larăspundere penală dar
și criteriul pedepsei.
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, C.Constituțională a statuat că
„aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina
prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida
dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470
din 8 noiembrie 2011, publicată înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2
decembrie 2011).
În aceste condiții, instanța a realizat o analiză globală a vechiului Cod penal și a Cod penal,
pentru determinarea legii penale mai favorabile, atât prin raportare la conținutul infracțiunii,
existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor
cauze de nepedepsire, pedeapsa, în speță natura și limitele acesteia, cât și prin raportare la
conținutul și efectele circumstanțelor atenuante și agravante.
Fapta inculpatului B. G. care, în data de 02.10.2013, pe un teren viran de la marginea satului
P., a întreținut relații sexuale consimțite cu sora sa, numita B. P., realizează, sub imperiul
legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei, conținutul constitutiv al infracțiunii de incest
prevăzută de art. 203 Cod penal anterior.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 203 Cod penal anterior,
elementul material al infracțiunii este întrunit, inculpatul a întreținut un raport sexual
consimțit cu sora sa, numita B. P..
Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la
normalitatea și moralitatea vieții sociale.
Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă,
decurge din materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin fapta sa
va produce urmarea imediată, acționând cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută în
art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Cod penal anterior întrucât rezultatul faptei a fost prevăzut și
urmărit de acesta.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat și
trimis în judecată este închisoarea de la 2 ani la 7 ani.
Față de antecedența penală a inculpatului, s-a reținut existența concursului real de infracțiuni
prevăzut de art. 33 alin. 1 lit.a Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus
condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.
Sub imperiul Cod penal, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
de incest prevăzută de art. 377 Cod penal, vinovăția acestuia fiind intenția directă prevăzută
de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.Conținutul constitutiv al infracțiunii nu a suferit modificări.
Sancțiunea aplicabilă este de la 1 an la 5 ani sau amenda.
Față de antecedența penală a inculpatului, s-a reținut existența concursului real de infracțiuni
prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus
condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.
În concret, în condițiile în care instanța s-a orientat către o pedeapsă cu închisoarea, a reținut
că dispozițiile Cod penal sunt mai favorabile, limitele de pedeapsa fiind mai reduse decât cele
prevăzute de vechea reglementare.
Însă, aceste aspecte vor fi analizate și prin raportare la tratamentul sancționator al stării de
agravare reținute, respectiv cel al concursului de infracțiuni.

12
Astfel, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța a reținut că
legea nouă, respectiv dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b din Cod penal prevăd obligativitatea
aplicării unui spor în cuantum de o treime din totalul celorlalte. Însă, potrivit dispozițiilor
Codului penal anterior, pedeapsa de bază poate fi mărită până la maximul special, iar dacă
acest maxim nu este îndestulător, se poate aplica un spor de până la 5 ani închisoare, aplicarea
sporului fiind facultativă.
Chiar dacă dispozițiile vechiului Cod penal sunt mai favorabile, sub acest aspect, instituind
sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, față de noua reglementare care impune aplicarea
unui spor obligatoriu, raportat la natura pluralității infracționale reținute în sarcina petentului,
la gravitatea infracțiunilor supuse contopirii, dar și la faptul că săvârșirea acestor infracțiuni
denotă perseverența infracțională a inculpatului, instanța a apreciat că pentru atingerea
scopului educativ-preventiv ce ar trebui să caracterizeze orice sancțiune de drept penal, se
impune aplicarea unui spor mai mare de 1 an, aspect de natură să confere caracter mai
favorabil ui Cod penal.
Având în vedere aceste aspecte și întrucât se prefigurează aplicarea unui pedepse orientate
către maximul special, dar și a unui spor mai mare de 1 an, instanța a constatat că atât in
abstracto, cât și in concreto, Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă.
În aceste condiții, având în vedere interpretarea dată prin Decizia nr. 265/06.05.2014
pronunțată de C. Constituțională a României, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din
Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi
succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a făcut aplicarea
globală a Cod penal ca lege penală mai favorabilă.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 377 Cod penal, elementul
material al infracțiunii este întrunit: inculpatul B. G. a întreținut relații sexuale consimțite cu
sora sa, numita B. P..
Urmarea imediată a infracțiunii constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la
normalitatea și moralitatea vieții sociale.
Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă,
decurge din materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin fapta sa
se va produce urmarea imediată, acționând cu intenție directă, formă de vinovăție fiind
intenția directă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de
procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există,
constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către
inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost aceasta reținută în sarcina sa.
1. Individualizarea judiciară a pedepsei

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 74 din Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,
precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și
gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii
infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente
penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și
nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută
de art. 375, art. 377 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoașterii învinuirii, instanța a
avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care prevăd că limitele de
pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii și ¼ în cazul amenzii.

13
În aceste condiții, limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere sunt cele care rezultă din
aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, respectiv 8 luni și 3 ani și 4 luni.
Faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă din natura
relațiilor sociale ocrotite de legea penală, ce au fost încălcate prin comiterea faptei, relațiile
sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale. Pericolul social rezultă și din
modul și împrejurările concrete în care au fost comise faptele, respectiv pe fondul consumului
de alcool.
De asemenea, instanța a luat în considerare și antecedentele penale ale inculpatului, care a mai
fost condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de viol și lovire sau alte violențe prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare.
De asemenea, în ceea ce privește conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului
penal se reține atitudinea sinceră manifestată de către inculpat pe întreg parcursul procesului
penal.
Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea
inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, instanța va dispune
aplicarea în sarcina inculpatului a unei pedepse de 3(trei) ani și 4(patru) luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de incest prevăzută de art. 377 Cod penal, cu aplicarea art. 396
alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal.
Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până
la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se
aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea
comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă Cod penal.
La stabilirea acestora, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele
europene, astfel cum au fost interpretate de C. Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza C. și M. împotriva României, C. Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor
prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat
oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se
aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește
necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a
angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva
României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de
a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire
a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății
fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul
executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca
incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. C. a reamintit că
art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea
corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ
care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui
comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu
toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o
constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune
existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și
față de situația persoanei afectate. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza
Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește
interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a
drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că,

14
în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației
minorilor.
Față de toate acestea, instanța a analizat în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi
inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante,
ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura
concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite acest drept,
motiv pentru care nu i-a fost interzis exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de urmarea imediată a săvârșirii faptei, respectiv starea de pericol pentru
relațiile sociale referitoare la normalitatea și moralitatea vieții sociale, s-a apreciat că se
impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi
tutore sau curator.
Pentru aceste considerente, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 66
alin. 1 lit. a, b, e, f C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea
drepturilor de a fi ales într-o instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o
funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau
curator pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 alin.1 raportat la art. 66 alin.1
lit. a, b, e, f C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi
ales într-o instituție publică sau în orice altă funcție publică, de a ocupa o funcție ce implică
exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator.
De asemenea, instanța a constatat existența concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38
alin. 1 Cod penal între infracțiunea de incest pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta
cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144/14
martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de 15.04.2014
prin neapelare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 11(unsprezece) ani închisoare aplicată inculpatului prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, în pedepsele componente, pe care le repune în
individualitatea lor, respectiv:
-pedeapsa de 11(unsprezece) ani închisoare și 4 (patru) ani închisoare interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de viol
prevăzută de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 36
alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
-pedeapsa de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau de alte violențe
prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură
penală și a art. 5 Cod penal
În baza art. 40 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b
Cod penal a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunea de incest pentru care s-a dispus
condamnarea în prezenta cauză și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin
Sentința penală nr. 144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._,
definitivă la data de 15.04.2014 prin neapelare, aplicând pedeapsa cea mai grea de
11(unsprezece) ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 ani și 4 luni, reprezentând o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în total, inculpatul, având de executat pedeapsa
de 12 ( doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare.
Conform dispozițiilor art. 45 alin. 2 și alin. 3 lit. a Cod penal, a aplicat inculpatului, alături de
pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

15
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o perioadă de patru ani, pedeapsă a
cărei executare va începe conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.
Potrivit art. 45 alin. 5 Cod penal, cu referire la art. 45 alin. 2 și alin. 3 lit.a Cod penal, pe
lângă pedeapsa principală rezultată stabilită, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal, pe durata și în
condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
În baza art. 404 Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal a dispus deducerea din
durata pedepsei aplicate a reținerii, arestului preventiv și a perioadei executate de la data de 3
octombrie 2013 la zi.
A dispus retragerea mandatului de executare nr. 174/2014, emis în baza Sentinței penale nr.
144/14 martie 2014 pronunțată de către Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă la data de
15.04.2014 prin neapelare și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii
conform dispozițiilor prezentei sentințe după rămânerea sa definitivă.
A înlăturat dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții ale sentinței penale anterior
menționate.

VIII.Cheltuieli judiciare

Având în vedere soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 272 rap. la art. 274
alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul B. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care 200 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei în
cursul judecății.
În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu desemnați
pentru inculpat, în cuantum total de 600 lei, pentru faza de urmărire penală (suma de 200 lei -
delegație nr. 112/30.01.2014 și suma de 200 de lei conform delegației nr. 1690/21.11.2014) și
pentru etapa judecății (suma de 200 lei- delegație nr. 57/21.01.2015) vor fi avansate către
Baroul V. din fondurile Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură
penală cheltuielile privind onorariile apărătorilor din oficiu au rămas în sarcina statului.
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul B. G. și criticată ca
netemeinică.
Apelantul a formulat critici pe planul individualizării pedepsei, considerând că pedeapsa
aplicată în cuantum maxim este excesivă, raportat atitudinii procesuale de recunoaștere a
faptei, dar și tratamentului sancționator aplicat celeilalte persoane cercetate căreia i s-a aplicat
o sancțiune administrativă.
Analizând sentința apelată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin
prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod
procedură penală, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a realizat o justă interpretare a probelor
administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății pe care
inculpatul a recunoscut-o în condițiile prev. de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat
la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală coroborat cu declarațiile de
recunoaștere ale inculpatului B. G. confirmă situația de fapt reținută de prima instanță și
anume că în seara zilei de 2.10.2013, inculpatul a întreținut relații sexuale consimțite cu sora
sa, majoră, B. P., pe un teren viran de la marginea satului P., activitate infracțională ce
întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul constitutiv al
infracțiunii de incest prev. de art. 377 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură
penală și art. 5 Cod penal.

16
Verificând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului,
criticat de acesta prin apelul promovat, C. constată următoarele:
În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța analizează complexitatea pericolului
social al faptei deduse judecății, elementele subiective și obiective ce au condus la săvârșirea
infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
Fiind antrenată răspunderea penală a inculpatului, prima instanță a dat eficiență
corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări
a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, în
contextul condițiilor concrete în care a fost comisă fapta și al împrejurărilor legate de
persoana inculpatului, prima instanță a apreciat în mod just că aplicarea unei pedepse
privative de libertate în cuantum egal cu maximul special prevăzut de textul sancționatoriu,
redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, înfăptuiește în concret
atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni
și de reinserție socială a inculpatului, dar și o măsură de constrângere corespunzătoare
valorilor sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunilor.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de gravitatea deosebită a faptei
săvârșite, relevată de valorilor sociale lezate, prin comiterea infracțiunii de incest comisă de
inculpat au fost încălcate relațiile sociale privitoare la viața sexuală ce trebuie să se desfășoare
în condiții în care nu afectează calitățile biologice și morale ale existenței umane, pericolul
grav reprezentându-l producerea de degenerări ale ființei umane, de condițiile concrete în care
a fost comisă fapta- pe fondul consumului de alcool, dar și de elementele ce caracterizează
persoana inculpatului-conduita procesuală sinceră adoptată, dar și perseverența infracțională
manifestată de inculpat care a mai fost condamnat pentru viol, ce constituie cea mai gravă
infracțiune privitoare la viața sexuală și pentru lovire sau alte violențe, criteriu ce a
determinat, alături de alte elemente, tratamentul sancționator diferit aplicat suspectei B. P. –
sora inculpatului cu care acesta a întreținut raportul sexual.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepsei
aplicate inculpatului, pe care C. la apreciat ca răspunzând cerințelor legale, fiind o replică
socială adecvată pericolului social concret al faptei și inculpatului și în măsură să asigure
realizarea scopului educativ și de exemplaritate a pedepsei, în îndreptarea atitudinii
inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În raport de cele menționate anterior, nu poate fi reținută critica formulată de inculpatul-
apelant în sensul reducerii pedepsei deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate
criteriile ce caracterizează individualizarea juridică a pedepsei, criterii ce susțin concluzia că
pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut de lege și nu se impune reducerea ei.
Procedând la rezolvarea antecedenței penale a inculpatului, în mod corect prima instanță a
constatat existența concursului real de infracțiuni între infracțiunea dedusă judecății de față și
infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 144 din 4 martie
2014 pronunțată de către Tribunalul V. și a dat eficiență prevederilor art. 40 Cod penal cu
referire la art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, contopind pedepsele aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat sporul fix, obligatoriu de 1/3 din
totalul celorlalte pedepsei stabilite, cu consecința executării de către inculpat a pedepsei finale
de 12 ( doisprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare, ce va fi în măsură să asigure atingerea
scopului pedepsei, prevenirea săvârșirii de infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și
formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În temeiul considerentelor expuse, motivele de apel invocate de inculpat nu sunt întemeiate,
hotărârea apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea situației de fapt, nici în
aplicarea legii, astfel că în baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca

17
nefondat apelul declarat de inculpatul B. G. împotriva Sentinței penale nr. 508 din 22 aprilie
2015 pronunțată de Judecătoria V., ce va fi menținută.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor
judiciare, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat
din fondurile Ministerului Justiției .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. G. împotriva Sentinței penale nr. 508
din 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Obligă inculpatul-apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, în care a
fost inclus onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din
fondurile Ministerului Justiției .

BIBLIOGRAFIE :
https://legeaz.net/spete-penal-curtea-de-apel-iasi-2016/incestul-art-377-ncp-01-07-2015-ren

https://www.consultantavocat.ro/incestul/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Incest

https://www.scribd.com/incestul

18