2015 - 2ol& CURS 3 CONCE IA CLASICA DESPRE STRUCTURA $1 FUNCTIA GENEL 1. STRUCTURA Gi "NEI Conform conceptiei clasice, gena este unitatea de structura a materialului genetic si reprezinti un segment de cromozom precis delimitat, continu, care determina un anumit caracter fenotipic Gena ocupa in cromozom o pozitie fix’, intotdeauna aceeasi, numité locus (plural = Acesta poate fi situat pe autozomi sau pe cromozomii sexuali, mai freevent pe cromozomul X. In general, cromozomii X si Y au gene implicate in procesul de sexualizare; cromozomul X are insi si numeroase gene care determina caractere "nesexuale", de exemplu: vederea coloratd, sinteza factorilor VIII si IX ai coagulari, etc... Cromozomul Y are ins& foarte putine gene "autozomale" Fiecare gena se giseste in natura, la indivizii unei specii, intr-o forma "standard", normald sau de tip "sd/batic". Ea poate suferi o mutafie, rezultdnd 0 forma alternativa & genei, care ocupd acelasi locus $i influenteaza acelasi caracier $i se numeste gens aleli. Daca genele alele sunt identice,. organismul este homozigot pentru caracterul respectiv, iar. in gametogenezA se formeazd gameti identici, deci organismul homozigot este si homogametic. Daca genele alele sunt diferite, organismul este heterozigot pentru acel caracter si heterogametic, pentru ca se formeazi doua tipuri de gameti in proportii egale. La barbatii XY, 0 gend "autozomala" de pe X nu are de obicei echivalent pe cromozomul Y; pentru aceasta situatie, diferita atat de homozigot cét si de heterozigot, se foloseste termenul de hemizigot. loci! 2. FUNCTIA GENEI Determinismul genetic al caracterelor ereditare poate fi: monogenic, cu vatiantele polialelic , pleiotropic si poligenic. 2.1. DETERMINISMUL MONOGENIC Relatia "o gend — un caracter" este axioma fundamentala a geneticii clasice. Deoarece in celulele somatice (diploide) cromozomii sunt in perechi de omologi, un caracter monogenic va fi determinat de 0 pereche de gene alele! ce ocupa loci omologi. Genele alele pot fi identice sau diferite. Intre genele alele diferite se stabilese doua tipuri de relatii: 2.1.1.RELATIA DE DOMINANTA — RECESIVITATE: Gena $i caracterul, care se manifesta la heterozigoti, sunt numite dominante si se noteazé cu majuscule. Gena care nu se manifesta fenotipic la heterozigoti si se exprima numai in stare homozigota se numeste recesiva si se noteaza de obicei cu liter’ mica. De exemplu pentru dou’ gene: N- normala si A- anormal, la persoanele cu genotip Na gena Neste dominanta si fenotipul va fi normal, dar purtator al unei gene recesive a, in acelasi context, persoanele An vor fi fenotipic anormale, deoarece gena A este dominant& jar gend n, recesiva. Genele recesive se exprima ins& la homozigotii aa sau nn. De exemplu, ' Excepfie fac genele de pe X la barbatii XY.caracterul gustitor la phenyltiocarbamide (PTC), monogenic 2.1.2.RELATIA DE CODOMINANTA Daci ambele gene alele se manifest’ fenotipic 1a codominante. De exemplu, genele 4 si B din sistemul polialelic sanguin ABO sunt dominante fata de gena o si codominante una fata de alta; genotipurile Ao, Bo si AB determina fenotipurile sau grupele sanguine 4, B i respectiv AB Uneori, gena poate suferi mai multe mutaii, cu efecte fenotipice diferite, dar este pur ereditar, cu determinism heterozigoti, atunci sunt sistemul de grup sanguin ABO, localizat pe 9q34 rin pleiotropie se injelege fenomenul in care o singuré gen (dominant) sau 0 Pereche de gene (recesive) produc efecte fenotipice diverse. Un exemplu elasic il reprezints sindromul Marfan, care se caractetizeazi prin: * modific&ri scheletice: membre lungi, degete lungi si fine (arahnodactlie), hiperlaxitate articular’ (ce produce frecvent luxati), deformafii ale coloanei vertebrate (cifozs, scolioza) sau ale stermului (pectus carinatus sau excavatum) etc; * modificari oculare: subluxatie/ectopie de cristalin, miopie sau hipermettopie forte, megalocomee etc.; modificari cardiovasculare: anevrisme (dilatatii) ale aortei, prolaps de valva mitrala etc. Figura 34. modificari scheletice: arahnodact lie demonstrat prin doud manevre clinice a) metoda Steinberg — policele depiigeste marginea ulnard b) metoda Walker ~ degetele 1 si 5 se suprapun dupa apucarea articulatiei pumnului c) hiperlaxitate articulara Toate modificarile fenotipice din sindromul Marfan sunt rezultatul unei singure mutatii genice, ce se transmite autozomal dominant. Aparent, in acest caz exist o abatere de laregula "o gen — un caracter", dar explicafia efectelor multiple produse de o singura gend este simpli: mutafia genei FBNI localizata pe J5q15 determin un defect in structura primara a fibrilinei, component major a fesutului conjunctiv. Manifestarile multiple, produse prin alterarea fesutului conjunctiv in diferite teritorii, au o legitura patogenica. in acest caz pleiotropia este relationald. Pentru numeroase afectiuni pleiotrope conexiunea dintre diferite manifestari nu este nici evident’ si nici bine infeleasa. In aceste cazuri se vorbeste de o pleiotropie nerelafionala. In sindromul Bardet-Biedl nu exist (inci) 0 legaturd patogenicd evident intre diferitele sale semne: polidactilie, obezitate, surditate, hipogonadism, retinit pigmentara si retard mintal. Aceste modificdri, care apar succesiv, la varste diferite, este produsa insa de o singura cauzi: 0 mutatie recesiva a unei perechi de gene alele (homozigota), Progresul posibilitatilor actuale de explorare si analizi va elucida probabil mecanismul comun al manifestarilor multiple in pleiotropia nerelationala. Se cunosc peste 10.000 de caractere mendeliene, normale sau patologice, listate in lucrarea de refering a lui Victor McKusick Mendelian Inheritance of Man (ed.12, 1998), indispensabili medicilor geneticieni. Versiunea online, numiti OMIM pe adresa de web: * Uneori, mutatii diferite ale unei gene normale formeazi mai multe variante alelice care au acelasi efect asupra fenotipului; ele se numesc isoalele.bttp:/rwvew.ncbi.nim.nih gowentres/OMIM este continu sctualizath 2.2. DETERMINISMUL POLIGENIC Anumite caractere fenotipice, normale sau anormale, sunt produse prin defor” Mat multor gene nealele (situate in loci diferiti) care a efecre ccmtitarive, miet 4 alivive (cumulative). Acest fenomen se numeste poligenie. in acest car "abataren" de ie eyule gent — un caracter" este aparenti, deoarece fiecare gen’ determin “a parte” din earseter ‘Numirul de gene care particip’ la realizarea caracterului este necunowont: 4! 9Ae”® persoane diferite si de aceea distributia caracterului respectiv in poptilatie vm consspunvle unei curbe normale, de tip Gaussian (distributie continua). De exernplu: cular determinati de mai multe (2-6) perechi de gene nealele; fiecare wena comdlifienes™ tunei unitai de pigment melanic. Prin urmare, diferitele culori ale pielii sunt exphiowte pre diferitele exprimari ale genelor, dominante sau recesive Determinismul poligenic are dou’ caracteristiei importante + genele care produc caracterul actioneazd independent unele de altele; intre she nu sist relatii de dominanta-recesivitate sau epistazie; + expresia fenotipic a genelor poate fi frecvent influenfatd de factori de medi caracterele produse prin acfiunea combinati a mai multor factori genetici si negenetici se numesc curent caractere multifactoriale, Acest termen este mai lar 9 ow trebuie echivalat cu cel de poligenie, care este mai_restrictiv gi nu implica o component de mediu. Exist numeroase interactiuni alelice, nonalelice si cu mediul - care influentexct efectul genei, momentul sau tipul celular in care se exprima o gen. ‘Mutatii ale unor gene diferite se pot manifesta fenotipic identic sau asemiindtor- acest fenomen se numeste heferogenitate genetica. CONCEPTIA ACTUALA DESPRE STRUCTURA GENEI Conform conceptiei actuale, gena a fost definité ca un ansamblu liniar de nucleotidice necesar pentru a produce un polipeptid sau o moleculd de ARN fe find considerata o unitate de transcriptie Majoritatea genelor umane au o structurd discontinud, alcatuita din secvenne codante si secvenfe necodante. Genele care codifica proteine prezint& o parte centrald, transcris& (copiata) in ARN mesager precursor, numita si "cadrul de lectura® al informatiei genetice deoarsce commme mesajul codificat pentru sinteza proteinei, flancata de doud parti laterale, netranseran cu rolul de a regla expresia genei. aceea ctor 1. REGIUNEA CENTRALA (CADRUL DE LECTURA) A GENE! Regiunea centrala a genei este transcrisd integral in ARN mesager precursor yi actiunea ARN polimerazei II. Aceasta regiune este alcatuitd din alternanta regula a doud tipuri distincte de secvenje: exoni gi introni, prezente sau nu in versiunea final a ARNm matur, ce va pirasi nucleul. Regiunea centralé a genei incepe cu situsul de initiere (start) al tansoripgie’, Prescurtat, SIT sau INR. Dupa S.I.T. urmeazi o regiune necodanid (wansersa dar * Termenul se refera la citirea si copierea informatici genetice a genei, pe baza odreia se sinwetizeaed von polipeptid; se mai denumeste si ORF (de la Oen Reading Frame)netranslatl) de ciiteva sute de nucleotide numité $"UTR (de la untranslated region); ea ‘confine o secvents consensus (prezenti la toate genele) 5'-CCAGCCATG-3', care are un rol important dar inci nedefinit in reglarea translafiei. Cert este ca aceasti secventi confine si codonul initiator ATG, care semnaleazi locul de debut al transla corespunde primului aminoacid in polipeptid. Urmeaz exonul 1. Exonii sunt secvenfe transcrise in ARN mesager precursor $i pastrate in ARNm ‘matur (denumirea lor se bazeazi pe faptul c& sunt secvente ce se exprima si plrisesc ~ exit — nucleul). De obicei, codified anumite parti structurale si/sau functionale distincte ale proteinei, numite domenif, Numarul exonilor variaz de la o gené la alta, intre 2-50. Intronii, sau secvenjele intercalante, sunt secvente necodante, transcrise inifial in ARNm precursor (transcript primar) dar decupate precis si indepdrtate ulterior din ARNm matur*, ce va fi alcatuit prin asamblarea exonilor. Numérul intronilor este cu unul mai mic decat cel al exonilor iar lungimea lor este variabila, neconcordanta cu a exonilor, de obicei mult mai mare. Rolul intronilor nu este inca bine cunoscut. Cert este c& numarul si mérimea lor variaz la diferite gene, fiind cel mai adesea mult mai mari in dimensiuni decét exonii pe care fi separa. Rolul lor cel mai important este acela de a asigura posibilitatea matisarii alternative, care este 0 sursa majoré de diversitate proteinelor (0 gena poate astfel conduce la sinteza mai multor proteine). Uneori, surprinzator si...inexplicabil, ei pot lipsi in unele gene (precum genele pentru histone, angiotensin, receptori beta adrenergici, ADN mitocondrial) iar alteori unii introni (din genele pentru NFI, factor VIII, §.2.) pot contine gene transcrise (in direcfie opus’) far’ nici-o legatura cu gena in care se gasesc. De asemenea, la nivelul intronilor se pot g&si secvente cu rol reglator in functia genei Dupé ultimul exon din zona central transcrisé a genei exist o secventi 3'UTR necodant (transcrisa dar netranslata). Ea incepe cu unul din codonii stop (TAA, TAG, TGA) ce reprezinté semnalul de oprire a translafiei sau sintezei proteinei. Secventa 3'UTR are spre capatul 3' un hexanucleotid (AATAAA) ce reprezinta situsul de terminare al transcriptiei; la 15-30 nucleotide in aval de acest situs se produce clivarea (desprinderea) moleculei de ARN sintetizate de pe catena matrit a ADN. Acest punct se mai numeste situsul de poliadenilare, pentru cé in acest loc, la produsul de transcriptie (ARNm) se adaugé un segment de circa 200 nucleotide cu adenozina (poliadenilare), ce au rol in stabilitatea moleculei de ARNm si transportul ei din nucleu in citoplasma. 2. REGIUNILE LATERALE SAU SECVENTELE DE REGLARE A GENEI. Cadrul de lecturd al oricarei gene este flancat de doud regiuni laterale, netranscrise, care au rolul de a semnaliza initierea transcriptiei de catre ARN polimeraza si de a regla intensitatea ei. 2.1 Regiunea laterald 5' ‘Aceastd regiune, situaté in amonte de cadrul de lecturd al genei, reprezint& locul unde se fixeazé ARN polimeraza si serveste la initierea transcriptiei. Ea este numité generic promotor $i confine mai multe elemente sau module cu 0 secventé nucleotidicd scurta gi precis definité. Pe aceste secvente se fixeazd niste proteine reglatoare numite factori de transcriptie (TF 11) care au rolul sa fixeze si pozitioneze ARN polimeraza II - astfel ca transcriptia si inceap exact la SIT, cu primul nucleotid (+1) - * Procesul de asamblare a exonilor se numeste "splicing" in I, engleza, “epissage” in|. francezk si matisare in limba romana,Precum gi de a activa enzima, Trebuie precizat ck ARN polimeraza nu poate recunoaste Gireet promotorul si nu poate initia singur& transcriptia. Este nevoie de 0 interactivne complexé intre enzim&, elementele cis-activatoare ale promotorului genei si proteinele trans-reglatoare (TF Il), care se vor fixa la promotor. Fromotorul eucariotelor superioare este divizat in trei regiuni, cu structurd si functii diferite (). Miezul promotorului contine elemente care initiaz& transcriptia, care impreund cu ARN polimeraza si factorii de transcriptie formeaza complexul transcripjional bazal. * TATA box (secventa TATAAA situati la cirea 25 pb in monte de SIT. Este locul la care ARN polimeraza Il se fixeazi la ADN (prin intermediul TF Il D), Aceasti Recventa este importanta in demararea precisi a transcriptiei, asigurdnd expresia genei la un nivel bazal; mutatia seoventei TATA nu impiedica initierea transoriptic! dar Produce 0 deplasare a punctului de start, faté de normal. TATA box este prezentd la majoritatea genelor specifice de fesut; la genele comune (“housekeeping genes”) — functionale “in toate fesuturile - secventa TATA este inlocuita de seeventa GC (sau insule CpG) datorita concentratiei nari de dinucleotide 5°-CG- 3°. 2). Regiunea promotor proximali confine elemente care moduleaz& transcriptia bazala. + CAAT box (secventa GGCCAAT) pb de SIT) si fixeaza alti TF (CTF § de secventa TATA. * GC box (secvenfa GGGCGG) sunt situate adesea la circa 90 p.b. in amonte fati de SIT si leaga factorul de iranscriptie SP1, care moduleazi de asemeni transcriptia bazala, este situata in amonte de caseta TATA (la circa 75 i CBF) care moduleazd transcriptia bazala, inifiata (3). Regiunea promotor distal confine 0 serie de secvente ADN care, dupa fixarea anumitor factori de transcriptie, produc activarea masiva a transcriptiei sau blocarea ei; ele determina astfel specificitatea tisulara si specificitatea stadiului de dezvoltare in care are loc expresia unor gene, in anumite tesuturi. 2.2, Regiunea lateral 3' ‘i Orice gena se termina in regiunea 3’ cu o secven{& netranscrisa, care flancheaz& "cadrul de lectura a genei" sau zona ei centrala. In aceast regiune se gasesc secvente semnal care afecteaza procesarea, stabilitatea si durata de viaté a ARNm.