Canoanele(principiile) criticismului

- Vasile Shandru

Continut: 1) Introducere; 2) Schitarea canoanelor; 3) Reguliile critice externe; 4) Reguliile critice interne;
5) Modul de a folosi canoanele criticismului textual; 6) Note de subsol;

Introducere

Desi metodele amanuntite variaza, sunt in realitate doar doua tipuri de a edita un text biblic. Unul este sa tiparesti un
text bazat pe un anumit gen de autoritate externa (Textus Receptus, textul gasit in majoritatea manuscriselor; textul gasit in
B/03). Acest lucru poate fi util, si se poate potrivi cu presupunerile celui care publica, dar cu greu el constituie
oeditare/redactare. Este mai mult un exercitiu pentru redarea unei scrieri/surse necitete. Celalalt singur mod este o anumita
forma de eclecticism(selectiva)-- cautand si alegand intre redari. Si, in afara de cazul acesta [cand] este sa tiparesti un text
haotic, alegand dintre redarile care cer un anumit gen de principii calauzitoare. Aceste principii calauzitoare sunt “canoanele
criticismului”.

Schitarea canoanelor

Editori diferiti au insirat reguli diferite, si le-au aplicat in moduri diferite. Unii au insirat o duzina de criterii [ n.1],
altii numai un nr. relativ mic. Nu conteaza cat de multe reguli ei le-au insirat, toate se impart intr-unul din cele doua
categorii: criteriile interne (fiind legate de logica redariilor) si criteriile externe (fiind legate de manuscrisele care contin
redarile).
I. Canonul extern: manuscrisele urmeaza sa fie evaluate si nu numarate;
II. Canonul intern: acea redare este cea mai buna care explica cel mai bine pe celelalte;
Toate celelalte canoane-- nu conteaza cat sunt de multe sau detaliate--sunt doar deduceri sau exemple specifice din aceste
doua reguli. (Singura asa numita “metoda critica” care nu opereaza pe aceasta baza este exceptia prioritatii bizantine, tehnica
care doar ia in socotela numarul [de mss.]. Cum nici un editor nu publicat vreodata o editie bazata numai pe acest criteriu,
noi putem sa-l ignoram.) In plus, cum orice matematician ne va spune noua, regula generala poate sa fie cea mai frumoasa,
dar de obicei este mult mai usor sa aplici formule specifice.[n.2] Sectiuniile care urmeaza descriu unele din regulile cele mai
bine cunoscute pentru criticism pe care diferiti oameni de stiinta le-au folosit. Noteaza ca, intrucat fiecare este un caz specific
al unei reguli generala, ele trebuie sa fie aplicate doar intr-o situatie potrivita. Articolul incearca sa descrie situatiile in care
fiecare regula se aplica. De asemenea s-a incercat a se insira care regula este prima propusa, sau care este mai populara.[n.3]

Regulile critice externe ( fiind legate de manuscrise) :

“Acea redare este cea mai buna care este sprijinta de manuscrisele cele mai bune”. Aceasta a fost principiul fundamental
al lui Hort, si a fost urmat de multi altii-- incluzandu-i chiar si pe Lagrange si Weiss, care in teorie o resping fara rezerve.
Aceasta este o regula buna daca toate manuscrisele cele mai bune sprijina o singura redare ( adica, daca toate manuscrisele
reprezentative ale tuturor tipurilor de text timpuriu se potrivesc), insa nu trebuie sa fie aplicat singur daca este nepotrivire
printre tipurile de text. In plus, aceasta regula poate sa fie “arbitrul” final in cazul cand toate celelalte criteii cad. De
asemenea, pentru a aplica aceasta regula, cineva trebuie sa aiba o definitie precisa a manuscriselor “cele mai bune”. Intr-un
caz de exceptie este Hort, care s-a hotarat sa urmeze mss. B03 orbeste, [in acest mod] aceasta regula poate fi cu greu aplicata.
“Redarea superioara din punct de vedere geografic este cea mai buna”. In mod voit am stabilit acest criteriu in mod neclar,
deoarece geografia a fost folosita in moduri diferite de critici diferiti. Sensul uzual folosit in criticismul NT este cel al lui
Streeter, care a argumentat ca redarea sprijinta de cele mai multe grupuri diverse de “texte locale” este cea mai buna. Adica,
criteriul sau este “Acea redare este cea mai buna care este sprijinita de cele mai multe manuscrise diverse din punct de
vedere geografic”. Adica, daca redarea X este sprijinita de manuscrise din Roma, Catargina, si Alexandria, in timp ce redarea
Y este sprijinita numai de marturii din Bizant(Constantinopol), redarea X urmeaza sa fie preferata. Acest lucru a fost afirmat
mai puternic de Streeter (desi regula descinde de la Bengel). Fiind spuse toate acestea, aceasta este o regula buna, dar sunt
doua ingradiri. Prima, redarile bune pot sa fie pastrate in aproape orice text (de pilda, sunt multe cazuri unde oamenii de
stiinta citeaza textul din B03, poate sprijint de un papirus sau doua, impotriva tuturor [mss.] care urmeaza
). A doua, aceasta regula poate doar sa fie aplicata numai daca cineva cunoaste cu adevarat provenienta manuscriselor.
(Pentru amanunte in plus, vezi articolul despre “Texte locale”). Exista, totusi, o alta regula bazata pe geografie, intalnita mult
mai des in criticismul clasic dar cu o anumita aplicatie pentru criticismul NT, mai ales in studiile tipurilor de text si
grupurilor textuale mai mici: ”Redarea cea mai indepartata este cea mai buna.” Adica, asezarile cele mai izolate pastreaza
mult mai probabil redarile bune, deoarece manuscrisele pastrate sunt scutite mult mai probabil de generariile de greseli si
munca de redactare. Acest criteriu, desigur, se imparte in doua moduri: in timp ce o asezare indepartata nu va produce
greselile din textele centrelor importante, este mult mai probabil sa pastreze anumite greseli specifice proprii. Textele
indepartate pot foarte bine sa fie mai vechi (adica, sa pastreze redarile dintr-un prototip mai vechi); ele nu sunt in mod
automat mai corecte.
“Acea redare este mai buna care este sprijinita de manuscrise mai timpurii”. Aceasta [regula] a fost la baza textului lui
Lachmann; el a folosit numai manuscrisele cele mai timpurii. Astazi, ea a gasit sprijin de la Aland ( care s-a referit la
papirusuri ca la “[textul] original”) si de asemenea de la Philip Wesley Comfort, care are inclinatia sa considere toate redarile
sprijinite de papirusuri ca fiind corecte. Este, desigur, adevarat ca papirusurile sunt marturii valoroase, si ca sprijinul
manuscriselor timpurii mareste probabilitatea ca o redare sa fie originala. Dar celelalte criterii trebuie sa aiba intaietate.
Aceasta este o regula de ultima recurgere, si nu o regula de prima recurgere.
“Acea redare este mai buna care este sprijinita de cele mai multe manuscrise.” Acesta este, desigur, negarea teoriei lui
Hort, al carui prim scop era “sa detroneze” Textus Receptus. Desi aceasta regual are anumiti sustinatori moderni (de pilda,
Hodges, Robinson), ea este in general respinsa. Cu siguranta aceia cu instruire stiintifica nu vor fi impresionati de “regula
majoritatii”. Eclecticii moderni din toate tipurile in general considera, cel mai mult, ca aceasta regula trebuie sa fie evitata
pana cand toate celelalte mijloacele de decizie au esuat. (Nota: Acest lucru nu vrea sa spuna ca redarea textului bizantin este
gresita. Este adevarata numai pentru un singur tip de text; adaugand mai multe marturii tipului nu schimba acel fapt.)
“Acea redare este cea mai buna care se opune practicii obisnuite a anumitor manuscrise.” Astfel, spre exemplu, P75 si
B03 au fost acuzate ca avand texte foarte scurte-- prin omiterea ( intentionat sau prin intamplare) a multor pronume si ale
cuvinte “nenecesare”. Astfel unde P 75 si B03 au o redare lunga, marturia lor poarta o anumta pondere. In contrast, D este
socotit ca include multe interpolari si adaugiri. Unde, de aceea, el are o redare scurta, redarea scurta este socotita mai ales
probabila.( Aceasta este teoria, de pilda, din spatele asa numitor “neinterpolari [ale tipului de text] Western”--vezi
articolul). Noteaza ca aceasta regula poate sa fie aplicata doar daca caractersticile unui anumit manuscris sunt cunsocute cu
adevarat.
“Acea redare este cea mai buna care a durata cea mai lunga in traditie.” Adica, o redare care se gaseste in manuscrise din
(sa spunem) secolele al IX-lea pana in al XV-lea este superioara uneia care se gaseste numai in secolele IV si V. Acest
criteriu, propus de Burgon, a fost de curand reafirmat de Pickering [n.4]. [Criticii] moderni par sa aplice aceasta regule in
anumite cazuri (de pilda, Efeseni 1:1, unde cei mai multi oameni de stiinta include cuvintele “In Efes”, chiar daca dovada
manscriselor impotriva lor--P46 ; B; 6; 424** ; 1739-- este foarte puternica). Eu nu cunosc vreun om de stiinta eclectic care
sa sustina regula, totusi, iar cea mai mare parte a timpului lor in mod activ resping dictonul ei; vezi, de pilda, 2 Corinteni
12:9, unde A-c; D-c; K; L; 0243; 33; 330; 1739; Byz; (din sec. Al VI-lea pana in sec. Al XVI-lea) redau “puterea mea este
desavarsita in slabiciuni”, in timp ce P46-vid ' A*vid ; B; D*; F; G; latt; sa; (din sec. Al III-lea pana in secolul al IX-lea)
omit “mea”. Faptul ca fiecare marturie timpurie omite intr-adevar “mea”, si ca aceste marturii provin din trei tipuri de text
diferite, nu conteaza daca folosim acest criteriu. De aceea oamenii de stiinta resping aceasta regula; toate editiile de la
Tischendorf incoace (Hodges & Farstad si Pierpont & Robinson o “cruta”) au omis “mea”.
“Diversitatea mare de redari adesea arata coruperea timpurie si poate munca de redactare. ” Acest principiu, in uz in
ultimul secol, a fost de curand restabilit in forta de Kurt si Barbara Aland. Dificultatea, desigur, se afla in solutionarea care
redari este originala atunci cand este confruntata cu o variatate raspandita. Trebuie sa fie notat, totusi, ca in cazul unei
coruperi, [redarea] originala poate fi gasita in manuscrise care in alte privinte nu ar trebui sa fie gasite de incredere. Un bun
exemplu este 1 Tesaloniceni 3:2, unde redarea cea mai bine atestata ar parea sa fie
“slujitor al lui Dumnezeu”]( A; P; 424**; bo; arm;). Din multe redari diferite aici, totusi, cea mai
buna pare sa fie ““colucrator pentru Dumnezeu”]sprijinita numai de D*; 33; d; Ambrosiaster.
“Redarea continua [in decursul timpului] este cea mai buna.” Maurice Robinson, care sprijina puternic aceasta regula, o
exprima in intregime dupa cum urmeaza:”In orice pasaj mai extins unde se intalnesc unitati de varianta insemnate in
succesiune, acelea mss. care ofera un sprijin puternic in mai putine unitati de varianta problematice sunt mult mai probabil sa
fie corecte in mai multe unitati problematice daca anumite mss. retin grupul lor sprijin fara o fragmentare serioasa din,sau,
abaterea de la un asemenea grup.” Aceasta regula se aplica numai in grupurile de trei sau mai multe puncte de variatie. Sa
consideram exemplul cel mai simplu, din trei seturi de variante ( sa le numim A,B, si C). Presupunem ca putem in mod clar
sa decidem redarea corecta in A si C, dar nu suntem siguri de redarea in B. In acest caz, manuscrisele care sunt corecte in A si
C sunt posibil sa fie corecte in B la fel de bine. Logica este ca copistii in esenta atenti. Ei transcriu corect daca ei poate , dar
una sau o alta conditie poate sa-i pricinuiasca sa doarma.Daca un copist transcrie mai multe variante intr-un pasaj corect,
sansele sunt ca el sau ea va face la fel de bine in varaiantele unde noi nu putem sa fim siguri de exactitatea sa. Aceasta regula
este dificil de demonstrat in practica, din cauza marii diversitati de metode a criticismului. O redare pe care un critic o
considera nesigura poate parea foarte sigura pentru alt critic. Si criticii nu cad de acord asupra grupurilor textuale. Poate sa
nu fie posibil sa oferim un exemplu al acestei reguli care ar fi acceptat de toti criticii. Astfel va oferim un exemplu ipotetic,
nu din cauza ca ne plac folosirea exemplele artificiale, dar din cauza mai degraba noi avem un exemplu care poate fi
practicat. Sa consideram urmatorul pasaj, bazat in genere pe Ioan 11:25. Variantele sunt incadrate in paranteze ondulate. Noi
vom presupune ca fiecare redare este sprijinita de o anumita colectie de tipuri de text: A=alexandrin; B=bizantin;
C=cezarean; W=western.( Sa notam ca cineva nu accepta exsitenta vreunuia din aceste tipuri; orice set de grupuri ar trebui sa
fie de acceptat aici): { AB |  CW} { BC | omit AW}, { BW | omit AC}
Cei mai multi critici ar agrea, bazat fie pe dovada interna sau externa, ca redarea scurta
este corecta in prima varianta. Si consideratii stilistice dicteaza ca a treia varianta trebuie sa citim “si nu
“Dar despre includerea/omiterea “? O redare este mai scurta si mai directa, cealalta mai tipica din
uzajul ioanin. Astfel dovada interna, cel putin, cade. Intr-un astfel de caz, noi ne indreptam spre redarea neintrerupta. In acest
caz, textul alexandrin este clar corect in prima si a treia redare. Sansele sunt, apoi, ca este corecta in a doua redare de
asemenea; noi trebuie sa omitem “Pericolul cu acest criteriu se afla in aplicarea lui excesiva. Acesta nu este
acelasi ca regula in care manuscrisul cel mai bun/tipul de text este cel mai bun.( Desi Maurice Robinson crede ca aceasta
regula mai putin importanta generealizeaza principiul mai mare.) Acesta este un principiu local, care se aplica la relativ
scurte pasaje. Pe deasupra, este o regula secundara, care se aplica numai pentru anumite variante in contextul variantelor
care sunt sigure. 
Acea redare care se gaseste in majoritatea tipurilor de text timpurii este cea mai buna” O opinie personala aici: Aceasta
este regula. Daca tu ai trei tipuri de text timpurii (sa le numim “ptolemaic”;”romanesq” si “cilician”) si doua din ele atesta o
redare particulara, nu este logic ca majoritatea tipurilor de text-- din care toate merg inapoi la original –sunt mai probabil sa
fie corecte, in afara de cazul cand exista o alta explicatie pentru faptul cum a ajuns ele sa fie corupte? Curios, nimeni nu pare
sa fi aplicat aceasta regula pe o baza consistenta. Problema, desigur, se afla in determinarea ce este un tip de text si care
[tipuri de text] sunt cele mai timpurii. Aceasta o zona care aproape ca nu primeste destula atentie-- care intr-o suucesiune
potrivita inseamna ca acestea reguli cel mai de baza, evidente si obiective nu sunt stabilite, si aplicate rar; nimeni nu doreste
sa faca munca de a o aplica!

Regulile critice interne ( fiind legate de natura variantelor)

“Redarea mai scurta este cea mai buna” (lat.”lectio brevior praeferenda”=redarea mai scurta e de preferat). Aceasta regula
se gaseste in mai multe manuale, incepand cu Griesbach, si cu siguranta are locul ei. Au fost copisti ce le-au placut glosele
(cuvinte explicative introduse intr-un text), si au fost copisti care ar fi preferat redarea mai lunga (pe principiul ca era mai
bine sa ai un cuvant exterior/strain in Scriptura decat sa riscam oarecum sa-l omitem). Totusi, aceasta regula trebuie sa fie
aplicata cu precautie extrema ( asa cum Griesbach insusi a mentionat, adaugand exceptii pentru greselile de copiere si pentru
omisiunile minore care nu afecteaza intelesul). Cele mai comune genuri de greseli de copiere ( haplografia ) care are ca
rezultat o scurtare a textului. De asemenea, exista o puternica tendinta printre copisti de a omite cuvintele scurte. In plus, au
fost copisti ( copistul din P45 este poate cel mai extrem) care au scurtat in mod liber textul. In sfarsit, in ciuda lui Boismard,
redarea mai scurta nu trebuie sa fie acceptata numai pe baza argumentelor de tacere [a anumitor surse](Boismard adopta un
nr. de redari scurte in Ioan pe baza ca sursele patristice omit cuvintele. Acest fapt nu este o dovada buna; frazele in chestiune
poate doar nu au fost relevante pentru discutia comentatorului). De aceea regula “redarii mai scurte” trebuie sa fie aplicata
numai daca manuscrisele cu redarea scurta sunt de incredere si daca nu este vreun motiv clar de ce copistii poate au scurtat
textul in mod voit sau intamplator. Ca si o regula generala, daca un scrib face o schimba intentionata, ea va avea de obicei ca
rezultat un text mai lung; daca un copist face o greseala, ea va cel mai adesea ca rezultat un text mai scurt. La acest punct
poate merita sa fie citat G.D.Kilpatrick:” Exista pasaje unde motive pot fi aflate pentru preferarea textului mai lung si altele
unde noi putem gasi motive pentru preferarea celei mai scurte.Exista o treia categoria unde nu pare sa fie vreun motiv pentru
a hotari intr-un fel sau altul. Cum hotarim intre redarile mai lungi sau mai scurte in aceasta a treia categorie? Dupa ce
reflectam, nu parem capabili sa gasim vreun motiv bun pentru a gandi ca maxima lectio brevior potior intr-adevar se sustine
bine.”("The Greek New Testament of Today and the Textus Receptus," in Anderson & Barclay, The New Testament in
Historical and Contemporary Perspective," 1965, p. 196.) In plus, sunt cazuri unde aceasta regula este exacta, desi de obicei
din alte motive decat doar concizia. Un exemplu evident a folosirii acestei reguli sunt adaugirile ale cuvantului “ post” la
“rugaciune”, de pilda in 1 Cor. 7:5 ( Marcu 9:29 este de asemenea un exemplu de acest fel, desi este poate un caz indoielnic
intrucat sprijinul extern pentru “si post” este unul foarte puternic, si cuvintele se gasesc in toate manuscrisele care introduc
propozitia in Matei. Acest fapt implica ca aceia care au adaugat cuvintele la Matei trebuie sa fi le cunoscut [si] in Marcu !).
“Redarea mai dificila este cea mai buna”. (“Difficilior lectio potior” sau “Proclivi scriptioni praestat ardua”). A fost
propusa prima data de Bengel (pentru care ea era regula de baza), acesta este un criteriu bun; copistii in general mul mai
probabil ca faceau textele mai simple decat mai grele. Insa o anumita precautie trebuie sa fie aplicata; copistii erau capabili
sa faca greseli care conduceau la redari dificile uluitoare. (Un exemplu bun al acesteia este redariile particulare dezordonate
din P66.) Cineva trebuie sa prefere redarea mai dificila numai cand este atestata in mod adecvat si nu pare sa fie rezultatul
unei greseli. Sau, poate, regula trebuie sa fie reformulata: “Dintre redarile care sunt posibile, redarea cea mai dificila este
de preferat.”
“Redarea care se potriveste cel mai bine cu stilul autorului este cea mai buna.” Aceasta este o sabie cu doua taisuri,
intrucat copistii erau perfect capabili de a conforma un pasaj specific cu stilul unui autor. Sa luam evanghelia lui Ioan. Aici
sunt o gramada de cazuri a frazei “Amen, amen, va spun eu voua.” Sa presupunem ca autorul, intr-un caz, a omis un “amen”?
Ar trebui ca aceasta redare sa fi supravietuit in traditie? Poate ca nu. Si daca a supravietuit intr-o parte a traditiei, se poate ca
un editor sa nu fie inclinat sa o respinga? Daca este aplicata cu precautie, totusi , aceasta regula poate sa fie foarte utila; ea
adesea ne permite, de pilda, sa alegem intre forme de verbe (intrucat cei mai multi autori au un model specific a utilizarii
verbale.) Desigur, uzajul autorului trebuie sa fie cunoscute foarte bine.
“Redarea de mijloc este cea mai buna.” Aceasta regula se gaseste rar in manuale, chiar daca Griesbach a avut o forma a ei.
Evident se aplica numai in cazurile unde sunt trei (sau mai multe) redari. Daca sunt trei redari , X,Y, si Z, si o schimbare
simpla va preschimba X in Y, si Y in Z, dar o schimbare simpla nu va preschimba X in Z sau vice versa, atunci Y este redarea
de mijloc ( una care poate a provenit direct din celelalte), si ajunge a fi preferata. Desigur, aceasta regula se aplica numai
unde X,Y, si Z au toate o atestare timpurie. Daca una din redari este tarzie, atunci poate sa fie o corupere tertiara. Un exemplu
de folosire a acestei reguli se intalneste in 2 Petru 2:13. Aici mss. P 72 ; A*; (C); 33; 81; 436; 614; 630; 1505; 2344; Byz;
redau: “”vg;redau: “ ”; si 322; 323; 945; (1241); 1739; 1881; redau
“”. Cei mai multi editori explica mai departe ca “ ” este o asimilare din Iuda 12. Totusi, sunt argumente
bune pentru originalitatea ei. In plus, este redarea de mijloc; atat “” cat si “” pot sa provina direct din , insa
nu pot sa provina fiecare din cealalta. Intrucat toate cele trei redari sunt timpurii, si [faptul ca] “ ” este redarea de
mijloc, este de preferat. [cuvintele:  A si  seamana intre ele din punct de vedere grafic]
“Redarea care poate cel mai usor sa provina din celelalte redari este cea mai buna.” Aceasta aproximeaza formularea lui
Tischendorf a regulii generale “Acea redare este cea mai buna care explica cel mai bine pe celelalte.” Ea este o deducere
directa a regulii de baza, si care are mai mult aceasi forta ca regula precedenta.
“Redarea care nu poate proveni din folosirea lectionarului este cea mai buna”. Multe texte continuue de manuscrise erau
insemnate pentru folosirea lectionara. Adesea acest lucru a insemnat adaugarea introducerilor lectionare, si adesea aceste
introduceri s-au furisat in text ([mss. lectionar] praxapostolos 1799, de pilda, este deranjat de inceputuri lectionare). Daca o
redare poate ca provenit ca rezultat al acestei greseli , este probabil sa fie evitata. Compara regula urmatoarea:
“Redarea care se opune uzajului eclestiatic este cea mai buna.” Propusa de Eberhard Nestle, acesta se aplica cel mai mult
pasajelor gasite in lectionar. Ea de asemena argumenteaza impotriva redarilor precum “Amen” la sfarsitul epistolelor : cu
exceptia din Iacob ( unde “amen” se gaseste in: 614; 1505; 2495; it-t; syr-hark; pc;), cel putin o marturie uniciala atesta
“amen” la sfarsitul fiecarei epistole a NT. Totusi, editorii ai UBS-GNT accepta cuvantul numai la sfarsitul din Galateni, Iuda,
si in paranteze – la 2 Petru.)
“Redarea discordanta este cea mai buna.” Aceast regula este de obicei aplicata in evanghelii, unde asimilarea din [textele]
paralele este comuna. Daca o redare se potriveste cu textul altei evanghelii, si alta redare nu [se potriveste], atunci
presupunerea este redarea singulara este cea mai buna. ( Von Soden a mentionat un caz special al acestuia: copistii au
tendinta sa accepte Matei ca “cea mai tare” din evanghelii. O varianta implicand paralele “Redarea care nu se potriveste este
cea mai buna.” Aceasta este regula buna, dar trebuie aplicata cu precautie. Asa cum Colwell a aratat, genul cel mai comun de
asimilare este asimilarea din contextul imediat. De asemenea, copistii uneori ar trebui sa asimilize pe cealalta, sursele
nerelatate (de pilda, imnuri sau alte lucrari care au exprimat la fel pentru scriptura care este copiata.) Astfel aceasta regula
trebuie sa fie modificata pentru a se citi...
“Redarea mai putin familiara este cea mai buna.” Adica, daca o redare este aceea pe care te-ai astepta la un copist s-o scrie,
si cealalta este neuzuala sau care surprinde, ultima este probabil redarea corecta. Aceasta regula este cea pe care Hort a
numit-o “probabilitate transcriptionala”. Singura problema este sa ghicesti ce s-a intamplat in capul copistului asa cum el a
scris... Noi putem ilustra acest lucru cu un exemplu din LXX. Sa luam Ezekiel 38:13. Textul ebraic se refera la “Tarshish”.
Traducatorii din LXX au denaturat acesta cu unul mult mai familiar “Carchedon” (Catargina). Insa copistul din ms. A02 l-a
confundant, si l-a schimbat in “Chalcedon.” Noi vedem aceasta greseala identica in anumite texte clasice, din perioada cand
orice copist bizantin cunostea despre Conciliul de la Chalcedon si cand Catargina era o cetate uitata in vest: in Aristophanes,
“Cavalerii” 1303, manuscrisele R V  se refera la Carchedonians/Carthaginians, insa  2 si unele note marginale
mentioneaza Chalcedonians.
“ Redarea care se potriveste cel mai bine cu contextul sau teologia autorului este cea mai buna .” Daca noi suntem absolut
siguri de modul cum gandeste autorul, aceasta ar trebui sa fie o regula buna. Asa cum este, ea este teribil de subiectiva...
“Redarea care are sensul cel mai corect este cea mai buna.” Hort a spus ca redarile cele mai bune sunt acelea care, la
suprafata, nu se inteleg, dar care, dupa o reflectare, ele insele se arata mult mai rationale. De aici acest criteriu. Poate
exemplul cel mai bun al aplicatiei este redarea din UBS-GNT in 2 Cor. 5:3, unde ( urmand mss.D*; (F; G;); a; d; f**; g;)
textul se citeste “daca intr-adevar, atunci cand noi scotem , noi nu vom fi gasiti goi.” Toate celelalte marturii, incepand cu
P46, redau: “..atunci cand noi ne imbracam, noi nu vom fi gasiti goi.” Editorii UBS accepta redarea “sa scoatem” pe baza ca
cealalta redare pur si simplu nu se intelege.
“Redarea care evita aticismele este cea mai buna.” Odata cu reinvierea grecii atice din secolele crestine timpurii, formele
atice au inceput sa fie folosite dupa unele secole. Kilpatrick, in special, a atras atentia auspra tendintelor de aticizare.
Precautia cu aceasta regula este sa determini ce este o redare cu adevarat atica si care este [redarea] legitima koine. Paralel la
acest regula sunt urmatoarele care urmeaza:
“Redarea care caracterstica uzajului helenistic este cea mai buna.” Intrucat koine a folosit un nr. de forme neclasice si
stangace, mai tarziu copistii cu educatia mai clasica poate au fost ispititi sa corecteze asemenea “barbarisme”. Acesta este un
alt criteriu stilistic al lui Kilpatrick si Elliot. Fee, pe de alta parte, il neaga; copistii pare ca adesea si-au conformat redarile
pentru koine si idiomul din Septuaginta.
“Redarea care se aseamana cu uzajul semitic este cea mai buna.” Intrucat cei mai multi din autorii NT erau vorbitori nativi
de aramaica, ei ar fi tins sa foloseasca idiomul semitic prin incalcarea uzajului grec. Copistii, ca greci nativi, poate au
corectat anumite redari. Acesta este iarasi argumentul scolii eclectice totale (compara regulile care au precedat), si din nou
sunt aceia care argumenteaza ca copistii ar fi trebuit mult mai probabil sa prefere uzajul din Septuaginta. Paralel la cele doua
reguli dinainte este “Redarea care este mai putin asemanatoare Septuagintei este cea mai buna.” Aceasta este alta din
aceste reguli inselatoare, totusi. Cu siguranta adevarat ca unii copisti ar fi fost inclinati sa se conformeze Septuagintei. Dar
lucrul acesta are chiar mai mult decat complicatiile obisnuite. Trebuie sa fie reamintit, de pilda, ca multe copii ale LXX au
fost facute de crestini, si poate adesea se conformeaza LXX pentru uzajul NT mult mai familiar lor—intelegand ca
armonizarea, mai degraba ca fiind in NT, este in LXX ! Si apoi, de asemenea, autorii NT adesea in mod voit au folosit
limbajul LXX, pe care copistii poate l-au inteles gresit.
“ Acea redare care pare sa pastreze o forma agramata este cea mai buna.” Un exemplu banal este Marcu 6:29 (
), unde radacinile primului si al doilea aorist sunt interschimbabile. Cele mai multe aplicari ale acestei reguli
sunt probleme de egala banalitate-- desi uneori ele pot sa dezvaluie ceva despre copistul care a produs manuscrisul.
“Daca o redare pare sa fie o corectare intentionata, redarea care a atras o asemenea corectare este cea mai buna. ”
Alternativa ,”Acea redare care este cea mai probabila ca a suferit o schmbare prin intermediul copistiilor este cea mai
buna.” A fost propusa de Tischenforf. Aceasta este la baza la fel ca preferarea redarii mai dificile. Daca o redare necesita o
corectare, desigur ca anumiti copisti o vor corecta. Ei cu greu sa creeze o redare care necesita o asemenea corectare. Un
exemplu evident este Marcu 1:2. Aici mss. B; (D); L;  (); (f1); 33; 565; (700); 892; 1241; 2427; it; arm; geo; redau: “Asa
cum este scris in Isaia, profetul”, in timp ce mss. A; W; family 13; 579; Byz; redau “Asa cum este scris in profeti.” Citatul
care urmeaza este, desigur, din mai multe surse, numai unul fiind din Isaia. In timp ce este posibil ca copistii au corectat “in
profeti” in “in Isaia, profetul” bazat pe paralele (intrucat cele mai multe citate din NT sunt din Isaia), este mult mai probabil
ca copistii au corectat “in Isaia profetul” in “in profeti” pentru a elimina referinta gresita.

“Redarea care poate ca a provenit din celelalte in mod accidental este cea mai buna.” Sau, asa cum P. Kyle McCarter a
exprimat-o “Considera pe prima pentru greseala neintetionat.” Aceasta este o regula foarte importanta in criticismul VT,
unde marturii independente sunt [doar] cateva. Este mai putin aplicabila in NT, unde marturiile sunt frecvente si unde eroriile
de ortografie sau aceasi scriere sunt mai putin probabil ca provin dintr-o varianta semnificativa. Totusi, daca o redare poate
ca a provenit din alta printr-o greseala accidentala (de pilda, prin omiterea unei litere duble sau al unui cuvant scurt sau
silaba), acea redare este clar de preferat.
“Redarea care este suspecta de a fi o interpretare neortodoxa este cea mai buna.” Aceasta regula nu se aplica prea des, dar
atunci cand se aplica, ea este importanta. O redare care micsoreaza prestigiul lui Khristos, de pilda, este de obicei preferabila
( mai putin [atunci] este sprijinita numai de surse indoielnice). Exemple de redari unde acest criteriu se aplica cuprind [si
urmatoarele]:
 Matt. 24:36. Ms. S01*; B; D;  f13 ; 28; 1505; a; b; c; (e); f; ff 2 ; q; r; arm; geo1 ; al; etc.; redau “Despre acea
zi si ora nimeni nu stie, nici ingerii... nici Fiul, ci doar Tatal.” MS. S01-ca; L; W; f 1 ; 33; 892; Byz;etc.; omit
“nici Fiul.” Redarea trebuie sa fie evidenta retinuta, intrucat ea implica limitele omniscientei(atotcunoasterii) lui
Iesus;
 Matt. 27:16-17. Ms.  f1 ; 700* ; sin; arm; geo 2 ; pc; redau “Iesus Barabbas”. Toate celelalte uniciale redau
“Barabbas”. “Iesus Barrabas” este de preferat deoarece copistiilor nu le-ar fi placut ca un bandit sa aiba acelasi
nume ca Salvatorul !
 John 7:8. Ms.: D; K; 1241; 1071; 1241; a; b; c; e; ff 2 ; vg; sin; cur; bo; arm; geo; al; redau “Eu nu ma duc la
acest festival.” Ms.: P66 ; P75 ; B; L; T; W;  070; 0250; 33; 892; Byz; au redarea: “Eu nu ma duc inca la
acest festival.” Prima redare este de preferat deoarece ea implica ca Iesus fie a mintit sau fie si-a schimbat
gandul.
 John 7:39. Ms.: P66** ; P75 N*; T;  family  pc; redau “Spiritul nu era inca”; ms.:P66* ; L; W; f1;
f13 ; 33; 892; Byz; redau “Spiritul Sfant nu era inca”.) Intrucat acest fapt poate sa fie luat ca implicand ca
Spiritul Sfant nu exista, unii copisti ai ms.: B; (D); e; f; pc; au corectat acest lucru pentru a se potrivi oarecum
“Spritul [Sfant] nu fusese dat.”[ Redarea din var.1 este de preferat]
 Poate un exemplu mai putin sigur este Luca 22:16. In ms.: (C); (D); (N); W; (X); (); f13 ; 892; Byz; Iesus
spune “Eu nu voi mai manca [pastele] din nou pana ce regatul lui Dumnezeu este implinit.” In ms.:P75-vid ; A;
B; L;  579; 1241; a; cop; al;, totusi, noi citim ca Iesus nu va mai manca pastele deloc.
Acest fapt este intamplator, o dovada pentru datarea din Ioan a crucificarii in ajunul Pastelui, dar in orice caz, ea contrazice
cronologia sinoptica si ar necesita corectie;
 J. Keith Elliot de asemenea ofera Marcu 1:41 ca un exemplu al acestui fenomen. Aici ms.: D; a; ff 2 ; r1*; redau:
“Iesus a devenit suparat [ si l-a vindecat leprosul].” Toate celelalte marturii ( in afara de it-b, care omite ) redau
“Iesus era miscat” Indiferent daca redarea este “a devenit suparat”, care-l face pe Iesus sa para mai putin perfect,
preferinta va depinde de modul cum cineva va “cantari”/evalua criteriile intern si extern.[Daca criteriul intern
prevaleaza atunci e de preferat var.1, iar daca criteriul extern prevaleaza atunci e de preferat var. 2)
Daca sunt oarece dubii despre operarea acestei reguli ( si trebuie sa fie, deoarece noi vedem ca Origene a exclus redarea
“Iesus Barabbas” deoarece lui nu-i placeau implicatiile acesteia), noi putem sa vedem operarea acesteia in actiune in textele
clasice. In “Odyssey”, XIII.158, manuscrisele redau “,[insa mare] care face ca Zeus sa-i spuna lui Poseidon, efectiv,
”Mergi de aici! Domoleste pe acei faecieni pentru modul [lor] de a fi si ospitalieri cu vizitatorii.” Acest fapt era asa de
incurcat incat Aristofanes din Bizant a pretins ca redarea potrivita trebuie sa fi fost “  , care face ca Zeus, in sila, sa
permita o pedeapsa limitata mai degraba decat sa adauge subtilitati la cruzimea capricioasa a lui Poseidon. Acest fel de
falsificare teologica continua si azi; traducerea lui Richard Lattimore a “Odyssey” accepta aceasta redare.
“Redarea care contine cuvinte nefamiliare este cea mai buna.” A fost propusa de Metzger ( urmandu-l pe Griesbach) in
legatura anumite alte observatii despre copisti. Acest lucru se poate intampla ( se intampla foarte frecvent in traditia orala),
dar nu este la fel de verificatra. (Sa consideram cuvantul '' in rugaciunea domneasca. Nimeni din ziua de azi nu
cunoaste ce inseamna cu siguranta-- insa copistii nu au incercat sa-l schimbe !) Daca un copist cunoaste un cuvant, el nu va
obiecta sa-l copieze. Daca cuvantul este nefamiliar, care este modul prin care copistul sa cunoasca care cuvant sa-l
inlocuiasca pe el? In aplicarea acestui criteriu, cel mai bine este sa cunosti caracteristicile particulare ale unui manuscris.
“Daca, intr-o varianta de redare, o redare este subiectul unor intelesuri diferite care depind de despartirea cuvintelor,
acea redare este cea mai buna.” Souter da doua exemple 1 Tim. 3:16 “ sau “ si 2
Tim. 2:17 “ sau “Insa niciuna din aceste variante nu este implicata in textul exitent. Unele
manuscrise sustin redarea si altele Intrucat prima poate sa fie citita fie ca “(doua
cuvinte) sau fie ca “ (un cuvant), si astfel este ambigua, este preferabila.
“Daca o redare este o combinare de doua redari scurte, redarile mai scurte sunt cele mai buna ( desi redarea corecta
trebuie sa fie decisa pe alte baze.)” Aceasta regula, folosita de Hort pentru demolarea TR, este buna atata timp cat ea merge,
dat redarile combinate sunt de fapt foarte rare. Exemplul cel mai bine cunoscut este probabil Luca 24:53. Aici P 75 B; C*; L;
cop; geo; redau :”binecuvantand pe Dumnezeu”; D; a; b; e; ff 2 redau “laudand pe Dumnezeu”, si marturiie ramase
( cuprinzand: A; C**; W;  f1; f13; 33; 892; 1241; Byz;) redau “laudand si binecuvantand pe Dumnezeu.” Intrucat redarea
“laudand si binecuvantand pe Dumnezeu” este o combinare a redarii alexandrine “binecuvantand” si a redarii western
“laudand”; urmeaza sa fie respinsa. Astfel dintre redarile “binecuvantand” si “laudand”, decizia trebuie fie facuta pe alte
baze. ( Cei mai multi oameni de stiinta ar prefera “binecuvantand”, atat deoarece ea este o redare alexandrina si deoarece este
mult mai increzuta – cum ar indrazni poporul “sa binecuvanteze” pe Dumnezeu? Insa aceasta decizie trebuie sa fie bazata pe
alt criteriu.) Un alt exemplu bun este Matei 10:3, unde redarile “Lebbaeus numit Thaddeus” si “Thaddeus numit Lebbaeus”
sunt evident incercari de a combina redarea alexandrina “Thaddeus” si redarea western “Lebbaeus”. In folosirea acestei
reguli, trebuie de asemenea avut grija cu incercarea de a reface [textul] dupa cum combinarea a survenit. De exemplu, in
Marcu 15:39 este posibila o combinare, intrucat redarile diferite sunt
“,” si “. Eu am argumentat in
alta parte ca dovada manuscriselor aici arata ca redarea “combinata” “este cel mai probabil
originala.
“Redarea adevarata este cea mai buna.” Aceasta regula a fost propusa de Wordsworth si White, care au stabilit ca ,”Redarea
adevarata iese invingatoare in final.” Desi acest fapt poate fi interpretat ca un argumentat pentru textul majoritar sau textul
medieval tarziu, acesta nu este modul in care Wordsworth&White au folosit-o. Modul in care aceasta regula se aplica trebuie
sa fie lasat ca exercitiu pentru cititor.
“Redarea care este contrara caracteristicilor copistului este cea mai buna.” Acesta regula poate fi aplicata manuscriselor
individuale, in acest caz cu greu este un canon al criticismului, insa este foarte utila in evaluarea caracteristicilor unui copist
anume. De exemplu , [copistul] din D05 a fost acuzat ca fiind anti-iudaic si anti-feminist. Daca, de aceea, are o redare care
este pro-iudaica sau pro-feminista, acea redare este probabil sa fie antedatata manipularii care a daunat din D (compara
exemplele in articolul urmator). Similar, daca despre P 75 se arata ca (asa cum multi cred aceasta) ca omite pronume, si
undeva are un pronume negasit in alte marturii alexandrine, dovada pentru redarea mai lunga este intarita deoarece P 75 se
opune caracteristicii sale, implicand ca redarea provine exemplarul. Acest criteriu, desi a fost folosit de eclecticii de toate
felurile, parese ca este indeosebi drag lui Elliot si eclecticistiilor radicali. Daca este aplicat la un nivel mai sus de cel al
manuscriselor individuale, totusi, se pune ca el este mai putin decat “studiul pe care Hort l-a numit 'probabilitatea
transcriptionala”.
“Acea redare care incalca prejudecata copistiilor este cea mai buna.” Acest fapt poate suna la fel ca regula dinainte
“carpita”. Nu este, in mod exact, desi de asemenea se aplica prima si principala la manuscrisele individuale.Acest regula a
fost scoasa in evidenta de Ehrman si altii in legatura cu prejudecata crestiniilor fata de evrei. Astfel, de exmplu, daca o redare
este anti-evreiasca si celelalte sunt neutre, redarea neutra este de preferat. (Ehrman ofera Ioan 4:22 ca exemplu, unde anumite
marturii redau “salvarea este din Iudeea”, mai degraba decat”...de la evrei.”)[n.5] De asemenea care se aliniaza in aceasta
categorie este tratarea Priscai, sotia lui Aquila. Numele ei se intalneste de sase ori. In patru din aceste cazuri (Fapte 18:18,26;
Rom. 16:3; 2 Tim. 4:19), numele ei apare primul in marturiile cele mai bune (ea este trecuta a doua in Fapte 18:2; 1 Cor.
16:19). Dar in Fapte 18:26 (D; 1175; 1739; Byz;), aceste manuscrise retrogadeaza pozitia ei dupa Aquila. In plus, si in Rom.
16:3( (81 223 365 630 876 1505 1881** ful* pm), 1 Cor. 16:19 (C D F G 81 Byz a d ful tol), 2 Tim. 4:19 (206 223 323 429
436 876 2412 a ful al), manuscrisele insirate inlocuiesc numele ei din “Priska” in diminutivul “Priskilla”. Acest fapt poate sa
fie drept o asimilare a uzajului mult mai familiar-- insa poate sa fie o prejudecata, de asemenea.
“Acolo unde aceasi varianta se intalneste in pasaje paralele, fiecare varianta este originala undeva. ” Este folosit de
editorii din New English Bible. Trei exemple pot sa explice cel mai bine situatia:
1. Matt. 8:28=Mark 5:1=Luke 8:26 Gerasenes/Gadarenes/Gergesenes
2. 2.Matt. 10:3=Mark3:18 Lebbaeus/Thaddaeus
3. 2 Pet. 2:13=Jude 12 /
In primul caz, NEB reda Gadarenes in Matei, Gerasenes in Marcu, si Gergesenes in Luca. In al doilea caz, are Lebbaeus in
Matei si Thaddaeus in Marcu. In al treilea caz are in 2 Petru 2:13si in Iuda 12. Cine aplica acest criteriu
trebuie sa aiba mare grija, totusi. Abordarea din NEB este probabil gresita, cel putin in cazul din variantele
Lebbaeus/Thaddaeus. Cheia observatiei are de-a face cu tipurile de text. Atat in Matei cat si in Marcu, textul alexandrin reda
Thaddaeus, in timp ce textul western reda Lebbaeus. ( Textul bizantin le combina in Matei.) Cu alte cuvinte, acesta nu este
un caz unde doua evanghelii au redari diferite ci unde doua traditii diferite au nume diferite pentru acest apostol. Noi nu
incercam sa hotaram care nume sa-l folosim in care carte; mai degraba, noi trebuie sa hotaram dintre doua numa per
ansamblu. Oricare nume este original intr-una din cartii este original in cealalta. Acest lucru nu vrea sa spuna ca acest criteriu
este fara valoare. Trebuie doar avut grija sa nu-l folosesti unde acesta nu este relevant.
“Daca variante similare se intalnesc in mai multe locuri, redarea mai puternic atestata in locurile ulterioare din variatie
este cea mai buna.” Sau, asa cum Maurice Robinson o exprima :”Daca un tip particular de exprimare se repeta de mai multe
ori in cadrul unei carti, dar intr-o forma mai rara decat in mod normal folosit de un scriitor, copistii ar fi ispititi sa corecteze o
anumita redare in forma standard in intalniri mai timpurii, dar nu in intalniri mai tarzii.” Aceasta regula aparent merge inapoi
la Wordsworth si White. Astfel pentru ceea ce aceasta inseamna, ea inseamna ca daca un copist este confruntat cu o redare
specifica – mai ales una care pare nefericita sau atipica(necaracteristica) a autorului – copistul probabil ca o corecteaza
prima, de cate ori o vede. Dupa vederea ei de cateva ori, el probabil sa o abandoneze – fie datorita oboselii, sau ca un rezultat
al unei asemenea zicalei, “Bine, el a spus in acel mod acum de trei ori; eu gandesc ca el a inteles-o.” Noi de fapt vedem ca
anumite cazuri ale acesteia in lucrarea lui Ieronim, desi in activitatea sa de traducere mai degraba decat in copierea sa; mai
timpuriu in evangheliile Vulgatei, el era mult mai grijuliu in a conforma vetus latina cu greaca; mai tarziu, daca vetus latina
in mod adecvat traducea greaca, el nu se chinuia asa de mult in a face sigure structuriile grecesti paralele traduse in structuri
latine paralele. Aceasta pare sa fie o regula buna, in principiu. In practica, nu se poate cita un loc unde ar fi folosita. In final,
nu vom uita niciodata legea lui Murphy a criticismului textual: Daca iti poti imagina o greseala, un copist probabil ca a
facut-o. ( Pentru aceasta chestiune. Copistii au facut o multime de greseli pe care tu nu le poti imagina.) Sa o spunem in alt
mod: Niciodata nu subestima starea de somn a copistiilor. Copistii care lucrau ore intregi inevitabil ca se oboseau, si atunci
cand ei ajungeau la sfarsitul zilei vigilenta lor scadea. ( Zuntz a observat acest fapt in P 46 in Ebrei, si se vad semnele ei in
C3 in toate privintele in NT.) Rezultatul poate fi greseli comice. Poate cel mai “faimos” caz se gaseste in genealogia lui
Iesus din Luca (Luca 3:23-38). In codexul 109, genealogia a fost copiata dintr-un exemplar unde genealogia era scrisa in
doua coloane. Copistul din 109 a preschimbat aceasta intr-una-- fara sa tina cont de locul gol dintre coloane! Ca si rezultat,
in loc ca Dumnezeu sa stea in capul listei, stramosul tuturor este Phares si Dumnezeu este fiul lui Aram !! Este posibil ca
versiunea ciudata a parabolei celo doi fii (Mat. 21:28-31) gasit in D latin este de asemenea rezultatul unei astfel de greseli
stupide. Confruntata cu cele doua versiuni ale povestii (una in care primul fiu a sosit si cealalta in care al doilea o face asa),
un copist [din tipul de text] Western foarte timpuriu care a corectat o forma a partii inspre cealalta-- si a daunat [producand]
concluzia absurda ca fiul care a refuzat munca era unul care a ascultat porunca tatalui! Aceasta regula are nevoie intotdeanua
sa fie pastrata in minte evaluand criteriul precum “redarea mai dificila.” Noi gasim un alt exemplu curios dintr-un manuscris
de predici anglo-norman de Robert de Greatham. Charlton Laird (“The Miracle of Language”, pag.185-186) povesteste
aceasta poveste: “Copistul care a copiat manuscrisul a terminat o linie care s-a sfarsit intr-o forma de “ peché” (pacat).
Indiferent daca sau nu acest copist anume a avut vreun interes freudian in a pacatui, atunci cand el a si-a mutat ochii sai
inapoi la manuscris el a copiat de unde a nimerit un alt “peché” care era ultimul cuvant in linia a saptea anterioara.
Corespunzator, el a copiat aceasi linie a saptea de doua ori...Nici una din aceste doua linii se potrivesc. Aici era acelasi
copist, cu acelasi [original], ce a copiat acelasi pasaj de doua ori in cadrul unui sfert de ora, si el nu a produs o singura linie
care este identica in ambele copii. El nu este nici consecvent in propria sa ortografie a cuvintelor comune.” Intotdeauna sa
privim ce greseli un copist a putut sa faca!

Modul de a folosi canoanele criticismului textual

Oameni de stiinta diferiti aplica canoanele foarte diferit. Unii plaseaza greutatea pe criteriul extern; altii pun pe cel
intern. Unii analizeaza redariile incepand cu criteriile interne, altii cu cele externe. Cu alte cuvinte, oamenii au reguli diferite
pentru folosirea regulilor![n.6] Poate sa fie potrivit sa descriem cum unii editori abordeaza problema. Sa incepem privind
tipurile de text. Daca toate tipurile de text timpurii (din care pot sa fie in numar de patru sau cinci) se potrivesc, atunci s-a
terminat cu bine. Daca, totusi, tipurile de text timpurii nu se potrivesc, atunci trebuie sa o scoatem la capat verificand
varianta. Daca sunt redari multiple, sa incercam sa construim un arbore genealogic local.( Daca facem asa, trebuie sa
mentionam, dovada numarului de tipuri este foarte insemnat. Daca un tip are o anumita redare, si toate celelalte au o redare
diferita, redarea cea mai comuna este mult mai probabila.) Daca un arbore genealogica poate fi construit cu succes, acest fapt
rezolva varianta. Daca nu poate fi construit un anume arbore genealogica, adoptam varianta sprijinita de cele mai multe tipuri
de text; daca tipurile sunt egal impartite, si numai apoi, ne indreptam inspre tipul cel mai timpuriu/cel mai bun. Metoda lui
Hort (asa cum este reflectata in editia lui Westcott&Hort) era in principal similara, in afara ca el avea numai doua tipuri de
text timpurii, si unul din el (“western”) era foarte rau. Astfel ca Hort de multe ori a construit arborele genealogic in cadrul
textului alexandrin, sau pur si simplu neglijand redarea “western” si adoptand textul din B. Hort nu insira canoanele
criticismului, desi el accentueaza rolul “probabiltatii intrinseci”(ceea ce autorii au scris) si “probabiltatea
transcriptionala”(ceea ce copistii au facut). Rezumatul cauzelor si naturii greselilor este inca relevant astazi. Sotii Aland
accentueaza importanta “gebealogiei locale”(arborele diferitelor texte intr-o varianta).[n.7] Este interesant de notat, totusi, ca
textul lor foarte mult se aseamana cu cel al lui Hort. In fapt, ei s-au limitat la manuscrisele la fel de mult cum a facut-o si
Hort (sa notam ca multe din “12 reguli de baza pentru criticismul textual”, mai degraba de-a fi canoane adevarate ale
criticismului, pur si simplu accentueaza importanta manuscriselor, sunt [mai degraba] truisme(stabilirea adevarului este
evidenta)-- de pilda, “numai o redare poate fi originala”). Abordarea lui Von Soden era genealogica intr-un alt sens. El a tins
sa lucreze bazat pe “majoritatea-tipurilor-de text”, dupa luarea in seama pentru coruptii (de pilda Tatian si Marcion) si pentru
armonizarii. Metoda sa, indiferent de meritele sale teoretice, era gresita rau prin tipurile sale de text imperfecte si cunoasterea
sa neoptrivita a surselor pe care el le-a criticat pentru coruptii. Abordarea propusa de Harry Sturz (care nu a avut ca rezultat
un text finalizat) este sa tiparesti redarea gasita in majoritatea tipurilor de text (Alexandrin, Bizantin, “Western”), cu o mica
sau cu nici o preocupare pentru criteriul intern. Intrucat textul Bizantin, in evanghelii, se potriveste cu celelalte doua mult
mai frecvent decat se potrivesc ele unele cu altele, textul evangheliei sale pare sa fie puternic Bizantin. De asemenea sunt
bizantine si textele ale lui Hodges&Farstad si Robinson&Pierpont, amandoua accepta textul “Majoritar Bizantin” ca original
si aplica criterii diferite pentru refacerea acelui text. Scoala, [de critica textuala], “eclectica stricta” a lui Kilpatrick si Elliot
acorda aproape toata procuparea pentru criteriul intern. Desi nu este in intregime adevarat, asa cum unii au acuzat, ca ei doar
folosesc manuscrisele ca surse de variante de redare, este in intregime adevarat ca ei rezolva cele mai multe variante bazati
in intregime pe criteriul intern, si vor accepta redarile cu o atestare minima de manuscrise. B.Weiss din punct de vedere
teoretic a folosit tehnici similare “eclecticilor stricti”, s-a bazat in primul rand pe criteriul intern si cu concentrare deosebita
pe redarile potrivite si acelea specifice stilului autorului. In practica, totusi, el a ajuns sa aiba incredere puternica mai degraba
in mss. B ca cel mai bun manuscris (si astfel a produs un text cu similiaritati insemnate in comparatie cu cel al lui
Westcott&Hort). Abordare lui Tischendorf era intr-un anumit fel similara; cele mai multe din criteriile sale s-au bazat pe
dovada interna (desi el a accentuat ca redariile necesita sa fie gasite in manuscrisele vechi). Nu este prea suprinzator ca
textul, celei de-a 8 editii (ultima sa lucrare), a favorizat intr-o maniera insemnata descoperirea sa personala, a01-S01(Codex
Sinaiticus). Metoda folosita in primele 25 de editii din textul Nestle-Aland, aproape ca nu au nevoie sa fie discutate deloc
aici, intrucat erau bazate exclusiv pe textele publicate mai vechi. Acesta era un text in armonie cu cele ale lui Westcott&Hort,
Tischendorf, si Weiss (dupa editia a III-a). Lachmann a tiparit textul gasit in majoritatea manuscriselor timpurii. Textul sau de
aceea a oscilat foarte mult depinzand de care manuscrise au supravietuit pentru un pasaj dat. Astfel cum hotareste cineva
care metoda sa o foloseasca, si care canon sa-l puna in evidenta? In ciuda cuvintelor lui Michael Holmes [ n.8], acest lucru
ramane foarte mult in seama cititorului. Poate ca acesta parte o vom oferi voua intr-o lista putin mai completa pentru
alegere.

Note de subsol
1.Editia din 1711 a lui Von Mastricht—neindoielnic ca e prima care include reguli pentru criticism-- insira 43 de canoane!
Cele mai multe din acestea nu sunt ceea ce noi ar trebui sa numim azi “criterii”; ele sunt observatii despre ( adesea atacuri)
scribi, sau metode pentru a hotari care este sau care nu este varianta. Insa ele sunt importante din punct de vedere istoric,
intrucat atat Wettstein cat si Bengel au fost influentati de ele. Trebuie sa fie mentionat, totusi, ca primul studiu real al
criticismului textual din punct de vedere modern este cel al lui Wilhelm Canter in 1566. [Cartea] “ Syntagma de ratione
emendandi scriptores Graecos”, a conturat multe tipuri de greseli, si probabil ca l-a influentat pe Bengel, cel putin.
Rezumatul cel mai bun al istoriei criteriilor este probabil cel al lui Eldon J.Epp, “The Eclectic Method in New Testament
Textual Criticism: Solution or Symptom,” (“Metoda eclectica in critica textuala al NT: solutie sau carateristica unei boli”)
tiparita in Eldon J.Epp si Gordon Fee,” Studies in the Theory and Method of New Testament Textual Criticism”(Studies and
Documents 45, Eerdmans, 1993).[“Studii in teoria si metoda criticii textuale al NT”]. Partea mai extinsa a canoanelor
criticismului ineepe de la pagina 144. Istoria arata foarte clar modul cum teoria criticismului merge inapoi la Bengel; vezi
mai ales rezumatul de la pagina 148.
1.Daca tu cauti un exemplu, ia in considerare lucrul acesta: eu am inceput sa adun, pornind de la primul grad. Astfel eu am
facut aritmentica, urmand o regula sepcifica, atunic cand eu aveam 6 ani. Cand am fost in colegiu mi s-a spus ca
matematicienii o numesc “Teorema fundamentala a aritmeticii”( ca fiecare numar are o factorizare prima unica). Astefl eu am
invatat reguli specifice o decada si jumatate inainte de a invata regula generala. Si, pana la aceasta data, eu nu am folosit
niciodata “Teorema fundamentala a aritmeticii.”
3. Lista data aici este culeasa dintr-o varietate de manuale moderne, cele mai multe din care doar insira canoanele critice
proprii autorului—daca ei insira canoanele cat de cat. Aceasta lista incearca sa arate toate canoanele diferitilor autori care le
folosesc, indiferent daca eu sunt de acord sau nu cu ele. Lista lucrarilor consultate include pe Hammond, B.Metzger (atat
“Introducere” cat si “Comentariu textual”),L.Vaganay/Amphoux, F.Kenyon, B.Aland & K.Aland, M.Black, K.Lake, and
J.Greenlee, precum si o varietate de studii speciale, in special cele de E.Epp si Colwell. Eu de asemenea m-am uitat la mai
multe comentarii ale VT, si desigur cartea lui Pickering citata dedesubt. Nu toate aceste carti insira o lista de canoane a
criticismului (intr-adevar, unii precum Lake abia daca mentioneaza folosirea criteriului intern); in aceste cazuri eu am
incercat sa reconstruiesc din exemple sau din diferite comentarii. Va fi de mentionat ca unele din aceste reguli sunt asociate
indeaproape cu criticismul textual clasic, dar ca altele sunt unice sau aproape unice. De exemplu, criticismul NT nu se
bazeaza arborele genealogic al manuscrisului in masura cu care studiile clasice o fac. Acest lucru este in mare masura
datorita numarului masiv de manuscrise biblice (dintre sursele clasice, numai Homer este intr-o anumita asemanare ca
marime numarului de surse a NT), care face ca studiile genealogice adevarate sa fie foarte dificile.
4.Wilbur N. Pickering, “The Identity of the New Testament Text” (Nelson, 1977), p. 134.[“Identificarea textului NT”(1977)]
La paginiile129-138, Pickering ofera primul sprijin modern pentru cele sapte “Note ale adevarului” ale lui Burgon-- criterii
prin care o redare este stabilita a fi originala. Acestea sunt:
1.Antichitatea, sau primitivismul-- care pentru Pickering inseamna ca o redare originala trebuie sa fie gasita inainte de
Evul mediu(!).
2.Asentimentul marturiilor, sau numarului (“o redare atestata de doar cateva marturii este improbabil a fi autentica”).
3.Varietatea dovezii, sau “catolicitatea” ( marturii din mai multe zone diferite).
4.Continuitatea, sau traditia neintrerupta (“O redare, pentru a fi un candidat serios pentru original, trebuie sa fie
atestata de-a lungul veacurilor de transmitere, de la inceput pana la sfarsit...Daca o redare s-a stins in secolul IV sau V, noi
avem verdictul idtoriei impotriva ei. Daca o redare nu are o atestare inainte de secolul al XII-lea [poate chiar mai restrictiv,
secolul al VII-lea sau al IX-lea(1)-n.tr.], este sigur ca este o nascocire tarzie.”)
5.Reputatia marturiei, sau valoarea. (Noteaza ca Pickering, in oferirea acestui criteriu, adauga “Manuscrisele cele mai
vechi pot fi din punct de vedere obiectiv, statistic, sa arate a fi mincinoase obisnuite, marturii de un caracter foarte josnic. .”
Intrucat Pickering poate sa fi demonstrat ca are cat de cat o mare intelegere a statisticiilor precum media a doua categorii?,
cineva trebuie sa sa intrebe cat de serios sa considere comentariile sale aici.)
6.Dovada intregului pasaj, sau contextul (referindu-ne nu la dovada interna ci la cat de credibil este un anumit manuscris
intr-o anumita sectiune a textului).
7.Consideratiile interne, sau rationalitatea (Pickering aplica acest criteriu numai la redariile care sunt “din punct de
vedere gramatical, logic, geografic, sau stiintific imposibile,” si da ca un exemplu Luca 19:45, unde el aparent prefera
“Soarele s-a intunecat” pentru “Soarele a fost eclipsat”; Pickering citeaza alte 4 exemple, dar in nici unul din ele nu este
capabil sa determine pe care el a preferat-o si de ce.)
De mentionat ca toate “Notele” lui Burgon, in afara de nr.4, sunt acceptate de ceilalti critici textuali-- insa in general sunt
aplicate in foarte multe moduri! Daca versiunea lui Pickering a criteriilor lui Burgon ar fi fost aplicate consecvent, atunci
 x x
cautarea pentru “textul original” nu ar fi nimic mai mult decat o examinare a recenziei K . K este, in standardul lui
Pickering, veche (manuscrisul cel mai vechi , E07, dateaza din secolul al VIII-lea); este intotdeauna redarea majoritatii
(conform cu Frederik Wisse, The Profile Method for Classifying and Evaluating Manuscript Evidence, Studies & Documents
[“Metoda-profil pentru clasificarea si evaluarea[cantarirea] dovezii manuscrisului”]
x
44, Eerdmans, 1982; 53% din manuscrisele din Luca sunt K cel putin in parte); aceasta masura exacta garanteaza
“catolicitatea”, “continuitatea”, si “valoarea”, si, fiind bizantine, redarile acestei recenzii sunt “rezonabile.”
5.Bart D. Ehrman, "The Text as Window: New Testament Manuscripts and the Social History of Early Christianity," tiparit in
Bart D. Ehrman si Michael W. Holmes, eds, The Text of the New Testament in Contemporary Research (Studies and
Documents 46, Eerdmans, 1995), p. 366[“Textul ca o fereastra[deschidere]: Manuscrisele NT si istoria sociala a crestinatatii
timpurii” in cartea “Textul NT in cercetarea contemporana”(1995)]
6.Eldon J. Epp (in "Decision Points in New Testament Textual Criticism," tiparit in Epp and Gordon D. Fee, Studies in the
Theory and Practice of New Testament Textual Criticism (Studies and Documents 45, Eerdmans, 1993)), pp. 39-42, vorbeste
de “criza criteriilor”, si merge chiar mai departe descriind folosirea prezenta a “eclecticismului rationat” ca o “incetare de
foc” intre sustinatorii criteriilor interne si externe(p.40). Acest lucru implica o situatie mai veche cand era aproape un razboi
de vanatoare.. [“Studii in teoria si practica criticii textuale a NT”(1993)]
7.Kurt Aland & Barbara Aland, The Text of the New Testament (tradusa de Erroll F. Rhodes, 2nd Edition, Eerdmans, 1989), p.
281, articolul 8—si in alta parte.[“Textul NT”(1989)]
8.”Pe scurt, eclecticismul rationat nu este o metoda interimara care trece; este doar o cale progresista. Atat timp cat problema
subiectului nostru este, sa-l parafrazam pe Housman, mintea umana si servitorii ei nesupusi, degetele, speranta pentru o
metoda mai obiectiva va ramane un vis imposibil.”Michael W. Holmes, "Reasoned Eclecticism in New Testament Textual
Criticism," tiparit in Ehrman and Holmes, p. 349[“Eclecticismul rational in critica textuala a NT”]