Plumb

Simbolismul, curent literar apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea

ca și o reacție împotriva romantismului.

Poezia „Plumb” este scrisă de George Bacovia care debutează in 1916 cu

volumul de poezii „Plumb”. Acesta utilizează o diversitate de simboluri cu
conotații macabre, toate ducând la ideea de monotonie, plictiseală, moarte.

Tema poeziei surprinde moartea eului liric aflat într-o încăpere lipsită de
viață. Textul este structurat pe două cadre cu rima îmbrățișată, ritm
preponderat și măsură de zece silabe. Rima denotă atmosfera sumbră prin
utilizarea grupurilor consonantice avem o rimă închisă.

Titlul textului este alcătuit dintr-un substantiv comun nearticulat cu o

puternică conotație simbolistă. Plumbul simbolizează prin culoare tristețe,
monotonie iar ca și greutate, simbolizează apăsarea sufletească prin faptul
că este un metal, îi dă utilizare funerară. Plumbul prin sonoritate
simbolizează lipsa ecoului.

În primul catren este prezent eul liric „Stam singur”. În aceasta strofă
autorul ne prezintă locația „în cavou” și lucrurile care împrejmuiesc locul
„sicriele;” „flori”; „coroanele” cărora li se adaugă complementul
circumstanțial de mod „de plumb”. Mai apare și o forță a naturii „era
vânt”care în viziunea lui Bacovia simbolizează sfârșitul prin spulberare.

În al doilea catren eul liric aflându-se într-un cavou înconjurat de sicrie de

plumb se simte singur praștie „Dormea întors amorul meu de plumb”. Și în
această strofă se remarcă prezența eului liric „și am început să-l strig”;
„stam singur lângă mort” versurile care duc la gândul de suferință, îndurare.

Expresivitatea poeziei este susținută pe de o parte de prezenta metaforei

simbol “plumb”, identificată de șase ori în opt versuri, simbol ce evidențiază
starea de apăsare sufletească a eului liric, iar pe de altă parte,
expresivitatea este dată de prezența verbului “a dormi” la imperfect, verb
ce realizează și simetria poeziei și are rol de a exprima acțiuni și stări
provizorii, nefinalizate, accentuând nesiguranța și dezorientarea.
Textul aparține simbolismului atât prin utilizarea simbolurilor cât și prin
simetrie „flori de plumb” eul liric se simte singur abandonat în timp ce
universal este și el lipsit de viață. Ca și figuri de stil autorul folosește
simetria respectiv prima strofă versul I cu versul I strofa a doua. Se
delimitează planul exterior „sicrie de plumb”; „coroane de plumb” care este
lipsit de viață și planul interior caracterizat de sentimente sumbre :tristețe,
singurătate „Stam singur în cavou” și lipsa iubirii „Dormea întors amorul
meu de plumb”.

În concluzie poezia „Plumb”aparține curentului literar simbolism datorită și

faptului că George Bacovia este reprezentantul simbolismului autentic și
folosește mijloace artistice specific simbolismului.