In Evanghelia de azi ni s-a prezentat situația sutașului roman (adică a conducătorului a o sută de ostași),

care cerea de la Hristos vindecarea slugii sale. Am mai auzit că are loc o vindecare la distanță: când ca să
nu o facă, bazându-se pe puterea cuvântului Său.

Despre acest lucru aș dori să vorbim astăzi; despre încrederea noastră în Dumnezeu.

Citind Evanghelia, aflând despre întâlnirile dintre Dumnezeu și feluriți oameni cu problemele lor, putem
fi încercați de următorul gând: dacă aș fi fost și eu atunci, să-l întâlnesc pe Dumnezeu pe viu, să-i văd
privirea, să-i aud glasul, să-i ascult cuvântul, să-mi grăiască mie – să privească drept prin mine, să știe
toate cele dinlăuntrul meu, să primesc cuvântul Lui, cuvânt care să-mi schimbe viața, ce bine ar fi fost!
Aș fi știut ce este de făcut, aș fi fost mai încurajat în viața creștinească, nu m-aș fi simțit părăsit și
abandonat.

Dar așa, suntem în Biserică, în casa Domnului, adică în locul unde este Dumnezeul iubirii; al lui Hristos
celui ce a lăcrimat pentru prietenul Său Lazăr, al celui ce a vindecat paralitici, orbi, deznădăjduiți,
întristați, demonizați. Dar cu noi, cei ce ne străduim, cum rămâne ? Ce mi-ar spune mie acum Hristos ?
În mijlocul supărărilor de zi cu zi , a bolii mele, a greutăților și a necazurilor – cum rămâne cu
promisiunea Sa : “iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”?

Poate că ar trebui să schimbăm gândirea de la care am plecat: nu suntem cu nimic lipsiți față de cei care
l-au văzut pe Hristos în viață! Dacă ochilor nostri le este ascuns, nu îi este ascuns inimii! Dacă vederii
noastre este ascuns, este vizibilă minții! În învățătura sfinților părinți, mintea creștinului este o minte
văzătoare de Dumnezeu! Dumnezeul-Om vizibil ochilor contemporanilor săi este cu mult eumai văzut de
inima omului, mult mai cunoscut prin împărtășirea din sfântul potir!

De ce am început predica astfel? Deoarece uneori riscăm să-l pierdem pe Dumnezeu din vedere atunci
când ne năpădesc grijile și necazurile; iar când Acesta nu ne scapă imediat, ci lasă greutatea, boala – ne
supărăm că nu suntem ascultați. Căutăm vindecări immediate, scăpări rapide din problem, crezând că
Dumnezeu nu ne ascultă și că trebuie să ne facem noi toată treaba… Dacă Dumnezeu ar fi fost aici,
poate m-ar fi ajutat. Dar așa, simțindu-L departe…

Evanghelia de azi ne încredințează că la Dumnezeu nu există aproape și departe. Dacă am afla ce este și
cum este iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare din noi, atunci am fi altfel; cuvintele lui Hristos, că nici un
fir de păr din cap nu se clintește fără știrea lui Dumnezeu ne îmbărbătează, cum că fiecare gest și
moment din viață este prin voia lui Dumnezeu – fie că e moment de bucurie, de întristare, sau de
încercare.

Această cercetare din partea Domnului față de om este permanentă; să învățăm cum să o primim. Nu
sunt un nimeni, locuind nicăieri, iar ceea ce fac este fără rost și indifferent! Sunt creația lui Dumnezeu,
făcut fiu al lui Tatălui Ceresc, pus să trăiesc în lumea create tot de Dumnezeu pentru mine; ceea ce fac
mă arată a fi ori fiu adevărat ori fiu nelegitim. Deci, atâta vreme cât încă nu resimțim aceste lucruri,
înseamnă că mai sunt cute, zone de întuneric în sufletul nostrum, ce nu ne permit să ne bucurăm în
Hristos și Duhul Sfânt.
Deci dacă eu sunt în mijlocul iubirii Sfintei Treimi, se cade să învăț să o primesc, să mă împlinesc în ea, și
– foarte important – să o împărtășesc și altora. Aceasta a făcut-o și sutașul: când a văzut pe Cel ce este
mai înainte de veac, Dumnezeul cel mult-milostiv în trup omenesc – Hristos Dumnezeul nostrum, nu s-a
zgârcit – ci a voit ca în iubirea aceasta să fie și sluga sa bolnavă. Iar pentru aceasta a fost mult apreciat
de Domnul.

Un cuvânt al Sf. Isaac Sirianul; să nu urăşti pe păcătos; căci toţi purtăm câte o vină; şi dacă pentru
Dumnezeu te porneşti împotriva lui, plângi pentru el. Dar pentru ce să-l urăşti? Păcatul din el urăşte-l,
iar pentru el roagă-te, ca să te asemeni cu Hristos, care nu se mânie împotriva celor păcătoşi, ci se ruga
pentru ei. Nu vezi cum a plâns El pentru Ierusalim? Dar şi noi în multe chipuri suntem batjocoriţi de
draci. Şi de ce să urâm pe cel ce s-a batjocorit ca şi noi, de dracul, care şi pe noi ne-a batjocorit? Şi
pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este
dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit. Cu neştiinţă
se mânie unii, care cred că se poartă raţional cu păcătoşii.