PLANIFICARE FINANCIARA PE TERMEN SCURT – BUGETUL DE TREZORERIE

Previziunea trezoreriei

În procesul general de previziune la nivel de întreprindere, se parcurg următoarele etape:

 se previzionează cifra de afaceri (de regulă pentru următorii 5 ani);
 se previzionează valoarea imobilizărilor şi a stocurilor necesare atingerii nivelului de
producţie şi vânzare previzionat; se planifică astfel achiziţionarea de active prin
bugetele de investiţii;
 se realizează o defalcare pe perioade a vânzărilor şi a colectării creanţelor, precum şi a
plăţilor pentru stocuri şi pentru imobilizările care trebuie achiziţionate.
Toate aceste informaţii se folosesc pentru elaborarea bugetului de trezorerie, document ce
conţine intrările şi ieşirile de numerar pe o anumită perioadă de timp.
Bugetele de trezorerie se pot întocmi zilnic, săptămânal sau lunar. De obicei, întreprinderile
lucrează cu bugete de trezorerie previzionate lunar, pentru perioade de 6 până la 12 luni în avans,
şi cu bugete zilnice pentru o lună în avans.
Gestiunea trezoreriei are ca obiectiv sincronizarea încasărilor cu plăţile, în scopul
asigurării permanente a capacităţii de plată a întreprinderii. În cazul în care nu se poate obţine un
echilibru în condiţii acceptabile, se pot revizui celelalte bugete anuale (al vânzărilor, al
aprovizionărilor, al investiţiilor, al cheltuielilor de personal, al administraţiei, etc), prin
modificarea ritmului investiţiilor, a politicii creditelor pentru clienţi, etc.
Bugetul de trezorerie se prezintă sub forma unui tabel care regrupează toate încasările şi
plăţile prevăzute, indiferent de tipul de activitate (de exploatare sau în afara exploatării) şi de
perioada la care se referă (exerciţiul curent, exerciţiul anterior sau cel viitor).

Elaborarea bugetului de trezorerie

Pentru elaborarea bugetului de trezorerie (1) sunt necesare următoarele documente de

evidenţă şi previziune:
 bilanţul de deschidere al perioadei de gestiune - bilanţul de închidere al exerciţiului
precedent - (2);
 contul de rezultate previzional (3);
 planul de investiţii şi de finanţare (4);
 bilanţul previzional (5).

Creanţele iniţiale reprezintă încasările care se vor realiza în perioada de previziune, pentru
vânzările realizate în exerciţiul încheiat. Creanţele finale sunt încasări care se vor efectua într-o
perioadă următoare celei de previziune, pentru vânzări din perioada de previziune.
În mod similar, datoriile iniţiale sunt generate în exerciţiul încheiat, dar se vor achita în
perioada de previziune, iar datoriile finale sunt aferente perioadei de previziune, dar se vor achita
într-o perioadă ulterioară.
 Pentru previziunea încasărilor şi plăţilor trebuie să se ţină seama de decalajul de timp dintre
momentul vânzării şi cel al încasării, respectiv între momentul aprovizionării şi cel al plăţii. Acest
decalaj diferă în funcţie de ramura economică, având valori cuprinse, în general, între 30 şi 90 de
zile.
Soldul de trezorerie al perioadei de gestiune se va determina astfel:

Soldul de trezorerie = Încasările – Plăţile

al perioadei perioadei perioadei

Soldul final al trezorerie se calculează în funcţie de soldul iniţial al trezoreriei (preluat din
bilanţul de închidere al exerciţiului precedent) şi de soldul de trezorerie al perioadei:

Sold final = Sold iniţial + Sold de trezorerie

de trezorerie de trezorerie al perioadei

Soldul final poate avea o valoare negativă sau pozitivă.

În cazul în care se obţine un sold previzional deficitar, trebuie luate măsuri pentru
acoperirea lui, cum ar fi:
 reducerea volumului şi/sau duratei creditelor comerciale acordate clienţilor;
 prelungirea duratei creditelor comerciale primite de la furnizori;
 renunţarea temporară la efectuarea unor cheltuieli (investiţii);
 realizarea unor încasări din vânzarea de active fixe, etc.
Dacă în urma luării acestor măsuri, soldul rămâne în continuare deficitar, întreprinderea
trebuie să recurgă la credite (de trezorerie, de scont, de factoring) pentru acoperirea lui.
În cazul unui sold previzional excedentar, trebuie analizate cauzele care au dus la obţinerea
acestuia.
Dacă soldul excedentar se datorează unui fond de rulment prea mare, obţinut din
contractarea unor datorii financiare fără o întrebuinţare imediată, întreprinderea este într-o poziţie
nefavorabilă. Chiar dacă va plasa excedentul de lichidităţi pe piaţa monetară, ea este dezavantajată,
deoarece randamentul plasamentelor pe termen scurt este mai mic decât rata dobânzii plătită la
datoriile pe termen lung.
Când soldul excedentar al trezoreriei se datorează unei nevoi de fond de rulment mai mici,
întreprinderea este într-o poziţie avantajoasă, deoarece încasarea clienţilor se realizează mai rapid
decât plata furnizorilor. În acest caz, excedentul de resurse trebuie plasat pe piaţa monetară sau
chiar financiară în condiţii de lichiditate şi rentabilitate maximă şi de risc minim. Aceste
plasamente pot îmbrăca forma depozitelor bancare, certificatelor de depozit, biletelor de trezorerie,
acţiunilor, obligaţiunilor, opţiunilor, etc.
Ideală pentru întreprindere este obţinerea unui sold al trezoreriei egal cu zero, ceea ce ar
elimina atât costurile de finanţare în caz de deficit, cât şi costurile de oportunitate legate de plasarea
excedentului.
Elementele de care trebuie să ţinem seama la încasări sunt:
- Încasări din vânzări,
- Încasări din aport nou în numerar pentru creşterea capitalului,
- Încasarea sumei provenite din credite acordate,
- Încasarea dobânzilor ,
- Încasări din cedarea activelor,
- TVA încasat de la buget,
- Sume încasate din scontarea efectelor comerciale,
- Încasarea unor sume ce provin din împrumuturi acrordate,etc
Elementele pe care trebuie să le avem în vedere la plăţi sunt:
- Plata salariilor şi a contribuţiilor legate de acestea,
- Plata furnizorilor,
- Plata ratelor scadente la creditele în sold,
- Plata dobânzilor aferente creditelor,
- Plata impozitelor către stat (impozit pe profit, TVA de plată, accize, taxe vamale, impozit pe
teren, pe clădiri, etc.),
- Plata dividendelor ,
- Plata chirii, etc.

Bugetul vânzărilor

Planul de Bugetul
investiţii aprovizionării

TVA TVA colectat

deductibil

Planul de finanţare Rambursarea

împrumuturilor şi alte
cheltuieli

Bugetul de Bugetul de plăţi

încasări

BUGETUL DE
TREZORERIE

Figura 1 Procedura bugetară în cazul întocmirii bugetului de trezorerie

 Forma bugetului de trezorerie poate fi de tipul:

Elemente Luna 1 Luna 2 etc

Încasări
1. Total încasări
Plăţi
2. Total plăţi
3. Flux net lunar (1-2)
4. Trezoreria iniţială
5. Trezoreria finală
(3+4)

Trezoreria finală poate îmbrăca forma deficitului sau a excedentului. Sarcina cea mai
importantă a trezorerierului este optimizarea trezoreriei şi obţinerea unui sold 0. Dar, în caz de
deficit sau excedent, acesta are sarcina :
- aceea de a găsi cele mai rentabile plasamente dar luând în calcul şi riscul economic şi financiar
în cazul unui excedent de trezorerie,
- Aceea de a găsi cele mai ieftine surse de finanţare atunci când se înregistreză un deficit de
trezorerie.
În cazul unui deficit, se încearcă găsirea unor surselor de finanţare proprii sau a surselor
atrase, după care se apelează la afacturare, scontare de efecte comerciale, credite bancare sub
diferite forme (descoperire de cont, linii de finanţare, credite de trezorerie, etc).
În cazul contractării unui credit bancar trebuie să cunoaştem foarte bine costurile reale ale
acestuia, dobânda anuală efectivă , comisioane de diverse tipuri, costul evaluării garanţiilor, costul
asigurării, costul notarial, etc.
Atenţie! Profitul ţine seama de venituri şi cheltuieli indiferent de momentul încasării sau
plăţii pe când trezorerie ţine seama doar de încasări şi plăţi certe.