anul ly nr. 1 45 fevruarie 1957 Phi Rall Director: G, Racoveanu CUVANT DE LAMURIRE Sageaia duhului pentru a ctiruia indepiértare se roagit sfaintul Efrem Sirul rdneste, par'cé tot mai adénc, pe intdi-statétorii bisericit rumdnesti. Duhul trandiviei, al grijii de multe, al iubirii de stépdnie, — lipsa duhului infele- gerii, a duhului dragostei —lipsa de credinfi — i-a intunecat, cu totul, pe ciobanii turmei. Pusi sd veghieze la pastrarea Inviifaturii, ei cautd, cu intor- suri de gand si de cuvant, sa strémute Scripturile, sé mute fiinta adevarului. Paznici ai dogmei si ai randuelii, ei schimbé minciuna in adevéi i predaniile cu boldul innoirilor fard de cale. In numele Bisericii viddicii re- nun{é la mandria Ei de singura pastratoare a adevirului; de singurd corabie a méntuirii. In numele Bisericii, dar peste dogmele $i rénduelile Ei, teologia oficial incearcé sa injghebeze 0 pseudo-ecumenicitate crestind ,pe térdmul practic. Stim la rugiciune si la agape cu ereticii, cu tdgdduitorii celor Sapte Taine. ,Printii* Bisericii lui Hristos stau de fafa la sarbatorirea rabi- nilor, aducénd acolo elogii care inseamni palme pe obrazul Bisericit. Ne simfind nimic din chemarea de ,chipuri ale Tatdlui*, vlddicii—cand nu dorm devin, subit, agricultori. In Biserica lipsité de lucrarea duhovniceasca a epis- copatului se nasc grupuri cu tendinfi de evadare din comunitatea de dra- goste; sub ochii $i, uneori, cu incurajarea fatise a parintilor episcopi. Stihiile vechilor randueli sant lovite, Dreptarele, nesocotite si inlocuite. Teologii si vlddicii ,revizuesc“ hotdrarile Soboarelor. Autoritajii Soborului Ecumenic i se substitue astdzi autoritatea lui Harnack. Si asa, vorbim graiuri streine: nu ne mai putem infelege. Sént in biserica noastrié ctifiva prosti cu nume mare: profesori de teo- logie, inalte fefe bisericesti si mirenesti. Acestia, prin greutatea numelui, lu- creazi la strambarea infelegerit obstesti asupra dogmei si a randuelii drep- teicredinfe,Predania s’a ndscut din rdvna pentru pdstrarea dogmei si a randuelii daté noua de Parinti, \mpotriva oricui. /ncredinfafi ci bucuria de a strica lucrul vatémator e bucurie creatoare, pisim in cale cu hotdrdare $i cu bucurie, Jn munca pe care o incepem nu vom venicu ,,adevarurile* noastre. In munca aceasta noi vom fi doar mérturisitori: vom mérturisi adevarul Bisericii. Care se afld, intreg, in pastrarea Ei, In aceste vremi in care povatuitorit adevératei lucriri $i infelegeri duho- vnicesti au secat, cu totul, se cuvine sd ne finem de statornicirile Parinfilor. Pravilele, Predaniile, Invafaturile lor si ne fie dreptare. Nu asezdrile nepu- tinciosilor. Nu innoirile viclenilor. Cé asa ne indeamné — télcuind pe Sfantul Pavel — marele Vasilie: ,,tot ce este de demult, dela sfinfii Périnfi predanisit, cinstei este vrednic. lard adiosdturile cele noud sdnt foarte fara de cale si neputincioase™. Révna innoitorilor de acum e mai primejdioasd, mai vrednica de osandad decét révna innoitorilor din vremea ,descilugdririi bisericii*, din vremile lui Cuza si Kogélniceanu. Astizi dogmele se ,interpreteazi; liturghiile se »revizuesc’ ; canoanele Soboarelor se cer ,,revdzute, adéogite, anulate si for- mulate, ca unele ce ,dateazé din epoca cand nu se $tia cd pdméantul este rotund... Marturisindu-ne credinja ci Duhal Sfant a griit prin Soboarele a toata lumea; marturisind ca oamenii Jie ei episcopi $i patiarhi—sdnt supusi greselii; marturisind ct aduniri de episcopi—de foarte multi episcopi--pot gresi; marturisind ca numai Biserica este infalibila; marturisindu-ne con- vingerea ca teoria teologilor Rusi moderni asupra autoritalii $4 asupra cri- teriului de adevér in Biserica este 0 eroare primejdioasdé; méarturisindu-ne nadejdea ca, cel pufin, pe temeiul hotdrdrilor Bisericii din vremea celor sapte soboare ecumenice se poate sta de vorbdé cu oameni de bund credinfa $i cu pregatire teologicit, pasim la munca de descurcare. Pe temeiu de document vom infifisa aci erezia, viclenia si prostia, in lumina tare a predaniei celor 8 veacuri de asezare facutd sub purtarea de grijé a Duhului Sfént. De obiectivare a ,,autorité{ii Duhului*. Care nu greseste, Care vede peste veacuri. Cu invdfétura celor opt veacuri — aflaté in hotérdri de credinfd, in canoane, in Liturghii, in predanii scrise ale Parinfilor, — in marturisirea Bisericii — vom confrunta noi invafdtura ,lupilor imbrdcafi in piei de oi" ; a prostilor cu nume mare din zilele de azi, — térie avand pentru aceasta cuvintele Sfantului Pavel: chiar dac& noi insine, sau inger din cer ar bine- vesti voud alt& invafatur&’ dec&t cea pe care v’am binevestit-o, anatema si fie! (Galateni, 1). PREDANIAPentru o teologie cu ,nespeciailisti* Ceea ce caracterizeaza teologia ru- maneasca de azi — si ma gAndesc a- nume la teologia oficiala - este, intre altele, incapacitatea ei de a gandi si expune problemele teologice in ter- meni actuali, Am mai spus-o si alta- data, si nu preget ao repeta acum aci, in pragul acestei publicatii a carei cea dintai menire este s& puma o ordine vle in campul gandirii gi viefli noastre teologice. Evident, daca vreau sa nu par ne- drept, ar trebui sa recunosc ca situa- fia gandirii noastre religioase nu este izolat&. Sforfarile aga de pline de tem- perament ca si de talent literar ale neoscolasticei franceze de azi, sunt, doaré, un ,pendant* categoric — de sigur, mai disciplinat, mai precis, mai ~cu gtiinfa de carte, dar totus un »pendant* —- la inactualitatea gandirii noastre. Daca insi incapacitatea aceasta a catolicismului s'ar putea sa aiba, intre altele, si pricini mai profunde -- cum de pilda, poate, ar fi inactualitatea in genere a catolicismului fafa de noua structura istorica in spre care lumea se Indreapta precipltat astizi, apoi deficienta de care vorbeam a teolo- giei rumanesti nu are de cat cauze locale. $i de aceea cred c& e nevoe sa starul asupra el, Pentru mentalitatea positivisia pe care — slava Domnului! — o lichidam, In sfarsit, in zilele noastre, chestiunea s’ar putea sa para ridicula. Eu insu- mi, care nu sunt chiar aga cc batran, am asist:t in vremurile studenfiei mele la lecfiile unui mare profesor, dela care, — o voiu méarturisi ori cAand, — am invatat enorm de mult si care totus petrecea de minune pe seama discutiilor .,grecegti* din Bizan- tul de alta data, discutii teologice cari Imparfeau curtea, biserica si cetatea In tabere vrajmase. Petrecerli mare- lui meu profesor eu opuneam ins& a- tunci, in intimitatea mea, 0 intrebare incip&tanata : veselia aceasta pe care ne-o ingadulm noi fafa de acest ,biet Bizan{“ tsi are isvoarele intr'o mai mare infelepciune, sau intr’o mai mare saracie a noastré? Dar daci acum dowazeci si cincl de ani raspunsurile puteau fi mai multe, astizi la o ase- menea intrebare nu avem decat un singur raspuns. Astazi noi stim anume, fara nici un fel de controversa posibila, ca, in ciu- da tuturor exagerarilor, pasiunea pusa in desbaterile teologice isi avea obar- sia in participarea efectivd a societatii bizantine la 0 viati religioasé care igi ce- rea ldmurirea teoretici. © asemenea nevoe de lamurire sim- te si societatea rumaneasca de azi. Tar daca discufiile nu sunt mai vii gi mai rodnice, apoi asta se datoreste in primul rand faptului ca preocuparile noastre religioase nu si-au gasit Inca instrumentul lor de vehiculare, limba- jul potrivit zilei de astazi. De ce? Am sa o spun, fie si numai cao parere a mea. Renasterea religioasA de dupa ras- boiu nu afost numai e renagtere reli- gioasi. Ea era pretutindeni semnul unel prefaceri totale a omului, risco- lit pana in adancurile Ini. Ceva mai mult: acolo unde forma de viafa reli- gioasa nu era in conformitate cu ge- niul poporului, renasterea aceasta s'a fixat tn forme sterpe (miscarea lui Maritain in Franta), sau s'a_inchircit repede sub lovituri (catolicismul in Germania) ; acolo unde nu era in con- formitate cu spiritul vremil, ea a fost sau este pe punctul de a fi parasita, in beneficiul unui alt absolut, ca de pild& cel alrafiunii (protestantismul In Germania totalitara). La nof, ins&, printr’o coincidenta fe- ricita, migcarea religioas’, pastran- du-se in cadrele ortodoxiel, raspundea si geniului natiei si spiritului vremii. Aga incat ea nu a Intarziat sa castige siin intindere si in adancime. Cum insd migcarea aceasta nu pornea de undeva de sus, din jerarhia viefii reli- 3vioase constituite, dupa un plan mai dinainte hotarat, ci era numai urma- rea fireasca a unei spiritualitati mai vii si ma! bogate, luata in intregul ei, ea s’a facut mai mult si mai repede simfit’ in lumea bisericii de jos a »popilor prosti* gi a credinciosilor »simpli*, sau in Iumea intelectualilor fn care cercetirile teologice erau mai degraba un punct de ajungere de cat © ,specialitate“. Si chiar dac& in ul- tima vreme aceasta miscare a isbutit s& patrunda si in lumea arhiereilor prin unele fericite primeniri, ea este departe de a atinge altfel decat fn- tamplator si periferic facult&file noas- tre de teologie, definatoarele oficiale ale dumnezeiegtii stiinte. Astfel incat, desi viata religioasa a nafiei, atta cat porneste din inimile credinciosilor si cat sti in manile preofilor (.,popii prosti* cari traiesc in contact zilnic cu credinciogii lor), este mult mai vie si mai bogata, gandirea religioasa for- mulata, mai exact: literatura teologica, riméne Inca uscata, goala de sens si de actualitate, ea pornind deocamdata a- proape exclusiv din lumea facultafilor de teologie, ale ciror contacte cu via- fa de iubirea obstei bisericii sunt aga de incidentale. Asta este insa pentru mine o grava ingrijorare ; cdci atata vreme cat teo- logia rumaneasc&é nu va isbuti inca si se formuleze intr’un limbaj mai tual, care si faci si circule valorile viefil religioase, singurele cari ar fi in m&suré sé dea culturii noastre a- dancimi si valoare universala, noi vom fi condamnafi si pendulam intre arta ,oulta“ facuta dupa refete de tmpru- mut gi arta popular, de sigur auten- tied, dar incapabila si depageasca fol- klorul. Solufia ? Una singura: sa se restau- reze in drepturile si in cinstea lui vechiul invafamant enciclopedic, cu vechea $i vecinic valabila lerarhie a stiintelor in care studiul teologiei ve- nea ,la urma‘, adic& dupd ce studiosul igi insusise in chip activ toate meto- dele de a lua contact stiinfific cu viata. Tar daci asta e din ce in ce mai greu, sa se ingddue nespecialistilor, cari intamplator vor fi facut aceasta operatie pe socoteala lor, putinta de na se amesteca in teologie. Teologii vor avea, de sigur, datoria s4 controleze in deaproape un ase- menea amestec. Lor ins& va trebui si li se refuze dreptul de a isgoni din capul locului pe acesti .nespecialisti" din gradina teologie Caci .nespecialistii« ar putea sa a- duci—in anumite conditiuni—o pros- petime sio noutate de formulare, por- nita din trairea directa a valorilor religioase, de cari teologia de scoala este prin fnsas natura ei actuala ca- tegoric incapabila. Vreau si nadajduiesc ca ,Predania” va face aceasta incercare. NAE IONESCUCaAntarea corala in biserica noastra rumaneasca In biserica noastra ca gi in celelalte bise- Fici ortodoxe ale risdritului, — exceptind biserica ruseasc’ — pan& in a dous juma- tate a veacului trecut, cdntarea bisericeasca era omofond. Asa mostenisem dela inain- tagi; iar omofonia era insofita de asa nu- mitul ison. Isonul — dup& cum il arata gi numirea era si este un sunet continuu, dela incepu- tul pana la sfargitul cantarii, Se intampla ca acest sunet ce reprezint, de obiceiu, fundamentala tonului cantarii, sa vie foarte des in dezacord cu. melodia insigi. Faptul acesta dadea si da cant&rii omofonice un aspect straniu si primitiv; caci dac&d melo- dia se intampla s& se invarteasc& la inter- vale de secunda ascendenta, sau descen- denta in jurul sunetului uniform si dur, reprezeatat prin ison, apoi in adevar diso- nan{a aceasta continua nu poate sa creieze © dispozifie artistic’, ci dimpotriva creiaza » atmosferé amuzicala si de 0 accentuata primitivitate. Aceasta situatie a favorizat, in mediile orkgenesli — intotdeauna grabnice si setoase de innoire si primenire — introducerea mu- zicii corale. Cei dintai cari ne-au adus cantarea c rala in biserica au fost Rusii., Sint putin! cei cari cunose cele trei ,colecfil de can- tari religioase pentru una sau mai multe voci, arangiate $i compuse de Archiman- arit Vissarion. No. 1, 10 Trio; No. 2» Doxologie ; No. 3, Concertul XIII. Cu gla- sul meu catre Domnul am strigat", Editor Const. Gebauer, Bucuresci (fara ardtarea anului). Arhimandritul Vissarion era pro- fesor de muzica vocala la Conservatorul de muzica din Bucuresti, in 1864. Cele 10 Trios, afara de ,Tatal nostru", sint can- tari ce nu se canta de cor in practica noa- str& liturgic’ si sint acompaniate de piano. Concertul XII (Din psalmii lui David, 76 si 17) arangiat de D, Bortneanski* este tra- tat astfel: a) Adagio; b) Allegretto vivace; ¢) Larghetto; d) Allegro moderato si este accmpaniat de ,,Fis-Harmonika*, De refinut c& la anul 1864 exista in Bucuresti un cor bisericesc, condus de un oarecare Grigore Manciu. Acest Achim. Vissation, impreuna cu I, Cartu, — care a scris, intre altele, si 0 li- turghie pentru cor barbatesc, — si cu o seam& de muzicanfi de origina austriaca, germani 4i italian’, sint promotorii_muzicii corale in {ara noastré si implicit si ai mu- zicii corule bisericesti. Influentati de medi- ile in care au studiat, cum si de acelea in care isi exercitau megtesugul, ignorand stilul muzical bisericesc — pentru ca nu orlce muzica este bund sd laude pe Dumnezeu, nici sd fie ascultatd in altarul sdiu—ne-au pricopsit cu un repertoriu zis coral bise- ricesc. Si era firesc si fie ea din moment ce oamenii, desi muzicanfi, nu cunosteau muzica sericeasca decAt asa cum o can- tau psalfii bisericilor ordgenesti. Ei erau atragi de, si spre muzica de oper’ — itali- eneasc& mai ales — atat de gustaté in so- cietatea rumaneasci din a doua jumatate a veacului trecut. Asa se gi explicd aparitia atator piese inuzicale introduse in bisericd, al c&tor text chiar, era strAin bisericii, pre- cum imoul: ,,Naintafi cu majestate spre a voastra fericire... poezie si muzicé de G, I. Mugur, dedicat si executat la cununia D-joarei Anna N. Cretzulescu cu D-1 Al. Em, Lahovary"; jUltima-mi dorinfa, poezie de Eminescu, muzica de G. J, Mu- sau imnul: Vino, vin a mea mireas& aci'n templul veritifii... de G. Stefanescu. Cand marea majoritate a muzicanfilor de la mijjocul veacului trecut erau straini, a- tunci intelegem ce aveau ei comun cu muzica. si cu tradifia noastra bisericeascé! Ce pu- teau si ne dea Arhim. Vissarion, I. Cartu, sauAL. Flechtenmacher, sau Ed. Wachmann ?! Gavriil Muzicescy, crescut in gcoala_ muzi- calé ruseasca, ne-a adus cantare corala ruseasch — infeleg autori rugi, sau prelu- crare dup rusegte. — De aceea gi in- seamna unele tiparituri, precum: nlmnurile Dumnezeescel liturgli", 1869, astfel: Musica prelucraté de Gavrlilu Musicescu“, sau ,RAndulala cununiel", 1871, astfel: ,Musica prelucraté sl arangeata pentru plano“. Sustinut puternic de Epis- scopul Melchisedec al Dunirii-de-jos el in- cerca chiar o eliberare completi de tradi fionalism, tiparind, in 1885, Anastasima- tariul in colaborare cu Gheorghe I. Dima si Grigore I. Gheorghiu. Cantarea coralé a acestora ca gi a con- timporanilor lor rum&ni, precum Gh. Stefa- nescu in liturghia pentru cor de birbati, din 1893, sau a ucenicilor lor a lsat urme dezastruoase, falsificand intelegerea, prac- tica si gustul poporului. Actiunea maestrului D. G. Kiriac, ince- puts sub auspicii asa de promifatoare, in 1900, — cand a infafigat © liturghie, melo- die bisericeasc armonizat& cu stiinf& noud si proaspiti la noi, — n'a fost dust cu egal stéruinfé. Maestrul si-a indreptat activita- tea spre folklorul rumanesc, care-i oferea un material sigur de exploatare si-i oferea, poate, mai multe satisfactii Opera muzicala religioasa a lui D. G. Kiriac, actualizata de c&tre Societatea Compozitorilor Romani, C. Briiloiu, va da, poate, o reluare a problemei. Elevul siu Gheorghe Cucu, plin de ta- lent, de stiinfa corala bisericeascd si cu- nosc&tor al muzicii psaltice, ne-a dat o seam& de lucrari de necontestat’ valoare, al ciror stil, cand nu se identificd cu stilul bisericesc, se inspira din el Compozitiile corale ale altora nu ne in- tereseaz& de catin masura in care ele pur- ced dintr’o scoala ruseasca, germani, itali- ana, sau populara. Ele reprezint’, pana la un punct, dezorientarea in care se afl cantarea coral& bisericeasc3. Cici ce poate reprezenta, in Ardeal, muzica bisericeasci a lui Gh. Dima, cand ea se inspira din ro- mantismul german; sau a lui I. Vidu cand doineste ?! Sau chiar a excelentului com- pozitor Sabin Dragoi?! Sau ce poate re- prezenta cantarea corala bisericeasc& a Jui Vorobkievici; sau Mandiceyski,in Bucovina; sau Berezovski, in Basarabic ?! Cantare coralA de facturi variate, text liturgic rumanesc. Un amalgam verita- bil, Unitatea, care ar putea fi reflexul unui infeles sigur al arlei muzicale-corale in bi- sericl, ou existé. Bunul plac, dublat de un gust alterat, de o nestiinjé prea evidenta, de un liberalism ce frizeazk libertinajul in arti, si de 0 ingiduin{’, pe care o naste numai ipocrizia contopita cu nerespectul traditiei — deci necredinfa — domnesc in cantarea noastrd coral bisericeascd. Dar despre ceea ce ar trebui s4 fie si cum infeleg eu sa fie cantarea corala bise- riceasci — pe care 0 iubesc si 0 doresc cu unde trebue gi cand trebue — voiu vorbi intr’'un numér viitor. Pr. I. D, Petrescu KO