Comisia Europeană

Comisia (Cms.) este instituția care reprezintă, exprimă şi promovează interesul general al
Uniunii Europene în conformitate cu art. 17 din TUE.

A. Componență
a. Numărul membrilor în Cms.
Inițial, Cms. era compusă din cel puțin un resortisant al fiecărui stat membru, dar nu mai
mult de 2 membri care să aibă naționalitatea aceluiași stat (art. 157 din TCEE, devenit art. 213
din TCE). Consiliul putea modifica cu unanimitate numărul membrilor Cms.
Cu fiecare lărgire, componența Cms. a fost modificată prin actul adeziunii. După aderarea
Austriei, Finlandei și Suediei (1995) Comisia a înglobat 20 de membri, cinci state mai mari –
Germania, Spania, Franța, Regatul Unit și Italia – dispuneau de câte doi membri în Cms. și alte
10 de câte unul singur.
În perspectiva următoarei lărgiri, chestiunea numărului membrilor Cms. a fost în centrul
unor discuții aprinse. T Amsterdam nu a putut găsi soluții la această problemă. Un Protocol atașat
T Nisa a prevăzut că, în momentul intrării sale în funcțiune, Cms. următoare nu va cuprinde decât
un singur comisar de fiecare stat membru și așa până la momentul când Uniunea va număra 27 de
membri. Tot aici s-a prevăzut că, pornind de la prima Cms. care va fi numită după ce Uniunea va
cuprinde 27 de state membre, numărul membrilor Cms. va fi inferior numărului statelor membre,
membrii fiind aleși pe baza unei rotații egalitare. Numărul precis de membri și ordinea rotației
trebuiau fixate de Cons., cu unanimitate, după semnarea tratatului de adeziune a celui de-al 27
membru. În acest sens, urma să se țină cont, pe de o parte, de necesitatea ca toate statele membre
să fie tratate pe picior de egalitate și, pe de lată parte, ca fiecare colegiu să reflecte în mod
satisfăcător diferitele caracteristici demografice și geografice ale statelor membre. De la 1
ianuarie 2007, Cms. a numărat 27 de membri, conform prevederilor actului de adeziune a
Bulgariei și României.
TL a prevăzut că, pentru o perioadă tranzitorie, Cms. numită între data intrării sale în
vigoare și 31 octombrie 2014, va fi compusă din câte un resortisant din fiecare stat membru,
inclusiv președintele său și ÎR al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate. De la 1
noiembrie 2014, Cms. urma să fie compusă dintr-un număr de membri, inclusiv președintele și

1
ÎR, care să corespundă la două treimi din numărul statelor membre, „atât timp cât Consiliul
European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate” (art. 17 (5) TUE)1.
Totuşi aspectele legate de numărul membrilor Cms. au fost, printre altele, unul dintre
motivele majore invocate de populația irlandeză pentru a justifica votul negativ la referendumul
din 2008 privind ratificarea TL. În urma acestor constatări Cns. Eur. a interpretat art. 17 (4) în
sensul că ar permite menținerea numărului de membri și s-a angajat să ia, după intrarea în vigoare
a TL o decizie în acest sens. Astfel, intrarea în vigoare a TL la 1 decembrie 2009 a permis
evitarea unei reduceri imediate a numărului membrilor Cms.
Decizia 2013/272 a Consiliului European din 22 mai 2013 a confirmat această situație și
astfel numărul membrilor Comisiei este păstrat (28), ea incluzând câte un reprezentant din fiecare
stat membru în ciuda art. 17 din TUE.

b. Desemnarea membrilor Cms.

Cf. T Roma membrii Cms. erau numiți prin acordul guvernelor statelor membre. Tratatele
de la Maastricht, Amsterdam, Nisa și Lisabona, au modificat substanțial regulile, asociind din ce
în ce mai strâns PE la procedura de numire a Cms. În sensul aceleiași evoluții, numirea
membrilor Cms. ține de competența Consiliului și a Cns. Eur. și nu de guvernele statelor membre.
În virtutea art. 17 (7) din TUE procedura începe prin alegerea președintelui Cms. de către
PE. „Ținând seama de alegerile pentru PE și după ce a procedat la consultările necesare, Cns.
Eur., hotărând cu majoritate calificată, propune PE un candidat la funcția de președinte al Cms.
Acest candidat este ales de PE cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest
candidat nu întrunește majoritatea, Cns. Eur., hotărând cu majoritate calificată, propune, în
termen de o lună, un nou candidat, care este ales de PE în conformitate cu aceeași procedură”.
După care „Cons., de comun acord cu președintele ales, adoptă lista celorlalte personalități pe
care le propune pentru a fi numite membri ai Cms. Alegerea acestora se efectuează, pe baza
sugestiilor făcute de statele membre, (…)”.

1
Declarația nr. 10 anexată TL cu privire la art. 17 din TUE subliniază că „deoarece Comisia nu va mai cuprinde
resortisanţi ai tuturor statelor membre, aceasta va trebui să acorde o atenţie specială necesităţii de a garanta o
transparenţă absolută în relaţiile sale cu toate statele membre. În consecinţă, Comisia trebuie să menţină un contact
strâns cu toate statele membre, indiferent dacă acestea au sau nu un resortisant printre membrii Comisia şi, în acest
sens, trebuie să acorde o atenţie specială nevoii de a transmite informaţiile tuturor statelor membre şi de a le
consulta”.

2
 În sfârșit, „Președintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica
de securitate și ceilalți membri ai Cms. sunt supuși, în calitate de organ colegial, unui vot de
aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări, Cms. este numită de Consiliul
European, hotărând cu majoritate calificată.”
Propunerea Consiliului European trebuie să țină cont de alegerile pentru PE, respectând
astfel voința majorității cetățenilor Uniunii, deoarece personalitatea propusă pentru prezidarea
Comisiei trebuie să aparțină tendinței grupului politic care are majoritatea mandatelor membrilor
componenți.
Jean-Claude Juncker (Luxembourg), din parte PPE, este nominalizat la 27 iunie 2014 de
către liderii europeni la președinția Comisei. PE confirmă această alegere la 15 iulie, iar la 1
noiembrie 2014 acesta preia funcția de Președinte a Comisiei Europene.
Dubla legitimare a Președintelui Cms. Eur. care emană, pe de o parte, de la desemnarea
acestuia de către Cns. Eur., care reunește liderii statelor membre, și, pe de altă parte, de la
aprobarea sa de către PE, îi conferă o autoritate politică substanțială.
Președintele Cms. are misiunea de a dinamiza UE și de a orienta ceilalți membri ai Cms.
Atribuții ale președintelui Cms:
- Convocă și prezidează reuniunile membrilor Cms, pe care îi poate însărcina cu
activități specifice.
- Poate crea grupuri de lucru.
- Reprezintă Cms. și în această calitate ia parte la reuniunile Cns. Eur. și a grupului G72
(grupul celor mai dezvoltate ţări ale lumii – Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia,
Regatul Unit şi Statele Unite), precum și la marile dezbateri din PE și din Cons.
Președintele Cms. este desemnat pentru un mandat de 5 ani.
La baza alegerii membrilor Cms. stau următoarele criterii:
- competența lor generală
- angajamentului lor european
- independența lor personală (art. 17 (3) TUE).

Membrii Cms., alții decât președintele, nu sunt aprobați individual ci sub forma unui vot
general, privind colegiul în ansamblu. Totuși, PE a decis, din 1995, să pregătească aprobarea în

2
G8-1=G7 după suspendarea Rusiei cauzată de anexarea Crimeii.

3
cadrul unor audieri a viitorilor comisari de către diferite comisii parlamentare competente. În
cursul acestor audieri, PE evaluează comisarii desemnați pe baza criteriilor care reies din art. 17
(3) TUE.
PE apreciază cunoașterea portofoliului care urmează a fi preluat și capacitatea de
comunicare a viitorilor comisari. În alegerile sale PE ține cont de echilibrul între genuri, având și
posibilitatea de a se exprima asupra repartizării portofoliilor de către președintele ales.

c. Independența membrilor Cms.

Independența membrilor Cms. este o condiție esențială pentru asumarea mandatului. Cf.
art. 17 (3) TUE: „Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență. (…) membrii
Comisiei nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu
sau agenție. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea
sarcinilor lor.”
Această dispoziție este completată cu art. 245 din TFUE: „Membrii Comisiei se abțin de
la orice act incompatibil cu natura funcțiilor lor. Statele membre respectă independența acestora
și nu încearcă să îi influențeze în îndeplinirea sarcinilor lor.”
Pe durata mandatului lor, membrii Cms. nu pot exercita nici o altă activitate profesională,
remunerată sau nu. Aceștia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului și după
încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și prudență
în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje. În cazul nerespectării
acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate hotărî, după caz,
destituirea persoanei în cauză sau decăderea din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente.

d. Durata mandatului Cms.

Inițial, s-a prevăzut un mandat de 4 ani pentru Comisie. Acesta a fost extins după TM la 5
ani cu scopul de a alinia duratele mandatelor comisarilor și ale deputaților europeni. Mandatul
președintelui Cms. care inițial era de 2 ani a fost prelungit la 5.
Funcția de membru al Cms. ia sfârșit:
- individual prin demisie voluntară sau

4
 - din oficiu, fiind pronunțată de către Curtea de Justiție a UE (CJUE), la cererea Cons.
și a Cms, când comisarul în cauză nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru
exercitarea funcțiilor sau dacă el a comis o faptă gravă (art. 247 TFUE).
TL dă președintelui Cms. puterea de a demite un membru al Cms., astfel „un membru al
Cms. își prezintă demisia dacă președintele i-o cere„ (art. 17 (7) TUE). Membrul demisionar sau
cel decedat este înlocuit pentru durata mandatului care rămâne de către un nou membru de
aceeași naționalitate numit de Cons., care hotărăște cu majoritate calificată și având acordul
comun al președintelui Cms., după consultarea PE. Consiliul care statuează cu unanimitate, la
propunerea președintelui Cms., poate decide că nu este cazul să se aplice o înlocuire, dacă durata
rămasă este scurtă. Dacă președintele este decedat sau demisionar, înlocuirea acestuia se face cu
respectarea procedurii aplicabile la numirea sa.
Încetarea colectivă a funcțiilor Cms. poate fi:
- consecința adoptării unei moțiuni de cenzură (vot de neîncredere, care duce la
retragerea încrederii date anterior) de către PE sau
- o demisie voluntară colectivă.
În cazul demisiei ca urmare a unei moțiuni de cenzură, art. 234 TFUE dispune că membrii
continuă afacerile curente până la înlocuirea lor.

B. Organizare și funcționare
a. Președintele Cms.
Cms. formează un colegiu în frunte cu președintele asistat de vice-președinți (fără număr
fix). Puterea președintelui a fost consolidată cu timpul și, mai ales, la Amsterdam și Nisa.
Prerogativele sale au fost confirmate prin TL regăsindu-se în prezent, în parte, la art. 17 (6) TUE
și la art. 248 TFUE.
Astfel, cf. art. 17 (6) TUE Președintele Comisiei:
a) definește orientările în cadrul cărora Comisia își exercită misiunea;
b) decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerența, eficacitatea și
colegialitatea acțiunilor acesteia;
c) numește vicepreședinții, alții decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate, dintre membrii Comisiei.

5
 Hotărând cu majoritate calificată şi cu acordul Președintelui Comisiei, Consiliul European
numește Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Consiliul
European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeași procedură (art. 18 (1)
TUE).
Președintele Cms. poate solicita demisia
- unui comisar cu obligația simetrică a acestuia din urmă de a demisiona
- Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care
își va prezenta demisia, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 18 (1).

b. Principiul colegialității
Funcționarea Cms. este ghidată de „principiul colegialității”. Acesta implică:
- egalitatea membrilor Cms. în participarea la luarea deciziilor
- deliberarea deciziilor în comun
- responsabilitatea colectivă a tuturor membrilor, pe plan politic, privind deciziile luate
în ansamblul lor.
Interpretare nuanțată:
- fiecare comisar dispune de un domeniu specific de competență în care este responsabil
de pregătirea și executarea deciziilor Cms.
- Cms. poate abilita unul sau mai mulți dintre membrii săi, în numele său și sub
controlul său, să ia măsuri de gestionare sau administrare clar definite.

c. Organizarea lucrărilor Cms.

Aceasta se reunește, de regulă, o dată pe săptămână și de fiecare dată atunci când
președintele sau membrii ei consideră necesar. Ea este convocată de președintele său care
conduce ședința și elaborează ordinea de zi. Cms. are cvorumul de ședință valabil doar dacă
majoritatea membrilor săi sunt prezenți. Dezbaterile sunt confidențiale.
Cms. dispune de servicii administrative, divizate în 40 de direcții generale (DG) și
servicii, subdivizate în direcții, iar direcțiile în unități. Ea cuprinde funcționari și agenți, în mare
parte, stabiliți la Bruxelles și, o mică parte, la Luxemburg.
Comisia 2014-2019 cuprinde următoarele portofolii:

6
1) Bună legiferare, relaţii interinstituţionale, statul de drept şi Carta drepturilor
fundamentale
2) Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate
3) Piaţa unică digitală
4) Uniunea energiei
5) Moneda euro, dialog social, stabilitate financiară, serviciile financiare şi uniunea
pieţelor de capital
6) Locuri de muncă, creştere, investiţii şi competitivitate
7) Buget şi resurse umane
8) Politica europeană de vecinătate şi negocieri în vederea extinderii
9) Comerţ
10) Cooperare internaţională şi dezvoltare
11) Politici climatice şi energie
12) Mediu, afaceri maritime şi pescuit
13) Sănătate şi siguranţă alimentară
14) Migraţie, afaceri interne şi cetăţenie
15) Ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale, competenţe şi mobilitatea forţei de
muncă
16) Afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă
17) Ajutor umanitar şi gestionarea crizelor
18) Agricultură şi dezvoltare rurală
19) Transporturi
20) Piaţă internă, industrie, antreprenoriat şi IMM-uri
21) Justiţie, consumatori şi egalitate de gen
22) Educaţie, cultură, tineret şi sport
23) Politică regională (Corina Creţu, România)
24) Concurenţă
25) Cercetare, ştiinţă şi inovare
26) Uniunea securităţii
27) Economie digitală şi societate digitală

7
 C. Atribuții
Art. 17 (1) TUE face o sinteză completă a atribuțiilor Cms. :
- promovează interesul general al Uniunii și ia inițiativele corespunzătoare în acest
scop;
- asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul
acestora;
- supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul CJUE;
- execută bugetul;
- gestionează programele;
- exercită funcții de coordonare, de executare și de administrare, în conformitate cu
condițiile prevăzute în tratate.
- asigură reprezentarea externă a Uniunii, cu excepția politicii externe și de securitate
comune și a altor cazuri prevăzute în tratate;
- adoptă inițiativele de programare anuală și multianuală a Uniunii, în vederea încheierii
unor acorduri interinstituționale.

Instituții jurisdicționale comunitare

Potrivit art. 19 (1) TUE: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde Curtea de
Justiție, Tribunalul și tribunale specializate”.

A. Curtea de Justiție a UE (CJUE)

CJUE este compusă din câte un judecător din fiecare stat membru. Ea este asistată de
către 11 avocați generali. Avocatul general are rolul de a prezenta public, imparțial și
independent concluzii motivate pe marginea cauzelor care conform statutului cer intervenția sa.
Judecătorii și avocații generali sunt aleși dintre personalitățile care oferă toate garanțiile
de independență și reunesc condițiile necesare pentru exercitarea celor mai înalte funcții
jurisdicționale în țara lor sau sunt jurisconsulți având competențe notorii. Numirea se face cu
acord comun între guvernanții statelor membre.

8
 O inovație majoră a Tratatului de la Lisabona este obligația de consultare a unui comitet
însărcinat să dea un aviz asupra adecvării candidaților la exercitarea funcțiilor. În termenii art.
255 al. 2 din TFUE „Comitetul este format din șapte personalități alese dintre foștii membri ai
Curții de Justiție și ai Tribunalului, dintre membrii instanțelor naționale supreme și din juriști
reputați, dintre care unul este propus de Parlamentul European”.
Mandatul judecătorilor și avocaților generali este de 6 ani cu posibilitate de reînnoire. O
reînnoire parțială intervine la fiecare 3 ani. Judecătorii desemnează, dintre ei, pentru 3 ani, un
președinte al CJ al cărui mandat poate fi reînnoit de asemenea. Judecătorii și avocații generali
desemnează, dintre cei din urmă, un avocat general primar pentru un an.
Funcțiile de judecător și de avocat general sunt lovite de unele incompatibilități care
garantează independența titularului lor.
Curtea constituie în interiorul ei camere de 3 sau 5 judecători. Judecătorii aleg dintre ei
președinții camerelor. Camerele au sarcina de a asigura unele masuri de instrucțiune sau de a
judeca cauzele. Tratatul de la Nisa a introdus și o „Mare cameră” care, în prezent, cuprinde 15
judecători (printre care președintele CJUE și președinții camerelor de 5 judecători). Curtea
statuează în Mare cameră atunci când un stat membru sau o instituție a UE o cere. Judecarea unei
cauze în adunare plenară este rezervată cazurilor excepționale :
- demisia din oficiu a mediatorului,
- a unui membru al Comisiei Europene
- a unui membru al Curții europene de conturi
- în cauze de o „importanță excepțională” (art. 16 din statut)
Președintele actual al CJUE este Koen Lenaerts (Belgia) din 8 octombrie 2015.
Camelia Toader este judecătoare la CJUE din partea României începând cu 12 ianuarie 2007.

Competențe
Curtea are competenţe jurisdicţionale bine definite, pe care le exercită în cadrul procedurii
întrebărilor preliminare şi al diferitelor categorii de acţiuni.
Tipuri de proceduri:
a. Procedura întrebărilor preliminare (chestiunea prejudicială)
CJUE colaborează cu instanţele judecătoreşti din statele membre, care sunt instanţele de
drept comun în materia dreptului Uniunii. Pentru a asigura o aplicare efectivă şi omogenă a

9
legislaţiei Uniunii, instanţele naţionale pot şi uneori trebuie să se adreseze CJUE cu solicitarea de
a clarifica interpretarea dreptului Uniunii.
Scopuri:
- verificarea conformității legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii.
- controlul validităţii unui act de dreptul Uniunii.
CJUE răspunde printr-o hotărâre sau ordonanță motivată. Instanţa naţională care a adresat
întrebarea este obligată să respecte interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe
rolul său. Hotărârea CJUE este obligatorie și pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o
problemă similară.
Fiecare cetăţean european poate să obţină clarificarea normelor Uniunii care îl privesc
prin intermediul cererilor de pronunţare a unei hotărâri preliminare. Chiar dacă această cerere
poate fi formulată doar de către o instanţă judecătorească naţională, toate părţile din procedura în
faţa acesteia din urmă, statele membre şi instituţiile Uniunii, pot participa la procedura iniţiată la
CJUE.

b. Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor

Prin această acţiune CJUE poate controla respectarea de către statele membre a
obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Procedura începe printr-o procedură
prealabilă iniţiată de Comisia Europeană prin care se dă statului membru vizat posibilitatea de a
răspunde motivelor invocate împotriva sa. Dacă această procedură nu determină statul membru să
îşi îndeplinească obligaţiile, poate fi introdusă o acţiune privind încălcarea dreptului Uniunii la
CJUE.
Acțiunea poate fi introdusă fie de Comisie (cel mai frecvent), fie de un stat membru. În cazul
în care CJ constată neîndeplinirea obligaţiilor, statul este obligat să pună imediat capăt acestei
situaţii. Dacă, în urma unei noi sesizări din partea Comisiei, CJ constată că statul membru în
cauză nu s-a conformat hotărârii sale, aceasta îi poate impune plata unei sume forfetare și/sau a
unor penalităţi cu titlu cominatoriu.
Dacă un stat nu comunică Comisiei măsurile de transpunere a unei directive, aceasta poate
solicita CJ să aplice statului membru vizat o sancțiune pecuniară chiar de la prima hotărâre de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

10
 c. Acţiunea în anulare
Reclamantul (stat membru sau instituţie a UE) poate solicita prin intermediul acestei acţiuni
anularea unui act al unei instituţii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenții a Uniunii (de
exemplu regulament, directivă, decizie).
Competența CJUE:
- acţiunile introduse de un stat membru împotriva PE şi/sau împotriva Cons. (cu
excepţia actelor acestuia din urmă în materie de ajutoare de stat, dumping sau
competenţe de executare)
- cele introduse de o instituţie a Uniunii împotriva unei alte instituții.
Tribunalul este competent să judece, în primă instanţă, toate celelalte acţiuni de acest tip şi
îndeosebi acţiunile introduse de persoane private.

d. Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona

CJ poate controla legalitatea inacţiunii instituţiilor, a unui organ, a unui oficiu sau a unei
agenții a Uniunii. O asemenea acţiune nu poate fi introdusă decât după ce instituţiei respective i
s-a solicitat să acţioneze. Dacă se constată nelegalitatea abținerii, instituţia în cauză trebuie să
pună capăt abţinerii de a acţiona, luând măsurile adecvate.
Competenţa de a judeca acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona este împărţită între
CJ şi Tribunal în funcţie de aceleaşi criterii precum acţiunea în anulare.

e. Recursul
CJ este competentă să judece recursurile limitate la motive de drept, formulate împotriva
hotărârilor şi a ordonanţelor Tribunalului.

B. Tribunalul
Un tribunal de primă instanță, adjunct al CJ, a fost instituit printr-o decizie a Consiliului
din 24 octombrie 1988. TUE (Maastricht) a consacrat existența acestuia. După intrarea în vigoare
a TL acesta se numește „Tribunal” (Tbn).
El cuprinde cel puțin câte un judecător din fiecare stat membru, numărul acestora fiind
fixat prin statut al CJUE. În prezent sunt 45 de judecători în funcție de la 8 iunie 2017 și un
grefier.

11
 Cf. art. 254 al. 2 TFUE „Membrii Tribunalului sunt aleși dintre persoane care oferă
depline garanții de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte
funcții jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre,
pentru o perioadă de șase ani, după consultarea comitetului prevăzut la articolul 255. La fiecare
trei ani are loc o înlocuire parțială. Membrii care și-au încheiat mandatul pot fi numiți din nou.”
Judecătorii desemnează dintre ei un președinte pentru o perioadă de 3 ani mandatul căruia poate
fi reînnoit.
Actualul președinte al Tbn este Marc Jaeger din 17 septembrie 2007. Din partea României
parte a Tbn este Octavia Spineanu-Matei, începând din 19 septembrie 2016.
Judecătorii îşi exercită funcţiile în deplină imparţialitate şi independenţă. Spre deosebire
de CJ, Tbn nu dispune de avocaţi generali permanenţi. În mod excepţional, această funcţie poate
fi încredinţată unui judecător.
Cauzele pentru care este sesizat Tbn se judecă de camere compuse din 5 sau din 3
judecători sau, în anumite situaţii, de un judecător unic. De asemenea, Tbn poate judeca o cauză
în Marea cameră (15 judecători) sau în şedinţă plenară atunci când dificultatea problemelor de
drept sau importanţa cauzei justifică această măsură. Mai mult de 80 % dintre cauzele cu care
este sesizat Tbn sunt judecate de camere compuse din 3 judecători.
Preşedinţii camerelor compuse din 5 judecători sunt aleşi dintre judecători pentru o
perioadă de 3 ani. Tribunalul dispune de o grefă proprie.
Tribunalul are competenţa de a judeca:
- acţiuni directe introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituţiilor,
organelor, oficiilor sau agențiilor UE (ale căror destinatare sunt sau care le privesc în
mod direct şi individual), precum și împotriva actelor normative (dacă îi privesc direct
şi dacă nu presupun măsuri de executare) sau, de asemenea, împotriva abţinerii de a
acţiona a acestor instituţii, organisme, oficii sau agenții. Este vorba, de exemplu, de o
acţiune introdusă de o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se
aplică o amendă;
- acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei;
- acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate
în domeniul ajutoarelor de stat, la măsurile de protecţie comercială („dumping") şi la
actele prin care Consiliul exercită competenţe de executare;

12
 - acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate
de instituţiile UE sau de funcţionarii acestora;
- acţiuni ce au la bază contracte încheiate de UE, prin care se atribuie în mod expres
Tribunalului competenţa de judecare;
- acțiuni în domeniul proprietății intelectuale îndreptate împotriva Oficiului Uniunii
Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și împotriva Oficiului Comunitar
pentru Soiuri de Plante (OCSP);
- litigii între instituțiile Uniunii Europene și personalul acestora privind raporturile de
muncă, precum și sistemul de asigurări sociale.

Deciziile pronunţate de Tbn pot fi atacate în termen de două luni cu recurs, limitat la chestiuni
de drept, la CJ.

Instituții financiare ale UE

A. Banca centrală europeană (BCE)

BCE a fost înființată la 1 iunie 1998 având principala responsabilitate de a gestiona
moneda unică euro. Cu sediul la Frankfurt (Germania) are următoarele competențe:
- administrează moneda unică europeană, euro,
- asigură stabilitatea preţurilor în UE,
- răspunde de definirea şi punerea în aplicare a politicii economice şi monetare a UE.

Scopurile BCE:
- să menţină stabilitatea preţurilor ținând inflaţia sub control
- să menţină stabilitatea sistemului financiar.

BCE cuprinde următoarele organe decizionale:

 Comitetul executiv format din 6 membri (printre care președintele și vicepreședintele)
desemnați de liderii zonei euro pentru un mandat de 8 ani. Are drept atribuție
gestionarea activității cotidiene.

13
  Consiliul guvernatorilor format din cei 6 membri ai comitetului executiv +
guvernatorii celor 19 bănci centrale din zona euro. El definește politica monetară a
zonei euro, fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obţine bani de la
BCE.
 Consiliul general format din preşedintele şi vicepreşedintele BCE şi guvernatorii
băncilor centrale din toate cele 28 de state membre. Consiliul contribuie la acţiunile de
consultare şi coordonare ale BCE şi oferă sprijin ţărilor care se pregătesc să adere la
zona euro.
Împreună cu băncile centrale din celelalte țări BCE formează Sistemul European al
Băncilor Centrale. SEBC nu are personalitate juridică proprie spre deosebire de BCE.

B. Curtea Europeană de Conturi (CEC)

A fost înființată în 1975 și a devenit instituție a UE cf. T de la Maastricht. Cu sediul la
Luxembourg CEC are rolul de a verifica modul în care sunt administrate fondurile europene, de a
îmbunătăţi gestiunea financiară a UE, de a prezenta rapoarte Comisiei Europene și guvernelor
statelor membre cu privire la folosirea banilor publici.
CEC cuprinde câte un reprezentant din fiecare stat membru al UE, pentru un mandat de 6
ani cu posibilitate de reînnoire. Aceasta funcţionează sub forma unui organ colegial membrii
căruia sunt numiţi de Consiliu după consultarea PE. Preşedintele Curţii este ales de către membrii
acesteia pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit. Klaus-Heiner Lehne
(Germania) a fost ales preşedinte al CEC din 13 septembrie 2016. De la 1 iulie 2013, din partea
României membru al CEC este George Pufan.
CEC include aproximativ 800 de angajaţi, printre aceștia: auditori, traducători administratori.
Auditorii sunt împărţiţi în grupuri de audit și au ca misiune pregătirea unor rapoarte pe baza
cărora Curtea ia decizii. Orice persoană sau organizaţie care gestionează fonduri europene poate
fi audiată de CEC care are drept obiectiv garantarea eficienței în cheltuirea banilor
contribuabililor europeni. În același scop ea poate efectua controale pe teren.
CEC nu are putere jurisdicțională, dar atunci când descoperă fraude sau nereguli, auditorii săi
vor informa Oficiul european de luptă antifraudă (OLAF).
Atribuţii:

14
 - înaintează PE şi Consiliului un raport anual privind exerciţiul financiar anterior. PE
examinează minuţios raportul CEC și în funcție de acesta decide dacă aprobă sau nu
modul în care Comisia Europeană a gestionat bugetul.
- formulează avize privind legislaţia financiară a UE şi posibilităţile de combatere a
fraudei.
- auditorii CEC efectuează frecvent controale în instituţiile UE, în statele membre şi în
ţările care primesc ajutoare europene.
O condiție a eficienței activității CEC este independența acesteia față de alte instituții ale
Uniunii, păstrând totuși mereu contactul cu acestea.

15