Anul IV ▪ Nr.

1 ianuarie 2018
apare în fiecare lună

Revista de
Jurisprudență
Europeană ›› Director editorial: Adriana PENA ››

Director editorial adj.: Din cuprins

dr. Laura Vlăducă ›› Titlu executoriu european pentru creanţele necontestate. Titluri
executorii care pot fi certificate ca titlu executoriu european.
Redactor şef:
Decizie privind cuantumul cheltuielilor de judecată cuprinsă
dr. Carmen Moldovan
într o hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată. Excludere
(CJUE, Hotărârea din 14 decembrie 2017)
›› Achiziţii publice. Fondul european de dezvoltare regională,
Fondul social european şi Fondul de coeziune. Contract de finan­
ţare a construcţiei unei autostrăzi încheiat cu Banca Europeană
de Investiţii înainte de aderarea statului membru la Uniunea
Europeană. Noţiunea «neregularitate» în sensul Regulamentului
nr. 1083/2006 (CJUE, Hotărârea din 6 decembrie 2017)
›› Termen rezonabil. Existenţa unei contestaţii, într-o procedură de
ISSN 2457-9599
lichidare administrativă, din momentul formulării unei cereri
ISSN–L 2457-9599
de către un creditor faţă de comisarul lichidator de admitere a
creditului său în lista de creanţe
›› Chestionarea martorilor. Condamnare în baza declaraţiilor unui
coacuzat, fără posibilitatea interogării acestuia
›› Supravegherea video ascunsă a casierilor dintr-un supermarket
de către angajator
›› Decizia de a sancţiona un apărător pentru sfidarea instanţei,
atunci când a criticat procurorul şi experţii martori
›› Amendă impusă unui partid politic pentru punerea la dispoziţia
vo­tan­ţilor a unui program pentru telefonul mobil care să le per­mi­tă
distribuirea de fotografii sub anonimat ale buletinelor lor de vot
›› Remediu efectiv. Presupusul eşec al statului de a pune în executare
o hotărâre definitivă împotriva unui debitor privat
›› Tratament discriminatoriu în comparaţie cu alte categorii de persoane
condamnate pentru care legea exclude detenţiunea pe viaţă
REVISTA DE
Jurisprudență
Europeană
 Cuprins
Dreptul la un Proces Echitabil
Termen rezonabil. Existenţa unei contestaţii, într-o
procedură de lichidare administrativă, din momentul
formulării unei cereri de către un creditor faţă de
comisarul lichidator de admitere a creditului său în lista
de creanţe « Cauza Cipolletta c. Italiei, hotărârea din 11
ianuarie 2018.................................................................... 4
Chestionarea martorilor. Condamnare în baza
declaraţiilor unui coacuzat, fără posibilitatea interogării
acestuia « Cauza Kuchta c. Poloniei, hotărârea din 23
ianuarie 2018.................................................................... 5
Dreptul la Respectarea Vieţii
Private şi de Familie
Obligaţia impusă sportivilor de top, înscrişi într-un
«grup ţintă », de furnizare prealabilă a informaţiilor
privind localizarea lor în vederea efectuării de controale
inopinate pentru lupta împotriva dopajului « Cauza
Fédération nationale des associations et des syndicats
sportifs (FNASS) şi alţii c. Franţei, hotărârea din 18
ianuarie 2018.................................................................... 6
Supravegherea video ascunsă a casierilor dintr-un
supermarket de către angajator « Cauza López Ribalda şi
alţii c. Spaniei, hotărârea din 9 ianuarie 2018..................... 8
Libertatea de Exprimare
Decizia de a sancţiona un apărător pentru sfidarea
instanţei, atunci când a criticat procurorul şi experţii
martori « Cauza Čeferin c. Sloveniei, hotărârea din 16
ianuarie 2018................................................................... 10
Amendă impusă unui partid politic pentru punerea la
dispoziţia votanţilor a unui program pentru telefonul
mobil care să le permită distribuirea de fotografii sub
anonimat ale buletinelor lor de vot « Cauza Magyar
Kétfarkú Kutya Párt c. Ungariei, hotărârea din 23 ianuarie
2018................................................................................ 11
continuarea pe pagina următoare »
2
Index
A
Achiziții publice .............................................. 18
Amendă .................................................... 10, 11
Angajator ........................................................... 8
Aplicarea legii în timp ..................................... 18
Autostrăzi ........................................................ 18
Avocat .............................................................. 10
C
Casier ....................................................................8
Cheltuieli de judecată ........................................ 15
Chestionarea martorilor ......................................5
Coacuzat ...............................................................5
Contract de finanțare ........................................ 18
Cooperare judiciară ........................................... 15
Creanță necontestată ........................................ 15
Creditor .............................................................. 4
D
Debitor ............................................................ 12
Detențiune pe viață ........................................ 13
Domiciliu ........................................................... 6
Dopaj ................................................................. 6
Dreptul la un proces echitabil ......................4, 5
Dreptul la un recurs efectiv ............................ 12
E
Exequatur......................................................... 15
Expert martor ................................................. 10
F
Faliment ............................................................ 4
Fondul de coeziune ......................................... 18
Fondul european de dezvoltare regională...... 18
continuarea pe pagina următoare »
 Cuprins (continuare)
I Dreptul la un Recurs Efectiv
Interzicerea discriminării ...............................13 Remediu efectiv. Presupusul eşec al statului de a pune în
executare o hotărâre definitivă împotriva unui debitor
L privat « Cauza Ciocodeică c. României, hotărârea din 16
Libertatea de exprimare ........................... 10, 11 ianuarie 2018.................................................................. 12
Lichidator .......................................................... 4
Interzicerea Discriminării
N
Neregularitate..................................................10 Tratament discriminatoriu în comparaţie cu alte categorii
de persoane condamnate pentru care legea exclude
detenţiunea pe viaţă « Cauza Khamtokhu şi Aksenchik c.
P Rusiei, hotărârea din 24 ianuarie 2017............................. 13
Partid politic ................................................... 11
Procedură administrativă .................................4
Procuror .......................................................... 10 Titlu Executoriu
Proprietate ...................................................... 15
Titlu executoriu european pentru creanţele necon­
testate. Titluri executorii care pot fi certificate ca titlu
R executoriu european. Decizie privind cuantumul chel­
Respectarea vieții private și de familie .........6, 8 tuielilor de judecată cuprinsă într o hotărâre care nu
priveşte o creanţă necontestată. Excludere « CJUE,
S Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś împotriva DA Deutsche
Sfidarea instanței ............................................10 Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, Hotărârea din
Sportiv ............................................................... 6 14 decembrie 2017.......................................................... 15
Supermarket ...................................................... 8
Supraveghere video ........................................... 8
Achiziţii Publice
T Achiziţii publice. Fondul european de dezvoltare re­
gio­nală, Fondul social european şi Fondul de coeziune.
Termen rezonabil .............................................. 4
Titlu executoriu ...............................................15 Con­ tract de finanţare a construcţiei unei autostrăzi
în­cheiat cu Banca Europeană de Investiţii înainte de
ade­rarea statului membru la Uniunea Europeană. No­
V ţiu­nea «neregularitate» în sensul Regulamentului
Vot ....................................................................11 nr. 1083/2006 « CJUE, Compania Naţională de Admi­
nistrare a Infrastructurii Rutiere SA împotriva Ministerului
Fondurilor Europene – Direcţia Generală Managementul
Fondurilor Externe, Hotărârea din 6 decembrie 2017...... 18

3
 CEDO
Cauza Cipolletta c. Italiei, hotărârea din 11
ianuarie 2018
Concluzie: Încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie
Satisfacţie echitabilă: 24.000 Euro pentru prejudiciu
moral
(cuvinte cheie: dreptul la un proces echitabil,
termen rezonabil, lichidator, creditor, procedură
administrativă, faliment)
Situaţia de fapt:
Reclamantul era proprietar al unei societăţi care a in-
trat în lichidare administrativă, sub gestiunea unui comi-
sar lichidator («comisarul»).
În iunie 1985, comisarul l-a informat pe reclamant
despre iniţierea procedurii şi despre verificarea crean-
ţelor. Pentru că nu a fost avut în vedere, reclamantul a
adresat în iulie 1985 o cerere către comisar, în vederea
admiterii pasivului creanţei.
În august 1985, comisarul a prezentat bilanţul crean-
ţelor. Creanţa reclamantului nu figura în acesta. În sep-
tembrie 1985, reclamantul a contestat bilanţul.
Printr-o hotărâre depusă la grefă în aprilie 1997, tribu-
nalul a constatat că reclamantul şi comisarul au semnat
o tranzacţie care recunoştea existenţa unei creanţe, care
accepta cererea reclamantului şi care modifica bilanţul
creanţelor.
În decembrie 2010, procedura de lichidare era încă
pendinte.
În drept, art. 6 § 1 din Convenţie
a) Cu privire la aplicabilitate: În acest caz, Curtea a
fost chemată să se pronunţe cu privire la aplicabilitatea
articolului 6 din Convenţie într-o procedură de lichidare
administrativă.
Curtea a considerat oportun să adopte o nouă abor-
dare care să-i permită armonizarea jurisprudenţei sale
în privinţa garanţiilor acordate creditorilor, indiferent
dacă în contextul procedurilor de insolvenţă sau în cazul
lichidărilor administrative, şi deci în mod independent de
natura subiectului debitor aflat într-o stare de încetare a
plăţilor.
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
4
DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL
Termen rezonabil. Existenţa unei con­
tes­taţii, într-o procedură de lichidare
admi­nistrativă, din momentul formu­
lării unei cereri de către un creditor fa­
ţă de comisarul lichidator de admitere
a creditului său în lista de creanţe
Convenţie, art. 6 § 1
Astfel, în acest caz, Curtea a notat că, în afară de natu-
ra diferită atribuită la nivel naţional procedurii falimen-
tului şi celei de lichidare administrativă, în ambele cazuri
creditorul îşi bazează perspectiva realizării creditului său
pe activitatea unui terţ care verifică existenţa creanţelor
şi care procedează la lichidarea lor.
Cu privire la procedura falimentului, Curtea a reţinut
întotdeauna că există o contestaţie din momentul în care
creditorul depune o declaraţie privind creanţa sa.
În contextul lichidării administrative, creditorul poate
prezenta o cerere de admitere a creditului său în bilanţul
creanţelor începând cu prima comunicare cu comisarul
referitoare la verificarea creanţelor societăţii la încetarea
plăţilor.
Analizând impactul real al acestei abordări în contex-
tul procedurilor în discuţie, Curtea a considerat că, din
momentul prezentării cererii de către creditor, s-a născut
o «contestaţie» reală şi serioasă cu privire la un drept cu
caracter civil, în cazul unei creanţe bazate pe cambii.
Concluzie: articolul 6 § 1 aplicabil.
b) Cu privire la fond: Deşi s-a recunoscut complexita-
tea procedurilor în materie de faliment, durata litigiului
de aproape douăzeci şi cinci de ani şi şase luni a fost ex-
cesivă şi nu a îndeplinit condiţia «termenului rezonabil»
în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie.
Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).
Curtea a mai reţinut, cu şase voturi la unu, existenţa
unei încălcări a articolului 13 din cauza lipsei în dreptul
intern a unui remediu care să-i permită reclamantului să
obţină realizarea dreptului său de a-i fi judecată cauza
într-un termen rezonabil. (Sursa: http://hudoc.echr.coe.
int)

Cauza Kuchta c. Poloniei, hotărârea din 23
ianuarie 2018
Concluzie: Încălcarea art. 6 § 3 din Convenţie
Satisfacţie echitabilă: 2000 Euro pentru prejudiciu
moral
(cuvinte cheie: dreptul la un proces echitabil,
chestionarea martorilor, coacuzat)
Situaţia de fapt:
În 2006, mai multe persoane, inclusiv reclamantul,
au fost condamnate penal pentru cumpărarea, în mod
fraudulos, de telefoane mobile la tarife preferenţiale.
Vinovăţia lor a fost stabilită în special în baza declaraţi-
ilor acuzatului principal, P.N., agent comercial în dome-
niul telefoniei, care a declarat în faţa poliţiei că a orga-
nizat frauda de o manieră similară pentru toţi coacuzaţii
şi care a menţionat că toţi erau conştienţi de neregulile
din contractele lor. Lui P.N. i s-a permis, la cerere, să nu
compară la proces. În consecinţă, declaraţiile sale au fost
citite, pur şi simplu, celor prezenţi, fără ca ceilalţi acuzaţi
să-l poată interoga.
În drept, art. 6 § 1 şi 3 din Convenţie
Articolul 6 §§ 1 şi 3 (d): Principiile dezvoltate cu privi-
re la utilizarea declaraţiilor făcute de un martor absent
sunt aplicabile, per analogiam, în cazul depoziţiilor unui
coacuzat absent.
Tribunalele naţionale au considerat că interogarea au-
torului declaraţiilor în discuţie la proces nu fusese indis-
pensabilă pentru stabilirea adevărului. Totuşi, nu au fost
dezvluite motivele tribunalelor interne: nici dacă decla-
raţiile în discuţie au fost considerate determinante; nici
dacă tribunalele au examinat în profunzime problema
consecinţelor absenţei lui P.N. pentru stabilirea adevăru-
lui şi pe cea a garanţiilor adecvate pentru contrabalansa-
rea inconvenientelor pentru apărarea reclamantului.
a) Ponderea declaraţiilor contestate pentru condamnare
– Tribunalele au menţionat că s-au bazat pe ansam­blul pro-
belor dosarului, analizate ca întreg. Totuşi, în viziu­nea Curţii,
nu poate fi negat faptul că declaraţiile lui P.N. au jucat un rol
determinant pentru condamnarea reclamantului.
Într-adevăr, demonstrarea realităţii infracţiunii im-
putate reclamantului şi a celei a gradului de vinovăţie
a sa impunea ca judecătorii să stabilească existenţa in-
tenţiei lui criminale şi a conştientizării caracterului ilicit
al presupuselor fapte. Însă declaraţiile date de ceilalţi
coacuzaţi cu privire la acest aspect nu erau univoce: nu
era clar dacă toţi acuzaţii au acţionat în mod conştient
şi cu aceeaşi intenţie criminală. Singurul martor ocular
al presupuselor fapte, P.N., era singura persoană care
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CEDO
DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL
Chestionarea martorilor. Condamnare
în baza declaraţiilor unui coacuzat,
fără posibilitatea interogării acestuia
Convenţie, art. 6 § 3
putea elucida aceste controverse. Niciun alt element de
probă reţinut de tribunalele naţionale nu putea rezolva
mai bine problema intenţiei criminale a reclamantului:
ele sprijineau doar declaraţiile în discuţie.
b) Cu privire la existenţa de garanţii procedurale com-
pensatorii – Nici judecătorii, nici reclamantul nu l-au pu-
tut studia pe P.N. în timpul interogării sale, în vederea
aprecierii credibilităţii lui.
În mod evident, tribunalele i-au apreciat credibilitatea
în lumina altor probe disponibile. Totuşi, nimic din actele
dosarului nu stabileşte faptul că i-a fost acordată o im-
portanţă mai redusă din cauza imposibilităţii desfăşurării
unui contra-interogatoriu, sau din cauza faptului că nu
l-au văzut ori nu l-au audiat. Însă oricât de riguroasă ar fi,
examinarea efectuată de către un judecător de fond con-
stituie un instrument de control imperfect al credibilităţii
unei declaraţii, în măsura în care nu permite să se dispu-
nă de elementele care apar într-o confruntare din cadrul
unei şedinţe publice, între acuzat şi acuzatorul său.
Cu privire la faptul că dispoziţiile relevante ale codului
de procedură penală îi acordau lui P.N. drepturi speciale,
inclusiv dreptul de a refuza să dea declaraţii sau să răs-
pundă la anumite întrebări fără vreo explicaţie, această
circumstanţă este importantă cu siguranţă pentru apre-
cierea caracterului echitabil general al procedurii, însă
nu este decisivă.
În opinia Curţii, posibilitatea de contestare a declaraţi-
ei în discuţie prin furnizarea de probe sau prin citarea de
martori nu era aptă să compenseze faptul că reclaman-
tului nu i s-a oferit la nicio etapă a procedurilor posibili-
tatea de a testa sinceritatea şi credibilitatea martorului
prin intermediul unui contra-interogatoriu.
Fapul că reclamantul nu a prezentat o cerere în acest
sens în timpul procesului din primă instanţă nu a afectat
constatarea, pentru că, la această etapă, el nu era asistat
de niciun profesionist.
Pe scurt, reclamantul nu a avut o posibilitate suficien-
tă şi adecvată de a contesta declaraţiile care constituiau
proba decisivă pentru condamnarea sa.
Concluzie: încălcare (unanimitate). (Sursa: http://hu-
doc.echr.coe.int)
5
 CEDO
DREPTUL LA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE
Cauza Fédération nationale des associations et
des syndicats sportifs (FNASS) şi alţii c. Franţei,
hotărârea din 18 ianuarie 2018
Concluzie: Neîncălcarea art. 10 din Convenţie
(cuvinte cheie: respectarea vieţii private şi de
familie, sportive, dopaj, domiciliu)
Situaţia de fapt:
Reclamanţii sunt Federaţia Naţională a Sindicatelor din
Sport (FNASS), Sindicatul Naţional al Jucătorilor de Rugby
(Provale), Uniunea Naţională a Fotbaliştilor Profesionişti
(UNFP), Asociaţia Jucătorilor Profesionişti de Handball
(AJPH), Sindicatul Naţional al Baschetbaliştilor (SNB),
precum şi nouăzeci şi nouă de judecători profesionişti de
handbal, de fotbal, de rugby şi de baschet. Reclamanta
este o biciclistă de curse internaţionale clasată în lista
atleţilor de top.
Reclamanţii şi reclamanta s-au plâns, în special, că
obligaţia de localizare şi posibilele controale inopinate, în
contextul aplicării ordonanţei nr. 2010-379 din 14 aprilie
2010 cu privire la sănătatea sportivilor şi în vederea con-
formării codului sportului cu principiile codului internaţi-
onal antidopaj, le încălcau drepturile în baza articolului 8
din Convenţie. Sportivi care făceau parte din grupul-ţintă
trebuiau să transmită, la începutul fiecărui trimestru, in-
formaţii complete despre localizarea lor, agenda lor zilni-
că detaliată, inclusiv a weekend-urilor, actualizate. Ei mai
erau obligaţi, de asemenea, să prevadă, pentru fiecare
zi din trimestru, o perioadă de şaizeci de minute, între
orele 6 şi 21, pe durata căreia să fie disponibili pentru
efectuarea unui control într-o locaţie stabilită de aceştia.
Aceste controale puteau fi efectuate în afara evenimen-
telor sportive şi a perioadelor de antrenament. Prin ur-
mare, ele puteau fi efectuate la domiciliu. Nerespectarea
acestor obligaţii era considerată o încălcare. Trei încălcări
pe parcursul unei perioade de optsprezece luni consecu-
tive atrăgeau aplicarea unei sancţiuni.
În drept, art. 8 din Convenţie
Deşi previzibilă pentru sportivii de top, această exi-
genţă a transparenţei şi a disponibilităţii era suficientă
să se considere că obligaţiile criticate de către reclamanţi
puteau să le afecteze calitatea vieţii lor private, cu reper-
cusiuni pentru viaţa lor de familie şi modul lor de trai.
Sistemul localizării mai avea învedere, de asemenea,
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
6
Obligaţia impusă sportivilor de top,
înscrişi într-un «grup ţintă », de fur­n i­
zare prealabilă a informaţiilor privind
lo­ca­lizarea lor în vederea efectuării de
con­troale inopinate pentru lupta împo­
triva dopajului
Convenţie, art. 8
intimitatea locurilor de exercitare a vieţii private, adică
respectarea domiciliului.
Obligaţia menţionării locaţiei reprezenta o ingerinţă în
exerciţiul drepturilor reclamanţilor şi al reclamantei care
decurg din paragraful 1 al articolului 8, ingerinţă prevă-
zută de lege, care urmărea să răspundă la problemele de
«sănătate», cele ale sportivilor profesionişti, amatori şi
în particular ale celor tineri, precum şi să realizeze scopul
legitim al «protecţiei drepturilor şi libertăţilor altora».
Într-adevăr, utilizarea substanţelor dopante pentru obţi-
nerea de rezultate care să le depăşească pe cele ale altor
sportivi îi înlătură în mod injust pe concurenţii de la ace-
laşi nivel care nu le utilizează şi îi incită, în mod periculos,
pe practicanţii amatori, în special pe cei tineri, să utilize-
ze asemenea metode pentru atingerea unor succese ren-
tabile şi, în fine, îi privează pe spectatori de o competiţie
loială de care sunt ataşaţi în mod legitim.
Reclamanţii şi reclamanta nu considerau dopajul drept
o ameninţare pentru sănătate. Însă un consens larg al
autorităţilor medicale, guvernamentale şi internaţionale
denunţa şi combătea pericolele pe care le prezintă do-
pajul pentru sănătatea fizică şi psihică a sportivilor care
fac uz de acesta. Şi dacă organismul sportivilor este afec-
tat din alte motive decât consumul de produse dopante,
având în vedere intensitatea şi nivelul ridicat al competi-
ţiilor, acest fapt reprezintă un motiv suplimentar pentru
protejarea sănătăţii celor care sunt supuşi pericolelor pe
care le comportă dopajul şi nu un motiv de reducere a
luptei împotriva acestei practici. Mai mult, lupta împotri-
va dopajului reprezintă o problemă de sănătate publică
în sportul profesionist şi pentru totalitatea sportivilor.
Comportamentul sportivilor de top poate avea o influen-
ţă mare în rândul tinerilor, fapt care constituie un motiv
suplimentar de legitimare a condiţiilor care le sunt impu-
se în perioada în care aceştia fac parte din grupul-ţintă.
Există o comuniune de viziuni la nivel european şi inter-
naţional, ale căror instrumente internaţionale relevante
reflectă o evoluţie continuă a standardelor şi principii-
lor aplicate nevoii de efectuare a controalelor inopinate,
posibile în parte graţie sistemului de localizare. Cu toate

acestea, există încă forme de organizare diferite în rândul
statelor membre ale Uniunii Europene. Pentru a rezolva,
în cadrul ordinilor lor juridice, probleme concrete puse
de lupta împotriva dopajului, statele trebuie să se bucu-
re de o marjă largă de apreciere în privinţa problemelor
ştiinţifice, juridice şi etice complexe pe care le creează
aceasta. Franţa, care a ratificat Convenţia UNESCO, face
parte din statele europene care au transpus aproape în
totalitate regulile codului mondial anti-dopaj în materie
de localizare a atleţilor.
Cu privire la identificarea unui echilibru, ordonanţa
din 14 aprilie 2010 a fixat o durată de validitate a aparte-
nenţei de grupul-ţintă limitată la un an. Fără a fi excluse
reînnoirile, după desfăşurarea unui interviu în contradic-
toriu cu sportivul, această dispoziţie constituie o amelio-
rare a garanţiilor procedurale furnizate sportivilor vizaţi.
Sportivii pot fi obligaţi, din motive practice, să se afle
la domiciliul lor obişnuit sau în locurile de odihnă în tim-
pul week-end-urilor şi a vacanţelor, cu posibilitatea de
a fi supuşi controalelor. O asemenea situaţie afectează
beneficiul nestingherit al domiciliului lor şi viaţa lor pri-
vată şi de familie. Totuşi, această localizare este făcută
«la cererea lor şi în conformitate cu un interval orar sta-
bilit» şi este cerută în scopul efectuării unor controale
antidoping. Astfel, aceste controale sunt stabilite într-un
context foarte diferit de cele plasate sub supravegherea
autorităţii judiciare şi destinate identificării infracţiuni-
lor sau apte să conducă la confiscări care, prin definiţie,
ating esenţa dreptului la respectarea domiciliului şi cu
care nu pot fi asimilate.
Ordonanţa din 14 aprilie 2010, reglementată de codul
sportului, şi deliberările Agenţiei franceze de luptă îm-
potriva dopajului stabileau un cadru apt să garateze fap-
tul că sportivii pot contesta înscrierea lor în grupul-ţintă,
inclusiv prin intermediul unei căi judiciare de atac. De
asemenea, aceasta le permitea să prevadă şi să-şi adap-
teze conduita cu privire la locurile şi momentele stabilite
pentru controale, un control ratat fiind limitat la absenţa
lor de la locul şi timpul indicate de către aceştia. În fine,
ea le dădea posibilitatea să conteste sanţiunile impuse în
faţa unei curţi administrative.
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CEDO
Reclamanţii au denunţat lipsa de eficacitate a controa-
lelor la care erau supuşi. Totuşi, dacă este adevărat că
rezultatele pozitive erau unele rar întâlnite, acestea se
datorau, cel puţin parţial, efectului inhibitor al luptei an-
tidoping. Direct vizaţi de un prejudiciu frecvent în mod
special în toiul unei competiţii de top la care erau înscrişi
reclamanţii, ei trebuiau să-şi asume riscul constrângeri-
lor inerente măsurilor neceare pentru a se putea opune.
În mod similar, pretinsul caracter endemic al dopajului în
lumea sportivă nu putea aduce în discuţie legitimitatea
luptei împotriva acestuia, ci mai degrabă putea justifica
dorinţa autorităţilor publice de a o realiza.
Reclamanţii şi reclamanta nu au demonstrat că con-
troalele care se limitau la locurile de antrenament şi care
respectau momentele dedicate vieţii private erau sufici-
ente încât să realizeze obiectivele stabilite de către auto-
rităţile naţionale, confruntate cu dezvoltarea metodelor
de dopaj tot mai sofisticate şi la distanţe doarte scurte
de timp pe parcursul cărora pot fi depistate substanţele
interzise. Având în vedere pericolele stabilite de elemen-
tele dosarului şi dificultăţile întâmpinate la reducerea
efectivă a acestora, obligaţiile localizării impuse de nor-
mele de drept internaţional menţionate mai sus trebuiau
considerate justificate.
Fără a subestima impactul pe care îl au obligaţiile de
localizare asupra vieţii private a reclamanţilor şi a recla-
mantei, motivele de interes general care le impun au o
importanţă deosebită şi justifică restricţiile privind drep-
turile acordate acestora prin articolul 8 din Convenţie.
Reducerea sau suprimarea obligaţiilor de care s-au plâns
ei era de natură să sporească pericolele dopajului pentru
sănătatea lor şi a întregii comunităţi sportive, şi ar fi fost
contrară comuniunii europene şi internaţionale de vizi-
uni privind necesitatea efectuării de controale inopinate.
Statul reclamat a asigurat un echilibru corect între inte-
resele diferite în discuţie.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate). (Sursa: http://
hudoc.echr.coe.int)
7
 CEDO
DREPTUL LA RESPECTAREA VIEŢII PRIVATE ŞI DE FAMILIE
Cauza López Ribalda şi alţii c. Spaniei,
hotărârea din 9 ianuarie 2018
Concluzie: Încălcarea art. 8 § 1 din Convenţie
Satisfacţie echitabilă: 4000 Euro pentru fiecare
pentru prejudiciu moral
(cuvinte cheie: dreptul la respectarea vieţii private
şi de familie, supraveghere video, supermarket,
casier, angajator)
Situaţia de fapt:
Reclamanţii lucraseră în calitate de casieri la un su-
permarket. Pentru a investiga pierderile economice,
angajatorul lor a instalat camere de supraveghere vizi-
bile, cu privire la care reclamanţii fuseseră notificaţi, şi
camere ascunse, cu privire la care nu fuseseră anunţaţi.
Reclamanţii au fost concediaţi după ce au fost filmaţi sus-
trăgând anumite articole. În faţa Curţii Europene, aceştia
au susţinut, inter alia, că supravegherea video ascunsă
dispusă de către angajatorul lor le încălcase dreptul la
respectarea vieţii private protejat de articolul 8.
În drept, art. 8 § 1 din Convenţie
Înregistrarea video ascunsă a angajaţilor la locul de
muncă trebuia considerată o intruziune în viaţa lor pri-
vată. Aceasta presupunea documentarea înregistrată
şi care putea fi reprodusă a conduitei lor de la locul de
muncă pe care, fiind obligaţi în baza contractului de an-
gajare la lucru în acel loc, nu o puteau evita. Prin urmare,
prin implementarea acestor măsuri era vizată „viaţa pri-
vată” a reclamanţilor.
Deşi scopul articolului 8 era în mod esenţial unul de
a proteja persoana împotriva ingerinţelor arbitrare din
partea autorităţilor publice, el nu obliga doar statul să
se abţină de la asemenea ingerinţe: în afară de acest an-
gajament primordial cu caracter negativ, puteau fi inci-
dente obligaţii pozitive în vederea asigurării respectării
efective a vieţii private. Aceste obligaţii puteau implica
adoptarea de măsuri concepute să asigure respectarea
vieţii private până şi în sfera relaţiilor dintre persoane.
Prin urmare, Curtea a trebuit să examineze dacă în con-
textul obligaţiilor sale pozitive în baza articolului 8 statul
a asigurat un echilibru corect între dreptul reclamanţilor
la respectarea vieţii lor private şi interesul angajatorului
lor de a-şi proteja drepturile de organizare şi administra-
re ale proprietăţii sale, ca şi interesul public în adminis-
trarea corectă a justiţiei.
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
8
Supravegherea video ascunsă a casie­
rilor dintr-un supermarket de către
angajator
Convenţie, art. 8 § 1
Supravegherea video ascunsă avusese loc după ce a
fost constatată existenţa unor pierderi de către supervi-
zorul magazinului, fapt care prezenta o suspiciune justi-
ficată privind comiterea de furturi de către reclamanţi,
precum şi de către angajaţi şi clienţi. Informaţiile vizuale
obţinute presupuneau stocarea şi procesarea lor, acestea
fiind strâns legate de sfera privată a persoanelor. Acest
material a fost, aşadar, procesat şi examinat de mai mul-
te persoane care lucrau pentru angajatorul reclamanţilor
(între alţii, de către reprezentantul sindicatului şi de către
reprezentantul juridic al companiei) înainte ca reclaman-
ţii înşişi să fie informaţi despre existenţa înregistrărilor.
Legislaţia în vigoare la data evenimentelor conţinea
prevederi speciale privind protecţia datelor cu caracter
personal. Aşa cum au recunoscut-o tribunalele naţiona-
le, angajatorul reclamanţilor nu şi-a respectat obligaţia
de a-i informa pe subiecţii datelor despre existenţa unor
mijloace de colectare şi de procesare a datelor lor cu ca-
racter personal, cum prevedea legislaţia naţională. Mai
mult, Guvernul a reunoscut în mod special faptul că an-
gajaţii nu au fost informaţi despre instalarea unor mijloa-
ce de supraveghere ascunsă în mesele în care erau ţinuţi
banii sau despre drepturile de care beneficiază aceştia în
baza Legii privind protecţia datelor cu caracter personal.
În ciuda acestui fapt, tribunalele naţionale au consi-
derat că măsura fusese justificată (prin faptul că exista-
seră suspiciuni rezonabile privind existenţa unor furturi),
oportună raportat la scopul legitim urmărit şi necesară
şi proporţională, de vreme ce nu erau disponibile alte
măsuri la fel de efective pentru protejarea drepturilor
angajatorului, care să fi interferat mai puţin cu dreptul
reclamanţilor la respectarea vieţii lor private.
Situaţia din acest caz era una diferită faţă de cea din
decizia Curţii din Köpke v. Germania. În acest caz, legis-
laţia în vigoare stabilea în mod clar că fiecare colector
de date trebuia să-i informeze pe subiecţii datelor des-
pre existenţa unor mijloace de colectare şi de procesa-
re a datelor lor cu caracter personal. În situaţia în care
dreptul fiecărui subiect al datelor de a fi informat despre
existenţa, întinderea şi modul de supraveghere video

ascunsă era reglementat clar şi protejat de lege, recla-
manţii beneficiau de o aşteptare rezonabilă la protecţia
vieţii private. Mai mult, în acest caz şi spre deosebire de
Köpke, supravegherea video ascunsă nu reprezenta o
consecinţă a unei suspiciuni anterioare dovedite împotri-
va reclamanţilor şi, prin urmare, nu se referea la aceştia
în mod special, ci la întreg personalul care lucra la casele
de marcat, timp de mai multe săptămâni, fără vreo limi-
tă temporală şi pe parcursul tuturor orelor de muncă. În
Köpke, măsura supravegherii fusese una limitată în timp
– ea a durat două săptămâni – şi prin aceasta fuseseră
vizaţi doar doi angajaţi. Totuşi, în acest caz, decizia de a
întreprinde măsuri de supraveghere fusese bazată pe o
suspiciune generală împotriva întregului personal, date
fiind neregulile descoperite anterior de către administra-
torul magazinului.
În consecinţă, Curtea nu a putut împărtăşi opinia tri-
bunalelor naţionale privind proporţionalitatea măsurilor
adoptate de către angajator cu scopul legitim al garan-
tării interesului angajatorului în protejarea dreptului său
de proprietate. Supravegherea video efectuată de către
angajator, care a avut loc o perioadă de timp prelungită,
nu a respectat cerinţele prevăzute de legislaţia relevantă
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CEDO
şi, în particular, obligaţia de informare prealabilă, explici-
tă, precisă şi lipsită de ambiguitate a celor vizaţi despre
existenţa şi caracteristicile particulare ale unui sistem
care colectează date cu caracter personal. Drepturile an-
gajatorului puteau fi salvgardate, cel puţin într-un anu-
mit grad, prin alte mijloace, în special prin informarea
prealabilă a reclamanţilor, chiar dacă la modul general,
despre instalarea unui sistem de supraveghere video şi
prin oferirea informaţiilor pe care le prevede Legea pri-
vind protecţia datelor cu caracter personal.
Având în vedere cele menţionate mai sus şi în ciuda
marjei de apreciere a statului reclamat, tribunalele naţi-
onale au eşuat să asigure un echilibru corect ăntre drep-
tul reclamanţilor la respectarea vieţii lor private în baza
articolului 8 din convenţie şi interesul angajatorului lor la
protecţia dreptului său de proprietate.
Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).
Curtea a mai reţinut, în unanimitate, că nu a existat
nicio încălcare a articolului 6 § 1, în special, cu privire la
utilizarea de probe obţinute prin încălcarea articolului 8.
(Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)
9
 CEDO
Cauza Čeferin c. Sloveniei, hotărârea din 16
ianuarie 2018
Concluzie: Încălcarea art. 10 din Convenţie
Satisfacţie echitabilă: 800 Euro prejudiciu material;
2400 Euro prejudiciu moral
(cuvinte cheie: libertatea de exprimare, avocat,
sfidarea instanţei, procuror, expert martor, amendă)
Situaţia de fapt:
Reclamantul acţionase în calitate de apărător într-un
proces de omor. Acesta a fost amendat pentru sfidarea
instanţei în două seturi separate de proceduri, când a
criticat experţii martori şi procurorul în pledoariile sale
verbale şi scrise. În procedurile din faţa Curţii, reclaman-
tul s-a plâns de încălcarea dreptului său la libertatea de
exprimare.
În drept, art. 10 din Convenţie
Amenzile impuse în cazul reclamantului pentru sfida-
rea instanţei au echivalat cu o ingerinţă în libertatea sa
de exprimare, ingerinţă care fusese prevăzută de lege
(secţiunea 78(1) din Legea procedurii penale) şi urmărise
scopul legitim al menţinerii autorităţii puterii judecăto-
reşti şi al protecţiei reputaţiei şi drepturilor participanţi-
lor la proceduri.
Cu privire la caracterul necesar într-o societate demo-
cratică al ingerinţei, Curtea a reţinut că tribunalele naţio-
nale nu au furnizat motive relevante şi suficiente pentru a
justifica limitarea libertăţii de exprimare a reclamantului
şi au eşuat, astfel, să asigure, în baza criteriilor stabilite în
jurisprudenţa Curţii, echilibrul corect între, pe de o par-
te, nevoia de a proteja autoritatea judiciarului şi reputa-
ţia participanţilor la proceduri şi, pe de altă parte, nevoia
de a proteja libertatea de exprimare a reclamantului.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a analizat
următorii factori.
(a) Reclamantul a făcut afirmaţiile imputate în capaci-
tatea sa de avocat al unui inculpat acuzat de comiterea a
trei omoruri. Afirmaţiile sale au fost făcute într-un for în
care era firesc ca drepturile clientului său să fie apărate
cu vehemenţă. Mai mult, acestea se limitaseră la sala de
judecată, spre deosebire de, spre exemplu, vociferarea
unei critici la adresa unui judecător în media. În ambele
seturi de proceduri privind sidarea instanţei, tribunale-
le naţionale au eşuat să analizeze afirmaţiile reclaman-
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
10
LIBERTATEA DE EXPRIMARE
Decizia de a sancţiona un apărător
pentru sfidarea instanţei, atunci când a
criticat procurorul şi experţii martori
Convenţie, art. 10
tului prin prisma contextului şi a formei în care au fost
exprimate.
(b) Tribunalele naţionale nu au părut să fi acordat o
protecţie sporită afirmaţiilor imputate care aveau ca ţin-
tă acţiunile procurorului. Totuşi, regula potrivit căreia în-
tinderea criticii acceptabile putea fi mai mare în anumite
circumstanţe cu privire la funcţionarii publici, spre deo-
sebire de persoanele private se aplica a fortiori criticilor
adresate procurorului de către acuzat. De asemenea, dat
fiind faptul că aceştia acţionau în calitatea lor oficială şi
având în vedere posibilul impact al opiniei lor pentru re-
zultatul procedurilor penale, experţii martori trebuiau să
tolereze criticile referitoare la îndeplinirea sarcinilor lor.
(c) Afirmaţiile imputate nu puteau fi interpretate drept
atacuri personale gratuite sau considerate ca având uni-
ca intenţie de a insulta experţii, procurorul sau instanţa.
Nici nu puteau fi considerate, a priori, ca neavând vreo
bază. În special, acestea au avut o bază în faptele pe care
le-a prezentat reclamantul pentru a contesta credibili-
tatea experţilor şi nedivulgarea rezultatelor testului cu
detectorul de minciuni. Dacă aceste fapte erau suficien-
te pentru a justifica afirmaţiile imputate era o problemă
care trebuia analizată în mod adecvat de către tribunale-
le naţionale.
(d) Majoritatea afirmaţiilor imputate fuseseră expri-
mate în mod verbal şi nu a existat niciun indiciu că jude-
cătorii care au judecat cauza au reacţionat la critici. Mai
mult, fusese surprinzător că reclamantului nu i s-a acor-
dat nicio posibilitate să explice sau să se apere înainte de
a-i fi aplicate amenzile. În această privinţă, Curtea a sub-
liniat obligaţia tribunalelor şi a judecătorului care prezida
şedinţa de a desfăşura procedurile de o manieră care să
asigure conduita adecvată a părţilor şi, dincolo de toate,
caracterul echitabil al procesului – decât să examineze în
procedurile subsecvente oportunitatea afirmaţiilor părţii
făcute în sala de judecată.
Concluzie: încălcare (şase voturi la unu).(Sursa: http://
hudoc.echr.coe.int)

Cauza Magyar Kétfarkú Kutya Párt c. Ungariei,
hotărârea din 23 ianuarie 2018
Concluzie: Încălcarea art. 10 din Convenţie
Satisfacţie echitabilă: 330 Euro pentru prejudiciu
moral
(cuvinte cheie: libertatea de exprimare, partid
politic, amendă, vot)
Situaţia de fapt:
În 2016, în Ungaria a avut loc un referendum legat de
planul Uniunii Europene de transfer al refugiaţilor. Chiar
înainte de referendum, reclamantul, un partid politic, a
pus la dispoziţia votanţilor un program pentru telefonul
mobil pe care aceştia îl puteau utiliza pentru a încărca şi
distribui către public, sub anonimat, fotografii cu buleti-
nele lor de vot. Ca urmare a depunerii unor plângeri de
către o persoană privată la Comisia Electorală Naţională,
reclamantul a fost amendat pentru încălcarea principiilor
corectitudinii şi al secretului alegerilor.
În faţa Curţii Europene, reclamantul s-a plâns că im-
punerea unei amenzi i-a încălcat dreptul la libertatea de
exprimare, aşa cum este garantat acesta de articolul 10.
În drept, art. 10 din Convenţie
Programul pentru telefonul mobil a fost conceput de
către reclamant pentru ca votanţii să distribuie, prin in-
termediul tehnologiilor informaţionale şi de comunicare,
opinii prin fotografii anonime ale buletinelor de vot ne-
valide. Cererea avea, aşadar, o valoare comunicativă şi
constituia o exprimare cu privire la o problemă de interes
public, protejată de articolul 10. În consecinţă, amenda a
constituit o ingerinţă în dreptul reclamantului la liberta-
tea de exprimare. Problema din faţa Curţii era dacă inge-
rinţa urmărise un scop legitim.
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CEDO
LIBERTATEA DE EXPRIMARE
Amendă impusă unui partid politic
pentru punerea la dispoziţia votanţilor
a unui program pentru telefonul mobil
care să le permită distribuirea de
fotografii sub anonimat ale buletinelor
lor de vot
Convenţie, art. 10
Guvernul a susţinut că scopul măsurii întreprinse îm-
potriva reclamantului fusese să asigure desfăşurarea or-
donată a procedurii de vot şi utilizarea corectă a buleti-
nelor de vot, pentru „protecţia drepturilor altora”.Kúria
(Curtea Supremă) a subliniat că identităţile votanţilor
nu puteau fi descoperite prin fotografiile încărcate sub
anonimat şi că deşi publicarea fotografiilor cu buletinele
de vot în programul pentru telefonul mobil a constituit o
încălcare a principiului exercitării corecte a drepturilor,
ea nu a avut vreo repercusiune în privinţa desfăşurării
corecte a alegerilor. Curtea nu a identificat niciun mo-
tiv pentru a reţine altfel şi a fost convinsă că conduita
reclamantului nu a afectat caracterul secret sau corect
al referendumului. De vreme ce era adevărat că autori-
tăţile naţionale au stabilit că utilizarea buletinelor de vot
pentru alte scopuri decât votarea încălca secţiunea 2 (1)
(e) din Legea privind procedura electorală, Guvernul nu a
stabilit în mod convingător vreo legătură între acest prin-
cipiu al dreptului naţional şi scopurile enumerate în mod
exhaustiv în paragraful 2 al articolului 10. Sancţiunea im-
pusă reclamantului nu a respectat, aşadar, cerinţele arti-
colului 10 § 2 din Convenţie.
Concluzie: încălcare (unanimitate). (Sursa: http://hu-
doc.echr.coe.int)
11
 CEDO
Cauza Ciocodeică c. României, hotărârea din 16
ianuarie 2018
Concluzie: Neîncălcarea art. 13 din Convenţie
(cuvinte cheie: dreptul la un recurs efectiv,
debitor)
Situaţia de fapt:
Reclamanta s-a plâns în baza articolelor 6, 13 şi a ar-
ticolului 1 din Protocolul nr. 1 de faptul că statul a eşuat
să o asiste în mod efectiv la punerea în executare a unei
hotărâri definitive în favoarea sa şi că nu a avut parte de
un remediu efectiv în acest sens.
În drept, art. 13 din Convenţie
Curtea a examinat deja cereri similare cu cea a recla-
mantei, formulate de către reclamanţi care au susţinut
că statul român a eşuat să-i asiste în mod efectiv la ob-
ţinerea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti
definitive naţionale pronunţate în favoarea lor, împotriva
unor părţi private. În majoritatea redusă a acestor cazuri
cazuri, Curtea a constatat existenţa unei încălcări a arti-
colului 6, reţinând că autorităţile statului (în special ser-
viciul executorilor judecătoreşti) au eşuat să acţioneze în
mod diligent şi într-un termen adecvat pentru a asista
reclamanţii la punerea în executare a hotărârilor. Totuşi,
în alte cazuri referitoare la procedurile de punere în exe-
cutare în care debitorul era parte privată, Curtea a reţi-
nut fie că obligaţiile statului prevăzute de articolul 6 § 1
şi de articolul 1 din Protocolul nr. 1 au fost respectate, fie
că reclamanţii înşişi nu au manifestat suficientă diligenţă
în realizarea cererilor lor.
Statul reclamat a implementat o serie de amenda-
mente legislative semnificative care vizau, în special, (i)
procedura de punere în aplicare reglementată de noul
Cod de procedură civilă, care a intrat în vigoare pe 15
februarie 2013, (ii) sistemul public de asistenţă juridică,
amendat în 2008, şi (iii) cadrul legal care reglementează
activităţile executorilor judecătoreşti, inclusiv implemen-
tarea, în 2014, a fondului de indemnizare a executorilor
judecătoreşti. Toate aceste amendamente urmăreau să
îmbunătăţească mecanismul de punere în executare în
general. Jurisprudenţa naţională la care a făcut trimitere
Guvernul, ca şi opiniile juridice exprimate de un număr
consistent de către tribunalele naţionale din întreaga
ţară cu privire la suficienţa şi eficienţa măsurilor dispo-
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
12
DREPTUL LA UN RECURS EFECTIV
Remediu efectiv. Presupusul eşec al
statului de a pune în executare o hotă­
râre definitivă împotriva unui debitor
privat
Convenţie, art. 13
nibile pentru creditorii părţilor private în vederea punerii
în executare a hotărârilor neexecutate reprezentau pro-
be sigure privind ameliorarea mecanismului de punere
în executare în general.
Noile prevederi legislative reglementau în mod expres
faptul că statul sau alte autorităţi relevante trebuiau să-i
sprijine pe executorii judecătoreşti, oferindu-le informa-
ţiile sau ajutorul cerute în procedura de punere în exe-
cutare, atunci când era nevoie. Dacă acestea ar fi omis
să procedeze astfel, ar fi fost pasibile de aplicarea unei
amenzi sau de plata unei compensaţii pentru prejudiciul
provocat prin punerea întârziată în executare. Totodată,
procedurile de punere în executare erau mai uşor acce-
sibile pentru creditori ca urmare a îmbunătăţirilor ope-
rate în sistemul public de asistenţă judiciară. Mai mult,
procedurile de punere în executare trebuiau desfăşurate
în termene mai stricte şi mai scurte, pe când amenzile
pe care le puteau impune tribunalele autorităţilor care
nu se conformau crescuseră. Legea prevedea, de aseme-
nea, garanţii împotriva abuzului sau a relei-credinţe din
partea debitorilor sau a executorilor judecătoreşti, care
erau descurajaţi să se sustragă de la procedurile existen-
te prin utilizarea excesivă a suspendării procedurilor de
punere în executare sau a excepţiilor nefondate la pune-
rea în executare.
Prin urmare, s-a putut considera că Guvernul şi-a înde-
plinit obligaţia de control a situaţiei şi că a oferit dovenzi
suficiente din jurisprudenţa naţională pentru a demon-
stra că remediile efective au fost implementate şi/sau au
devenit mai uşor accesibile pentru creditori în încercările
lor de a pune în aplicare hotărârile.
În acest caz, Curtea a reţinut, în baza faptelor, că re-
clamanta a eşuat să facă uz în mod adecvat de reme-
diile adecvate relevante pentru cazul ei şi că a permis,
prin inacţiunea sa, încetarea procedurilor de punere în
executare.
Concluzie: nicio încălcare (unanimitate). (Sursa: http://
hudoc.echr.coe.int)

Cauza Khamtokhu şi Aksenchik c. Rusiei,
hotărârea din 24 ianuarie 2017
Concluzie: Neîncălcarea art. 14 din Convenţie
(cuvinte cheie: detenţiune pe viaţă, interzicerea
discriminării)
Situaţia de fapt:
Art. 57 din Codul penal rus prevede că detenţiunea pe
viaţă poate fi aplicată pentru săvârşirea unor infracţiuni
deosebit de grave. Cu toate acestea, o astfel de pedeap-
să nu poate fi impusă nici femeilor, nici bărbaţilor care,
la momentul săvârşirii infracţiunii, nu au împlinit vârsta
de 18 ani sau care, în momentul pronunţării verdictului,
au împlinit vârsta de 65 de ani. Curtea Constituţională a
declarat dintotdeauna inadmisibile contestaţiile privind
incompatibilitatea acestei dispoziţii din Codul penal cu
interzicerea constituţională a discriminării, justificând
această diferenţă de tratament în special prin necesita-
tea de a ţine seama, la stabilirea pedepsei, de vârsta şi
de caracteristicile sociale şi fiziologice ale persoanelor în
cauză, pe baza principiilor justiţiei şi ale umanităţii.
În faţa Curţii, reclamanţii, doi bărbaţi adulţi condam-
naţi la închisoare pe viaţă pentru săvârşirea de infracţi-
uni, s-au plâns în baza art. 14 din Convenţie coroborat
cu art. 5 că au fost supuşi unui tratament discriminatoriu
în comparaţie cu alte categorii de persoane condamnate
pentru care legea exclude detenţiunea pe viaţă.
În drept, art. 14 coroborat cu art. 5 din Convenţie
a) Aplicabilitate - Art. 5 din Convenţie nu interzice im-
punerea detenţiunii pe viaţă atunci când o astfel de pe-
deapsă este prevăzută de legislaţia naţională. Totuşi, in-
terzicerea discriminării, consacrată de art. 14, depăşeşte
exercitarea drepturilor şi a libertăţilor pe care fiecare stat
este obligat să le garanteze prin Convenţie şi protocoa-
lele acesteia, aplicându-se şi drepturilor adiţionale, care
ţin de domeniul de aplicare general al oricărui articol din
Convenţie, pe care statul a decis din proprie iniţiativă să
le protejeze. Astfel, situaţiile în care legislaţia naţională
exclude anumite categorii de deţinuţi de la pedeapsa de-
tenţiunii pe viaţă intră sub incidenţa art. 5 § 1, în scopul
aplicabilităţii art. 14 coroborat cu această dispoziţie.
Art. 57 din Codul penal rus stabileşte o politică în ma-
teria stabilirii pedepselor care, în ceea ce priveşte deten-
ţiunea pe viaţă, instituie un tratament diferenţiat bazat
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CEDO
INTERZICEREA DISCRIMINĂRII
Tratament discriminatoriu în compa­
raţie cu alte categorii de persoane
con­damnate pentru care legea exclude
de­tenţiunea pe viaţă
Convenţie, art. 14, art. 5
pe sex şi vârstă, aceste două elemente constituind mo-
tive de discriminare interzise de art. 14 din Convenţie.
În consecinţă, art. 14 din Convenţie coroborat cu art.
5 se aplică în speţă.
b) Observaţie – Politica stabilirii pedepselor prin care
sunt excluşi femeile, minorii şi persoanele care au împli-
nit vârsta de 65 de ani de la detenţiunea pe viaţă impli-
că o diferenţă de tratament bazată pe sex şi pe vârstă.
Scopul declarat al Guvernului de a promova principiile
dreptăţii şi umanităţii prin luarea în considerare a vârstei
şi a „caracteristicilor fiziologice” ale diferitelor categorii
de infractori poate fi considerat legitim în scopul stabilirii
pedepselor şi al aplicării art. 14 coroborat cu art. 5 § 1.
În ceea ce priveşte proporţionalitatea, detenţiunea
pe viaţă este rezervată, în Codul penal rus, pentru une-
le infracţiuni deosebit de grave, pentru care instanţa de
fond, după ce a luat în considerare toate circumstanţele
agravante şi atenuante, a considerat că pedeapsa cu în-
chisoarea pe viaţă este singura pedeapsă pe măsura fap-
tei. Prin urmare, detenţiunea pe viaţă nu este aplicată
în mod obligatoriu sau automat pentru orice infracţiu-
ne, oricât de gravă ar fi aceasta. Deciziile luate la finalul
proceselor reclamanţilor erau întemeiate pe faptele din
cauzele acestora, iar pedeapsa aplicată rezulta din apli-
carea individualizată a dreptului penal de către instanţa
de fond, a cărei putere discreţionară de a alege pedeap-
sa corespunzătoare nu era limitată. În aceste condiţii, şi
ţinând seama de obiectivele de ordin penologic de pro-
tecţie socială şi de descurajare la nivel colectiv şi indivi-
dual, pedepsele cu detenţiunea pe viaţă aplicate recla-
manţilor nu apar arbitrare sau abuzive. În plus, părţile
în cauză vor putea solicita liberarea condiţionată, după
executarea a 25 de ani, cu condiţia să fi respectat în to-
talitate normele din penitenciar, astfel că prezenta speţă
nu ridică nicio problemă comparabilă cu cele apărute în
hotărârile Vinter şi alţii împotriva Regatului Unit [(MC),
nr. 66069/09 şi alte două, 9 iulie 2013 Nota de informa-
re nr. 165] sau, mai recent, Murray împotriva Olandei
[(MC), nr. 10511/10, 26 aprilie 2016, Nota de informare
nr. 195].
13
 CEDO

i) Diferenţă de tratament pe motive de vârstă – Curtea ***

nu are niciun motiv să pună în discuţie problema diferen-
Este normal ca autorităţile naţionale, care trebuie, de
ţei de tratament aplicat reclamanţilor comparativ cu cel
asemenea, să ia în considerare, în limitele competenţe-
aplicat infractorilor minori. Excluderea acestora de la de-
lor lor, interesele societăţii în ansamblu, să aibă o largă
tenţiunea pe viaţă este în acord cu abordarea comună a
putere de apreciere atunci când sunt solicitate să se pro-
sistemelor juridice ale statelor contractante în ansamblu.
nunţe asupra unor probleme sensibile, cum ar fi politi-
Această excludere respectă în aceeaşi măsură normele
cile penale. De vreme ce problemele delicate ridicate în
internaţionale în materie şi, evident, are scopul de a fa-
speţă ating domenii în care statele membre nu împărtă-
cilita îndreptarea infractorilor minori. Curtea consideră
şesc aceleaşi vederi (exceptând excluderea infractorilor
că în cazul în care infractorii minori trebuie să răspundă
minori de la detenţiunea pe viaţă) şi în care, în general,
pentru faptele lor, oricât de grave, acest lucru trebuie
dreptul pare să treacă printr-o fază de tranziţie, este ne-
făcut într-un mod care să ţină cont de imaturitatea lor
cesar să se dea o marjă largă de apreciere autorităţilor
mentală şi emoţională prezumată, precum şi de mai ma-
din fiecare stat.
rea lor maleabilitate şi de capacitatea lor de îndreptare
şi de reintegrare. Rezultă prin urmare că este dificil de criticat legiuito-
rul rus pentru că a decis să excludă, într-un mod care re-
În ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport
flectă evoluţia societăţii în materie, unele grupuri de in-
cu infractorii ce au împlinit vârsta de 65 de ani, Curtea
fractori de la detenţiunea pe viaţă. O astfel de excludere
nu vede niciun motiv pentru a considera că dispoziţia
reprezintă, evaluând toate aspectele, un progres social
relevantă din dreptul intern, care exclude această cate-
în materie de penologie. Neavând un numitor comun în
gorie de persoane de la închisoarea pe viaţă, este lipsi-
ceea ce priveşte aplicarea detenţiunii pe viaţă, autorită-
tă de o justificare obiectivă şi rezonabilă. Scopul acestei
ţile ruse nu şi-au depăşit marja de apreciere.
dispoziţii coincide, în principiu, cu interesele subiacente
ale posibilităţii de a solicita liberarea condiţionată după În fine, chiar dacă statul pârât are în mod vădit posibi-
executarea a 25 de ani în cazul infractorilor adulţi de litatea, în scopul promovării principiilor dreptăţii şi uma-
sex masculin ce nu au împlinit 65 de ani, astfel cum este nităţii, să extindă la toate categoriile de infractori exclu-
cazul reclamanţilor, descrisă în hotărârea Vinter drept derea detenţiunii pe viaţă, nu este obligat la aceasta în
o abordare comună în sistemele juridice naţionale în temeiul Convenţiei, aşa cum este interpretată în prezent
care detenţiunea pe viaţă poate fi aplicată. Faptul că o de către Curte. Mai mult, având în vedere punerea în
pedeapsă cu închisoare pe viaţă poate fi compresibilă practică a detenţiunii pe viaţă în Federaţia Rusă, în ceea
dobândeşte mai multă importanţă pentru infractorii în ce priveşte atât modurile de aplicare cât şi posibilitatea
vârstă dacă dorim să evităm ca perspectivele de eliberare unei revizuiri ulterioare, precum şi interesele societăţii
să nu devină pentru aceştia o simplă posibilitate iluzorie. în ansamblu, cu condiţia ca acestea să fie compatibi-
le cu Convenţia şi cu larga marjă de apreciere pe care
ii) Diferenţă de tratament în funcţie de sex – Curtea ia
aceasta o recunoaşte statului pârât în acest domeniu,
act de diferitele instrumente europene şi internaţionale
Curtea consideră că există un raport proporţional rezo-
care se ocupă cu nevoile de protecţie a femeilor împotri-
nabil între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit.
va violenţelor bazate pe sex, abuzului şi hărţuirea sexu-
Astfel, excluderile în litigiu nu constituie o diferenţă de
ală în mediul penitenciar, precum şi cu necesitatea de a
tratament interzisă. Pentru a concluziona astfel, Curtea
proteja femeile gravide şi mamele. Guvernul a prezentat
a luat în considerare pe deplin necesitatea de a interpre-
statistici care indică o diferenţă considerabilă între nu-
ta Convenţia într-un mod armonios şi în conformitate cu
mărul total de deţinuţi de sex masculin şi numărul total
spiritul său general.
al femeilor deţinute şi a subliniat, de asemenea, numărul
relativ mic de deţinuţi condamnaţi la închisoare pe viaţă. Concluzie: neîncălcare pe motive de vârstă (şaispreze-
Nu este de competenţa Curţii să revină asupra evaluării ce voturi contra unu); neîncălcare pe motive de sex (zece
efectuate de către autorităţile naţionale a datelor aflate voturi contra şapte). (Sursa: http://hudoc.echr.coe.int)
în posesia lor sau asupra raţionamentului de ordin pe-
nologic pe care aceste date caută să-l sprijine. În circum-
stanţele specifice ale cauzei, Curtea dispune de o bază
suficientă pentru a concluziona că există un interes ge-
neral care justifică excluderea femeilor de la detenţiunea
pe viaţă printr-o regulă globală.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing

14
 CJUE

TITLU EXECUTORIU

CJUE, Grzegorz Chudaś, Irena Chudaś
împotriva DA Deutsche Allgemeine Versicherung
Aktiengesellschaft, Hotărârea din 14 decembrie
2017
(cuvinte cheie: cooperare judiciară, titlu executoriu,
cheltuieli de judecată, exequatur, creanţă
necontestată, proprietate)
Titlu executoriu european pentru cre­
anţele necontestate. Titluri exe­cutorii
care pot fi certificate ca titlu executoriu
european. Decizie privind cuantumul
cheltuielilor de judecată cuprinsă într
o hotărâre care nu priveşte o creanţă
necontestată. Excludere

Regulamentul (CE) nr. 805/2004

În cauza de faţă, Curtea a stabilit următoarele:

Articolul 4 punctul 1 şi articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului
din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate trebuie interpre-
tate în sensul că o decizie executorie privind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într o hotărâre care nu
priveşte o creanţă necontestată, nu poate fi certificată ca titlu executoriu european.
Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea articolului 4 punctul 1 şi a articolului 7 din Regulamentul
(CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu
European pentru creanţele necontestate (JO 2004, L 143, p. 15, Ediţie specială, 19/vol. 7, p. 3).
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Grzegorz Chudaś şi doamna Irena Chudaś, pe de
o parte, şi DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktiengesellschaft, pe de altă parte, în legătură cu o cerere având ca
obiect certificarea ca titlu executoriu european a unei decizii privind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într
o hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată.

Litigiul principal şi întrebarea preliminară Aktiengesellschaft să le plătească cheltuieli de judecată

Întrucât domnul şi doamna Chudaś au sesizat Sąd
Rejonowy Poznań-Grunwald i Jeżyce w Poznaniu
(Tribunalul Districtual Poznań-Grunwald şi Jeżyce din
Poznań, Polonia) cu o acţiune în constatarea dobândirii
dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, această
instanţă a invitat DA Deutsche Allgemeine Versicherung
Aktiengesellschaft, cu sediul în Oberursel (Germania), să
intervină în procedură în calitate de pârâtă.
O copie a actului de sesizare a instanţei, împreună cu
o traducere în limba germană, precum şi citaţia pentru
şedinţa din 18 mai 2016 au fost transmise prin poştă,
la 30 martie 2016, societăţii DA Deutsche Allgemeine
Versicherung Aktiengesellschaft, aceasta având posibi-
litatea de a formula observaţii în termen de 30 de zile.
Societatea respectivă nu a depus observaţii şi nici nu s a
înfăţişat la şedinţă.
În aceste împrejurări, la 18 mai 2016, Sąd Rejonowy
Poznań-Grunwald i Jeżyce w Poznaniu (Tribunalul Dis­
trictual Poznań-Grunwald şi Jeżyce din Poznań, Polonia)
a pronunţat o hotărâre în lipsă prin care a constatat că
domnul şi doamna Chudaś au dobândit dreptul de pro-
prietate asupra autovehiculului în litigiu şi, în conse-
cinţă, a obligat DA Deutsche Allgemeine Versicherung
în cuantum de 3 900 de zloţi polonezi (PLN) (aproximativ
921 de euro).
La 4 iulie 2016, o copie a hotărârii menţionate, tra-
dusă în limba germană, a fost comunicată prin poştă
societăţii DA Deutsche Allgemeine Versicherung Aktien­
gesellschaft, la sediul social al acesteia, cu precizarea că
are posibilitatea de a formula opoziţie în termen de două
săptămâni, precum şi posibilitatea de a introduce o con-
testaţie privind cheltuielile de judecată în termen de o
săptămână.
Întrucât DA Deutsche Allgemeine Versicherung
Aktiengesellschaft nu a formulat o cale de atac împotriva
hotărârii din 18 mai 2016, aceasta a rămas definitivă la
19 iulie 2016.
La 11 octombrie 2016, domnul şi doamna Chudaś au
iniţiat procedura principală având ca obiect certificarea
ca titlu executoriu european a părţii din hotărârea din 18
mai 2016 privind cheltuielile de judecată.
Instanţa de trimitere exprimă, în esenţă, îndoieli cu
privire la aspectul dacă o astfel de cerere intră în dome-
niul de aplicare al Regulamentului nr. 805/2004.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing

15
 CJUE
Ea susţine, în această privinţă, că din interpretarea li-
terală a articolului 7 din Regulamentul nr. 805/2004, în
special din utilizarea termenilor „de asemenea”, ar putea
să rezulte că un certificat de titlu executoriu european ar
putea fi emis, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată,
numai atunci când hotărârea pe fond priveşte o creanţă
necontestată şi poate fi certificată ea însăşi ca titlu exe-
cutoriu european.
În schimb, potrivit instanţei de trimitere, nu poa-
te fi exclus ca o analiză teleologică a dispoziţiilor
Regulamentului nr. 805/2004 să conducă la concluzia că
deciziile privind cheltuielile de judecată pot constitui ho-
tărâri care privesc creanţe necontestate, ceea ce justifică
certificarea ca titlu executoriu european, în conformitate
cu regulamentul menţionat.
În aceste condiţii, Sąd Rejonowy Poznań-Grunwald
i Jeżyce w Poznaniu (Tribunalul Districtual Poznań-
Grunwald şi Jeżyce din Poznań, Polonia) a hotărât să sus-
pende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea
întrebare preliminară: tuieli, cu excepţia cazului în care, în cursul procedurii în
„Articolul 4 punctul 1 coroborat cu articolul 7 din
Regulamentul […] nr. 805/2004 […] trebuie interpretat
în sensul că o decizie privind cheltuielile de judecată,
cuprinsă într o hotărâre prin care se constată existenţa
unui drept, poate să fie certificată ca titlu executoriu
european?”
Cu privire la întrebarea preliminară
Prin intermediul întrebării adresate, instanţa de trimi-
tere solicită în esenţă să se stabilească dacă articolul 4
punctul 1 şi articolul 7 din Regulamentul nr. 805/2004
trebuie interpretate în sensul că o decizie executorie pri-
vind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într o
hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată, poate
fi certificată ca titlu executoriu european.
Instanţa de trimitere ridică problema dacă acţiunea
principală intră în domeniul de aplicare al acestui regu-
lament, în măsura în care hotărârea a cărei certificare ca
titlu executoriu european o solicită domnul şi doamna
Chudaś vizează numai partea consacrată cheltuielilor de
judecată dintr o hotărâre care, la rândul său, din cauza
obiectului său principal, şi anume constatarea existenţei
unui drept de proprietate, nu este executorie şi, prin ur-
mare, nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului
menţionat.
Domeniul de aplicare material al Regulamentului
nr. 805/2004 rezultă printre altele din dispoziţiile artico-
lului 2 alineatul (1) coroborate cu cele ale articolului 3
alineatul (1), precum şi cu cele ale articolului 4 punctul 2
din acest regulament, potrivit cărora acesta se aplică în
materie civilă şi comercială, hotărârilor judecătoreşti,
tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice privind creanţe
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
16
necontestate, acestea din urmă fiind definite ca un drept
la o sumă de bani determinată care a devenit exigibilă
sau a cărei dată scadentă a fost indicată în aceste hotă-
râri, tranzacţii judiciare sau acte autentice.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să poată fi cer-
tificată, în conformitate cu articolul 6 din regulamentul
menţionat, ca titlu executoriu european, aceasta trebuie
să privească o creanţă necontestată şi să îndeplinească
anumite condiţii precizate în cuprinsul articolului respec-
tiv. Una dintre condiţiile acestei certificări este cea pre-
văzută în cuprinsul articolului menţionat la alineatul (1)
litera (a), şi anume ca hotărârea să fie executorie potrivit
dreptului statului membru de origine.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Regula­
mentul nr. 805/2004 prevede dispoziţii specifice. Potrivit
articolului 7 din acesta, în cazul în care o hotărâre jude-
cătorească cuprinde o hotărâre executorie privind chel-
tuielile de judecată, aceasta se certifică de asemenea, ca
titlu executoriu european în ceea ce priveşte aceste chel-
justiţie, debitorul s a opus în mod special obligaţiei sale
de a şi asuma cheltuielile respective, în conformitate cu
legislaţia statului membru de origine.
Din modul de redactare a acestei din urmă dispoziţii
reiese, astfel cum au arătat în mod întemeiat guvernul
polonez şi Comisia Europeană, că o decizie privind chel-
tuielile de judecată nu este considerată o hotărâre au-
tonomă în cadrul Regulamentului nr. 805/2004, în mă-
sura în care acesta se aplică unor asemenea cheltuieli
numai atunci când ele sunt incluse, în mod accesoriu,
într o hotărâre principală. Astfel, utilizarea termenilor
„de asemenea” în modul de redactare a articolului 7 din
acest regulament indică faptul că o „hotărâre executorie
privind cheltuielile de judecată” este certificată ca titlu
executoriu european numai atunci când hotărârea prin-
cipală priveşte, în conformitate cu obiectul regulamentu-
lui menţionat anterior, o creanţă necontestată.
Această concluzie nu poate fi repusă în discuţie de dis-
poziţiile articolului 4 din Regulamentul nr. 805/2004, inti-
tulat „Definiţii”. În această privinţă, este adevărat, pe de
o parte, că articolul 4 punctul 1 din acest regulament de-
fineşte o „hotărâre judecătorească” drept orice hotărâre
pronunţată de o instanţă judecătorească dintr un stat
membru, inclusiv, printre altele „stabilirea de către gre-
fier a sumei reprezentând cheltuielile de judecată”. Pe de
altă parte, o hotărâre executorie cu privire la cheltuielile
de judecată constituie, în principiu, o „creanţă”, în sen-
sul definiţiei acestei noţiuni care figurează la articolul 4
punctul 2 din regulamentul menţionat.
Totuşi, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 29
din prezenta hotărâre, în temeiul dispoziţiilor specifice
referitoare la cheltuielile de judecată prevăzute la arti-
colul 7 din Regulamentul nr. 805/2004, o decizie privind
cuantumul unor asemenea cheltuieli nu poate fi certifi-

cată ca titlu executoriu european independent de o hotă-
râre principală privind o creanţă necontestată. În măsura
în care decizia privind aceste cheltuieli este legată în mod
intrinsec de rezultatul acţiunii principale care, prin ea în-
săşi, justifică certificarea unei hotărâri ca titlu executoriu
european, definiţiile prevăzute la articolul 4 din acest
regulament nu pot afecta aplicabilitatea însăşi a regula-
mentului menţionat.
În măsura în care instanţa de trimitere ridică proble-
ma dacă obiectivele Regulamentului nr. 805/2004 ar
putea să conducă la o concluzie diferită, trebuie amin-
tit că obiectivul principal al acestui instrument este, în
conformitate cu articolul 1 din regulamentul menţionat,
crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele
necontestate în vederea asigurării, prin intermediul sta-
bilirii unor standarde minime, a liberei circulaţii a hotă-
rârilor judecătoreşti, a tranzacţiilor judiciare şi a actelor
autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să
se recurgă la o procedură intermediară în statul membru
de executare înainte de recunoaştere şi de executare.
Totuşi, considerând că condiţiile de aplicare a mecanis-
mului derogatoriu de la regimul comun al recunoaşterii
hotărârilor instituit prin acest regulament sunt de strictă
interpretare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15
martie 2012, G, C 292/10, EU:C:2012:142, punctul 64),
acest obiectiv nu poate repune în discuţie interpretarea
domeniului de aplicare al regulamentului respectiv care
rezultă din articolul 7 din acesta.
În speţă, reiese din decizia de trimitere că acţiunea
principală aflată la originea procedurii principale privea
o cerere de declarare a existenţei unui drept asupra unui
bun mobil, în speţă un autovehicul, iar nu o creanţă ne-
contestată. Întrucât o astfel de acţiune nu intră în dome-
niul de aplicare al Regulamentului nr. 805/2004, o deci-
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CJUE
zie privind cuantumul cheltuielilor de judecată aferente
acestei acţiuni nu poate fi nici ea certificată ca titlu exe-
cutoriu european în temeiul acestui regulament.
În lumina ansamblului consideraţiilor care precedă,
trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4
punctul 1 şi articolul 7 din Regulamentul nr. 805/2004
trebuie interpretate în sensul că o decizie executorie pri-
vind cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într
o hotărâre care nu priveşte o creanţă necontestată, nu
poate fi certificată ca titlu executoriu european.
Cu privire la cheltuielile de judecată
Întrucât, în privinţa părţilor din litigiul principal, proce-
dura are caracterul unui incident survenit la instanţa de
trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe
cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efec-
tuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât
cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei
rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a şaptea) declară:
Articolul 4 punctul 1 şi articolul 7 din Regulamentul
(CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu
Executoriu European pentru creanţele necontestate tre-
buie interpretate în sensul că o decizie executorie privind
cuantumul cheltuielilor de judecată, cuprinsă într o hotă-
râre care nu priveşte o creanţă necontestată, nu poate fi
certificată ca titlu executoriu european.
17
 CJUE

ACHIZIŢII PUBLICE

CJUE, Compania Naţională de Administrare a Achiziţii publice. Fondul european de

Infrastructurii Rutiere SA împotriva Ministerului
Fondurilor Europene – Direcţia Generală
Managementul Fondurilor Externe, Hotărârea
din 6 decembrie 2017
(cuvinte cheie: achiziţii publice, Fondul european
de dezvoltare regională, Fondul de coeziune,
contract de finanţare, autostrăzi, neregularitate,
aplicarea legii în timp)
dez­voltare regională, Fondul social
eu­ro­pean şi Fondul de coeziune. Con­
tract de finanţare a construcţiei unei
au­tostrăzi încheiat cu Banca Euro­
pea­nă de Investiţii înainte de ade­r a­
rea statului membru la Uniunea Euro­
peană. Noţiunea «neregularitate» în
sensul Regulamentului nr. 1083/2006

Directiva 2004/18/CE, art. 15

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006

În cauza de faţă, Curtea a stabilit următoarele:

1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea proce-
durilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, în special articolul 15 litera
(c), trebuie interpretată în sensul că se opune ca reglementarea unui stat membru să prevadă, pentru o procedură
de atribuire a unui contract de achiziţii publice angajată ulterior datei aderării sale la Uniunea Europeană, în vede-
rea realizării unui proiect iniţiat pe baza unui contract de finanţare încheiat cu Banca Europeană de Investiţii ante-
rior aderării menţionate, aplicarea criteriilor specifice prevăzute de dispoziţiile Ghidului de atribuire a contractelor
de achiziţii publice al Băncii Europene de Investiţii care nu sunt conforme cu dispoziţiile acestei directive.
2) Articolul 9 alineatul (5) şi articolul 60 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie
2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social eu-
ropean şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că o
procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice precum cea în discuţie în litigiul principal, în care au fost
aplicate criterii mai restrictive decât cele prevăzute de Directiva 2004/18, nu poate fi considerată că a fost desfăşu-
rată în deplină conformitate cu dreptul Uniunii şi nu este eligibilă pentru o finanţare europeană nerambursabilă,
acordată retrospectiv.
Articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că utilizarea unor criterii de
precalificare a ofertanţilor mai restrictive decât cele prevăzute de Directiva 2004/18 constituie o „neregularitate”,
în sensul acestei dispoziţii, care justifică aplicarea unei corecţii financiare în temeiul articolului 98 din acest regula-
ment, în măsura în care nu se poate exclude ca o astfel de utilizare să fi avut o incidenţă asupra bugetului fondului
în cauză, aspect a cărui verificare revine instanţei de trimitere.
Cererea de decizie preliminară priveşte interpretarea articolului 15 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii
publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 116), precum şi a articolu-
lui 2 punctul 7, a articolului 9 alineatul (5) şi a articolului 60 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului
din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul
social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO 2006, L 210, p. 25, Ediţie
specială, 14/vol. 2, p. 64).
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii
Rutiere SA, fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA (denumită în continuare
„CNADNR”), pe de o parte, şi Ministerul Fondurilor Europene Direcţia Generală Managementul Fondurilor Externe
(România), pe de altă parte, în legătură cu o decizie a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional
Sectorial „Transport” (România) (denumită în continuare „AMPOST”) prin care se aplică o corecţie financiară din ca-
uza unei încălcări a Directivei 2004/18 în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice privind lucrări cofinanţate
iniţial de Banca Europeană de Investiţii (BEI), ulterior integral şi retrospectiv de Uniunea Europeană, în cadrul Fondului
european de dezvoltare regională (FEDER) şi al Fondului de coeziune.

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing

18

Litigiul principal şi întrebările preliminare
Proiectul de construcţie a autostrăzii Arad-Timişoara-
Lugoj a făcut iniţial obiectul unui contract de finanţare
încheiat la 23 decembrie 2003 între România, BEI şi auto-
ritatea contractantă a contractului de achiziţii publice de
lucrări în discuţie în litigiul principal, CNADNR.
Pe baza acestui contract, a fost încheiat un acord de
împrumut în vederea finanţării construcţiei mai multor
tronsoane de autostradă, între aceleaşi părţi, la 2 de-
cembrie 2004. Acest acord stipulează că „CNADNR va
respecta procedurile BEI privind achiziţionarea bunuri-
lor, asigurarea serviciilor şi angajarea lucrărilor pentru
proiect, [că] va purta negocieri şi va semna contracte
conform prevederilor [acestui contract de finanţare]”,
respectiv „prin organizarea de licitaţii internaţionale, ac-
cesibile ofertanţilor din toate ţările”.
În cadrul acestui acord de împrumut şi în scopul or-
ganizării atribuirii contractelor de lucrări de construcţie
a autostrăzii Arad–Timişoara–Lugoj, CNADNR a atribuit
un contract, la 28 februarie 2006, pentru a dispune de
serviciile de consultanţă necesare realizării documenta-
ţiilor de atribuire pentru lucrări. Deoarece la acea dată
România nu era stat membru al Uniunii, respectivele
documentaţii de atribuire au fost întocmite în conformi-
tate cu prevederile capitolului 3 din Ghidul BEI, intitulat
„Operaţiuni în afara Uniunii […]”.
Din decizia de trimitere reiese că, pe de o parte, pro-
cedura de achiziţie pentru atribuirea contractului de lu-
crări de construcţie a autostrăzii Arad–Timişoara–Lugoj
a fost demarată la 17 iulie 2007 sub formă de licitaţie
restrânsă cu precalificare, prin publicarea anunţului de
precalificare, şi, pe de altă parte, că acest contract a fost
atribuit la 15 decembrie 2008.
La 27 octombrie 2009, România a solicitat Comisiei ca
proiectul de construcţie a autostrăzii Arad–Timişoara–
Lugoj să beneficieze, în cadrul programului operaţional
sectorial „Transport 2007-2013”, de o finanţare retro-
spectivă în cadrul FEDER şi al Fondului de coeziune ca
„proiect major”, în sensul articolului 39 din Regulamentul
nr. 1083/2006.
Prin două decizii succesive, adoptate în anul 2010 şi,
respectiv, în anul 2014, Comisia a aprobat finanţarea
integrală a proiectului menţionat în cadrul FEDER şi al
Fondului de coeziune. Astfel, un contract de finanţare a
modificat sursa de finanţare a aceluiaşi proiect, pentru
ca acesta să beneficieze pe viitor de fonduri europene
nerambursabile în cadrul programului operaţional secto-
rial „Transport 2007-2013”.
În scopul rambursării cheltuielilor angajate de auto-
ritatea contractantă şi ţinând seama de recomandările
Comisiei privind respectarea reglementării Uniunii în
materia achiziţiilor publice în caz de finanţare retros-
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
CJUE
pectivă a unor proiecte, AMPOST a controlat dosarul de
atribuire a contractului de achiziţii publice de lucrări în
discuţie în litigiul principal. La încheierea acestui control,
autoritatea respectivă a constatat neregularităţi printr‑o
notă din 29 iunie 2015 şi a impus, printr‑o decizie din 24
august 2015, o corecţie financiară de 10 % din valoarea
cheltuielilor eligibile ale contractului de achiziţii de lu-
crări încheiat la 15 decembrie 2008.
AMPOST a motivat această corecţie financiară amin-
tind, în primul rând, că, pentru acordarea finanţării eu-
ropene nerambursabile unei operaţiuni, Comisia solici-
tă respectarea prevederilor directivelor în materie de
achiziţii publice în vigoare la data publicării invitaţiei de
participare la procedura de atribuire a contractului de
achiziţii publice respectiv. În această privinţă, autoritatea
menţionată a considerat că Directiva 2004/18 era aplica-
bilă procedurii de atribuire a contractului de achiziţii de
lucrări în discuţie în litigiul principal, întrucât aceasta a
fost lansată după aderarea României la Uniune. În al doi-
lea rând, AMPOST a arătat că trei criterii de precalificare
prevăzute de acest contract se dovedeau mai restricti-
ve decât cele prevăzute de Directiva 2004/18, şi anume,
primo, un criteriu referitor la situaţia personală a candi-
datului şi, în special, la antecedentele de neexecutare
a unor contracte, care ar încălca articolele 44 şi 45 din
Directiva 2004/18, secundo, un criteriu referitor la situa-
ţia financiară a candidatului, care ar fi contrar articolului
47 din această directivă, şi, tertio, un criteriu referitor
la experienţa candidatului, care nu ar respecta articolul
48 din directiva menţionată. În ultimul rând, AMPOST a
arătat totuşi că utilizarea acestor criterii era autorizată în
temeiul dreptului intern, şi anume OUG nr. 72/2007, care
deroga în mod expres de la OUG nr. 34/2006, ordonanţă
care transpune Directiva 2004/18.
CNADNR a introdus la instanţa de trimitere o acţiune
având ca obiect anularea deciziei AMPOST din 24 august
2015, precum şi a notei de constatare a unor neregulari-
tăţi şi de stabilire a unor corecţii financiare din 29 iunie
2015, emisă în legătură cu proiectul de construcţie a au-
tostrăzii Arad–Timişoara–Lugoj.
În susţinerea acţiunii formulate, CNADNR apreciază
că corecţia financiară de 10 % din valoarea cheltuielilor
eligibile ale contractului de achiziţii de lucrări de con-
strucţie a autostrăzii Arad–Timişoara–Lugoj este înte-
meiată pe o interpretare eronată a dispoziţiilor OUG nr.
34/2006, ale OUG nr. 72/2007, precum şi ale Directivei
2004/18. CNADNR susţine că nu se putea reproşa auto-
rităţii contractante că a stabilit criterii de precalificare
nelegale sau restrictive în raport cu această directivă, în
măsura în care, ab initio, atribuirea acestui contract era
realizată în conformitate cu capitolul 3 din Ghidul BEI.
Ministerul Fondurilor Europene – Direcţia Generală
Managementul Fondurilor Externe susţine că verifică-
rile au fost derulate de AMPOST în baza prevederilor
19
 CJUE

Directivei 2004/18, tocmai pentru că procedura de atri- Cu privire la întrebările preliminare:

buire a contractului s‑a derulat prin derogare de la pre-
Observaţii introductive
vederile OUG nr. 34/2006. Astfel, ţinând seama de mo-
dificarea sursei de finanţare, operaţiunea fiind de atunci Pentru a se răspunde la întrebările adresate, trebuie,
finanţată de Fondul de coeziune în cadrul programului cu titlu introductiv, să se verifice dacă Directiva 2004/18
operaţional sectorial „Transport 2007-2013”, această au- este într‑adevăr aplicabilă ratione temporis în măsura în
toritate trebuia să se asigure că atribuirea contractului care anumite fapte evocate de instanţa de trimitere au
menţionat respectă dispoziţiile din dreptul Uniunii şi în avut loc înainte de aderarea României la Uniune. Astfel,
special normele din materia achiziţiilor publice. rezultă din articolul 2 din Protocolul de aderare că, de la
data aderării, actele adoptate de instituţiile Uniunii îna-
(...) În aceste împrejurări, Curtea de Apel Bucureşti
inte de această aderare sunt obligatorii pentru România
(România) a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să
şi se aplică în acest stat în condiţiile stabilite prin tratate
adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
şi prin acest protocol.
„1) Articolul 15 litera (c) din Directiva 2004/18 trebuie
În această privinţă, din articolul 53 alineatul (1) din
interpretat în sensul că permite ca un stat membru să
protocolul menţionat decurge că România pune în apli-
nu aplice, ulterior aderării sale la Uniune[…], directiva în
care măsurile necesare pentru a se conforma, de la data
cauză, atunci când beneficiază de un contract de finanţa-
aderării la Uniune, dispoziţiilor directivelor care sunt
re încheiat cu [BEI], semnat înainte de aderare, potrivit
obligatorii pentru orice stat membru destinatar în ce pri-
căruia contractelor de achiziţii publice ce vor fi atribuite
veşte rezultatul care trebuie obţinut, dar lasă la latitudi-
li se aplică cerinţe specifice finanţatorului, precum cele
nea autorităţilor naţionale alegerea formei şi a metode-
din prezenta cauză, care sunt mai restrictive decât cele
lor, cu excepţia cazului în care se prevede un alt termen
permise prin directivă?
în acest protocol.
2) Directiva 2004/18 trebuie interpretată în sensul că
Or, trebuie să se constate că nu a fost prevăzut un
se opune existenţei unui act normativ în dreptul intern,
asemenea termen pentru a transpune în dreptul intern
precum [OUG] nr. 72/2007, care prevede aplicarea pre-
Directiva 2004/18. Prin urmare, România trebuia să se
vederilor [Ghidului BEI] prin derogare de la prevederile
conformeze acestei directive de la aderarea sa la Uniune,
actului normativ prin care a fost transpusă în dreptul in-
în conformitate cu principiul aplicării imediate şi integrale
tern directiva, în speţă [OUG] nr. 34/2006, pentru motive
a dispoziţiilor de drept al Uniunii în ceea ce priveşte noile
precum cele indicate în nota de fundamentare [referitoa-
state membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din
re la prima ordonanţă], în vederea respectării contractu-
3 decembrie 1998, KappAhl, C‑233/97, EU:C:1998:585,
lui de finanţare încheiat anterior aderării?
punctul 15).
3) În interpretarea articolului 9 alineatul (5) şi a ar-
În aceste condiţii, trebuie să se stabilească cu certitu-
ticolului 60 litera (a) din Regulamentul nr. 1083/2006,
dine că Directiva 2004/18 este aplicabilă unei proceduri
poate fi considerat conform cu legislaţia Uniunii şi eligibil
de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări
pentru o finanţare europeană nerambursabilă, acordată
precum cea în discuţie în litigiul principal.
retroactiv, un astfel de contract de achiziţii publice, în-
cheiat cu respectarea [Ghidului BEI] şi a dreptului intern? În această privinţă, reiese dintr‑o jurisprudenţă con-
stantă că directiva aplicabilă unui contract de achiziţii
4) În cazul unui răspuns negativ la întrebarea anteri-
publice este, în principiu, cea în vigoare la data la care
oară, dacă un astfel de contract de achiziţii publice a fost
autoritatea contractantă alege tipul de procedură pe
declarat totuşi conform la momentul verificării cerinţe-
care o va urma şi soluţionează definitiv problema dacă
lor de calificare ale Programului operaţional sectorial
există sau nu există obligaţia de a asigura în prealabil
«Transport 2007-2013», o atare prezumtivă încălcare a
condiţii concurenţiale pentru atribuirea acestui contract
normelor din dreptul Uniunii privind achiziţiile publice
(Hotărârea din 7 aprilie 2016, Partner Apelski Dariusz,
(stabilirea unor criterii de precalificare a ofertanţilor de
C‑324/14, EU:C:2016:214, punctul 83).
natura celor din [Ghidul BEI] mai restrictive decât cele
din Directiva 2004/18[…]) constituie o «neregularitate», Or, atunci când o procedură de atribuire face obiectul
în interpretarea articolului 2 punctul 7 din Regulamentul unei publicări a anunţului de participare, este necesar
nr. 1083/2006, care dă naştere obligaţiei statului mem- să se considere că data la care autoritatea contractantă
bru în cauză de a impune o corecţie financiară/reducere soluţionează definitiv problema dacă trebuie procedat
procentuală în temeiul articolului 98 alineatul (2) din re- cu sau fără asigurarea în prealabil a unor condiţii concu-
gulamentul respectiv?” renţiale pentru atribuirea contractului este data acestei
publicări. În consecinţă, prin raportare la această dată
trebuie să se aprecieze legalitatea condiţiilor referitoare

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing

20
 CJUE

la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii Pentru a aprecia dacă o procedură de atribuire a con-
publice. tractelor de achiziţii publice precum cea în discuţie în liti-
giul principal, reglementată de capitolul 3 din Ghidul BEI,
În speţă, procedura de atribuire a contractului de achi-
poate intra sub incidenţa excepţiei prevăzute la articolul
ziţii publice de lucrări în discuţie în litigiul principal a făcut
15 litera (c) din Directiva 2004/18, trebuie să se verifice
obiectul unui anunţ de participare publicat în suplimen-
dacă o asemenea procedură poate fi considerată ca fiind
tul la Jurnalul Oficial alUniunii Europene la 17 iulie 2007,
reglementată de norme procedurale specifice unei orga-
şi anume ulterior aderării României la Uniune. În măsura
nizaţii internaţionale.
în care Protocolul de aderare nu prevedea nicio măsură
tranzitorie susceptibilă de a amâna aplicarea Directivei Or, după cum s‑a constatat la punctul 41 din prezenta
2004/18, este necesar, aşadar, să se considere că aceasta hotărâre, anunţul de participare în discuţie în litigiul prin-
este aplicabilă ratione temporis unei proceduri de atribu- cipal a fost publicat ulterior aderării României la Uniune.
ire precum cea în discuţie în litigiul principal.
În aceste condiţii, o procedură precum cea în discuţie
în litigiul principal nu poate fi considerată ca fiind regle-
mentată de norme procedurale specifice unei organi-
Cu privire la prima şi la a doua întrebare
zaţii internaţionale în sensul articolului 15 litera (c) din
Prin intermediul primei şi al celei de a doua întrebări, Directiva 2004/18.
care trebuie analizate împreună, instanţa de trimitere so-
În consecinţă, România nu se poate prevala, după
licită în esenţă să se stabilească dacă Directiva 2004/18,
data aderării sale la Uniune, de excepţia referitoare la
în special articolul 15 litera (c) din aceasta, trebuie inter-
respectarea normelor specifice ale unei organizaţii inter-
pretată în sensul că se opune ca reglementarea unui stat
naţionale, prevăzută la articolul 15 litera (c) din Directiva
membru să prevadă, pentru o procedură de atribuire a
2004/18.
unui contract de achiziţii publice angajată ulterior datei
aderării sale la Uniune, în vederea realizării unui proiect În plus, după cum a arătat instanţa de trimitere, o ast-
iniţiat pe baza unui contract de finanţare încheiat cu BEI fel de interpretare este susţinută de textul Ghidului BEI,
anterior aderării menţionate, aplicarea criteriilor speci- potrivit căruia, de la data aderării sale la Uniune, un stat
fice prevăzute de dispoziţiile Ghidului BEI care nu sunt candidat care a beneficiat de o finanţare a BEI pentru re-
conforme cu dispoziţiile acestei directive. alizarea unui proiect nu mai este supus capitolului 3 din
acest ghid, referitor la operaţiunile din afara Uniunii, ci
Articolul 15 litera (c) din Directiva 2004/18 prevede că
este supus din acel moment capitolului 2 din ghidul men-
această directivă nu se aplică contractelor de achiziţii pu-
ţionat, referitor la operaţiunile din interiorul Uniunii, şi
blice reglementate de norme procedurale specifice unei
trebuie să aplice directivele referitoare la procedura de
organizaţii internaţionale.
atribuire a contractelor de achiziţii publice.
În plus, trebuie să se observe că acest articol, interpre-
Decurge din ceea ce precedă că Directiva 2004/18 se
tat în lumina considerentului (22) al Directivei 2004/18,
opune existenţei unui act normativ de drept intern pre-
enumeră trei cazuri de contracte de achiziţii publice în
cum OUG nr. 72/2007, care prevede că dispoziţiile capi-
care această directivă nu se aplică în măsura în care aces-
tolului 3 din Ghidul BEI se aplică prin derogare de la dis-
te contracte de achiziţii publice sunt reglementate de
poziţiile acestei directive.
norme procedurale diferite. În plus, trebuie să se arate
că articolul menţionat se înscrie în secţiunea 3, intitula- Ţinând seama de consideraţiile care precedă, este ne-
tă „Excluderea unor contracte”, din capitolul II, intitulat cesar să se răspundă la prima şi la a doua întrebare adre-
„Domeniul de aplicare”, din titlul II, intitulat la rândul sate că Directiva 2004/18, în special articolul 15 litera (c),
său „Norme privind contractele de achiziţii publice”, din trebuie interpretată în sensul că se opune ca reglemen-
Directiva 2004/18. tarea unui stat membru să prevadă, pentru o procedură
de atribuire a unui contract de achiziţii publice angajată
Reiese astfel atât din modul de redactare a articolului
ulterior datei aderării sale la Uniune, în vederea realiză-
15 litera (c) din Directiva 2004/18, cât şi din contextul
rii unui proiect iniţiat pe baza unui contract de finanţare
în care el se înscrie că acest articol constituie o excep-
încheiat cu BEI anterior aderării menţionate, aplicarea
ţie de la domeniul de aplicare material al acestei direc-
criteriilor specifice prevăzute de dispoziţiile Ghidului BEI
tive. Or, o asemenea excepţie trebuie neapărat să facă
care nu sunt conforme cu dispoziţiile acestei directive.
obiectul unei interpretări stricte (a se vedea în acest sens
Ordonanţa din 20 iunie 2013, Consiglio Nazionale degli
Ingegneri, C‑352/12, nepublicată, EU:C:2013:416, punc-
tul 51 şi jurisprudenţa citată).

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing

21
 CJUE
Cu privire la a treia şi la a patra întrebare
Prin intermediul celei de a treia şi al celei de a patra
întrebări, care trebuie analizate împreună, instanţa de
trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă articolul
9 alineatul (5) şi articolul 60 litera (a) din Regulamentul
nr. 1083/2006 trebuie interpretate în sensul că o pro-
cedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice
precum cea în discuţie în litigiul principal, în care au
fost aplicate criterii mai restrictive decât cele prevăzute
de Directiva 2004/18, poate fi considerată conformă cu
dreptul Uniunii şi eligibilă pentru o finanţare europeană
nerambursabilă, acordată retrospectiv, şi dacă, eventu-
al, articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006
trebuie interpretat în sensul că utilizarea unor criterii
de precalificare a ofertanţilor mai restrictive decât cele
prevăzute de Directiva 2004/18 constituie o „neregula-
ritate”, în sensul acestei dispoziţii, care justifică aplicarea
unei corecţii financiare în temeiul articolului 98 din acest
regulament.
În ceea ce priveşte primul aspect, reiese din textul ar-
ticolului 9 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1083/2006,
interpretat în lumina considerentului (22) al acestui re-
gulament, că fondurile europene au vocaţia de a finanţa
numai operaţiuni conforme cu dispoziţiile tratatului şi ale
actelor adoptate în temeiul acestuia.
În plus, potrivit articolului 60 litera (a) din Regulamentul
nr. 1083/2006, revine autorităţii de gestionare sarcina să
se asigure că operaţiunile selecţionate în vederea finan-
ţării sunt conforme, pe toată durata execuţiei lor, cu nor-
mele Uniunii şi cu normele interne aplicabile.
Astfel, Regulamentul nr. 1083/2006 face parte din dis-
pozitivul care garantează buna gestionare a fondurilor
Uniunii şi protejarea intereselor financiare ale aceste-
ia din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26
mai 2016, Judeţul Neamţ şi Judeţul Bacău, C‑260/14 şi
C‑261/14, EU:C:2016:360, punctul 34).
În consecinţă, Uniunea nu are vocaţia de a finanţa,
prin intermediul fondurilor sale, decât acţiuni desfăşu-
rate în deplină conformitate cu dreptul Uniunii, acesta
incluzând normele aplicabile în materia achiziţiilor pu-
blice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie
2016, Wrocław – Miasto na prawach powiatu, C‑406/14,
EU:C:2016:562, punctul 43 şi jurisprudenţa citată).
În speţă, este cert că, pentru precalificarea ofertanţi-
lor, CNADNR a urmat normele din capitolul 3 din Ghidul
BEI. În această privinţă, a urma normele din acest ghid
nu poate exclude, ab initio, respectarea normelor Uniunii
astfel cum rezultă din Directiva 2004/18. Cu toate aces-
tea, rezultă din indicaţiile instanţei de trimitere că criteri-
ile de precalificare în discuţie în litigiul principal sunt mai
restrictive decât cele prevăzute la articolele 44, 45 şi 47
din Directiva 2004/18.
Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing
22
Ţinând seama de ceea ce precedă, o procedură de atri-
buire a unui contract de achiziţii publice precum cea în
discuţie în litigiul principal, în cadrul căreia au fost aplica-
te criterii mai restrictive decât cele prevăzute în Directiva
2004/18, nu poate fi considerată că a fost desfăşurată în
deplină conformitate cu dreptul Uniunii.
În ceea ce priveşte al doilea aspect evocat la punc-
tul 53 din prezenta hotărâre, rezultă din definiţia care
figurează la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr.
1083/2006 că o încălcare a dreptului Uniunii constituie o
„neregularitate”, în sensul acestei dispoziţii, numai dacă
are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bu-
getului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli
necorespunzătoare acestui buget. Prin urmare, Curtea a
statuat că o astfel de încălcare nu poate fi considerată o
neregularitate decât în măsura în care era susceptibilă,
prin ea însăşi, să aibă o incidenţă bugetară. În schimb, nu
este necesar să fie demonstrată existenţa unei incidenţe
financiare precise (Hotărârea din 14 iulie 2016, Wrocław
– Miasto na prawach powiatu, C‑406/14, EU:C:2016:562,
punctul 44 şi jurisprudenţa citată).
Pe cale de consecinţă, este necesar să se conside-
re că o încălcare a regulilor de atribuire a contractelor
de achiziţii publice constituie o neregularitate în sensul
articolului 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006
în măsura în care posibilitatea ca această încălcare să fi
avut o incidenţă asupra bugetului fondului vizat nu poate
fi exclusă (Hotărârea din 14 iulie 2016, Wrocław – Miasto
na prawach powiatu, C‑406/14, EU:C:2016:562, punctul
45).
În speţă, utilizarea unor criterii de precalificare a ofer-
tanţilor mai restrictive decât cele prevăzute de Directiva
2004/18 constituie o „neregularitate”, în sensul articolu-
lui 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, în mă-
sura în care nu se poate exclude ca această utilizare să fi
avut o incidenţă asupra bugetului fondului în cauză.
În această privinţă, din decizia de trimitere reiese că,
în cauza principală, AMPOST a evidenţiat că criteriile de
precalificare a ofertanţilor erau mai restrictive decât cele
prevăzute de Directiva 2004/18 şi că aveau ca efect re-
strângerea cercului participanţilor la procedura de achi-
ziţii publice în discuţie în litigiul principal, astfel încât
incidenţa asupra bugetului fondului nu poate fi exclusă,
aspect a cărui verificare revine instanţei de trimitere.
În ceea ce priveşte, în sfârşit, problema dacă neregu-
laritatea menţionată justifică aplicarea unei corecţii fi-
nanciare în temeiul articolului 98 din Regulamentul nr.
1083/2006, trebuie arătat că revine statelor membre sar-
cina de a efectua o corecţie financiară din moment ce a
fost constatată o neregularitate.
În acest scop, alineatul (2) al acestui articol impune
autorităţii naţionale competente să determine cuan-
tumul corecţiei care trebuie aplicată ţinând seama de
 CJUE

trei criterii, respectiv natura neregularităţii constatate, – Articolul 9 alineatul (5) şi articolul 60 litera (a) din
gravitatea ei şi pierderea financiară care a rezultat din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretate în sen-
aceasta pentru fondul în cauză (Hotărârea din 14 iulie sul că o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii
2016, Wrocław – Miasto na prawach powiatu, C‑406/14, publice precum cea în discuţie în litigiul principal, în care
EU:C:2016:562, punctul 47). au fost aplicate criterii mai restrictive decât cele prevăzu-
te de Directiva 2004/18, nu poate fi considerată că a fost
În cazul în care este vorba, precum în cauza principală,
desfăşurată în deplină conformitate cu dreptul Uniunii şi
despre o neregularitate punctuală, iar nu sistemică, cea
nu este eligibilă pentru o finanţare europeană nerambur-
din urmă cerinţă implică în mod necesar o examinare de
sabilă, acordată retrospectiv.
la caz la caz, ţinând seama de toate împrejurările rele-
vante din perspectiva unuia dintre aceste trei criterii. – Articolul 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006
trebuie interpretat în sensul că utilizarea unor criterii
În speţă, faptul că CNADNR a acţionat în conformitate
de precalificare a ofertanţilor mai restrictive decât cele
cu legislaţia naţională, care îi impunea să deroge de la
prevăzute de Directiva 2004/18 constituie o „neregula-
Directiva 2004/18, astfel încât nu dispunea de nicio mar-
ritate”, în sensul acestei dispoziţii, care justifică aplicarea
jă de apreciere în privinţa procedurii de atribuire a con-
unei corecţii financiare în temeiul articolului 98 din acest
tractelor de achiziţii publice care trebuia urmată, este o
regulament, în măsura în care nu se poate exclude ca o
împrejurare de natură să influenţeze cuantumul final al
astfel de utilizare să fi avut o incidenţă asupra bugetului
corecţiei financiare care trebuie aplicată, aspect a cărui
fondului în cauză, aspect a cărui verificare revine instan-
verificare revine instanţei de trimitere, în raport cu cir-
ţei de trimitere.
cumstanţele concrete ale cauzei.
Ţinând seama de consideraţiile care precedă, trebuie
să se răspundă la a treia şi la a patra întrebare după cum
urmează:

Revista de Jurisprudenţă Europeană nr. 1/2018 » Litteris e-Publishing

23
Revista de
Jurisprudență
Europeană Litteris
e-publishing

INFORMAŢII GENERALE:
Număr de exemplare pe an: 10
Număr de pagini: 30-40/ exemplar
Frecvenţa: lunară

Litteris e-publishing
Str. Teiul Doamnei nr. 6, bl. 22, ap. 10
Cod 23581, Sector 2, Bucureşti
Tel 021.242.01.61
Mobil: 0745.327.443