ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 5 Îngrijirea

bolnavilor inconştienţi şi comatoşi

Îngrijirea bolnavilor inconştienţi şi comatoşi

Coma : este definită ca pierderea în diverse grade a stării de constienţă, adică a
funcţiilor vieţii de relaţie, cu perturbarea mai mult sau mai puţin profundă a funcţiilor vieţii
vegetative .
Deosebim :
 coma uşoară - sau vigilă - stadiul I conştienţa nu este complet pierdută, reflexele,
circulaţia şi respiraţia sunt normale ;
 coma profundă - stadiul II - se caracterizează prin pierderea cunoştinţei, nu mai
reactionează la nici un fel de excitanţi, reflexele sunt abolite, funcţiile vieţii vegetative
sunt păstrate (respiraţie, circulaţie) ;
 comă carus - stadiul III - apar tulburări vegetative (circulatorii, respiratorii),
midriază, colaps, hipotermie ;
 coma depăşită (ireversibilă) - stadiul IV - bolnavul este menţinut în viaţă numai prin
respiraţie mecanică .

Cauzele comelor sunt foarte variate : accidente vasculare cerebrale, intoxicaţii acute,
bronhopneumopatie obstructivă cronică (B.P.O.C.) acutizată, diabet zaharat, hipoglicemii,
boli grave hepatice, renale, infecţioase, endocrine .
Indiferent de cauza care a dus la pierderea conştienţei asistenta trebuie să ia măsuri
tehnice şi organizatorice cand este pusă în faţa unui bolnav în stare de inconstienţă .
Diagnosticul este stabilit de medic, iar asistenta prin observaţiile sale îl poate ajuta în
stabilirea lui .
Îngrijirea bolnavilor inconştienţi şi comatoşi cuprinde 2 categorii de măsuri :
- măsuri de urgenţă - în caz de complicaţii care-i pun viaţa în pericol imediat (coma
reprezintă în toate cazurile o urgenţă medicală) ;
- măsuri de îngrijiri generale - comune - indiferent de cazele care au determinat aceste
stări .
Măsuri de urgenţă :
Materiale necesare acordării primului ajutor :
 aspirator de secretie ;

 deschizător de gură ;
 O2 ;
 pipă gueddel ;
 mijloace de respiraţie artificială ;
 aparat de perfuzie, transfuzie ;
 seringi şi ace ;
 eprubete ;
 tuburi de cauciuc ;
 sonde ;
 medicamente de urgenţă ;
 soluţii sterile de perfuzie .

1. eliberarea căilor aeriene superioare la bolnavii cu tulburari respiratorii grave :

- curăţirea cavităţii buco-faringiene de mucozităţi şi resturi alimentare ;
 - aşezarea bolnavului în decubit lateral ;
- hipertensiunea capului - ……. anterioara a mandibulei;
- introducerea pipei gueddel
Aceste manevre au drept scop împiedicarea alunecării limbii şi lărgirea diametrului
antero-posterior al faringelui . Dacă respiraţia nu se reia, se va institui imediat respiraţia
„gură la gură” sau „gură la nas” .
2. crearea accesului la o venă şi instituirea unei perfuzii : (come profunde =>
insuficienţe circulatori periferice) .
Concomitent cu masurile de resuscitare respiratorie sunt necesare :
- puncţie venoasă sau denudarea venei ;
- innstruirea unei perfuzii (soluţii de glucoză 5%)
3. recoltarea de produse biologice necesare diagnosticului :
- recoltarea unor eşantioane de sânge pentru determinarea : ureei, glicemiei, hemogramei
;
- recoltarea urinei, aspiratului gastric .
4. aprecierea funcţiilor vitale şi vegetative :
Se urmăresc : respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, deglutiţia, tegumentele,
comportamentul bolnavului şi se semnalează medicului .
Măsuri de îngrijire generale :
Când respiraţia şi circulaţia sunt stabilite în limite normale, starea comatoasă poate
dura încă 8-10-14 zile sau chiar mai mult, perioada în care asistenta va îngriji şi îndeplini
prescriţiile medicale .
1. pregătirea condiţiilor de îngrijire :
- se izolează bolnavul într-o rezervă temperatura fiind = 18-20 0 C ;
- bolnavul va fi aranjat comod în pat, cu salteaua pneumatică compartimentată . Patul va
avea apărători laterale, utilaj auxiliar - în caz de agitaţie să nu cadă, să nu se rănească .
2. asigurarea poziţiei corespunzătoare :
Pozitia poate fi :
- în decubit dorsal, fără pernă, cu capul rotit într-o parte pentru a se preveni căderea
limbii spre glotă ;
- semişezând, dacă nu există contraindicaţii ;
- de drenaj postural, dacă are secreţii, cu picioarele mai ridicate şi cu capul întors într-o
parte ;
- în decubit lateral, cu orificiul bucal îndreptat uşor spre suprafaţa patului : facilitează
drenarea secreţiilor din gură .
Dacă bolnavul este agitat i se vor lega mâinile .
3. permeabilizarea căilor respiratorii superioare, asigurarea respiraţiei :
- asistenta aspiră secreţiile traheo-bronşice cu aspiratorul sau seringa Guyon ;
- previne căderea posterioară a limbii pe orificiul glotic (prin poziţia capului, pipa
gueddel) ;
- la indicaţia medicului administrează oxigen .
4. urmărirea, notarea funcţiilor vitale şi a tulburarilor de termo-reglare :

- pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, temperatura se măsoară la intervale cerute de

medic, câteodată de mai multe ori pe oră ;
- în caz de hipotermie se va încălzi bolnavul cu termofoare sau sticle cu apă caldă,
învelite într-o flanelă sau prosop (arsuri) ;
- în hiperpirexie - împachetări reci, antipiretice sub formă de supozitoare ;
- asistenta va avea grijă să acopere bolnavul, prevenindu-se răceala (bolnavii inconstienţi
se dezvelesc) .
 4. urmărirea, notarea vărsăturilor, evacuărilor de urină şi fecale :

- în caz de vărsături capul se întoarce într-o parte (taviţă renală) ;

- se şterge sau se aspiră din gură resturile alimentare .
Astfel se previne bronhopneumoniile de aspiraţie ;
- urina se determină cantitativ, captându-se în vase gradate ;
- în caz de inconstienţă se asigură bolnavului urinar (învelit în flanelă) sau bazinet de
cauciuc ;
- în caz de retenţie urinară se aplică un termofor pe regiunea suprapubiană (se apasă cu
grija vezica urinară) ;
- la indicaţia medicului se va introduce şi fixa sonda vezicală ;
- se face zilnic spălătura pe sondă cu soluţie de acid boric 3% încălzit T = 36 0C .
Tehnicile se execută în condiţii de asepsie perfectă .
- în caz de constipaţie se face clismă evacuatoare ;
- în caz de meteorism se face aspiraţie gastrică şi se introduce un tub de gaze în rect (se
ţine doar 2 ore => apariţia escarelor) ;
- asistenta va semnala eventualele modificări ale aspectului sacunului .
4. asigurarea igienei corporale :

- bolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente) ;

- se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit . La femei toaleta genitală se va
face de mai multe ori pe zi ;
- după spălare se frecţionează cu spirt mentolat .
Toate materialele folosite trebuie să fie de o curăţire exemplară si perfect sterile .
7 . igiena cavităţii bucale :
- se îndepărtează proteza ;
- dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată înmuiat în soluîie de acid
boric 1% sau muşeţel ;
- limba, buzele, gingiile vor fi şterse cu glicerină baroxată de 2-3 ori / zi ;
- buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon îmbibat cu soluţie de ser
fiziologic .
Compresa trebuie să se mentină umedă .
8. prevenirea uscării corneei :
- se spală ochii cu acid boric 4%, ceai de muşeţel ;
- se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi soluţie sau ser fiziologic ;
- se va instila în sacul conjuctival câte o picătură de vitamina A de 2-3 ori /zi .
9. asigurarea igienei părului :
- femeile vor fi pieptănate zilnic ;
- se va spăla părul la 1-2 săptămâni .
10. prevenirea escarelor :
- bolnavii vor fi intorşi din oră în oră, pe rând, în decubit dosal, lateral stang şi drept ;
- se vor folosi si colaci de cauciuc înveliţi în flanelă ;
- cearşaful va fi absolut curat şi întins, uscat ;
- se îndepărtează eventualele resturi alimentare ;
- lenjeria de corp trebuie să nu prezinte cute, să fie schimbat ori de câte ori s-a udat sau
murdărit ;
- se pudrează pielea bolnavului cu pudră de talc .
11. asigurarea alimentaţiei :
- dacă reflexul de deglutiţie se păstrează, bolnavul va fi alimentat pe cale bucală cu
linguriţa, cu foarte mare atenţiei (supe calde, compot, sucuri, fierturi, diluate) ;
 - dacă nu se pastrează refluxul de deglutiţie, se va alimenta prin sondă introdusă prin nas
sau prin perfuzie ;
- se va face bilanţul hidric prin notarea lichidelor introduse şi pierdute (ingesta-excreta) .
12. prevenirea complicaţiilor şi incidentelor :
- ae vor face masajul extremităţilor şi mişcări pasive, pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice ;
- în caz de convulsii se căptuşeşte patul cu perne sau pături pentru ca bolnavul să nu se
rănească ;
- pentru acelaşi motiv, bolnavi pot fi imobilizaţi ;
- în caz de crize epileptiforme se asează intre arcadele dentare o apărătoare de cauciuc
sau lemn (învelite în mai multe straturi de tifon) ;
- în caz de hemoragii, încă din primele zile se va evita poziţiile vicioase ale extremităţilor
paralizate prin mobilizare pasivă a fiecărei articulaţii de 3-4 ori / zi .
13. urmărirea altor tulburări care pot apărea în starea de comă :
- se vor urmări tonusul muscular, dimensiunile pupilei, apariţia edemelor, coloraţia
tegumentelor, halena, anuntându-se modificările survenite medicului ;
Conştienţa bolnavilor poate fi tulburată temporar, deosebind stări ca :
- apaţia şi stupoarea - dezinteres total faţă de mediu şi persoana ;
- obnubilarea bolnavului senzaţi clare ce se petrece şi pricepe ;
- somnolenţă sau soporul - bolnavul poate fi trezit dar adoarme imediat .