Proiectarea Si Modelarea Unui Sistem

De Degivrare La Autoturisme

Degivrarea poate fi realiazată prin metode mecanice (răzuire),prin aplicarea căldurii ,in
acest caz degivrarea se realizeaza cu ajutorul montării unor cabluri izolatoare electrice ,prin
utilizarea substantelor lichide sau solide care ajuta la scaderea nivelului de inghet al
apei(alcooli,diverse săruri), sau printr-o combinatie a tehnicilor prezentate anterior.

Sticla incălzita conține un incălzitor sub forma unor lițe in interiorul sticlei , acestea fiind
supuse unui curent electric, realizanduse incalzirea propriuzisa al sticlei.

Procesul de fabricatie al sticlei incălzite : La primele aparitii ale sticlei incălzite ,aceasta
de acoperea cu un strat microscopic de dioxid de staniu pe suprafata sticlei, această acoprire
transparenta fiind electric conductoare.Un curent electric curge peste stratul de oxid de staniu ,
rezistenta electrica a acoperirii produce energie terminca, care radiaza din sticlă. In proiectele
arhitecturale moderne , sticla incălzita este complet translucidă. Această tehnologie folosește un
strat metalic special pe suprafata sticlei invizibile pentru ochiul uman .Un panou de sticla poate
incălzită poate atinge temperaturi de pana la 350 grade Fahrenheit (177 grade Celsius).In scopuri
industriale pot fii garantate temperaturi mai ridica.

Gama încălzita a fost folosita prima oară pe scară largă in al doilea război mondial pentru
a impiedica inghețarea aripilor aeronavelor la vreme rece si la altitudini mari.

Sticla incălzita a fost utilizată in aplicatii arhitecturale in ultimii 30 ani pentru prevenirea
condensării si a furniza căldura radiantă.Condensarea in clădiri poate duce la consecințe grave
asupra sanătatii, in general se folosește o sticlă termoizolană care utilizeaza diferite tehnologii
pentru transmiterea curentului electric pe toată suprafata sticlei.

Prima sticlă incălzită a fost creată in anul 1931 de compania Protes Glass , care a fost
folosită in cadrul autovehiculelor , dar acest produs nu a avut succes.