Bolile Urechii

1. Otita
Otita este o inflamație a urechii, însoțită de dureri puternice la nivelul urechii și, uneori,
la nivelul capului sau frunții. Un sindrom al otitei este inflamația urechii medii, care are loc în
urma infectării cu microorganisme patogene.
Se disting, în funcție de localizare:
 otită externă sau otita externă difuză, care reprezintă inflamația conductului
auditiv extern. se manifestă prin mâncărime în conductul auditiv extern, o
senzație de tensiune și căldură la nivelul conductului;
 otită medie, inflamația urechii medii; apare frecvent la copii mici din cauza
particuaritățior anatomice ( trompa lui Eustachio este largă, orizontală și scurtă),
poziției orizontale a copilului și imunodificiența fiziologică.
 otită medie acută, de regulă de origine virală sau bacteriană, care este însoțită de
durere și febră;
 otită medie cronică,
 otită medie supurată cronică:
 forma benigna sau mezotimpanită asociată cu perforația timpanului
(mezoepitimpanală), otoree cronică, hipoacuzie de transmisie, distrucții osiculare
fără osteoliză;
 forma malignă: epitimpanita sau epimezotimpanita - prezintă perforația
timpanului (epitimpanita), otoree purulentă, polip, colesteatom, distrucții
osiculare cu osteoliză;
 otită internă (labirintită)- prezintă inflamația labirintului. Infecția ajunge în
labirint prin intermediul ferestrelor ovală sau rotundă.

1
  Otita medie.
 Definiție și simptome.
Otita medie reprezintă un grup de boli inflamatorii ale urechii medii. Principalele două
tipuri sunt otită media acută (OMA) și otită medie cu efuziune (OME). OMA este o infecție cu
debut brusc, care de obicei se prezintă cu dureri de urechi. În cazul copiilor, aceasta poate rezulta
ca acesta să tragă de ureche, intensitate crescută a plânsetelor și tulburări de somn. Scăderea
poftei de mâncare și febra pot, de asemenea, fi prezente. OME de obicei nu este asociată cu
simptome. Ocazional este descrisă o senzație de umplere. Este definită ca prezența unui lichid ce
nu este infecțios în urechea mijlocie timp de mai mult de trei luni. Otita medie cronică purulentă
(OMCP) este o inflamație a urechii mijlocii ce durează mai mult de două săptămâni și duce la
episoade de scurgere din ureche. Poate fi o complicație a otitei medii acute. Durerea este rareori
prezentă. Toate trei pot fi asociate cu pierderea auzului. Pierderea auzului în cazul OME, din
cauza naturii sale cronice, ar putea afecta abilitatea copilului de a învăța.
 Cauze și diagnostic
Cauza OMA este legată de anatomia din copilărie și funcția imunitară. Pot fi implicate
bacterii sau virusuri. Factorii de risc includ: expunerea la fum, utilizarea suzetelor și participarea
la grădiniță. Apare mai des la persoanele care sunt nativi americani sau la cele ce au sindromul
Down. OME apare frecvent ca urmare a OMA dar, de asemenea, poate fi legată de infecții virale
ale tractului respirator superior, iritanți precum fumul sau alergii. Vizualizarea timpanului este
importantă pentru o diagnosticare corectă. Semnele OMA includ bombarea sau lipsa mișcării
membranei timpanului la o adiere de aer. Noi scurgeri ce nu au legătură cu otita externă indică,
de asemenea, diagnosticul.

2. Otomicoza
Otomicoza (urechea Singapore) este o infectie fungica a urechii, o infectie micotica
superficiala a canalului extern al urechii. Este mai frecventa in tarile tropicale. Infectia poate fi
subacuta sau acuta si este caracterizata de:
 secretii cu miros neplacut,
 inflamatie,
 prurit,

2
  formare de cruste si
 disconfort sever.
Aspergillus si Candida sunt fungii cei mai frecvent izolati la pacientii cu ciuperca in
ureche. La examenul urechii cel mai caracteristic element este prezenta unor detritusuri gri-
albicioase. Diagnosticul de otita externa se pune pe istoricul pacientului, examenul otoscopic sub
control microscopic si studiile imagistice. Pentru diagnosticul corect se recomanda prepararea
directa a specimenelor, in particular prin coloratii speciale, cultura micologica si examen
histologic.
Medicii trebuie sa suspecteze otomicoza drept cauza a otoreei persistente, mai ales dupa
un tratament cu picaturi antibiotice. Ofloxacina ramane o alegere excelenta pentru otorea
bacteriana dar se pare ca aceasta creste si incidenta otomicozei. In ultimii ani exista o crestere a
prevalentei otomicozei, legata de folosirea excesiva a solutiilor otice antibiotice.
Micoza urechii este tratata prin debridare urmata de antifungice topice si controlata
simptomatic cu antihistaminice orale.
Mecanism fiziopatologic
Cel mai adesea micoza urechii este determinata de specii de Aspergillus. Ocazional fungi
apartinand speciilor de Candida pot determina otomicoza. La pacientii diagnosticati cu aceasta
conditie, speciile de Aspergillus au fost regasite la 9 din 10 cazuri. Dintre numeroasele specii de
Aspergillus care determina infectia urechii, Aspergillus niger este cea mai intalnita. Alte specii
regasite uneori sunt Aspergillus fumigatus. Fungii de Aspergillus sunt ubiquitari si determina
patologii ale plantelor. Cel mai frecvent, otomicoza produsa de Candida este cauzata de Candida
albicans. ocazional si alte specii de Candida tropicalis pot reprezenta factori etiologici. Alti
agenti etiologici cuprind: Aspergillus flavus, Allescheria boydii, Scopulariopsis, Penicillinum,
Rhizopus, Absidia.
Sporii fungici microscopici pot intra in canalul auditiv prin mai multe cai, incluzand apa
contaminata si unghiile murdare. Situatiile care pot conduce la dezvoltarea infectiilor fungice in
ureche cuprind: umezeala cauzata de inot, perspiratia sau umiditatea crescuta, temperaturile
ridicate ale mediului ambiant, bolile dermatologice cronice, cum sunt eczema, psoriazisul sau
acnea si traumatismul canalului auditiv. Conditia este mai frecventa in mediile tropicale si
subtropicale.

3
  Cauze si factori de risc
Otomicoza este o infectie fungica a portiunii externe a urechii. Este o infectie cauzata de
o varietate de specii fungice, dintre care cei mai intalniti sunt: Aspergillus, Candida,
Actinomyces, Phycomycetes si Rhizopus. Cele mai multe dintre aceste specii fungice exista in
mediul inconjurator si pot usor veni in contact cu oamenii, desi nu toti indivizii devin infectati.
Persoanele mai predispuse la infectii, in special cele cu sistem imun deficitar sau care sufera de
diabet zaharat, pot usor dezvolta otomicoza.
Cei mai frecventi factori de risc pentru dezvoltarea otomicozei cuprind:
 contactul cu apa contaminata
 folosirea prelungita a agentilor antibacterieni topici
 administrarea de lunga durata sistemica a fluoroquinolonelor
 starile de depresie imunitara, diabetul zaharat
 sarcina, folosirea steroizilor sistemici
 prezenta cavitatilor mastoide deschise
 aparatele auditive ocluzive, traumatismele, infectiile bacteriene.

 Semne si simptome
Epidemiologie
Otomicoza este regasita in intreaga lume, dar este mai frecventa in mediile calde, umede
si prafuite. Boala apare mai ales la persoanele care isi acopera capul in diverse tari si la inotatori.
Indivizii afectati variaza ca varsta de la 5 luni pana la 84 de ani. Distributia pe sexe nu este
stabilita. Otomicoza nu este considerata o boala inalt infectioasa, deoarece este adesea
unilaterala.