Borangic Catalin Badescu Alexandru - Arme Si Echipamente Din Patrimoniul MNIR

civilizația geto-dacică (I).
arme și echipamente din patrimoniul mnir
Seria Patrimonium
Civilizaţia geto-dacică (I). Arme şi echipamente din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României
1
lucrarea este publicată în cadrul seriei Patrimonium,
coordonată de dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu,
director general al MNIR
CercetarE
Cătălin Borangic, drd.Institutul de Arheologie
„Vasile Pârvan”, București
Dr. Alexandru Bădescu, Muzeul Național de Istorie a României
expuneri cartografice
Ing. Marius Marcu
Grafică & DTP

Cornel C. Ilie
Fotografii
Marius Amarie, Mihai Bozgan
Coperta I - IV
Radu Oltean
Catalog editat de Muzeul Național de Istorie a României

București, 2014
ISBN 978-973-0-18180-7
Cătălin Bor angic Alexandru Bădescu
Civilizația geto-dacică (I)
Arme și echipamente
din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României
București, 2014
Coperta I
Reconstituire grafică a echipamentului de luptă al aristocratului geto-dac de la Popeşti,
com. Mihăileni, judeţul Giurgiu, realizată de către artistul plastic Radu Oltean.
Cu mici excepții, expunerea artefactelor sau reconstituirilor aparținând epocii geto-dacice
este cantonată între niște limite reduse cromatic, rezultatul fiind o prezență monotonă în
imaginarul colectiv, departe de realitatea istorică. Dovezile istorice însă, chiar dacă nu
întotdeauna direct, au relevat o lume dinamică, plină de culoare, dominată de o semiotică
profundă a aproape tuturor manifestărilor culturale și materiale. Armele și întregul
echipament de luptă nu făceau excepție, fiind împodobite, decorate și/sau vopsite astfel
că întregul se constituia într-un cod cromatic descifrabil atât de propria comunitate, cât
și de oponenții acesteia.Prezentul catalog și-a propus nu doar să readucă în prim-planul
atenției echipamente militare uitate sau inedite, din patrimoniul MNIR, ci și să contribuie
la modificarea percepției generale asupra războinicilor geto-daci, ieșind din stereotipii
vestimentare.
Coperta IV
Reconstituirea coifului descoperit la Gostavățu, jud. Olt (Radu Oltean)
CUPRINS
Cuvânt înainte // 6
Argument // 8
COIFUL // 10

Lancea // 28
Pumnalul de tip sica // 44
aRMURI de zale // 62
Arcul // 68
Spada // 70
Falx dacica // 77
Scutul // 78
Zăbale // 82
Pintenii // 92
CosoARE // 98
civilizația geto-dacică (I). arme și echipamente din patrimoniul mnir
Cuvânt înainte
Colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României reunesc cele mai valoroase şi elocvente mărturii ale evoluţiei
civilizaţiilor care s-au succedat în spaţiul geografic al României de la primele începuturi ale vieţuirii umane cunoscute, din
paleoliticul inferior (cca 600.000 a. C.), până în secolul al XX-lea. Ele constituie nu numai o adevărată oglindă a trecutului
nostru, dar vorbesc şi despre năzuinţele şi creaţia unor lumi şi vieţi de mult apuse, despre locul ocupat de locuitorii care au trăit
în ţinuturile de la nordul Dunării, în jurul Carpaţilor şi la ţărmul vestic al Mării Negre, în marea şi continua mişcare de oameni
şi schimburi de tehnologii, inovaţii, idei, sensibilităţi religioase și artistice, sau de bunuri în care au fost angrenate, din toate
timpurile, popoarele Europei şi a regiunilor învecinate.
Nu întâmplător, având în vedere rolul jucat de geto-daci în etnogeneza românilor, ca şi locul atât de original al civilizaţiei
lor în concertul vechilor civilizaţii ale vechii Europe, antichităţile moştenite de la aceste populaţii de neam tracic ocupă o poziţie
cu totul aparte între colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României. Colecţia noastră de vestigii ale civilizaţiei geto-dacice
constă atât din exemplare tipice de ceramică, unelte, arme, podoabe şi accesorii, precum şi din artefacte contemporane străine,
descoperite în mediul autohton, produse de culturile altor popoare, cum ar fi de exemplu: traci sud-dunăreni, greci, iliri, sciți,
celți, romani, germanici, cu care vechii locuitori ai spaţiului carpato-dunăreano-pontic au intrat în contacte mai mult sau mai
puţin profunde şi constante.
Având în vedere importanţa pe care o acordăm moştenirii culturale geto-dacice aflată în patrimoniul Muzeului
Naţional de Istorie a României, nu este o întâmplare faptul că noua serie de cataloage de colecţie pe care o lansăm în cadrul
programului Patrimonium se deschide cu tema Civilizaţia geto-dacică. Primul volum pe care am plăcerea să-l anunţ acum este
cel dedicat colecţiei de arme şi echipamente militare geto-dacice. Lucrarea se datorează strădaniilor a doi autori – Cătălin
Borangic, arheolog, drd. Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” şi Alexandru Bădescu, muzeograf la Muzeul Naţional de
Istorie a României, la efortul cărora s-a asociat ing. Marius Amariei și Mihai Bozgan, autorii fotografiilor care ilustrează toate
piesele, ing. Marcu Marius (soft cartografic) şi artistul Radu Oltean, care aduce sub privirile noastre o reconstituire vibrant de
vie a a aristocratului incinerat și depus sub tumulul 4 din necropola de la Popeşti (com. Mihăileni, judeţul Giurgiu).
Catalogul prezintă informaţii ştiinţifice şi tehnice detaliate privind marea majoritate a armelor defensive şi ofensive,
precum şi a accesoriilor militare geto-dacice din secolele VI a. C. – II p. C., aflate în colecţia noastră. Din motive obiective,
au fost lăsate în afară doar două piese, e drept excepţionale. Este vorba despre cele două umbones de scut din fier, decorate cu
reprezentarea unui zimbru și a unui grifon şi bogate motive vegetale şi geometrice, descoperite, în urma acţiunilor de braconaj
arheologic, în incinta fortăreței dacice de la Piatra Roșie, jud. Hunedoara, fiind, ulterior, exportate ilegal şi recuperate, din
SUA, de organele judiciare, în luna mai 2011. Aceste două artefacte vor constitui obiectul unui studiu special, care va fi publicat
într-un volum separat.
6
În paginile volumului este prezentată întreaga gamă a pieselor de armament şi accesorii militare geto-dacice, de la
cele de-a dreptul excepţionale, „regale”, în cel mai înalt sens al cuvântului, cum sunt coifurile de paradă din aur sau argint de
la Cucuteni-Băiceni (jud. Iaşi), Coţofeneşti (jud. Prahova), Peretu (jud. Teleorman) şi Agighiol (jud. Tulcea), până la piesele
foarte modeste, de mare serie, cum erau vârfurile de săgeţi din bronz și fier, de la Poiana (jud. Galaţi). Urmărind piesele
prezentate de Cătălin Borangic şi Alexandru Bădescu – coifuri, cnemide, cămăşi de zale, umbones de scuturi, lănci, spade sau
celebrele şi atât de temutele săbii şi pumnale dacice cu lama curbă – falx dacica şi sica, completate de zăbale și pinteni – putem să
ne facem o idee mai clară asupra dotării „din cap şi până în picioare” a elitelor militare geto-dacice în epoca lor de glorie (secolele
VI a. C. – II p. C.), dar şi asupra forţei economice, politice şi sociale a acestora. Aceste arme şi echipamente vorbesc atât despre
nivelul înalt atins de tehnologia metalurgică a societăţii geto-dacice, dar şi despre măiestria excepţională a artizanilor ei de vârf,
capabili să producă nu numai arme eficiente, că toate erau mortale, dar şi adevărate capodopere ale artei decorative. Prezenţa
pieselor de armament şi accesorii militare străine – greceşti, ilirice, sud-tracice, dar mai ales celtice, asociate cu cele geto-dacice
în contexte funerare sau ritualice autohtone ilustrează nu numai aria foarte vastă acoperite de relaţiile economice şi politice ale
elitelor de la nord de Dunăre, dar şi caracterul foarte cosmopolit al universului în care au evoluat aceştia, în cursul ultimelor
secole ale primului mileniu al erei precreştine.
Prin informaţiile variate pe care le prezintă, volumul pregătit de Cătălin Borangic şi Alexandru Bădescu constituie o
contribuţie importantă la cunoaşterea uneia dintre cele mai fascinate şi originale civilizaţii antice dezvoltate în spaţiul românesc
şi la punerea în valoare a marilor comori ale trecutului păstrate în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României. Bogat în
informaţii şi ilustraţii de bună calitate, volumul Civilizaţia geto-dacică (I). Arme şi echipamente din patrimoniul Muzeului Naţional
de Istorie a României, se adresează atât specialiştilor, cât şi publicului larg, interesat de istorie, în sensul cel mai cuprinzător al
cuvântului.
Apariţia volumului este cu atât mai demnă de salutat, cu cât, din motive independente de voinţa noastră, Muzeul Naţional
de Istorie a României este închis din 2002, pentru lucrări de consolidare şi restaurare a sediului său şi cea mai mare parte a
patrimoniului de excepţională valoare şi semnificaţie a acestuia nu mai este accesibil publicului. În aceste condiţii „de criză”
în care se desfăşoară de peste 12 ani activitatea muzeului nostru, prin publicarea unor cataloage de colecţie şi prin organizarea
unor expoziţii temporare, încercăm să ne îndeplinim o obligaţie profesională esenţială, aceea de a aduce mai aproape de publicul
românesc şi străin, ca şi de specialişti, marile valori ale trecutului nostru.
Dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu

Director General al Muzeului Național de Istorie a României
7
Argument
Un muzeu poate fi asemuit cel mai bine cu o casetă de valori, în care sunt adunate, de-a lungul timpului, documente
istorice de mare însemnătate. Muzeul este important în primul rând pentru faptul că păstrează și conservă obiectele de
patrimoniu care altfel s-ar putea pierde, oferind viitorului șansa de a le explora.
Catalogul pe care îl prezentăm și-a propus o țintă mai apropiată, dorind să ofere prezentului accesul la o serie de
documente arheologice aparținând civilizației geto-dacice. Piesele prezentate ilustrează secvențial aspecte din cadrul
fenomenului militar manifestat în cadrul civilizației geto-dacice, în principal prin repunerea în circuitul științific a unor arme și
echipamente militare, provenind de la epoca prinților de aur geți și până în timpul regatului dac din centrul Transivaniei. Mare
parte dintre aceste piese au fost subiectul unor studii de specialitate, o parte dintre ele au fost publicate cu mulți ani în urmă, în
condițiile grafice ale momentului, iar altele sunt inedite sau doar redescoperite în depozite.
Astfel, a devenit imperativă readucerea acestor artefacte la lumină, nu doar ca imagine, ci și ca set cât mai complet de
informații. Catalogul de față dovedește că spațiul muzeal care l-a generat este, în ciuda vicisitudinilor economice și nu numai,
un mediu dinamic, care nu și-a uitat menirea. Muzeul Național de Istorie a României prins, ca multe alte instituții similare din
țară, în tumultoasele modificări ale societății românești post-decembriste, care i-au blocat în depozite extraordinarele valori pe
care le deține, reușește prin acest proiect, unul din multele de acest gen, să păstreze legătura cu publicul.
Parcurgând paginile acestui catalog, care deschide programul Patrimonium, autorii oferă tuturor celor interesați o
fereastră spre diversitatea colecțiilor Muzeului Național de Istorie a României, ea însăși doar o mică introducere în complexele
structuri militare ale geto-dacilor. Caracterul războinic al acestora răzbate din textele antice, dar el este identificat și de
descoperirile arheologice, care au relevat fortificații și arme, al căror cumul și număr implică existența unor elite politice,
religioase și militare, capabile să determine structurile sociale inferioare să susţină economic campaniile militare și eforturile
arhitectonice impresionante.
Armele aristocrației erau, dincolo de rolul lor practic, elemente de prestigiu ce confereau proprietarului un statut aparte,
contribuind la afirmarea poziţiei sale sociale și militare, fiind dificil de realizat, de procurat și de întreținut. Ornamentarea lor,
în diferite moduri și depunerea în morminte sugerează importanţa acordată acestor obiecte precum şi investirea lor cu anumite
calităţi magice şi simboluri a căror sens și importanță poate fi doar bănuită. Toate aceste conexiuni permit, chiar dacă pe alocuri
doar intuitiv, completarea unui tablou în care armele, deşi au rămas tema centrală a prezentării, rămân în fundal, prim-planul
revenindu-i războinicului care le-a utilizat și contextului istoric care l-a conținut.
Plecând de la aceste considerente, dorim ca acest catalog să devină util atât specialiștilor, cât și amatorilor de istorie
și, în funcție de interesul acordat, să oferim, ulterior, o continuare a acestui demers prin completarea inventarelor prezentate cu
piese care ilustrează și alte contexte ale civilizației geto-dacice.
Autorii
8
Arme și echipamente capturate de romani, de la daci,

în urma primului război daco-roman
(Giambattista Piranesi, Colonna Trajana, c. 1750)
9
Coiful
Provenite aproape invariabil din descoperiri arheologice cu caracter funerar, coifurile au fost asociate constant cu aristocraţia,
deşi această piesă de echipament a fost întotdeauna o componentă defensivă extrem de utilă tuturor categoriilor de războinici. În
ciuda acestui fapt, numărul coifurilor descoperite este redus, comparativ cu funcţia marțială importantă pe care o dețin (situaţie
identică în toată Europa de altfel, cu explicaţii diverse). Sigur această stare de fapt trebuie pusă în relaţie cu discreţia funerară a
elitelor, cu faptul că erau trofee căutate şi, probabil, unele erau transmise ereditar, ceea ce modifică realitatea istorică privitoare
la densitatea lor în epocă.
Piesele expuse în acest catalog se pot împărți în două mari categorii: coifuri de paradă și coifuri de luptă.
Prima grupă este constituită din coifurile așa-zis „princiare”, titulatură ce pleacă de la premisa că ele au aparţinut reprezentanţilor
proeminenţi ai aristocraţiei getice, şefi militari şi/sau basilei locali, delimitând, în acelaşi timp, aceste coifuri de ceremonie de
alte coifuri, de fier şi/sau bronz, echipamente de luptă funcţionale, de această dată. Războinicii, care au fost proprietarii acestor
însemne, aveau ranguri înalte, făcând parte din elitele politico-militare, căci au fost îngropaţi cu un fast ritualic aparte și cu
un inventar funerar de excepție, din care coifurile nu au lipsit. Astfel de coifuri, care imitau morfologia unor căști de luptă
funcționale, putea să fi avut dublu rol. Fie erau destinate purtării în cadrul unor ceremonii specifice, cu caracter religios sau în
momente politice și sociale deosebite, alături de un întreg echipament de paradă, fie astfel de panoplii erau realizate doar cu
scopul de a mobile mormintele, fiind avataruri ale armelor reale.
A doua categorie, căștile de luptă, este constituită atât din coifuri importate din lumea elenistică, dovedind prin aceasta
legăturile dinamice cu sudul Europei, cât și din coifuri cu profunde caracteristici atipice, adevărate creații locale, așa cum este,
de exemplu, cum este coiful de la Popești.
10
11
Tipul piesei: coif de paradă.

Locul descoperirii, toponim: sat Băiceni,
com. Cucuteni, judeţul Iaşi.
Contextul arheologic: descoperire
întâmplătoare.
Număr de inventar: 81948.
Dimensiuni: H = 34,50 cm; Dmaxim =
25,00 cm ; Dla bază = 21,00 cm; G = cca.
500 g (inclusiv adaosurile moderne de
restaurare).
Datare: sec. IV-III a.Chr.
Descriere: Coiful a fost recuperat
fragmentar, din întregul lot de fragmente
de aur care îl compun au ajuns în
patrimoniul național cca. 2500 g aur
de bună calitate. Specialiștii au putut
reconstitui calota, ea având forma
unei căciuli din blană de miel buclată,
decorată prin batere. Ornamentarea a
fost făcută prin linii incizate și aplicarea
unor motive geometrice și spiralice,
alături de simboluri solare. Din păcate
existenţa decorului care imită ochii este
doar presupusă deoarece partea frontală a
căştii nu a fost recuperată, dar din analiza
stilistică şi iconografică se poate presupune
că ochii emblematici nu lipseau.
Bibliografie: Ştefan Burda, Tezaure de aur
din România, Bucureşti, 1979, p. 67; Petre
Alexandrescu, Însemnări arheologice pentru
datarea tezaurului de la Băiceni, în SCIVA,
tom 39, nr. 2, Bucureşti, aprilie-iunie,
1988, p. 113-118; Dumitru Berciu, Arta
traco-getică, Bucureşti, 1969, p. 150-151;
M. Petrescu-Dâmboviţa, Marin Dinu,
Le trésor de Băiceni (Dép. De Iassy), în
Dacia, N.S., tom XIX, Bucureşti, 1975,
p. 105-124; Valeriu Sîrbu,The Ceremony
Helmets-Masterpieces of the Getae’s Toreutics
and Figurative Art, în Thracians and
Circumpontic World, II, Proceedings
of the Ninth International Congress of
Thracology, Chişinău, 2004, p. 29-44.
12
13
14

Locul descoperirii, toponim: com. Peretu, jud. Teleorman.
Contextul arheologic: mormânt tumular.
Dimensiuni: G = 754,30 g; H = 25,8 cm; Dmaxim = 20,00 cm.
Datare: secolul al IV - lea a. Chr.
Descriere: Este cea mai concludentă descoperire a unui coif ceremonial getic, din punct de vedere ştiinţific, întrucât a surprins întregul
ansamblu funerar care conţinea, printre multe alte piese de inventar şi coiful din argint aurit. Casca este robustă, decorată cu simboluri
geometrice şi zoomorfe gravate pe apărătorile obrajilor şi pe cea a cefei, iar fruntea lată este prelungită de doi ochi hipnotici. De asemenea,
este unul dintre coifurile care pe lângă ochii apotropaici, are figurate și urechi, destinate să mărească, în mod supranatural, puterea
senzorială a proprietarului.
Bibliografie: Emil Moscalu, Petre Voievozeanu, La tombe et le trésor princiers thraco-getiques de Peretu (dep. De Teleorman), în Apulum,
XVII, 1979, p. 103-110; Emil Moscalu, Mormântul princiar de la Peretu (jud. Teleorman), în Thraco-Dacica, VII, 1986, p. 59-70.
15
16

Locul descoperirii, toponim: Coţofeneşti, comuna Vărbilău, judeţul Prahova.
Contextul arheologic: descoperire întâmplătoare.
Dimensiuni: H = 25,50 cm; D maxim = 20,00 cm; G = 726,08 g.
Compoziție chimică: Au = 760‰; Ag = 225‰; Cu = 10‰.
Datare: prima jumătate a secolului al IV lea a. Chr.
Descriere: Piesă militară cu un vizibil caracter ceremonial, a fost confecţionată dintr-o placă de aur, având o calotă sferică, vârf rotunjit,
o falsă vizieră şi apărători de ceafă şi obraz, decorat au repoussé, cu spirale în relief punctate, îmbinate cu linii incizate. Nu lipsesc
emblematicii ochi apotropaici, mari, deschişi, cu pupila marcată printr-un cerc adâncit. Stilul decoraţiei cataloghează coiful ca fiind,
cel mai probabil, rezultatul muncii unui meşter specializat, fabricat la comanda unui aristocrat militar get. Nu a fost recuperată partea
superioară a calotei.
Bibliografie: Radu Florescu, L’art des Daces, Bucureşti, 1968; Dumitru Berciu, Arta traco-getică, Bucureşti, 1969; Mircea Petrescu-
Dâmboviţa, Marin Dinu, Le Trésor de Băiceni (Dép. de Jassy), în Dacia, N. S., 19, 1975, p. 105-124; Ştefan Burda, Tezaure de aur din
România, Bucureşti, 1979; Hadrian Daicoviciu, Poiana Coţofeneşti, în R. Florescu, H. Daicoviciu, L. Roşu, Dicţionar enciclopedic de
artă veche românească, Bucureşti, 1980, p. 279; Ion Miclea, Radu Florescu, Strămoşii românilor. Vestigii milenare, vol. II, Geto-Dacii,
Bucureşti, 1980; Alexandru Arbunescu, Zeremonialhelm în Goldhelm, Schwert und Sielberschätze. Reichtümer aus 6000 Jahren rumänischer
Vergangenheit, Frankfurt am Main, 1994, p. 149, nr. 45; Radu Florescu, L’art dei Daci, în I Daci, Milano, 1997, p. 79-89; Valeriu Sîrbu, The
Getae “Gold and Silver Princes” (4 th and 3th centuries B.C.). Some Considerations, în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Seria Historia,
51.1, 2006, p. 12-41; Valeriu Sîrbu, Elitele dintre Carpaţi şi Balcani (sec. IV-III a. Chr.): „Prinţii de aur şi argint”, în Istros 13, 2006, p. 42-
70; Mihai Gramatopol, Coiful de aur de la Poiana-Coţofeneşti, în Studia, III, 1979-1984, Braşov, 2008; Ernest Oberländer-Târnoveanu,
Coiful de aur de la Coţofeneşti (com. Vărbilău, jud. Prahova) – Avatarurile ale unei capodopere a artei aurului din antichitate, în Comorile dacilor
II Capodopere ale artei aurului din România din epoca bronzului, prima epocă a fierului şi perioada geto-dacică (sec. XVII a. Chr. – sec.
IV a. Chr.), Ploieşti 14 octombrie – 1 noiembrie 2010, p. 27-38; Catalogul expoziţiei Comorile dacilor, II, Ploieşti, 2010, p. 50-53.
17

Locul descoperirii, toponim: Agighiol,
comuna Valea Nucarilor, judeţul Tulcea.
Contextul arheologic: mormânt tumular
Dimensiuni: H = 27,00 cm; G = 743 g.
Datare: a doua jumătate a secolului al IV -
lea a. Chr.
Descriere: Coiful de la Agighiol prezintă
în zona frontală o pereche de ochi
apotropaici, bine conturați, redaţi prin
gravare, caracteristică ce îl înscrie printre
realizările artei getice. Atributele magice
cu care era investit reies și din faptul că și
pe această cască sunt redate și urechile, ceea
ce transfera asupra posesorului capacități
senzoriale supra-umane. Coiful a fost
realizat dintr-o placă subțire de argint, în
formă de căciulă ţuguiată, fiind placat cu
aur. Decorul bogat redă pe obrăzare și pe
apărătoarea de ceafă patru călăreți, înarmați
cu lănci și armuri.
Bibliografie: Dumitru Berciu, Cu privire
la mormântul traco-getic de la Agighiol
(Dobrogea), în Studii şi Cercetări de
Antropologie, V, 1, 1968, p. 19-22.
Dumitru Berciu, Arta traco-getică,
Bucureşti, 1969, p. 33-76; Catalogul
expoziţiei Aurul și argintul antic al României,
Bucureşti, 2013, p. 254-256.
18
Tezaurul de la Agighiol (foto: Marius Amarie)
19
Tipul piesei: cnemidă de paradă.

Locul descoperirii, toponim: Agighiol, comuna Valea Nucarilor, judeţul Tulcea.
Dimensiuni: L = 47,50 cm; l = 12,00 cm; H = 13,20 cm; Gr. = 0,32 cm; G = 1046 g.
Datare: a doua jumătate a secolului al IV - lea a. Chr.
Descriere: Componentă a costumului de paradă al unui puternic aristocrat get. Aceste
echipamente aveau rolul de a proteja piciorul avansat al războinicului, imediat de
sub scut. Copiind echipamentele de luptă funcționale, cnemidele de la Agighiol au
fost realizate din argint aurit. Cnemidele din acest tezaur nu sunt identice, aceasta
fiind cea aferentă piciorului drept și stilizează un cap de meduză, cu un decor simplu
reprezentând șerpi și păsări.
Bibliografie: Dumitru Berciu, Cu privire la mormântul traco-getic de la Agighiol
(Dobrogea), în Studii şi Cercetări de Antropologie, V, 1, 1968, p. 19-22; Dumitru
Berciu, Arta traco-getică, Bucureşti, 1969, p. 46-48, fig. 12-13; Catalogul expoziţiei
Aurul și argintul antic al României, Bucureşti, 2013, p. 254, 257.
20
Tipul piesei: cnemidă de paradă.

Locul descoperirii, toponim: Agighiol, comuna Valea Nucarilor, judeţul Tulcea.
Contextul arheologic: mormânt tumular
Dimensiuni: L = 46,00 cm; l = 7,20 cm; G = 902,5 g.
Datare: a doua jumătate a secolului al IV - lea a. Chr.
Descriere: Spre deosebire de prima cnemidă, aceasta este parțial aurită. Piesa are găuri la
fiecare extremitate, necesare fixării pe picior cu ajutorul unor șnururi sau curelușe. Pe lângă
păsări și șerpi, pe aceasta mai apar figurați și războinici înarmați.
Bibliografie: Dumitru Berciu, Cu privire la mormântul traco-getic de la Agighiol (Dobrogea), în
Studii şi Cercetări de Antropologie, V, 1, 1968, p. 19-22; Dumitru Berciu, Arta traco-getică,
Bucureşti, 1969, p. 48, fig. 14-15.
21
Tipul piesei: coif de tip chalcidic

Locul descoperirii, toponim: Făcău, com.
Bulbucata, jud. Giurgiu.
Contextul arheologic: mormânt de incinerație.
Dimensiuni: L = 20,1 cm; H = 25, 8 cm;
Grosime tablă= 0,1 cm; G = 824,65 gr. (inclusiv
adaosurile moderne de restaurare).
Descriere: Coiful, cu o evidentă formă falică,
are calota elipsoidală cu muchia ascuţită și
apărătoare de frunte verticală, cu arcadele
marcate, prelungite pe apărătoarea nazală.
Apărătoarea de ceafă este arcuită în exterior.
Obrăzare mobile în şarnieră – reconstituite
pe baza niturilor păstrate. Prezintă unele
degradări fizico-mecanice, respectiv o
perforaţie în calotă și micro-fisuri pe suprafaţa
acesteia. Coiful a suferit unele deformări
mecanice, datorate probabil presiunii
pământului și a fost restaurat prin completări,
ceea ce poate explica diametrul relativ mic al
„gurii” de intrare.
Bibliografie: Margareta Constantiniu, Valeriu
Leahu, Mormânt getic în preajma Bucureştiului,
în SCIV, 2, 1968, p.195-209; Simona Lazăr,
Helmets of the Chalcidian shape found in the
Lower Danube Area, în Dacia, N.S., 53, p.
14-15.
22
Tipul piesei: coif de tip chalcidic.

Locul descoperirii: Zimnicea, jud.
Teleorman.
Contextul arheologic: mormânt de
incinerație.
Dimensiuni: Hmaxim în zona
apărătorei cefei = 27,40 cm;
Dmaxim = 28,50 cm; G = 1324,15
gr. (inclusiv adaosurile moderne de
restaurare).
Datare: al doilea sau al treilea sfert
al secolului IV a. Chr.
Descriere: Realizat din bronz,
s-a păstrat într-o stare extrem de
fragmentară. Reconstituit, el are
calota elipsoidală, apărătoarea
nazală verticală, iar arcadele
subliniate printr-o linie în relief,
nelipsind forma generală sugerat
falică.
Bibliografie: A. D. Alexandrescu,
La nécropole gète de Zimnicea, în
Dacia, N.S., XXIV, 1980, p. 20
23
Tipul piesei: coif de tip illyric.

Locul descoperirii, toponim: com. Gostavățu, jud. Olt
Contextul arheologic: necunoscut, descoperire înâmplătoare.
Dimensiuni: Hmaximă în zona obrăzarului = 2,35 cm; Dmaxim = 22,90 cm; G = 994,93 gr.
Descriere: Realizat dintr-o singură foaie de bronz. Calota, de formă emisferică, are în zona superioară două creste paralele şi se prelungeşte
cu obrăzare fixe. Este decorat cu un șir de pastile poansonate pe întregul perimetru. Astfel de coifuri au o evoluție și o durată de utilizare
îndelungată, care începe în zona de confluență greco-iliră, din secolul VI a.Chr. și se întind până în secolul IV a.Chr., când sunt în uz la
periferia lumii mediteranene, așa cum este cazul exemplarelor descoperite la Gostavățu, Ocna Mureș și Jidovin.
Bibliografie: Dumitru Berciu, Le casque gréco-illyrien de Gostavăţ (Oltenie), în Dacia, II, 1958, p. 437-450, fig. 1-5.
24
Harta distribuție coifuri greco-illyre tip III

(după Martina Blečić Kavur, Ivanka Moličević, On the horizon
of warrior graves from 5th century BC on the territory of the eastern
Adriatic coast and its hinterland: the case of a new discovery in Vranjevo
Selo near Neum, în Prilozi Instituta za arheologiju u Zagrebu, 28,
2011, fig. 15)
Reconstituirea coifului descoperit la Gostavățu, jud. Olt

(Radu Oltean)
25
Tipul piesei: coif de luptă.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com. Mihăileni,
judeţul Giurgiu.
Datare: sec. I p.Chr.
Dimensiuni: Hmaximă în zona obrăzarului = 2,38 cm;
Dmaxim = 29,00 cm; G = 722,55 gr. (inclusiv adaosurile
moderne de restaurare).
Datare: secolele II-I a. Chr.
Descriere: Realizat din tablă de bronz, prelucrată prin
ciocănire, coiful are o posibilă inspirație în modele
sudice, dar în acelaşi timp el este, prin forma şi tehnica
de execuţie, un produs local. Au fost recuperate părţi ale
calotei, apărătoarea de ceafă, fragmente ale obrăzarelor
şi o componentă de bronz greu de poziționat în geografia
piesei. Caracteristicile morfologice atipice au făcut
dificilă identificarea exactă a formei originale, astfel că
atât reconstituirea propusă aici, cât și variantele existente
în literatura de specialitate sunt doar ipoteze.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La nécropole tumulaire
gète de Popeşti, în Thraco-Dacica, 1, 1976, p. 201, fig.
12/1-2.
Tipul piesei: fragment de coif.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com. Mihăileni, judeţul
Giurgiu.
Datare: sec. I a. Chr.
Dimensiuni: Hmaximă = 8,60 cm; lmaximă = 8,80 cm; Grosime
tablă= 0,1 cm; G = 25,99 gr.
Descriere: Fragment din tablă de bronz, decorat perimetral cu o
linie de puncte poansonate, dublată de o linie zigzagată, realizată
din puncte foarte mici, imprimate cu un punctator fin. Partea din
coif de unde provine este ambiguă, dat fiind modelul dificil de
reconstituit al căștii.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La nécropole tumulaire gète de Popeşti,
în Thraco-Dacica, 1, 1976, p. 201, fig. 12/8.
26
lnvmlar funuot Popqd.judeţul, Glurpu
• b
• • coifde bn>nz.l""'""'<"' m:onsti!Uit<

b - wnbo
c -lpildi de tip ttlllc cu loaci
d • pumnal cwb de lip $lea cu leac!
d f e. pofta de ct111Uril (provine din allll ~1ură, din
atdoşi sll, dor eoto f"""""l descopertilă in
lnw.ntarul elhdor militare)
f. ,'llt{ de lanct
g · fnamonl de bronz aporţinolnd roifulw
h • dma$3 de ,..Je
27
Lancea
Arma cea mai răspândită şi mai ieftină, în societăţile războinice ale epocii – lancea – a avut o largă răspândire în toate culturile
şi la toate categoriile de luptători, datorită combinaţiei dintre simplitate şi eficienţă, dintre tehnologia de realizare şi tehnica de
luptă. Folosirea lăncii nu se limita la funcţia marţială, arma fiind indispensabilă, alături sau împreună cu arcul, la vânătoare. În
cazul aristocraţiei, lancea putea să aibă şi o conotaţie rituală cu valenţe identitare, fiind arma prin excelenţă a vânătorii – ipostază
simbolică a valorii marțiale. În depunerile funerare ale războnicilor geto-daci, lăncile apar frecvent grupate câte două, uneori
mai multe, ceea ce reflectă de fapt numărul lor real aflat în dotare. Diferențele morfologice, adesea chiar în cadrul lăncilor
aparținând aceluiași complex, pot sugera modalități de utilizare și implicit roluri diferite ale fiecărui tip.
28
29
Tipul piesei: vârf de lance.

Locul descoperirii, toponim: Făcău, com. Bulbucata, jud. Giurgiu
Dimensiuni: L = 24,40 cm; lmaximă = 3,20 cm; Dmaxim tub de
înmănuşare = 1,50 cm; G = 43,25 g. (inclusiv adaosurile moderne
de restaurare).
Descriere: vârf de lance proporționat și cu alura lamei elegantă, cu
nervură mediană în relief pronunțată.
Bibliografie: Margareta Constantiniu, Valeriu Leahu, Mormânt
getic în preajma Bucureştiului, în SCIV, 2, 1968, p.201, fig. 6.
30

Locul descoperirii, toponim: Făcău, com. Bulbucata, jud. Giurgiu.
înmănuşare = 1,30 cm; G = 122,09 g.
Descriere: vârf de lance cu lama lată și nervură mediană foarte
puternic profilată. Stare bună de conservare, lipsește o porțiune din
partea inferioară a duliei.
getic în preajma Bucureştiului, în SCIV, 2, 1968, p. 201, fig. 6.
31

înmănuşare = 1,30 cm ; G = 86,14 g.
Descriere: vârf de lance cu o alură alungită, cu nervura mediană
foarte bine pronunțată, romboidală în secțiune.
getic în preajma Bucureştiului, în SCIV, 2, 1968, p. 201, fig. 6/3.
32

înmănuşare = 1,30 cm ; G = 78,88 g.
Descriere: Vârf de lance cu nervura mediană romboidală în
secțiune, puternic profilată, iar muchiile ascuțite. Partea inferioară
a duliei nu s-a păstrat, la fel și o porțiune din laterala lamei.
33
lm-.niU 1110m1int el< lndMnllt

Fkiu, comuna Bolbucac..Jodclul. Giwpu
•• coif el< blon1.. el< tip doalddic
b · lancl
d · catarnmA
34

Locul descoperirii, toponim: com. Gruia, jud. Mehedinți.
Contextul arheologic: mormânt plan de incineraţie.
înmănușare = 2,20 cm; G = 291,28 g.
Descriere: vârf de lance ușor alungit, cu baza lată și laturile arcuite.
Dulia este relativ lungă, tronconică. Arma este puternic corodată.
Bibliografie: Vasile Pârvan, Considérations sur les sépultures celtiques
de Gruia, în Dacia, I, 1924-1927, p. 39-40, fig. 9; C. S. Nicolăescu-
Plopşor, Antiquités celtiques en Olténie, în Dacia, XI-XII, 1945-
1947, p. 26, Pl. V.
35

Dimensiuni: L = 35,40 cm; lmaximă =4,85 cm; Dmaxim tub
de înmănușare = 2,20 cm; G = 202,93 g.
Descriere: vârful armei este rotunjit, iar nervura mediană
robustă. Dulia este conică, iar lama ușor alungită. În dulia
lăncii s-a păstrat și un fragment din lemnul din care era
confecționată coada.
Bibliografie: Vasile Pârvan, Considérations sur les sépultures
celtiques de Gruia, în Dacia, I, 1924-1927, p. 39-40, fig. 9;
C. S. Nicolăescu-Plopşor, Antiquités celtiques en Olténie, în
Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 26, Pl. V.
36

Locul descoperirii, toponim: com.
Gruia, jud. Mehedinți.
Contextul arheologic: mormânt plan
de incineraţie.
Dimensiuni: L = 20,80 cm;
lmaximă = 3,10 cm; Dmaxim tub de
Descriere: vârful uşor rotunjit, iar
nervura mediană puternică. Dulia
este foarte robustă, conică și are două
perforaţii la capăt, destinate cuiului
de fixare. Paralel cu marginea se
mai poate observa o linie circulară
incizată.
Bibliografie: Vasile Pârvan,
Considérations sur les sépultures celtiques
de Gruia, în Dacia, I, 1924-1927,
p. 39-40, fig. 9; C. S. Nicolăescu-
Plopşor, Antiquités celtiques en Olténie,
în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 26,
Pl. V.
Tipul piesei: vârf de lance
Locul descoperirii, toponim:
com. Gruia, jud. Mehedinți
Contextul arheologic: mormânt
plan de incineraţie.
Număr de inventar: 15993
lmaximă = 1,90 cm; Dmaxim
tub de înmănușare = 1,60 cm;
G = 55,81 g.
Descriere: vârf de lance cu
dulia mult alungită și vârful
scurt, cu nervură mediană.
Bibliografie: Vasile Pârvan,
Considérations sur les sépultures
celtiques de Gruia, în Dacia,
I, 1924-1927, p. 39-40, fig.
9; C. S. Nicolăescu-Plopşor,
Antiquités celtiques en Olténie, în
Dacia, XI-XII, 1945-1947, p.
26, Pl. V.
37
IA•-.nw -.nlnt do inda<nţie

cnmuna Grub, juclqul Mebedinti
b
• -lincl
b- <~<uliu m!nc:T opodi
c - opodi do tlp cdlfc
38

Grădiștea Muncelului.
Contextul arheologic:
Dimensiuni: L = 19,1 cm; lmaximă
= 3,1 cm; Dmaxim tub de
înmănuşare=1,9 cm; G = 123,01 g.
Descriere: Arma are lama aproape
distrusă în totalitate de trecerea
timpului, păstrându-se bine doar
dulia. Totuși, se poate remarca faptul
că lama avea secțiune lenticulară, cu
o nervură mediană puternică, chiar
dacă, azi cel puțin, nu foarte evident
ieșită în relief.
Bibliografie: -

Poiana, com. Nicorești, jud.
Galați.
Contextul arheologic:
descoperită în așezare.
Număr de inventar: 16279
lmaximă = 2,05 cm; Dmaxim
tub înmănu;are = 1,55 cm G =
29,01 g.
Descriere: Vârf de lance de
mici dimensiuni.
Bibliografie: Radu Vulpe,
1951, Activitatea şantierului
arheologic Poiana –Tecuci, în
SCIV, II, I, p. 207.
39

Locul descoperirii, toponim: Rast, jud. Dolj, punct Grindul
Ţifarului.
Contextul arheologic: mormânt de incineraţie ale cărui piese au fost
disparate de activităţi antropice.
Dimensiuni: L = aprox. 58 cm; lmaximă = 4,7 cm; Dmaxim tub de
înmănuşare = 1,9 cm; G = 405,64 g.
Descriere: vârf de lance masiv, cu tub de înmănușare zvelt și lamă
lenticulară, îndoită ritualic la mijloc.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor, Vl. Dumitrescu,
N. Gostar, S. Barta, Ş. Ştefănescu, Raport asupra activităţii
şantierului arheologic Rast-Dolj, în SCIV, 2, 1951, 1, p. 267-277;
Ersilia Tudor, Morminte de luptători din a doua epocă a fierului
descoperite la Rastu (cu anexa: ing. I. Istudor şi ing. M. Marcu,
Observaţii tehnice asupra obiectelor de fier descoperite la Rastu) în
SCIV 19, nr. 3, 1968, p. 512-513.
40

Locul descoperirii, toponim: Rast, jud. Dolj,
punct Grindul Ţifarului.
Contextul arheologic: mormânt de incineraţie
ale cărui piese au fost disparate de activităţi
antropice.
Dimensiuni: L = aprox. 31,9 cm; lmaximă =
4,3 cm; Dmaxim tub de înmănuşare = 1,9 cm;
G = 225,54 g.
Descriere: vârf de lance masiv, cu lama
lenticulară, îndoită ritualic la mijloc.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor,
Vl. Dumitrescu, N. Gostar, S. Barta, Ş.
Ştefănescu, Raport asupra activităţii şantierului
arheologic Rast-Dolj, SCIV, 2, 1951, 1, p.
267-277; Ersilia Tudor, Morminte de luptători
din a doua epocă a fierului descoperite la Rastu
(cu anexa: ing. I. Istudor şi ing. M. Marcu,
Observaţii tehnice asupra obiectelor de fier
descoperite la Rastu), în SCIV 19, nr. 3, 1968, p.
512-513.
41

Locul descoperirii, toponim: Popeşti,
com. Mihăileni, judeţul Giurgiu.
tumular.
Dimensiuni: L = 18,60 cm; lmaximă =
2,60 cm; Dmaxim tub de înmănuşare
= 2,10 cm; G = 71,65 g. (inclusiv
adaosurile moderne de restaurare)
Descriere: vârf de lance a cărei dulie
este masivă în raport cu lama scurtă.
Alura lamei pare să ducă la ipoteza că
aceasta a fost mai mare în Antichitate,
din ea păstrându-se o porțiune
oarecare, pe care este vizibilă și o
discretă nervură mediană.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La
nécropole tumulaire de Popeşti, în
Thraco-Dacica, I, 1976, p. 201.

necunoscut, provine din Colecția Col.
Minovici/Măn. Vodița.
Contextul arheologic: necunoscut.
4,70 cm; Dmaxim tub de înmănuşare
= 2,00 cm; G = 78,09 g. (inclusiv
adaosurile moderne de restaurare)
Descriere: Lance scurtă, cu lama lată
și vârf ascuțit. Marginile lamei sunt
restaurate.
Bibliografie: -
42

necunoscut.
Contextul arheologic: necunoscut
Dimensiuni: L = 20,10 cm; lmaximă
= 2,50 cm; Dmaxim tub de
Descriere: vârful are formă de
frunză de salcie şi prezintă un tub de
înmănuşare conic, prevăzut cu două
orificii rotunde simetric opuse la
extremitatea liberă, necesare cuiului
de fixare. Dulia a fost obţinută
prin îndoirea foii de tablă. Arma
este puternic afectată de trecerea
timpului.
Bibliografie: -
Locul descoperirii, toponim: com.
Peretu, jud. Teleorman.
tumular.
2,20 cm; Dmaxim tub de înmănușare =
2,60 cm; G = 123,60 g.
Descriere: vârf de lance cu dulia
foarte puternică, piesa este azi afectată
de trecerea timpului. Arma a fost
deformată ritualic, una dintre cele
mai vechi atestări ale distrugerilor
intenționate ale armelor decedatului
din spațiul geto-dacic, marcându-se
astfel încetarea funcționalității armei
odată cu decesul războinicului.
Bibliografie: Emil Moscalu, Petre
Voievozeanu, La tombe et le trésor
princiers thraco-getiques de Peretu
(dep. De Teleorman), în Apulum,
XVII, 1979, p. 103-110; E. Moscalu,
Mormântul princiar de la Peretu (jud.
Teleorman), în Thraco-Dacica, VII,
1986, p. 59-70.
43
Pumnalul de tip sica

Fără îndoială, una dintre cele mai prezente şi caracteristice arme din panoplia aristocraţiei militare geto-dacice a fost pumnalul
curb. Armă de prestigiu, însemn de identificare exterioară, instrument precis al morţii, însuşiri subliniate şi de valenţele
cultice deţinute, această armă jalonează traseul aristocraţiei militare care le-a utilizat, în drumul ei de la triburile războinice la
coagularea regatului dac. Caracteristicile acestor arme sunt vârful ascuţit, lama încovoiată cu secţiunea triunghiulară, având
şant de scurgere a sângelui de-a lungul lamei şi motive zoomorfe sau geometrice încrustate pe lamă, pumnalele fiind de fapt
arme care îmbinau calităţile combative cu o sumă de expresii magico-religioase figurate prin artă schematizată.
Prezența numeroasă a acestui tip de pumnal în depunerile funerare asociate aristocrației militare devoalează valoarea marțială și
identitară deținută de această emblematică armă, caracteristici care au determinat elitele militare să o prefere și în post-existență.
44
45
Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Locul descoperirii, toponim: Rast, jud. Dolj, punct Grindul Ţifarului.
Contextul arheologic: mormânt de incineraţie ale cărui piese au fost disparate de
activităţi antropice.
Dimensiuni: L = 32 cm; lmaximă = 3,2 cm; G = 179,27 g.
Descriere: pumnal elegant, ornamentat. Limba pentru mâner este prevăzută la partea
superioară cu un opritor pentru plăsele de formă circulară, aplatizat, care este decorat
cu linii paralele, dispuse transversal, realizate prin gravare. Mânerul, delimitat de lamă
printr-o gardă inelară, a fost îndoit ritualic şi s-a rupt probabil în timpul restaurării.
Lama, cu secţiune triunghiulară, curbată spre vârf, este decorată cu linii şi cercuri
gravate, este ușor îndoită.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor, Vl. Dumitrescu, N. Gostar, S. Barta, Ş.
Ştefănescu, Raport asupra activităţii şantierului arheologic Rast-Dolj, SCIV 2, 1951,
1, p. 267-277; Ersilia Tudor, Morminte de luptători din a doua epocă a fierului
descoperite la Rastu (cu anexa: ing. I. Istudor şi ing. M. Marcu, Observaţii
tehnice asupra obiectelor de fier descoperite la Rastu), în SCIV, 19, nr. 3,
1968, p. 512-513, fig. 1/4; 2/5; Valeriu Sîrbu, Credinţe şi practici
funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor (pornind de la
descoperiri arheologice din Câmpia Brăilei), Galaţi, 1993, p.
79, fig. 18; Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti Provincia,
Bucureşti, 2006, p.126, nr.cat. 71; Cătălin Borangic,
Sica. Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8,
2009, p. 48, Pl. XVI/1.
46

Locul descoperirii, toponim: Rast, jud. Dolj, punct Grindul
Ţifarului.
Contextul arheologic: : mormânt de incineraţie ale cărui piese au
fost disparate de activităţi antropice.
Descriere: mânerul puternic îndoit, delimitat de lamă printr-o
gardă circulară, prevăzut cu un nit şi alte două orificii pentru nituri,
se termină cu un opritor pentru plăsele de formă circulară. Lama,
cu secţiune triunghiulară, curbată spre vârf, este decorată cu linii şi
cercuri gravate.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor, Vl. Dumitrescu, N.
Gostar, S. Barta, Ş. Ştefănescu, Raport asupra activităţii şantierului
arheologic Rast-Dolj, în SCIV, 2, 1951, 1, p. 267-277; Ersilia
Tudor, Morminte de luptători din a doua epocă a fierului descoperite
la Rastu (cu anexa: ing. I. Istudor şi ing. M. Marcu, Observaţii
tehnice asupra obiectelor de fier descoperite la Rastu), în SCIV, 19, nr.
3, 1968, p. 512-513, fig. 1/2; 2/2; Valeriu Sîrbu, Credinţe şi practici
funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor (pornind de la
descoperiri arheologice din Câmpia Brăilei), Galaţi, 1993, p. 79, fig.
18; Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti Provincia, Bucureşti, 2006,
p.126, nr. cat. 72; Cătălin Borangic, Sica. Tipologie şi funcţionalitate,
în NEMVS, IV, 7-8, 2009, p. 48-49, Pl. XVI/2.
47

Locul descoperirii, toponim: Rast, jud. Dolj, punct Grindul Ţifarului.
Contextul arheologic: mormânt de incineraţie ale cărui piese au fost disparate de activităţi antropice.
Descriere: Pumnalul are mânerul îndoit ritualic. La capăt acesta se termină cu un opritor pentru plăsele de formă circulară, este prevăzută
cu un orificiu de nit. Lama curbată este decorată cu două linii realizate prin gravare.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor, Vl. Dumitrescu, N. Gostar, S. Barta, Ş. Ştefănescu, Raport asupra activităţii şantierului arheologic
Rast-Dolj, SCIV, 2, 1951, 1, p. 267-277; Ersilia Tudor, Morminte de luptători din a doua epocă a fierului descoperite la Rastu (cu anexa: ing. I.
Istudor şi ing. M. Marcu, Observaţii tehnice asupra obiectelor de fier descoperite la Rastu), în SCIV, 19, nr. 3, 1968, p. 512-513, fig. 1/3; 2/1;
Valeriu Sîrbu, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor (pornind de la descoperiri arheologice din Câmpia Brăilei),
Galaţi, 1993, p. 79, fig. 18; Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti Provincia, Bucureşti, 2006, p.125, nr. cat. 68; Cătălin Borangic, Sica.
Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8, 2009, p. 49-50, Pl. XVI/3.
48
lnvenlar morminte delndneraţle comuna Rast, Judelul Doi)
a • ,irfuri de Imei lndoite ritualic
b • pwnnale c:wbe de tip sica, ru mânerele indoite
c - mturile unei teci de pumnal curb.
49

Popeşti, com. Mihăileni, judeţul
Giurgiu. Tipul piesei: pumnal de tip sica.
Contextul arheologic: mormânt Locul descoperirii, toponim: sat Izvoru,
tumular. com. Vânătorii Mici, jud. Giurgiu.
Număr de inventar: 73475. Contextul arheologic: necunoscut.
Datare: sec. I a.Chr. Număr de inventar: 142618.
Dimensiuni: Lpăstrată = 27, 4 cm; Dimensiuni: L = 30 cm, Llamă = 18,5 cm,
G = 126,12 g. (inclusiv adaosurile lmaximă = 4 cm; G = 169,44 g.
moderne de restaurare). Descriere: pumnal curb, scurt și robust cu
Descriere: puternic deteriorat lama solidă. Limba mânerului este scurtă,
de arderea pe rug a inventarului de formă triunghiulară, fiind prevăzută cu
funerar, nu i se pot stabili detaliile un orificiu pentru nit. Lama este decorată
morfologice. Teaca s-a păstrat mai în zona curburii maxime cu linii şi cercuri
bine și pe baza ei s-a putut aprecia că poansonate. Prezintă de asemenea un şanţ
este vorba despre un astfel de pumnal pe toată lungimea lamei.
(inv. 73473). Bibliografie: George Trohani, Contribuții
Bibliografie: Alexandru Vulpe, la istoria geto-dacilor din centrul Câmpiei
La nécropole tumulaire de Popeşti, Române, în H. Daicoviciu (ed.), Studii
în Thraco-Dacica, I, 1976, p. dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 97-98, fig.
201, fig. 14/1; Ion Miclea, Radu 1; Catalogul expoziţiei I Daci. Mostra della
Florescu, Strămoşii românilor. Vestigii civiltà daco-getica in epoca classica, Roma,
milenare de cultură şi artă. Geto-dacii, 1979-1980, p. 240, fig. 461; Ionuț Bocan,
Bucureşti, 1980, p. 49/226, fig. 226; Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti Provincia,
Valeriu Sîrbu, Credinţe şi practici Bucureşti, 2006, p.127, nr. cat. 73;
funerare, religioase şi magice în lumea Catalogul expoziţiei I Daci, Firenze, 1997,
geto-dacilor (pornind de la descoperiri p. 240, fig. 461; Cătălin Borangic, Sica.
arheologice din Câmpia Brăilei), Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV,
Galaţi, 1993, p. 73, fig. 9, 7/8; 7-8, 2009, p. 50, Pl. IX/4; Aurel Rustoiu,
Cătălin Borangic, Sica. Tipologie şi About a curved dagger discovered at Piatra
funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8, Craivii, în Apulum, XLIV, 2007, p. 86,
2009, p. 47, Pl. XVII/3 a-b. nota 17.
50

Locul descoperirii, toponim: com. Orodel, jud. Dolj.
Dimensiuni: Ltotală = 41,6 cm, Llamă = 31,5 cm, Lmâner = 10,1
cm; l = 2,6 cm; G = 205,23 g.
Descriere: pumnal prelung, curbat elegant, cu lama ornamentată
cu un decor reprezentând un simbol solar încadrat de capetele a
două probabil păsări, afrontate, puternic schematizate. Analizele
metalografice efectuate au relevat existența unui aliaj cupru-plumb.
Acesta este moale, ușor de turnat si modelat provenind, cel mai
probabil, de la ornamentele aplicate pe teaca de piele sau lemn, care
nu s-a mai păstrat.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor, Antiquités celtiques en
Olténie, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, Bucureşti, p. 27, Pl. III/5;
D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939 (extras
din Arhivele Olteniei, 101-104, ian.-aug. 1939), p. 208-209, fig.
257/6; Aurel Rustoiu, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia
preromană, Cluj-Napoca, 2002, p. 59, fig. 39/6; Cătălin Borangic,
Sica. Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8, 2009, p. 46,
Pl. XV/4.
Analize metalografice - pumnalul de la Orodel

(Bogdan Constantinescu, Institutul de Fizică şi Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”)
51

Locul descoperirii, toponim: Histria, jud. Constanța.
Contextul arheologic: mormânt plan de incinerație.
Dimensiuni: Ltotală = 34,8 cm; Llamă = 25,9 cm; Lmâner = 9 cm; l = 3 cm; G = 256,73 g.
Descriere: pumnalul se afla introdus într-o teacă parţial realizată din metal. Lama prezintă pe una dintre părţi canale longitudinale şi
ornamente incizate, iar limba mânerului este uşor îngroşată în zona mediană şi păstrează două nituri de prindere a plăselelor. Se mai poate
observa o gardă sub formă de manşon. Piesa a fost trecută prin foc. Teaca este păstrată fragmentar şi era ornamentată cu o serie de linii
transversale longitudinale la partea inferioară.
Bibliografie: Dionisie M. Pippidi et alii¸ Raport asupra activităţii şantierului Histria în campania 1956, în Materiale şi cercetări
arheologice, V, 1959, p. 309, fig. 11; A. Rustoiu, Mercenari „barbari” la Histria şi Callatis în sec. I î. Hr. Interpretări arheologice şi istorice, în
Istros, X, 2000, p. 277-288; Cătălin Borangic, Sica. Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8, 2009, p. 44-45, Pl. XIV/4.
52

Locul descoperirii, toponim: necunoscut.
Dimensiuni: Ltotală = 27,75 cm; lmaximă lamă = 2,95
cm; Dmaxim garnituri mâner = 2,35 cm; Grmaximă
lamă = 0,55 cm; G = 168,29 g.
Descriere: pumnal scurt, cu lama lată, având mânerul
flancat de garnituri puternice.
Bibliografie: Inedit. Donație A. Boeriu-1292/2009
53
Tipul piesei: pumnal de tip sica

Număr de inventar: 334523, donație A. Boeriu, 1310/2010.
Dimensiuni: L = 34 cm; Llamă = 27 cm; Lmâner = 7 cm; lmaximă
lamă = 4 cm; G = 202,61 g.
Descriere: pumnal din fier, puternic oxidat, primul strat exfoliat în
mare parte; se observă faptul că a fost călit şi ciocănit în mai multe
rânduri. Miezul este încă bine păstrat, de culoarea oţelului, lucios.
Lama este curbată elegant, în special de la jumătate spre vârf,
triunghiulară în secţiune, cu ceafa plată, vârful ascuţit, are tăișul
foarte bine conservat. Limba mânerului este scurtă, triunghiulară
în plan şi rectangulară în secţiune, capătul rotunjit, prevăzut cu un
singur nit pentru fixare, de formă cilindrică, extremitatea semi-
globulară. Din decor se păstrează doar prima jumătate, dinspre
mâner și este constituit din două şiruri de triunghiuri cu vârfurile
orientate unele spre altele. Canalul de scurgere este pronunţat,
adânc, semioval, lat de 0,007 m. Pe lamă se observă urme de bronz
rămase din componența tecii.
Bibliografie: Valeriu Sîrbu, Două pumnale de tip sica din colecţiile
Muzeului Naţional de Istorie a României, în Pontica, XLIV, p. 251-
252, fig. 1.
Analize metalografice - pumnal Boeriu

(Bogdan Constantinescu, Institutul de Fizică şi Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”)
54
Tipul piesei: pumnal curb.

Locul descoperirii, toponim: Rotbav, jud. Brașov.
Contextul arheologic: descoperire întâmplătoare.
Dimensiuni: Ltotală = 28,65 cm; lmaximă lamă = 3,10 cm;
Grmaximă lamă = 0,55 cm; G = 133,39 g.
Descriere: pumnal curb, cu lama încovoiată elegant și limba
mânerului triunghiulară. S-a păstrat nitul de fixare a plăselelor.
Nu sunt observabile decoruri ale lamei, dat fiind gradul de oxidare
destul de avansat al piesei.
Bibliografie: inedit; donație Florin Șerban.

Număr de inventar: 332397, donație A. Boeriu, 1281/2008.
Dimensiuni: L = 35 cm; Llamă = 26 cm; G = 252,95 g.
Descriere: pumnal realizat din fier, acum puternic oxidat. Lama curbă, triunghiulară în secțiune.
Mânerul este lung, îndoit după descoperire, prevăzut cu trei orificii și nituri cu cap globular,
decorate cu incizii radiale. Plăselele care îmbrăcau mânerul erau fixate prin două garnituri de gardă.
Pe o parte a lamei se află un canal de scurgere a sângelui, încadrat de două benzi de linii incizate în
zig-zag, acum observabile doar în zona dinspre mâner, din cauza oxidării. Cealaltă față a lamei este
decorată cu o linie incizată, adâncă, ce urmăreşte linia muchiei, vizibilă doar în zona dinspre vârful
lamei.
Bibliografie: Valeriu Sîrbu, Două pumnale de tip sica din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a
României, în Pontica, XLIV, p. 252, fig. 2.
55
Tipul piesei: teacă de pumnal de tip sica.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com. Mihăileni,
judeţul Giurgiu.
Datare: sec. I a.Chr.
Dimensiuni: Lpăstrată = 25,85 cm; lmaximă = 4,85
cm; Hmaximă = 2,15 cm; Grmaximă tablă = 0,20 cm;
G = 152,12 g.
Descriere: Teacă de fier specifică pumnalelor curbe,
terminată cu un buton. Piesa s-a păstrat mai bine decât
pumnalul, ceea ce a permis reconstituirea și asocierea
pieselor.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La nécropole tumulaire
de Popeşti, în Thraco-Dacica, I, 1976, p. 201, fig.
14/2; Ion Miclea, Radu Florescu, Strămoşii românilor.
Vestigii milenare de cultură şi artă. Geto-dacii, Bucureşti,
1980, p. 49/226, fig. 226; Valeriu Sîrbu, Credinţe şi
practici funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor
(pornind de la descoperiri arheologice din Câmpia Brăilei),
Galaţi, 1993, p. 73, fig. 9/8; Cătălin Borangic, Sica.
Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8, 2009,
p. 47, Pl. XVII/3 a-b.
56
Tipul piesei: teacă de pumnal de tip sica.

Locul descoperirii, toponim: Rast, jud. Dolj, Grindul
Ţifarului.
Contextul arheologic: mormânt de incineraţie ale cărui
piese au fost disparate de activităţi antropice.
Dimensiuni: L = aprox. 23 cm; lmaximă = 4,1 cm;
Grmaximă = 1,2 cm (21 bucăți, dintre care 5 sunt mai
Teacă de pumnal de tip mari); G = 72,97 g.
sica (Popești - sus; Descriere: descoperirile de la Rast au fost
Rast - jos) decontextualizate de activități antropice ulterioare
depunerii, astfel că nu se pot preciza grupările de
artefacte. Este cazul și acestei teci, păstrată extrem
de fragmentată, care nu poate fi asociată sigur cu un
pumnal anume dintre cele trei descoperite.
Bibliografie: C. S. Nicolăescu-Plopşor, Vl.
Dumitrescu, N. Gostar, S. Barta, Ş. Ştefănescu,
Raport asupra activităţii şantierului arheologic Rast-Dolj,
SCIV 2, 1951, 1, p. 267-277; Ersilia Tudor, Morminte
de luptători din a doua epocă a fierului descoperite la Rastu
(cu anexa: ing. I. Istudor şi ing. M. Marcu, Observaţii
tehnice asupra obiectelor de fier descoperite la Rastu), în
SCIV, 19, nr. 3, 1968, p. 512-513; Cătălin Borangic,
Sica. Tipologie şi funcţionalitate, în NEMVS, IV, 7-8,
2009, p. 50.
57
Tipul piesei: pafta de centură.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com.
Mihăileni, judeţul Giurgiu.
Contextul arheologic: descoperire din așezare.
Dimensiuni: L = 18,55 cm; lmaximă =6,6 cm;
Grmaximă = 0,4 cm (1 cm cu tija din fier); G
= 104,07 g.
Descriere: pafta de centură realizată din
două placi, una de bază din fier și a doua
din bronz decorată (au repoussé), ambele
prinse și închise cu ajutorul unei garnituri
perimetrale. Astfel de piese erau compuse
din placa propriu-zisă, o tijă de fier nituită pe
placă, terminată cu un buton, – ce se prindea
într-o verigă aflată la celălalt capăt al curelei
și o articulație de tip balama, care atașa o
altă piesă metalică pe care se nituia cureaua.
Paftaua de la Popești este una dintre rarele
piese de acest tip care are în ornamentație
siluete antropomorfe.
Bibliografie: Radu Vulpe, Șantierul arheologic
Popești (reg. București, r. Mihăilești), în
Materiale și Cercetări Arheologice, III,
1957, p. 234, fig. 23; Mircea Babeş, Paftalele
Latène târzii din sud-estul Europei, în Studii și
cercetări de istorie veche și arheologie, Tom
3, nr. 34, 1983, p. 215, fig. 2/1.
58
lnventar mon:nănt de ind.neratie

romuna Orodd, judeţul Dolj
a - Spadă <1< tip cdti<
b - pumnal curb de lip siaJ
c - >llbolă de tlp troei<
59
Pietro Santo Bartoli, Colonna Traiana Eretta Dal Senato, E Popolo

Romano All’Imperatore Traiano Augusto Nel suo Foro In Roma,
Roma, 1673
60
61
Armuri de zale
Scriitorii antici atribuiau lumii celtice occidentale inventarea acestui tip de armură. Realităţile arheologice însă relevă o
situaţie uşor diferită, ce apare oarecum în contradicţie cu aceste izvoare istorice scrise. Deşi opinia general acceptată, de către
majoritatea specialiştilor, este aceea că celţii occidentali sunt primii utilizatori ai acestui tip de armură, cele mai multe descoperiri
arheologice aparţin ariei est-europene, dominate de către populaţiile celtice orientale și tracice. Statistic, cele mai multe armuri
aparţin arealului est-european, făcând parte din arsenalul războinicilor depuși în complexele funerare, specifice grupului Padea
– Panagjurskii Kolonii, îndeosebi situate în nordul Bulgariei actuale, similare unei alte serii de asemenea piese de echipament
militar ce apar în nordul Dunării. În spațiul Daciei preromane, cea mai veche astfel de armură este cea descoperită la Cetăţeni,
judeţul Argeş, datată pe parcursul sec. II a.Chr., perioadă după care se poate observa o creștere a numărului de astfel de cuirase.
Cămășile de zale erau echipamente valoroase, dificil de realizat şi întreţinut, dar care reprezentau maximul epocii, referitor la
dotarea cu echipament individual defensiv. Aristocraţia războinică autohtonă a reuşit să le producă pe plan local, demonstrând
în acest fel, puterea economică şi politică deţinută. Densitatea acestor armuri arată că ocupau un loc important în panoplia şi
mentalitatea elitelor războinice locale. Cămăşile de zale erau confecţionate din inele de fier şi erau, foarte probabil, căptuşite cu
pânză groasă sau piele. Uneori, în construcţia acestora se foloseau şi solzi metalici, pentru protejarea suplimentară a unor zone
expuse, iar în unele cazuri erau ornamentate cu metale prețioase, devenind nu doar echipamente funcționale, ci și de paradă.
Armurile de zale, prin valoarea economică și tactică, reflectau poziția și calitățile personale ale defunctului, iar depunerea lor în
morminte avea ca finalitate ideologică continuitatea statutului și în post-existență. Armurilor le-a fost atribuit, dintotdeauna,
un însemnat rol magic, de protecție, astfel că prezența lor în inventarele funerare denotă dorința comunității ca războinicul
să poată beneficia și în lumea morților de proprietăților apotropaice ale acestora. Soluția accederii în „lumea de apoi” și a
traseului ce trebuia urmat pentru transcenderea la această zonă conținea gestul ritualic al distrugerii cel puţin a unei arme,
fie spada, fie lancea ori pumnalul sau a cămăşii de zale. Deformările voite ale unor piese de armament, scumpe oricum le-am
privi, reprezentau o formă de sacrificiu, comunitatea renunţând la aceste arme, în ciuda pragmatismului la care era permanent
obligată.
62
63
Tipul piesei: armură de zale.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com. Mihăileni, judeţul Giurgiu.
Contextul arheologic: mormânt tumular (T 4).
Număr de inventar: 73471 a-b.
Dimensiuni: D inel = 0,8 cm; D sârmă = 0,2 cm; densitate = 3 inele/cm2; G
totală= 8567,76 g (G inv. 73471a = aprox 7370 g; G inv. 73471b =1197,76 g)
Datare: secolul I a.Chr.
Descriere: armură flexibilă, întreagă, conservată relativ bine, puternic arsă.
Cămașa de zale a aparținut unui aristocrat războinic de elită în al cărui
inventar funerar mai conținea o fibulă de fier, o brăţară fragmentară de bronz,
două inele, un pandantiv sub formă de căldăruşă din fier, o perlă de sticlă,
fragmente de vase, imitaţia unei amfore de Kos, un manşon de la un vârf de
lance, fragmentele unei spade cu teacă, cuţite, două inele, o verigă, un alt
manşon, cioburi de la două boluri getice cu decor în relief, o serie de podoabe,
iar în alte părţi ale mantalei un cuţit de fier, mânerul altei spade şi o fibulă de
bronz. Spre deosebire de alte ofrande similare, armura de la Popești este una
dintre rarele piese de acest tip depuse întregi pe rugul funerar.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La nécropole tumulaire gète de Popeşti, în
Thraco-Dacica, 1, 1976, p. 193-215; Cătălin Borangic, Războinici nord-
dunăreni în armuri de zale (sec. II a. Chr. - sec. II p. Chr.) – partea I, în Terra
Sebus, 3, 2011, p. 183-184, 220, Pl. XXV/1-2.
64

Locul descoperirii, toponim: com. Cetățeni, jud. Argeș.
Tipul de cercetare: necunoscut (donaţie Dinu V. Rosetti).
Contextul arheologic: probabil, mormânt de incinerație.
Dimensiuni: D inel = 0,6 cm/exterior inel; D sârmă = 0,15 cm;
densitate = 6 inele/ cm2; G = 20, 73 g.
Tehnica de execuţie: batere, trefilare, împletire.
Datare: cel mai probabil secolul I a.Chr.
Descriere: fragmente dintr-o cămașă de zale puternic arsă, cu
aspect vitrificat. Fragmentele provin dintr-un complex funerar de
la Cetățeni, acolo unde Muzeul Național de Istorie a României a
organizat cercetări arheologice în anii `70 ai secolului trecut.
Bibliografie: Cătălin Borangic, Războinici nord-dunăreni în armuri
de zale (sec. II a. Chr.-sec. II p. Chr.) – partea I, în Terra Sebus, 3,
2011, p. 182-183, 219, Pl. XXIV; Dragoș Măndescu, Două posibile
piese de inventar funerar din situl geto-dacic de la Cetăţeni, păstrate
în colecțiile Muzeului Județean Argeș, în ARGESIS. Studii şi
comunicări, XXII, 2013, p. 10-15.
65

Locul descoperirii, toponim: com. Cetățeni, jud. Argeș.
Tipul de cercetare: cercetare arheologică sistematică.
67764 a Contextul arheologic: mormânt de incinerație (M 1).
Număr de inventar: 67764 a-d.
Dimensiuni: D = 0,6 cm/exterior inel; D sârmă = 0,15 cm; densitate
= 4 inele/ cm2; G = 91, 218 g.
Datare: secolul I a.Chr.
Descriere: fragmentele sunt puternic arse, cu aspect vitrificat. Cel
mai probabil fragmentele provin din complexele funerare de la
Cetățeni, ele figurând în evidențele vechi ale muzeului ca fiind o
„donaţie Dinu Rosetti”.
Bibliografie: Dinu Rosetti, Au fost amazoane în Dacia ?, în Magazin
Istoric, nr. 11 (32), nov., 1969, p. 90-94; Mircea Babeş, Staţiunea
geto-dacă de la Cetăţeni. Descoperiri şi informaţii recuperate, în
SCIVA, 50, 1-2, 1999 (2000), p. 14; Cătălin Borangic, Războinici
nord-dunăreni în armuri de zale (sec. II a. Chr.-sec. II p. Chr.) – partea
I, în Terra Sebus, 3, 2011, p. 174-175, 204, Pl. VII.
67764 b
66
Titanul și zirconiul
provin din solul înglobat
în produșii de coroziune.
Analizele au fost efectuate
cu un aparat portabil tip
INNOV X alpha series, cu
anticatod de wolfram 35kV
6microA timp de achiziție
120 secunde (analize
realizate de dr. Gheorghe
Niculescu)
67764 c 67764 d
67
Arcul
Armă complexă, atât din punct de vedere structural, cât
şi ca mod de utilizare, cu o vechime ancestrală, arcul s-a
generalizat în spaţiul Dunării de Jos, datorită contactelor
directe cu populaţiile de stepă unde acesta reprezenta arma
de bază. Deşi aproape toate componentele unui arc sunt
de origine organică, în consecinţă insesizabile arheologic, 16280
numeroasele vârfuri metalice de săgeţi documentează, alături
de izvoarele scrise, folosirea intensă a acestei arme la nord de
Dunăre. Lucrate dintr-o singură bucată de metal, vârfurile de
săgeţi se caracterizează prin două elemente principale: partea
inferioară, de forma unui peduncul sau a unui toc, ambele fiind
modalităţi de fixare în tijă şi vârful propriu-zis, care poate avea
două sau trei aripioare şi, în cazul săgeților de război, spin de
fixare în victimă. 16281
16282
16284
16285 16283
68
Tipul piesei: vârfuri de săgeți. Număr de inventar: 16286. (dulia păstrată fragmentar); G = 1,04 g.
Locul descoperirii, toponim: Poiana, com. Dimensiuni: L = 3,25 cm; lmaximă = 0,75 Descriere: vârfuri de săgeți din bronz (nr.
Nicorești, judeţul Galați. cm; Dmaxim dulie = 0,40 cm; G = 1,53 g. inv. 16281-16287, 16289-16293) și fier (nr.
Contextul arheologic: descoperite în Număr de inventar: 16287. inv. 16280, 16288), de mărimi și forme
așezare. Dimensiuni: L = 3,10 cm; lmaximă = 0,75 diferite, cu două (nr. inv. 16280) sau trei
Datare: secolele I a.Chr. - I p.Chr. cm; Dmaxim dulie = 0,40 cm; G = 1,13 g. (nr. inv. 16281-16293) aripioare și spin,
Număr de inventar: 16280. Număr de inventar: 16288. uneori cu nervură mediană. Fixarea în tija
Dimensiuni: L = 6,05cm; lmaximă = 1,80 Dimensiuni: L = 4,30 cm; lmaximă = 0,90 de lemn se făcea fie cu ajutorul duliei (nr.
cm; Dmaxim dulie = 1,15 cm; G = 6,63 g. cm; Dmaxim tijă = 0,25 cm; G = 2,71 g. inv. 16281-16287, 16289-16293), fie cu
Număr de inventar: 16281. Număr de inventar: 16289. peduncul (nr. inv. 16288). Astfel de vârfuri
Dimensiuni: L = 3,40 cm; lmaximă = 0,75 Dimensiuni: L = 3,60 cm; lmaximă = 0,80 sunt singurele componente ale săgeților
cm; Dmaxim dulie = 0,40 cm; G = 1,17 g. cm; Dmaxim dulie = 0,45 cm; G = 2,19 g. păstrate arheologic, atestând, prin numărul
Număr de inventar: 16282. Număr de inventar: 16290. și calitatea lor, folosirea, pe scară largă, a
Dimensiuni: L = 2,75 cm; lmaximă = 0,75 Dimensiuni: L = 3,65 cm; lmaximă = 0,80 arcului în Dacia preromană. Vârfurile de
cm; Dmaxim dulie = 0,40 cm; G = 1,70 g. cm; Dmaxim dulie = 0,45 cm; G = 1,78 g. formă piramidală alungită, cu trei muchii,
Număr de inventar: 16283. Număr de inventar: 16291. au la bază modele scitice, iar cele cu tub și
Dimensiuni: L = 3,90cm; lmaximă = 0,80 Dimensiuni: L = 3,65cm; lmaximă = 0,80 doi spini sunt specifice geto-dacilor.
cm; Dmaxim dulie = 0,55 cm; G = 2,47 g. cm; Dmaxim dulie = 0,45 cm; G = 2,28 g. Bibliografie: Radu Vulpe, Silvia Teodor,
Număr de inventar: 16284. Număr de inventar: 16292. Piroboridava, așezarea geto-dacică de la
Dimensiuni: L = 3,15 cm; lmaximă = 0,75 Dimensiuni: L = 3,05cm; lmaximă = 0,85 Poiana, Biblioteca Thracologica, XXXIX,
cm; Dmaxim dulie = 0,40 cm; G = 1,51 g. cm; Dmaxim dulie = 0,45 cm; G = 1,98 g. 2003, p. 48; 185-190, Fig. 57-61; Emil
Număr de inventar: 16285. Număr de inventar: 16293. Moscalu, Sur les rites funéraires des Géto-
Dimensiuni: L = 3,15 cm; lmaximă = 0,75 Dimensiuni: L = 2,90 cm; lmaximă = 0,75 Daces de la Plaine du Danube, în Dacia, N.S,
cm; Dmaxim dulie = 0,40 cm; G = 1,65 g. cm; Dmaxim dulie = probabil 0,40 cm 21, p. 332-333, fig. 9.
16286 16288 16290 16292
16287 16289 16291 16293
69
Spada
O armă caracteristică elitelor militare geto-dacice a fost spada de tip celtic, armă prin excelenţă destinată luptei corp la corp. Acest tip de
armă era un privilegiu al aristocraţiei, servind de cele mai multe ori şi ca obiect de prestigiu. Aşa cum arată şi numele, aceste arme au apărut
în zona balcanică odată cu sosirea celţilor în bazinul Dunării de Jos, fiind adoptate rapid de către aristocraţia locală. Ea devine principala
armă de atac a elitelor războinice, în detrimentul lăncii, rămânând în uz până la finalul regalităţii dacice. A fost o armă mai puţin eficientă
în eforturile militare de grup, tehnica de luptă uzitată fiind orientată spre iniţiativa individuală a războinicului.
Datorită lungimii lamei, spada era mult mai eficace în cazul cavaleriei şi, în consecinţă, preferată de către călăreţi. Este asociată frecvent, în
contextele de descoperire, cu zăbale şi pinteni, ceea ce devoalează statutul de cavaler al proprietarului. Piesele din mediul dacic, au nervură
mediană şi vârful cel mai adesea uşor rotunjit. Majoritatea descoperirilor în care a apărut acest tip de armă au caracter funerar, existând
puţine excepţii.
Pe lângă aceste spade lungi, războinicii daci au utilizat, într-un număr restrîns, și spade scurte, eficiente în lupta corp la corp, probabil sub
influența sau cu ajutorul instructorilor romani, cel mai probabil de către eșaloanele inferioare, constituite din trupe de infanterie.
70
71
Tipul piesei: spadă de tip celtic.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com. Mihăileni, judeţul Giurgiu.
Dimensiuni: L totală = 72,70 cm; L lamă = 60,20 cm; lmaximă = 6,80 cm; Gmax
= 1,1 cm; G = 1151,23 g. (inclusiv adaosurile moderne de restaurare și pentru
etalare).
Descriere: Spada a fost introdusă într-o teacă robustă, apoi îndoită ritualic, ceea ce
face imposibilă analiza detaliilor. Relativ afectată de temperatura rugului funerar.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La nécropole tumulaire de Popeşti, în Thraco-Dacica,
I, 1976, p. 213, fig. 13, Catalogul expoziţiei I Daci. Mostra della civiltà daco-getica
in epoca classica, Roma, 1979-1980, nr. 451; Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti
Provincia, Bucureşti, 2006, p. 124, nr. cat. 66.
72

Locul descoperirii, toponim: cetatea dacică de la Piatra Roșie, sat
Alun, comuna Boșorod, jud. Hunedoara.
Contextul arheologic: groapă în interiorul fortăreței.
Dimensiuni: L = 81,9 cm; Llamă = 74,1 cm; lmaximă =3,55 cm;
Grmaximă = 0,5 cm; G = 439,68 g.
Descriere: spadă lungă, cu tăișurile afectate de trecerea timpului. În
documentația grafică realizată cu ocazia publicării piesei se observă
că inițial a existat și manșonul de protecție dintre lamă și mâner,
dar care astăzi lipsește.
Bibliografie: Constantin Daicoviciu, Cetatea dacică de la Piatra
Roșie. Monografie arheologică, Bucureşti, 1954, p. 90-91, fig. 32, 33,
34.
73

Dimensiuni: L = 92,40 cm; lmaximă = 4,00 cm; Gmax = 0,8 cm;
G = 656,36 g.
Descriere: spadă extrem de bine conservată, cu lama lată și nervură
mediană pe aproape toată lungimea acesteia. Se păstrează atât tija
mânerului, cât și garnitura dinspre lamă a acestuia. În desenele
realizate cu ocazia publicării piesei se observă că inițial a existat și
un fragment din partea superioară a tecii, azi pierdut.
Olténie, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 27, Pl. III/1.
74

Dimensiuni: L = 102,5 cm; lmaximă=4,5 cm; Grmaximă = 0,7 cm; G =
629,87 g.
Descriere: spadă deosebit de lungă, cu vârful rotunjit și tija mânerului
rectangulară în secţiune, terminată cu un buton. Garda, la baza mânerului,
realizată sub forma unei plăci semicirculare, cu capetele alungite și
perforate.
Bibliografie: Vasile Pârvan, Considérations sur les sépultures celtiques de Gruia,
în Dacia, I, 1924-1927, p. 40, fig. 10; C. S. Nicolăescu-Plopşor, Antiquités
celtiques en Olténie, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 26.
75
Tipul piesei: spadă .

Locul descoperirii, toponim: Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului,
com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara).
Contextul arheologic: descoperită în perimetrul cetății.
Dimensiuni: L = 52,95 cm; lmaximă =6,4 cm; Grmaximă lamă=0,25 cm; lmaximă tijă
mâner=2,45 cm; Grmaximă tijă mâner=0,45 cm; Dmaxim inel mâner=3,20 cm; G =
123,01 g.
Descriere: spadă scurtă, cu lama lată și profil lenticular, cu tija mânerului lungă,
terminată cu un inel. Lama acestei spade, ce pare a imita un gladius, este ruptă de la
jumătate.
Bibliografie: Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Civilizaţia fierului la daci (sec. II
î.e.n.-I e.n.), Cluj-Napoca, 1979, p. 138, fig. 71/7-8; 10/12.
76
Falx dacica
Cea mai de temut armă din panoplia războinicilor daci,
sabia-seceră, falx dacica și-a dobândit sinistra faimă în
special datorită conflictelor daco-romane care au culminat
cu cele două războaie care au pus capăt existenţei regatului
dac. Forma specifică, de seceră, concentra întreaga greutate
a armei, şi implicit toată forţa de penetrare, în vârful
armei, ansamblu de factori care au construit o armă a cărei
acţiune maximă o reprezenta lovirea în forţă şi retezarea.
Descoperite aproape fără excepție doar în proximitatea
capitalei Sarmizegetusa, acest tip de săbii au fos atât de
eficace încât au depăşit cadrul particular – devenind, în
imaginarul colectiv, simbol de recunoaștere etnică pentru
geto-daci.
Tipul piesei: sabie curbă de tip falx.

Locul descoperirii, toponim: Sarmizegetusa Regia (Grădiştea
Muncelului, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara).
Dimensiuni: L lamă = 42,60 cm, lmaximă = 3,00 cm; G = 293,26 g.
Descriere: Sabie încovoiată, curbată elegant, aparținând tipului
„Sarmizegetusa”, caracteristic proximității capitalei regatului dac.
Bibliografie: Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti Provincia,
Bucureşti, 2006, p. 124, nr. cat. 65; Cătălin Borangic, Incursiune în
arsenalul armelor curbe tracice. Falx dacica, în Terra Sebus, I, 2009,
p. 51, fig. 2/2.
77
Scutul
Acest tip de armă este elementul esenţial de protecţie al unui soldat, indiferent de statutul său, fără ca rolul său fie eminamente defensiv. Este
una din puţinele arme cu o funcţionalitate strict războinică, secundar putând avea şi o funcţie identitară, circumscrisă însă tot universului
marţial. Componentele fizice ale unui scut erau placajul de lemn, ce constituie de fapt corpul propriu-zis, garniturile metalice, cuiele,
mânerul, curelele de susţinere şi piesa centrală, numită umbo, cel mai frecvent singura păstrată arheologic.
În cazul acestor umbo-uri, există exemplare elaborate şi altele simpliste. Diametrul acestor calote se situează în jurul a 20 cm, iar înălţimea
la cca. 10-11 cm. Aceste piese, prin forma şi dimensiunile lor, sunt singurele elemente care mai pot astăzi oferi date referitoare la posibilele
evoluţii morfologice, analogii, la tipul şi mărimea scutului pe care au fost aplicate. În geometria acestor componente pot fi distinse două părţi
principale şi anume: o bordură dispusă orizontal sau uşor oblic, uneori cu o mică treaptă, urmată apoi de partea bombată (calota), care începe
cu un perete orizontal (gâtul), de o înălţime variabilă, străbătut de o nervură sau o mică şănţuire, având scopuri decorative şi de rigidizare
sau pur şi simplu rezultate ca urmare a curbării calotei.
Tipul piesei: umbo.

Locul descoperirii, toponim: Popeşti, com. Mihăileni, judeţul
Giurgiu.
Dimensiuni: Dmaxim = 17,75 cm; H = 7,1 cm; Grtablă
= 0,20 cm; G = 240, 42 g. (inclusiv adaosurile moderne
de restaurare).
Descriere: Umbo din fier cu calota semisferică
și bordură lată orizontală (un disc) care servea la
prinderea de placajul de lemn al scutului. Descoperit
fragmentar, puternic afectat de temperatura rugului
funerar. Restaurat.
Bibliografie: Alexandru Vulpe, La nécropole
tumulaire de Popeşti, în Thraco-Dacica, I,
1976, p. 201, fig. 14/5; Catalogul expoziţiei
I Daci. Mostra della civiltà daco-getica in
epoca classica, Roma, 1979-1980, nr. 453;
Catalogul expoziţiei Dacia Avgvsti
Provincia, Bucureşti, 2006, p. 124, nr.
Cat. 64; Cătălin-Petre Constantin,
Piese de echipament defensiv la geto-daci.
Umbo-uri de scut, în Bibliotheca Musei
Porolissensis, XIII, vol. colectiv.
Identităţi culturale locale şi regionale în
context european – Studii de arheologie şi
antropologie istorică, In memoriam Alexandri
V. Matei, Editura Mega, Editura Porolissum,
2011, Cluj-Napoca, p. 258.
78
Tipul piesei: umbo.

Locul descoperirii, toponim: Lăceni, com. Orbeasca de Sus, jud. Teleorman.
Dimensiuni: Dmaxim = 19,05 cm; H = 7,75 cm; Grtablă = 0,30 cm; Dmaxim nit prindere pe suport lemn = 3,30 cm; ldisc = 8,40 cm; G =
617,67 g. (inclusiv adaosurile moderne de restaurare).
Descriere: Umbo din fier de formă conică şi o profilatură dreaptă la partea inferioară, către discul de prindere pe suportul de lemn.
Puținele fragmente descoperite, care acoperă mai puțin de 15 procente din suprafața totală a piesei, au permis refacerea întregului profil și
restaurarea piesei.
Bibliografie: Emil Moscalu, Sur les rites funéraires des Géto-Daces de la Plaine du Danube, în Dacia, N.S, 21, p. 334-335, fig. 7; Cătălin-Petre
Constantin, Piese de echipament defensiv la geto-daci. Umbo-uri de scut, în Bibliotheca Musei Porolissensis, XIII, vol. colectiv. Identităţi
culturale locale şi regionale în context european – Studii de arheologie şi antropologie istorică, In memoriam Alexandri V. Matei, Editura Mega,
Editura Porolissum, 2011, Cluj-Napoca, p. 258.
79

Roma, 1673
80
81
Zăbale
Parte a căpăstrului, zăbalele sunt de fapt un ansamblu, la început rigid, apoi articulat, compus din diverse piese metalice, care e
fixat pe botul şi în gura calului, asigurând controlul asupra mişcărilor acestuia, prin condiţionare fizică. Împreună cu căpăstrul
putem spune că este de fapt cea mai veche şi mai importantă parte a harnaşamentului, utilitatea ei fiind evidentă, atât în cazul
atelajelor diverse, cât şi în cazul cailor pentru călărit. Zăbala propriu-zisă este un sistem simplu, compus din două bare metalice,
de regulă articulate între ele, introduse în gura calului, în spatele ultimilor incisivi. La capetele celor două părţi sunt fixate
două verigi mobile, de care se leagă hăţurile. Denumirea s-a extins asupra întregului ansamblu, devenit mai complicat odată cu
trecerea timpului şi cu specializarea călăreţilor. Pentru un control mai bun asupra cailor de luptă, în diferite perioade, au fost
dezvoltate modele mai complexe de zăbale.
Un astfel de model, apărut în zona balcanică în secolul al III- lea a. Chr., poartă numele de zăbală de tip tracic. Acest tip de
zăbală era confecţionat prin asamblarea mai multor piese diferite realizate din fier şi, uneori, din bronz. Desigur apariţia acestui
model s-a făcut pe baza unei îndelungate experienţe ecvestre, unele componente fiind moşteniri ale secolelor anterioare. Astfel,
rozetele şi discurile de metal de pe bara articulată din gura calului, prezenţe constante la acest tip, se regăsesc la zăbale mai
timpurii, atribuite, de regulă, călăreţilor geţi. Inovaţia constă însă în dublarea barei articulate care susţinea aceste piese mobile,
cu una identică, rigidă de această dată, poziţionată sub falca animalului. Acesteia i se adaugă prelungirea psaliilor foarte mult în
jos şi legarea frâielor de aceste capete, prevăzute cu verigi, de regulă. Rezultatul a fost o modificare radicală a tipului de pârghie
care exercita tensiune asupra gurii calului, rezultând un control mai eficient al calului. Prezenţa masivă acestui tip de zăbală în
spaţiul tracic a dus la etichetarea lor drept zăbale „de tip tracic”, cu toate că astfel de ansambluri au avut o circulaţie mai mare
în timp şi spaţiu. Zăbala de tip tracic, deosebit de severă cu animalul, prin construcţia ei specială, reclama o bună cunoaştere
a artei echitaţiei. Doar un călăreţ experimentat ar fi putut să îşi controleze perfect stabilitatea şi să şi lupte simultan, ceea ce se
putea obţine doar cu un antrenament riguros, atât al luptătorului, cât şi al calului.
82
Pinteni şi zăbale de tip tracic •

din perioada regatului dac
•
\
* ' '
1
"'
•
4 4
"'
4 •
•
• "'• 4
4 (i>
J 4 .
4
'i;o.t 4
•• •
•
• ... l .."'
'- .. 4
rl •
• •• •
•
• zăbale- -
•
•
..·..~·•..•• • • • •
4 pintenr ••
" ••
83
Tipul piesei: zăbală.

Locul descoperirii, toponim: Zimnicea, jud. Teleorman.
Contextul arheologic: mormânt tumular de incinerație.
Datare: 375–325 a.Chr.
Depozit, cota de inventar: 15941 a-c.
Dimensiuni 15941 b: L = 30,4 cm; Dmaxim inele =5,55 cm; Gr.maximă verigă rotundă = 0,75 cm; Gr. maximă verigă dreptunghiulară =
1,10 cm; Gr. minimă verigă dreptunghiulară = 0,65 cm.
Dimensiuni 15941 a: Lmaximă =21,55 cm; Dmaxim tijă rotundă =0,70 cm; Gr.maximă tijă = 1,75 cm; D maxim butoni = 1,10 cm; D
maxim orificii = 0,85 cm.
Dimensiuni 15941 c: Lmaximă =21,55 cm; Dmaxim tijă rotundă =0,65 cm; Gr.maximă tijă = 1,75 cm; D maxim butoni = 1 cm; D maxim
orificii = 0,80 cm. Descriere: Zăbală de fier cu psaliile în formă de S alungit, cu capetele terminate cu butoni semi-sferici. Secțiunea
tijei de metal este rectangulară, lăţită la mijloc, unde au fost practicate două orificii. Axul mobil a fost realizat dintr-un lanţ compus din
şapte verigi. Lanțul se termină cu două mici verigi duble la capete; primele verigi, cele de care făceau legătura cu sistemul de curele al
căpăstrului, sunt mai mari, obținute dintr-o bară cu secțiunea rotundă (Ø 0,5 cm); cele cinci verigi, ce formau partea activă a zăbalei, au
fost realizate dintr-o bară cu secțiunea rectangulară (grosimea de 0,4-0,5 cm). Acest tip de zăbală are numeroase analogii în lumea tracică
din sudul Dunării.
Bibliografie: Ion Nestor, Săpăturile arheologice de la Zimnicea, în Studii, II, 1949, p. 116-125; Alexandrina D. Alexandrescu, La nécropole
gète de Zimnicea, în Dacia, N.S., XXIV, 1980, p. 20; A. D. Alexandrescu, Tombes de chevaux et pieces du harnais dans le nécropole Gète de
Zimnicea, în Dacia, 1983, vol. 27, p. 71-73, fig. 5/1; Wolfgang Werner, Eisenzeitliche Trensen an der unteren und mittleren Donau, Beck-
München, 1988, p. 37, Tafel 22/153.
84
Tipul piesei: zăbală.

Dimensiuni: L = 22,3 cm; lmaximă tijă =0,6 cm; G = 123,95 g.
Descriere: Ansamblul a fost descoperit fragmentar. Componentele
conservate constau în două bare, cu secțiune variabilă, articulate
reciproc. Pe una dintre acestea se mai păstrează trei rozete sau
discuri din bronz, mobile. Zăbala a fost afectată de temperaturile
mari ale rugului funerar.
85
Tipul piesei: zăbală fragmentară.

Locul descoperirii, toponim: Poiana, com. Nicorești, judeţul Galați.
Contextul arheologic: descoperită în așezare.
Dimensiuni: L = 21,20 cm; lmaximă tijă = 0,70 cm; Dmaxim inele =
3,05 cm; G = 38,35 g.
Descriere: Axul articulat al unei zăbale. Se mai păstrează și trei
dintre verigile de căpăstru. Astfel de zăbale simple puteau fi utilizate
și în cazul cailor folosiți la atelaje.
Bibliografie: Radu Vulpe, Silvia Teodor, Piroboridava, așezarea geto-
dacică de la Poiana, Biblioteca Thracologica, XXXIX, 2003.
86
Tipul piesei: fragment de zăbală.

Locul descoperirii, toponim: Poiana, com. Nicorești,
judeţul Galați.
Contextul arheologic: descoperit în așezare.
Dimensiuni: L = 8,60 cm; Dmaxim inele = 2,50 cm; G
= 24,92 g.
Descriere: Una din cele două componente ale axului
articulat al unei zăbale, realizate dintr-o bară de fier cu
capetele îndoite sub forma unui inel.
Bibliografie: Radu Vulpe, Silvia Teodor, Piroboridava,
așezarea geto-dacică de la Poiana, Biblioteca
Thracologica, XXXIX, 2003.
87
Tipul piesei: fragment de zăbală.

Dimensiuni: L = 6,65 cm; Dmaxim inele = 1,90 cm; G = 10,27 g.
Descriere: Una din cele două componente ale axului articulat al unei
zăbale. Este realizată dintr-o bară de fier cu capetele îndoite sub
forma unui inel, orientate, la acest exemplar, în plan diferit, ceea ce
permite ipoteza că piesa poate fi pereche cu fragmentul anterior (inv.
16260).
88

Datare: sec. I a.Chr. – sec. I p.Chr.
Dimensiuni: L = 9,40 cm; lmaximă = 1,00 cm; Hmaximă = 1,45 cm; G =
33,68 g.
Descriere: Psalie de fier realizată dintr-o bară cu secțiune pătrată, cu două
orificii rectangulare – prin care treceau curelele frâului.
Bibliografie: Radu Vulpe, Silvia Teodor, Piroboridava, așezarea geto-dacică
de la Poiana, Biblioteca Thracologica, XXXIX, 2003, p. 48, Pl. 50/4.
89

Datare: sec. I a.Chr. – sec. I p.Chr.
Dimensiuni: L = 13,80 cm; lmaximă tijă = 2,40 cm; Hmaximă = 1,35
cm; G = 38,35 g.
Descriere: Psalie de fier cu capetele aplatizate, la mijloc cu două orificii,
probabil, verigile prin care treceau curelele frâului.
90
Tipul piesei: zăbală de tip tracic.

Dimensiuni: L = 21,2 cm; lmaximă =16,1 cm; Gr.max. tijă rotundă
= 0,9 cm; Gr.max. tijă pătrată = 0,8 cm; Gr.max. tijă torsionată = 1
cm; G = 433,55 g.
Descriere: Una dintre cele mai simple zăbale de tipul celor
cunoscute ca fiind de tip tracic, ansamblul este constituit din două
psalii lungi fixate pe un ax rigid, torsionat și de o piesă semi-mobilă
– care intra în gura calului – aceasta din urmă cu o buclă aplatizată
la mijloc
Olténie, în Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 27-28, Pl. III/4; W.
Werner, Eisenzeitliche Trensen an der unteren und mittleren Donau,
Beck-München, 1988, p. 103, Tafel 59/352.
91
Pintenii
Deși asociate invariabil cu harnașamentul, aceste piese fac parte de fapt din costumul războinicului, devoalând incontestabil
calitatea de cavaler a acestuia. Pintenii sunt realizați din fier sau bronz – rotunzi sau patrulateri în secțiune – încovoiați
în forma literei U, cu capetele terminate cu doi butoni semi-sferici, iar la jumătatea distanței dintre aceștia se află un spin
proeminent, de fapt partea activă a piesei. Cu ajutorul acestui accesoriu, ataşat de călcâi, călăreţul transmitea comenzi calului,
prin amplificarea şi acutizarea semnalelor date cu picioarele de către cavaler, calului. Fiind stimuli extrem de puternici, ce
determină o reacţie rapidă, ei nu erau folosiţi decât de călăreţii experimentaţi. În cazul acţionării necorespunzătoare, calul, din
cauza durerii, reacţiona imprevizibil. Acest lucru explică oarecum numărul destul de restrâns de astfel de piese descoperite,
existând posibilitatea ca, în chiar rândurile aristocraţiei, să nu fi existat o pregătire hipică suficientă la toţi membrii. Prezenţa
unui singur pinten (pars pro toto?), în morminte, simboliza, alături de zăbale, apartenenţa decedatului la rangul ecvestru, iar
piesele izolate descoperite în locuri comune (aşezări, fortărețe) putând fi pierdute în Antichitate, caz în care desperecherea nu
mai trebuie justificată.
16267
16266
92
Tipul piesei: pinteni.

Locul descoperirii, toponim: Poiana, com. Nicorești, jud.Galați.
Contextul arheologic: descoperiți în așezare.
Datare: secolele I a.Chr. – I p.Chr.
Dimensiuni: Hmaximă = 8,35 cm; lmaximă = 9,05 cm; Gr.maximă
spin = 0,95 cm; lmaximă verigă = 0,95 cm; Grmaximă verigă = 0,45
cm; G = 38,06 g.
cm; G = 17,79 g.
Dimensiuni: Hmaximă = 8,60 cm; lmaximă = 10,40 cm;
Gr.maximă spin = 0,95 cm; lmaximă verigă = 0,85 cm; Grmaximă
verigă = 0,35 cm; G = 26,53 g.
Număr de inventar: 16266. 16263
cm; G = 8,75 g.
spin = 0,35 cm; Dmaxim verigă = 0,35 cm; G = 8,51 g.
Descriere: Pinteni de fier, de diverse tipuri.
Bibliografie: Radu Vulpe, Silvia Teodor, Piroboridava, așezarea
geto-dacică de la Poiana, Biblioteca Thracologica, XXXIX,
2003, p. 48; 185-190, Fig. 57-61; Cristian Dima, Pinteni dacici în
epoca regatului, în Sargetia, XXXIII, 2005, p. 179-195; Cătălin
Borangic, Marius Barbu, Incursiune în fenomenul ecvestru geto-dacic.
Studiu de caz „zăbala de tip tracic”, în Acta Centri Lucusiensis, nr. I
B, 2013, Timişoara, p. 22-47.
16264
16265
93
Tipul piesei: cataramă.

Locul descoperirii, toponim: Zimnicea, jud. Teleorman.
Contextul arheologic: mormânt tumular de incinerație.
Depozit, cota de inventar: 15941.
Dimensiuni: Dmaxim = 7,90 cm; Dminim = 7,10 cm;
Grmaximă verigă = 0,60 cm; Grminimă verigă = 0,40 cm.
Descriere: realizată dintr-o bară cu secțiunea rectangulară cu
capetele subţiate şi petrecute. Pe una dintre feţe are un buton
cu cap semi-sferic (Ø 0,07-0,08). Prezența butonului califică
veriga drept o cataramă din echipamentul războinicului.
Bibliografie: Ion Nestor, Săpăturile arheologice de la Zimnicea, în
Studii, II, 1949, p. 116-125; Alexandrina D. Alexandrescu, La
nécropole gète de Zimnicea, în Dacia, N.S., XXIV, 1980, p. 20;
A. D. Alexandrescu, Tombes de chevaux et pieces du harnais dans
le nécropole Gète de Zimnicea, în Dacia, 1983, vol. 27, p. 71-73,
fig. 5/2.
94
Tipul piesei: cataramă.

Dimensiuni: Dmaxim = 6,90 cm; Dminim = 6,20 cm; Grmaximă
verigă = 0,70 cm; G = 29,92 g.
Descriere: Piesa, de formă aproximativ patrulateră, realizată dintr-o
bară cu secțiunea pătrată. Pe una dintre laturi, cea mai arcuită, are
un buton format dintr-o tijă scurtă terminată cu un cap semi-sferic.
Cel mai probabil piesa a făcut parte din centura războinicului.
getic în preajma Bucureştiului, în SCIV, 2, 1968, p. 202, fig. 7/2;
95

Roma, 1673
96
97
Cosoare
O altă categorie de arme existente în panoplia
războinicilor daci este reprezentată de cosoare,
piese masive, posesoare ale unei dualităţi
funcţionale. Poziţionarea acestor cosoare în
rândul uneltelor sau a armelor a fost, cel mai
adesea, stabilită mai mult pe baza unei tradiții
istoriografice decât pe o analiză contextuală,
istoric bine delimitată. Dualitatea acestor arme,
întâlnită şi în cazul cuţitelor şi al topoarelor,
face deosebit de dificilă încadrarea acestora ca
arme, dar faptul că au avut şi această utilitate
Tipul piesei: cosor.
este demonstrat de prezenţa cosoarelor pe Locul descoperirii, toponim: Grădiștea
reliefurile sculptate de pe Columna traiană sau Muncelului.
pe metopele trofeului de la Adamclisi. Contextul arheologic: descoperit în așezare.
Dimensiuni: L = aprox. 21,6 cm; lmaximă
=5,4 cm; Grmaximă = 0,25 cm; G = 82,33 g.
(inclusiv adaosurile moderne de restaurare)
Descriere: Piesă scurtă, cu spin de fixare și
lama lată.
Bibliografie: Catalogul expoziţiei I Daci.
Mostra della civiltà daco-getica in epoca classica,
Roma, 1979-1980, p. 273, nr. 573; Cătălin
Borangic, Câteva observaţii privind cosoarele în
lumea dacică, în NEMVS, 9-10, 2010, p. 17,
fig. 8.
Adamclisi, Metopa XVIII - Dac mânuind un cosor de luptă (după Florea

Bobu Florescu, Monumentul de la Adamklissi Tropaeum Traiani, ediţia a II-a,
revăzută şi adăugită, Bucureşti, [1960], fig. 197, p. 429)
98
Tipul piesei: cosor.

Locul descoperirii, toponim: Cățelul Nou.
Dimensiuni: L = aprox. 23,5 cm; lmaximă =3,5 cm; Dmaxim gaură
înmănușare=3,4 cm; G = 209,38 g.
Descriere: Piesă scurtă, cu dulie masivă, ceea ce denotă existența
unei cozi puternice.
Bibliografie: Catalogul expoziţiei I Daci. Mostra della civiltà daco-
getica in epoca classica, Roma, 1979-1980, nr. 462.
Columna lui Traian, scena LXVI - Dac înarmat cu un cosor de luptă
99
Tipul piesei: topor.

Locul descoperirii, toponim: Sarmizegetusa Regia (Grădiştea
Muncelului, com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara).
Contextul arheologic: neprecizat.
Depozit, cota de inventar: 16224.
Dimensiuni: L = 20,95 cm; lmaximă lamă =15,55 cm; Grmaximă
muchie = 5,65; Dmaxim gaură înmănușare=4,45 cm.
Descriere: Topor de fier cu tăișul lat și cu gaură de înmănușare,
foarte bine conservat. Lateralele acestui orificiu oval au fost lățite
sub forma unor mici aripioare, destinate unei mai bune fixări a
cozii. Pe porțiunea dintre muchia rectangulară și gâtuirea care
scoate aripioarele în evidență, sunt incizate două șanțuri paralele.
Atenția acordată decorării unei astfel de piese, care are și tăișul călit
diferențiat față de restul corpului, denotă că avem de a face cu o
unealtă particularizată, departe de a fi una ordinară, fiind și unul
dintre cele mai masive astfel de topoare descoperite în mediul dacic.
Astfel de piese puteau avea o funcționalitate duală, fiind unelte
care putea fi folosite și ca arme. Caracteristicile acestui exemplar
– gaura ovală, ce împiedica rotirea mânerului, aripioarele de
stabilizare a cozii, călirea tăișului, masivitatea generală a piesei
și nu în ultimul rând aria circumscrisă capitalei regatului dac,
de unde provine acest tip de topoare – construiesc profilul unui
topor care putea să fi fost utilizat atât în cadrul unor lucrări cu
caracter genistic, cât și ca armă. În sprijinul acestei ipoteze vin
reliefurile de pe baza Columnei Traiane, care reprezintă congeries
armorum, probabil dintre cele mai reprezentative arme din prada
de război. Alături de coifuri, armuri, lănci, scuturi, arcuri şi tolbe
ornamentate, berbeci de asalt, săbii încovoiate şi spade figurează și
topoare. La fel ca și în cazul cosoarelor, topoarele au fost tratate,
în literatura de specialitate, cu puține excepții, prioritar ca unelte,
lipsind contextele arheologice care să le lege indubitabil de funcția
marțială.
Bibliografie: Constantin Daicoviciu et alii, Şantierul arheologic
Grădiştea Muncelului, SCIV, III, 1952, p. 281-310;
C. Daicoviciu et alii, Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului,
SCIV, IV, 1953, p. 153-219; Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi,
Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n.-I e.n.), Cluj-Napoca, 1979, p.
78, fig. 40/13.
100
101
Pietro Santo Bartoli, Colonna Traiana Eretta Dal

Senato, E Popolo Romano All’Imperatore Traiano
Augusto Nel suo Foro In Roma, Roma, 1673
Războinic mânuind un topor (scenă de pe copia

Columnei lui Traian expusă la MNIR)
102
Hartă generală a descoperirilor prezentate în catalog
103
Bibliografie generală
Cătălin Borangic, Făuritori de arme. Metalurgia nord-dunăreană
între necesitate și specializare, în De Antiqvitate, 7, 2013, p. 14-56.
C. Borangic, Sorin Paliga, Note pe marginea originii şi a rolului
armurilor geto-dacilor în ritualurile funerare, în Acta Centri
Lucusiensis, nr. I-A, 2013, Ed. Centrul de Studii Daco-
Romanistice Lucus, Timişoara, p. 5-22.
C. Borangic, Valoarea ipotetică a echipamentelor unui senior al
războiului din lumea dacică, în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice
Studenţeşti, 20, 2014, p. 39-70.
Abrevieri:
Apulum – Apulum, Acta Museii Apulensis, Buletinul Muzeului
Regional Alba Iulia (Acta Musei Apulensis), Alba Iulia, 1, 1942
(din 1992 Muzeul Naţional al Unirii), sqq.
Dacia – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en
Roumanie, Bucureşti, 1, (1924) - XII (1948). Nouvelle serie (N.S.):
Revue d`archeologie et d`historie ancienne, Bucureşti, 1, 1957, sqq.
Istros – Istros, Buletinul Muzeului Brăilei, I, 1980, sqq.
Materiale şi cercetări arheologice - Materiale şi cercetări arheologice,
Bucureşti, 1, 1953, sqq.
NEMVS – NEMVS, Revista Asociaţiei Culturale Sarmizegetusa,
Alba Iulia, I, 2006, sqq.
Pontica – Pontica. Studii şi materiale de istorie, arheologie şi
muzeografie, Constanţa, 1, 1968, sqq.
SCIV(A) – Studii şi cercetări de istorie veche, Bucureşti, 1, 1950,
sqq. (din 1974 Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie).Terra
Sebus – Terra Sebus, Acta Musei Sabesiensis, Sebeș, 1, 2009, sqq.
Thraco-Dacica – Thraco-Dacica, Institutul de Tracologie, Bucureşti,
I, 1980, sqq.
104

Borangic Catalin Badescu Alexandru - Arme Si Echipamente Din Patrimoniul MNIR

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Borangic Catalin Badescu Alexandru - Arme Si Echipamente Din Patrimoniul MNIR

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

civilizația geto-dacică (I).

arme și echipamente din patrimoniul mnir

Grafică & DTP

Catalog editat de Muzeul Național de Istorie a României

Civilizația geto-dacică (I)

Pumnalul de tip sica // 44

Dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu

Arme și echipamente capturate de romani, de la daci,

Tipul piesei: coif de paradă.

Tipul piesei: coif de paradă.

Tipul piesei: coif de paradă.

Tipul piesei: coif de paradă.

Tezaurul de la Agighiol (foto: Marius Amarie)

Tipul piesei: cnemidă de paradă.

Tipul piesei: cnemidă de paradă.

Tipul piesei: coif de tip chalcidic

Tipul piesei: coif de tip chalcidic.

Tipul piesei: coif de tip illyric.

Harta distribuție coifuri greco-illyre tip III

Reconstituirea coifului descoperit la Gostavățu, jud. Olt

Tipul piesei: coif de luptă.

Tipul piesei: fragment de coif.

lnvmlar funuot Popqd.judeţul, Glurpu

• • coifde bn>nz.l""'""'<"' m:onsti!Uit<

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

lm-.niU 1110m1int el< lndMnllt

•• coif el< blon1.. el< tip doalddic

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

IA•-.nw -.nlnt do inda<nţie

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Tipul piesei: vârf de lance.

Pumnalul de tip sica

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

lnvenlar morminte delndneraţle comuna Rast, Judelul Doi)

a • ,irfuri de Imei lndoite ritualic

b • pwnnale c:wbe de tip sica, ru mânerele indoite

c - mturile unei teci de pumnal curb.

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Analize metalografice - pumnalul de la Orodel

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Tipul piesei: pumnal de tip sica

Analize metalografice - pumnal Boeriu

Tipul piesei: pumnal curb.

Tipul piesei: pumnal de tip sica.

Tipul piesei: teacă de pumnal de tip sica.

Tipul piesei: teacă de pumnal de tip sica.

Tipul piesei: pafta de centură.

lnventar mon:nănt de ind.neratie

a - Spadă <1< tip cdti<