20 SFINTUL_MAXIM MARTURISITORUL ingerilor lui. Cine va rabda acel foc plin de minie™*? Cine nu se va scirbi de chipul gretos al acelui vierme? Cine va putea suporta desimea si greu- tatea intunericului celui mai dinafara? Cine va suporta tartarul mugind si prapastia fara fund fierbind din sinul ei? Cine nu va tremura ingrozit de asprimea si ascutisul privirii ingerilor aparuti din ea si de fata lor moho- rita? Cine nu se va teme ca de raul cel mai cumplit decit toate de intoarce- rea fetei lui Dumnezeu, Cel prin fire bun si de oameni iubitor si indura- tor, impreuna cu Care se va intoarce gi se va scirbi toata zidirea de cei ce prin voia lor urita s-au scufundat in atitea rele, incit L-au silit pe Cel prin fire si singur iubitor de oameni Dumnezeu sa Se arate lor astfel? Cine va suporta rusinea fara margini a constiintei,care se va ivi la aratarea celor ascunse ale Lui? Cine va putea masura plinsul netacut gi acele lacrimi amare si fara folos si scrignirea dintilor si durerile celor coplesiti de chi- nuri, sau marimea parerii de rau statornicita in inima lor si sfisiind cu dreptate adincul sufletului lor? Cine e in stare sa descrie strimtorarea pricinuita lor de neputinta de a nadajdui vreodata schimbarea acestei stari si vreun sfirsit al chinului ce-i apasa sau de a agtepta vreun termen al revenirii lor la buna vietuire’®? Caci judecata aceea este cea din urmé si singura si cu adevarat infricosatoare si dreapta. E cu atit mai dreapta cu cit e mai infricosatoare, sau poate de aceea e mai infricosatoare pentru ca ecu totul dreapta. Si inchide in ea, prin dreapta hotarire a lui Dumnezeu, toate veacurile*’. Cine, coplesit de vaietele si de suspinele pornite din adincul inimii, care strapung insasi maduva lor gi le raneste in chip amar maruntaiele, va putea fi scutit de lacrimi? Cine va suporta plinsul si jelui- rea aceea fara durere gi fara intristarea produsa de ea si cuvintele rostite din parere de rau de catre fiecare din cei aflati in chinuri catre sine si ale tuturor catre toti?” Caci atunci a ajuns fiecare cunoscatorul adevarat al greselilor sale, cind s-au aratat si vor aparea in ele insele descoperite faptele sale, libere de orice acoperamint al amagirii. Dreapta e judecata Ta, Dumnezeule! 24. Focul acela de nesuportat are si caracterul spiritual al miniéi lui Dumnezeu. Cum e de inteles «mirfia» lui Dumnezeu, care arde mai ales constiinta omului? Dumnezeu nu poate iubi raul cu care s-au identificat unii oameni. El nu poate intra in acestia, pentru ca nu se deschid Lui. El le ramine strain. Ei nu au starea de bunatate, de blindete in care se simte Dumnezeu. Inchiderea lor in rautatea invirtosata o simt ca o indepartare neplacuta a lui Dumnezeu de ei. 25. Aceasta e vesnicia apasdtoare, lipsita de orice nadejde de a se schimba vreodata ceva in ea. E intunericul singuratafii in care nu se asteapta aparitia vreunei mingiieri. E monotonia vesnicului gol spiritual. Daca ar fi macar 0 tocire nepasatoare, o moarte spiri- tual egal cu indiferenta! Monotonia, golul, neasteptarea a nimic nou, e insofité de un urlet continuu al revoltei impotriva ei. 26. O judecata care n-ar fi deplin dreapta n-ar fi chiar atit de infricosatoare, pentru cA s-ar mai putea astepta o revizuire a hotaririlor ei, pentru ca cel condamnat ar mai avea mingiierea cA nu e chiar asa de rau precum a fost socotit.