celui mai dinafara? Cine va suporta tartarul mugind si prapastia fara fund fierbind din sinul ei? Cine nu va tremura ingrozit de asprimea si ascutigul privirii ingerilor aparuti din ea gi de fata lor mohorité? Cine nu se va teme ca de raul cel mai cumplit decit toate, de intoarcerea fetei lui Dumnezeu, Cel prin fire bun si de oameni iubitor si indurator, impreuna cu Care se va intoarce si se va scirbi toata zidirea de cei ce prin voia lor urita s-au scufundat in atitea rele, incit L-au silit pe Cel prin fire si singur iubitor de oameni Dumnezeu sa Se arate lor astfel? Cine va suporta rusinea fara margini a constiintei, care se va ivi la aratarea celor ascunse ale Lui? Cine va putea masura plinsul netdcut si acele lacrimi amare si fara folos si scrisnirea dintilor si durerile celor coplesiti de chinuri, sau marimea parerii de rau statornicita in inima lor si sfigiind cu dreptate adincul sufletului lor? Cine e in stare descrie strimtorarea pricinuita lor de neputinta de a nadajdui vreodata schimbarea acestei stari si vreun sfirgit al chinului ce-i apasa sau de a astepta vreun termen al revenirii lor la buna vietuire*? Caci judecata aceea este cea din urma si singura si cu adevarat infricosatoare si dreapta. E cu atit mai dreapta cu cit e mai infricositoare, sau poate de aceea e mai infricosatoare pentru ca e cu totul dreapta. Si inchide in ea, prin dreapta hotdrire a lui Dumnezeu, toate veacurile*. Cine, coplesit de vaietele si de suspinele pornite din adincul inimii, care strapung insasi maduva lor gi le raneste in chip amar maruntaiele, va putea fi scutit de lacrimi? Cine va suporta plinsul si jeluirea aceea, fara durere si fara intristarea produsd de ea si cuvintele rostite din parere de rau de catre fiecare din cei aflati in chinuri catre sine si ale tuturor catre toti? C4ci atunci a ajuns fiecare cunoscatorul adevarat al greselilor sale, cind s-au aratat si vor aparea in ele insele descoperite faptele sale, libere de orice acoperamint al amagirii. Dreapta e judecata Ta, Dumnezeule! Ne-ai chemat si nu Te-am ascultat! Ne-ai adresat cuvinte si nu le-am dat atentie, ci am facut fara putere sfaturile Tale. De aceea pe drept a venit asupra noastra pieirea si nimicirea si amagirea si necazul si impresurarea, si acum Te chemam noi si nu ne auzi. Cerem de la Tine si nu aflam mila. Caci nici noi nu Ti-am auzit cuvintele. Nici n-am aratat mila aproapelu: Ca cei ce am urit infelepciunea si n-am ales frica de Tine, nici n-am voit tinem seama de sfaturile Tale, seceram roadele cuvenite ale semintelor noastre si sintem plini de nebunia noastra. Ne-a orbit amagirea vietii si n- 3 Aceasta e vesnicia apasatoare, lipsita de orice nadejde de a se schimba vreodata ceva in ca. E intunericul singuratatii in care nu se asteapta aparitia vreunci mingiieri. E monotonia vesnicului gol spiritual. Daca ar fi macar o tocire nepasatoare, o moarte spirituala egala cu indiferenta! Monotonia, golul, neasteptarea a nimic nou, ¢ insotita de un urlet continuu al revoltei impotriva ei + judecata care n-ar fi deplin dreapta n-ar fi chiar atit de infricosatoare, pentru ca s-ar mai putea astepta o revizuire a hotdririlor ei, pentru ci cel condamnat ar mai avea mingiierea ca nu e chiar asa de rau precum a fost socotit.