limba’. Mai bine zis prin acelea am stricat toate vederile si cuvintele lui Dumnezeu gi cu pizmele unora impotriva altora ne-am urifit sufletul facut dupa chipul lui Dumnezeu. Si asa am fost aruncati in tartar si pironiti cu totul in prapastia lui, fiindca in locul inaltei smerite cugetari pricinuitoare a celor inalte si dumnezeiesti am ales mindria si am respins taria si concentrarea virtutii pentru desfatarea si imprastierea fara masura a trupului. Unde este acum mindria noastra si ingimfata purtare fata de toti si moleseala trupului si desfatarea imprastiata? O, suflet lipsit de sfat! in locul risului nestapinit si al obrazului neintinat avem acum aceasta grea scrignire a dintilor. Noi cei ce n-am primit s4 ne nevoim in invatatura cuvintelor dumnezeiesti si mintuitoare, ci am pretuit mai mult decit lauda lui Dumnezeu prin cuvint necumpatarea betiei, sintem chinuiti acum in chip cumplit de setea dureroasa a lipsei de dreptate®. Vom secera ca rod vrednic al urii fata de fratii nostri, al pizmei, al vicleniei si fatarniciei, din care vine si in care sta ascunsa uciderea, al birfelii, al tinerii minte a raului, al minciunii si al batjocurii, acest vierme neadormit care roade fara sa se sature adincul sufletului nostru. Caci strimbind simtirea dreapta a iubirii si intiparind in inima noastra o miscare sucité, am corupt nepatimirea ei in adevar, pervertind-o. Si astfel ne-am produs prin ura de bunavoie, ca un vierme, raul fara de voie si am sapat in noi prin minciuna o simtire si mai miretiei si bunatatii lui Dumnezeu omul care vede creatia folositoare lui spre lauda lui Dumnezeu! Cind se inchide in sine, reduce taina minunat& a creatiei la unele legi oarbe. EI n-are atunci pe cine Kuda. Nu vede prin toate puterea si bunitatea infinit superioara a lui Dumnezeu, indreptate spre el. Nu intra in comuniune cu Dumnezeu. Relatia cu natura impersonala ne tine in relatia personala cu Dumnezeu. Ne place s& spunem cd omul ¢ facut ca partener de dialog al lui Dumnezeu. Dar omul este in aceast& pozitie ca cel ce nu poate si nu-L laude pe Dumnezeu, ca cel ce nu poate si nu vada miretia si bundtatea Lui infiniti. De aceea rolul omului in dialogul cu Dumnezeu igi atinge culmea in lauda lui Dumnezeu. Omul cere lui Dumnezeu noi daruri in dialogul lui cu El si-I mulfumeste pentru tot ce-i da. Dar treapta cea mai inalté a cunostintei de Dumnezeu si a bogitiei sale in acest dialog o ajunge in lauda lui Dumnezeu. Liturghia e in mod precumpinitor 0 lauda a lui Dumnezeu. Prin vederea slavei lui Dumnezeu din creatie si din mintuire ni se umple inima de cildura dragostei de El si mintea de lumina, de multumire si admiratie. Omul credincios nu se simte in lume «aruncat» de o intimplare 7 Slava lui Dumnezeu in creatie 0 vedem prin ochii nostri, 0 auzim prin urechile noastre (caci in lume sint si armonii descoperite in melodii si chiar omul e o fiinta cintitoare) si o exprimm prin limba noastra. Prin simfuri sintem in contact cu lumea, iar prin lume descoperim slava lui Dumnezeu. Chiar pentru ceea ce ne da prin ea pentru viata in trup, fl laudam cu recunostint&. Omul completeaza armonia lumii § Vor fi aruncati acolo unde nu va fi decit minciuna, unde nici o limba nu va mai rosti vreun adevar, desi pe de alta parte vor suferi de acest serviciu mincinos al ei, care cauti si acopere realitatea, dar de care-gi dau seama ci nu e aga gi cei ce se servesc de ea, astfel se inchid ei ingisi realitatii.