ACADEMIA ROMÂNĂ

SCOSAAR
Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”

Relații româno-italiene. 1965-1989

Proiect de cercetare

Conducător ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. Ioan Chiper

Drd:
Gabriel Sandu

BUCUREŞTI, 2017
I.Tema: Relații româno-italiene.1965-1989

II. Domeniul de Cercetare: Istorie contemporană

III. Motivația:

Proiectul propus analizează relaţiile bilaterale româno-italiene din perspectiva

sistemului bipolar din timpul Războiului Rece şi îşi propune să analizeze evoluţia acestora în
contextul Războiului Rece între anii 1965 - 1989. Dintr-o anumită perspectivă, teza poate fi
considerată o lucrare clasică de istorie diplomatică. Însă încercarea de a detecta factorii
decidenţi din politica externă românească m-a determinat să construiesc discursul
argumentativ al proiectului care este organizat pe patru piloni, primul pilon ţine de relaţia
politico-diplomatică dintre România şi Italia, unul ce ține de relațiile economice dintre cele
două state, celălalt abordează relația dintre partidele care au făcut parte din Blocul
constituțional al Italiei, cum ar fi Partidul Socialist Italian, Partidul Liberal Italian, Partidul
Democrat Creștin al lui Aldo Moro și ultimul pilon priveşte relaţia Partidul Comunist Român
cu Partidul Comunist Italian.

În stabilirea anului 1965 ca punct de plecare al cercetării mele, un rol important l-a jucat
istoriografia românească, care, în marea ei majoritate, a considerat că accederea la putere a lui
Nicolae Ceauşescu a însemnat un moment de referinţă în istoria comunismului românesc. În
fapt, până în 1971 a fost continuată linia începută de Gheorghe Gheorghiu-Dej (formularea
unor poziţii ambigue în cadrul mişcării comuniste internaţionale şi orientarea pragmatică spre
Vest, prin încheierea unor acorduri economice bilaterale). Folosind retorica personajelor din
jurul lui Gheorghiu-Dej (Ion Gheorghe Maurer, Corneliu Mănescu) se poate afirma că
Ceauşescu a avut meritul de a continua linia inaugurată de către Dej. Interesele economice
coagulate în cadrul unor grupuri de influenţă sunt capabile să influenţeze politicile
guvernamentale. România, ca şi celelalte ţări socialiste reprezenta în acea perioadă o piaţă de
desfacere interesantă pentru oamenii de afaceri occidentali (italieni), mai ales în domeniul
industriei textile, dar şi o sursă de materii prime (petrol, hidrocarburi). Pe de altă parte,
anticomunismul virulent al unor democrat-creştini nu mai influenţa decizia politică în mod
semnificativ.
 În momentul în care m-am decis să abordez o astfel de temă un rol determinant l-a jucat
interesul limitat manifestat de cercetători faţă de politica externă a României în a doua
perioadă a Războiului Rece.. Analiza relațiilor bilaterale româno-italiene este una inedită în
istoriografia românească, însă în istoriografia străină și mai ales cea italiană au început să
apară lucrări despre acest subiect.

III. Stadiul cercetării

Cercetătorii specializați în studiul istoriei contemporane și mai ales în studiul relațiilor

internaționale și-au îndreptat atenția foarte puțin spre relațiile dintre cele două state.
Deschizător de drumuri în ceea ce privește relațiile dintre cele două state pot fi
considerate La Romania nella politica estera italiana 1919-1965. Luci e ombre di un amicizia
storica a profesorului Giuliano Caroli, publicată în 2009, Diplomaţie şi Intelligence: relaţii
politico-diplomatice şi pe linie informative între România şi Italia ( 1965 - 1989 ) a
profesoarei Cătălina Cristescu, , Manuale della politica estera italiana. 1947-1993 a
profesorului Ferarris.

Din perspectivă istorică aflăm de la Rubbi Antonio, care a fost , responsabil pentru
politica externă a Partidului Comunist Italian din 1976 până în 1991, acesta a raportat în
lucrarea Il Mondo di Berlinguer că relația cu România ceaușistă trebuie luată în considerare
odată cu maturitatea relațiilor între P.C.I și Uniunea Sovietică. O contribuție destul de
importantă la cercetarea relațiilor dintre Partidul Comunist Român cu Partidul Comunist
Italian este lucrarea lui Giorgio Napolitano care a fost secretarul Partidului Comunist Italian
din Napoli dar și responsabil cu comisia culturală a partidului, iar din 2011 a fost președintele
Italiei până în anul 2015, care arăta problema internă românească ca fiind o problemă foarte
serioasă pentru Partidul Comunist Italian care însă nu putea fi rezolvată ”luând distanță” de
ea. În lucrarea sa, Dal P.C.I al socialismo europeo.Un’autobiografia politica acesta propunea
o rezolvare, să se intervină pe lângă clasa conducătoare română, dorindu-și în mod precaut un
schimb la vârful partidului sau, mai puțin probabil, o schimbare de direcție. Pentru a înțelege
mai bine politica internă a Partidului Comunist Italian, am analizat lucrarea lui Alexander
Hobel, care poartă titlul de Il P.C.I. del Luigi Longo ( 1964 – 1969), unde este descrisă
activitatea internă a comuniștilor italieni sub conducerea lui Longo. Un alt cercetător este
Roberto Gualteri, care are lucrarea cu titlul de Il P.C.I., la D.C. e il vincolo esterno. Una
proposta di periodizzazione, in Il P.C.I nell’Italia repubblicana, apărută la Roma în anul 2001,
în care este descrisă una din schimbările majore pe care comuniștii italieni erau gata să o facă,
așa presupusa colaborare a Partidului Comunist Italian cu Partidul Democrat Creștin al lui
Aldo Moro pentru a intra la Guvernare. Cercetătorul român Cezar Stanciu, cu articolul Luigi
Longo and Nicolae Ceaușescu. New Evidence from Romanian Archives, aduce în lumina
reflectoarelor întâlnirea dintre cei doi lideri comuniști Nicolae Ceaușescu și Luigi Longo la
București în anul 1967, unde s-a pus problema despre autonomia partidelor comuniste, dar și
problemele care au apărut atât pe plan intern și cel extern după susținerea punctelor de vedere
a Moscovei. Ceaușescu și Longo au mai discutat evenimentele internaționale, cele mai grave,
evenimentele din Vietnam, evenimentele din Orient, care au avut o anumită influență în
cercurile politice conducătoare italiene. Diverse reviste de specialitate, în care sunt tratate
subiectul care vreau îl cercetez Rivista del dipartimento di storia culture civilita alma mater
studiorum Universita di Bologna, nr., IX, Studi Storice, Alcune guestioni della politica estera
romana.

IV. Precizări metodologice

Studierea temei propuse implică asumarea unui suport metodologic și conceptual. Pentru o
reconstituire complexă a relațiilor dintre cele două state din punct de vedere politico-
diplomatic, a cooperării economice, contactele avute ale Partidului Comunist Român cu
partidele politice din Italia şi contactele celor două partide comuniste atât cel român cât şi cel
italian vom apela la metoda coroborării cu Arhivele Ministerelor de Externe atât italian
cât şi cel român, ca instrumente de lucru mă vor în cercetare dicționare și enciclopediile dar
și lucrări generale și speciale.
Din rândul documentelor inedite fac parte cele identificate la Arhivele Naționale ale
României- fond CC al P.C.R.-Secţia Relaţii Externe, Secţia Cancelarie, Secţia Economică,
Secţia Propagandă, vizitele ale diferițiilor oameni importanți din ambele state, dar și din
partidele politice din Italia
Arhiva diplomatico-istorică a Ministerului de Externe italian, Arhiva diplomatico-istorică a
Ministerului Afacerilor Externe Român, Arhiva Partidului Comunist Italian, dar şi Arhivele
celorlalte partide politice din Italia, Arhiva Institutului Luigi Sturzo, Arhiva Camerei
Deputaţilor ale Italiei dar și Arhiva C.N.S.A.S. Memoriile unor diplomați, astfel de exemple
sunt Paul-Niculescu Mizil cu lucrarea O istorie trăită, unde acesta a jucat un rol destul de
important în cadrul conferinței de la Budapesta din anul 1969, sau a fostului președinte italian
Giorgio Napolitano cu lucrarea Dal P.C.I al socialismo europeo.Un’autobiografia politica,
unde descrie pe larg realitatea în care se afla România în anul 1975. Mircea Malița cu lucrările
Tablouri din Razboiul Rece, Zid de pace, turnuri de frăție – deceniul destinderii , Cumințenia
Pămăntului, Strategii de supraviețuire în istoria poporului român.
Presa reprezintă o sursă pe care o vom folosi în demersul nostru. Astfel vom folosi ziare
precum Scânteia, Lumea, L’unita, Stempa Sera, și revistele de specialitate, Studii Storice,
Alcune guestioni della politica estera romana. România a moştenit din epoca interbelică o
tradiţie istorică de analiză- istorie diplomatică mai ales, una geopolitică, şi una juridică.
Prin această temă, propunem să oferim o imagine de ansamblu asupra unui domeniu legat
de studiul relaţiilor internaţionale, şi anume analiza politicii externe a ambelor ţări, vom apela
la termenul Foreign Policy Analysis. Astfel vom apela la teoriile relaţiilor internaţionale. Vom
întrebuinţa teoria realismului clasic în cazul României, după care vom aplica teoria liberală, în
politica externă a Italiei. Vom mai apela la două metode de cercetare, cea cantitativă si cea
calitativă. Aplicând metoda calitativă, vom putea aborda tema într-un mod deschis şi simplu.
În cadrul acestei metode, putem interpreta arhivele dincolo de cuvinte, pentru a putea înţelege
ideile, atitudinile, dorinţele, etc.
Metoda cantitativă o vom folosi la obţinerea de date precise, reprezentative din punct de
vedere statistic, de unele tabele, indici.
 V. Etape de lucru şi obiective

În alcătuirea lucrării, vom avea în vedere o serie de etape de lucru, bazate pe anumite
obiective, care ne vor ajuta în realizarea cercetării propuse.
Astfel, o primă etapă va consta în identificarea evenimentelor care s-au în perioada
cercetată începând cu anul 1965 până în anul 1989. În cadrul acestei etape un important
obiectiv este stabilirea cauzele care au dus la evenimentele din perioada studiată dar și
formarea unor imagini de dinaintea evenimentelor produse.
Un alt obiectiv important în realizarea acestei etape constă în studierea documentelor
publicate, precum a docuemntelor din arhivele accesibile din Bibliotecile Centrale şi din
Arhivele Naţionale Române, Arhivele Ministerelor de Externe din ambele țări, Arhivele
Partidului Comunist Italian.
O a doua etapă în demersul nostru constă, în prezentarea relaţiilor din cele mai vechi
timpuri până la venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea Partidului Comunist Român,
astfel, aceste relaţii dintre Italia şi România vor fi creionate doar cele mai importante
momente deoarece va fi etapa introductivă în demersul nostru.
O a treia etapă în demersul nostru constă în cercetarea relațiilor politico-diplomatice dintre
cele două state și dacă au fost sau nu unele interese politice în detrimentul contactelor politice
în perioada 1965 până în 1989. În această etapă vom analiza relaţiile de la destinderea
acestora, până la răcirea celor două ţări din punct de vedere diplomatic, întălnirile cu oficialii
din ambelor ţări, consecinţele acestor întălniri.
O a patra etapă este înțelegerea și cercetarea relațiilor economice dintre România și Italia
în intervalul de timp cercetat începând din anul 1965 până în anul 1989. Astfel vom analiza
tratatele economice dintre ambele țări, legile prin care au fost create societățile mixte româno-
italiene, importurile și exporturile dintre ambele țări, fabricile contruite în România cu utilaje
italiene, dar și interesul companiei I.R.I. ( Industria pentru Reconstrucția a Italiei )
A cincea etapă este creionarea unei imagini a relațiilor dintre Partidul Comunist Român și
Partidul Comunist Italian. Astfel vom aduce la lumina, începutul relațiilor celor două partide
comuniste până la ruperea contactelor de după 1975, dar și dacă Partidul Comunist Italian a
favorizat sau nu relațiile economice. În această etapă vom analiza atât istoria Partidului
Comunist Italian, de la înfiiinţare, până la venirea lui Nicolae Ceauşescu. Vom analiza
Partidul Comunist Italian în politica internă, conferinţele celor două partide comuniste şi
rezultatul acestora. Ultima etapă în demersul nostru, este creionarea relaţiilor avute dintre
Partidul Comunist Român cu celelalte partide politice din Italia. În această etapă finală, vom
analiza contactele avute cu Partidul Liberal Italian şi Democrazia Cristiana cu Partidul
Comunist Român.