Eroarea introdusă de mecanism se poate calcula cu relaĠia :

§ wf · § wf · § wf · § wf ·
'M3 = ¨¨ ¸¸ 0 'l1 + ¨¨ ¸¸ 0 'l2 + ¨¨ ¸¸ 0 'l3 + ¨¨ ¸¸ 0 'l4
w
© 1¹
l w
© 2¹
l w
© 3¹
l w
© 4¹
l
sau în caz general , pentru un mecanism cu n elemente se obĠine :
n wf§ ·
'Mn = ¦ ¨¨ ¸¸ 0 'li
i 1 © wli ¹
AplicaĠie
Să se determine eroarea de poziĠie a patinei la mecanismul bielă-manivelă
(fig.2.21).
FuncĠia reprodusă de mecanism are forma :
x Co = f (M , ro , lo , eo )
unde M úi dimensiunile ro , lo , eo
( de calcul ) sunt cunoscute .
Eroarea de poziĠie , până la o
precizie de ordinul 2 este :
§ wx c ·
'xc = xc – xco = ¨ ¸ 0 . 'r +
© wr ¹
§ wx c · § wx ·
¨ ¸ 0 . 'l + ¨ c ¸ 0 . 'e
© wl ¹ © we ¹
Fig. 2.21
unde 'r , 'l , 'e sunt erorile de dimensiune , presupuse cunoscute .
Dacă se proiectează mecanismul pe axele de ordonate alese , se obĠin ecuaĠiile :
r cos M + l cos \ = xc
r sin M - l sin \ + e = 0
DiferenĠiind ecuaĠiile de mai sus , în raport cu r , l , e , xc úi \ (\ depinde de
dimensiunile mecanismului ) , rezultă :
'r cos M +' l cos \ - l '\ sin \ = ' xc
'r sin M - ' l sin \- l '\ cos \ + 'e = 0
'r sin M  'l sin \  'e
'\ =
l cos \
Din prima ecuaĠie rezultă :
l ' xc cos \ = l . 'r . cos (M + \ ) + l. ' l – l . 'e . sin \ , sau :
cosM  \  l
' xc = . 'r + . 'l –'e . tg \
cos \ cos \

2.2.7. Exemple de mecanisme cu părghii utilizate în construcĠia de aparate.

Mecanismele cu pârghii au o largă utilizare în construcĠia de aparate ca:
mecanisme de multiplicare úi transformare a miúcării , mecanisme de ghidare úi

42
înregistrare , mecanisme de reglaj , mecanisme de putere úi comandă , mecanisme
pentru realizarea unor operaĠii matematice .
Mecanismele amplificatoare úi pentru transformarea miúcării trebuie să asigure o
caracteristică liniară . Cele mai folosite mecanisme cu pârghii sunt : mecanismele de
sinus , de tangentă , bielă-manivelă , cu culisă oscilantă úi mecanismul patrulater .
Mecanismul de tangentă (fig. 2.22) se poate utiliza pentru transformarea
miúcării de rotaĠie în miúcare de translaĠie ( mecanism de tangentă ) sau pentru
transformarea miúcării de translaĠie în miúcare de rotaĠie ( mecanism arctangentă ) .
Pentru mecanismul de tangentă :
x = R tg M ,
sau dezvoltând în serie rezultă :
M3 2.M5
x = R ( M+   ... )
3 15
Dacă se neglijează termenii superiori rezultă :
x = R .M úi eroarea :
RM 3
'x = x – xt #
3 Fig 2.22
Mecanismul cu culisă oscilantă se utilizează
în construcĠia de aparate atunci când miúcarea se
transmite între sistemele de rotaĠie cu axe paralele (la
mecanismele plane ) sau între sisteme de rotaĠie cu
axe perpendiculare (mecanisme spaĠiale ) (fig. 2.23).
Caracteristica semnalului propagat prin acest
mecanism se poate liniariza .
Din geometria mecanismului se obĠine :
R 1 sin M sin M A
tg T = unde O =
R 1 cos M  A cos M  O R1
Fig. 2.23
Mecanismul bielă manivelă se utilizează în construcĠia de aparate pentru
transformarea miúcării úi amplificarea acesteia cu un raport de transmitere constant .
Miúcarea de translaĠie de la traducatorul T ( o capsulă manometrică ) este
transformată în miúcare de rotaĠie a acului unui instrument de măsurat (fig.2.24).
Din geometria mecanismului rezultă :
x=l- l 2  r 2 1  cos M2  r sin M
Pentru valori mici ale unghiului M (MM<20o) se poate face aproximaĠia :
sin M # M si O2 (1 – cos M )2 # 0 Ÿ x = r . M

43
 Fig. 2.24 Fig. 2.25
Deoarece biela mecanismului este foarte sensibilă la variaĠiile de temperatură ,
acesta se executa din bimetale .
Mecanismele indicatoare úi înregistratoare trebuie să îndeplinească următoarele
condiĠii :
 să asigure o traictorie rectilinie sau eventual un arc de cerc , la mecanismele
indicatoare ;
 semnalul propagat prin mecanism să aibă o caracteristică liniară;
 sa aibă o funcĠionare simetrică în raport cu poziĠia de zero ;
 pierderi prin frecare minime ;
 precizie funcĠională ridicată .
Pentru mecanismul rectiliniar (fig. 2.25) se pot scrie coordonatele punctului M :
x = b sin E + r sin D
y = b cos E - r cos D
Dar : a . sin E= r . sin D
r r
sin E= . sin D = O sin D ; unde : O=
a a
Pentru ca punctul M sa aibă o traictorie rectilinie trebuie ca :
dy
y = const. ; 0 úi rezultă:
dx
 O2 .b. sin D. cos D
+ r . sin M = 0
1  O2 . sin 2 D
r
Daca O< 1/5 si D d 25o , se poate considera : 1- O2 . sin2 D #1 Ÿ O
b
Se poate arăta că acest mecanism asigură o caracteristică liniară a semnalului .

44
 Mecanismul de însumare se utilizează
atunci când mărimea semnalului de intrare
trebuie corectată (fig.2.26) , datorită
perturbaĠiilor transmise de unii factori
externi, ca de exemplu : variaĠia de
temperatură , de presiune etc.
Se poate scrie :
x1  x 3 b a.x1  b.x 2
, deci: x3 =
x1  x 2 ab ab
Dacă cele doua semnale x1 úi x2 sunt de
semn contrar , legea semnalului rezultă din
relaĠia :
x1  x 2 x 3  x 2
= úi deci:
ab a
a.x1  b.x 2
x3 = Fig. 2.26
ab
Mecanismul pantograf permite reducerea sau mărirea unor curbe , fiind
utilizat pentru inscriptionare .
În figura 2.27 este prezentat
mecanismul pantograf simplu .Dacă punctul
M se deplasează pe un contur S , atunci
punctul C se va deplasa pe un contur s , deci
curba S este redusă cu raportul :
r1 OB
r2 OA
Pentru modificarea raportului de
reducere, articulaĠiile A , B , D, pot fi
folosite , după dorinĠă , în alte poziĠii .
Fig. 2.27

2.3. Mecanisme cu camă

Mecanismele cu camă au în componenĠa lor o cuplă superioară , realizată prin
contactul dintre un element conducător , având un anumit profil , denumit camă úi un
element condus , care se miúcă dupa o lege determinată de forma profilului camei ,
denumit tachet .
Mecanismele cu camă au următoarele avantaje :
x pot realiza cele mai diverse legi de miúcare , numai prin profilarea
corespuzătoare a camei ;
x au un număr redus de elemente cinematice , deci sunt simple din punct de
vedere constructiv ;
x se proiectează úi se execută uúor ;
45
 x au gabarit úi greutate redusă .
Dezavantajele mecanismelor cu camă sunt :
x uzura mare a celor două elemente mobile (camă úi tachet) pe suprafeĠele de
contact , ceea ce poate modifica legea de miúcare a mecanismului ;
x dificultăĠi de execuĠie precisă a profilului camei ;
x apariĠia unor rezistenĠe suplimentare (de frecare) úi vibraĠii, din cauza
contactului, de regulă forĠat, dintre camă úi tachet (prin intermediul arcurilor).
Primul dezavantaj se înlătură prin utilizarea unor materiale rezistente la uzură
pentru camă úi tachet úi prin tratamentul termic al suprafeĠelor în contact. Pentru
micúorarea uzurii, contactul între tachet úi camă se poate realiza prin intermediul unei
role, ceea ce face ca frecarea de alunecare să fie înlocuită cu frecarea de rostogolire,
fără modificarea legii de miúcare a tachetului. În general, camele execută o miúcare
de rotaĠie, putînd avea úi o miúcare de translaĠie sau de oscilaĠie în jurul unui punct
fix. Tachetul poate avea o miúcare translaĠie sau o miúcare de oscilaĠie (fig. 2.28 ).

Fig. 2.28
2.3.1. Analiza mecanismelor cu camă .
Analiza cinematică a mecanismului cu camă urmăreúte determinarea deplasărilor,
a vitezelor úi acceleraĠiilor tachetului atunci când se cunosc: tipul mecanismului cu
camă, dimensiunile elementelor úi profilul camei.
Analiza cinematică se poate face prin metode grafice, grafo-analitice sau analitice .
În cazul metodelor grafo-analitice úi analitice , se înlocuieúte cupla superioară a
mecanismlui cu camă printr-un lanĠ cu cuple inferioare úi în felul acesta, analiza
mecanismelor cu came se reduce la analiza mecanismelor cu cuple inferioare , cu
metodele proprii acestor mecanisme .
Dezavantajul metodei transformarii mecanismelor cu came , în mecanisme
echivalente cu cuple inferioare , constă în faptul că trebuie cunoscută poziĠia centrului
de curbură al profilului în orice punct al acestuia .
Deplasarea , viteza úi acceleraĠia tachetului se pot determina pe cale analitică ,
plecându-se de la ecuaĠia profilului camei în coordonate polare .

46