MICHAEL FARQUHAR

SECRETELE MONARHILOR
Cinci secole de sex, aventură, viciu,
trădare şi nebunie în monarhia britanică

Traducere din limba engleză de

Ramona Elena Popa

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Michael Farquhar locuieşte în Washington D.C. şi este
autorul a trei bestselleruri naţionale: A Treasury of Royal
Scandals, A Treasury of Great American Scandals şi A
Treasury of Deception. Articolele sale au apărut pe primele
pagini a numeroase publicaţii precum The Washington
Post, pentru care a lucrat ca scriitor şi redactor-şef timp
de 10 ani, specializându-se în istorie. De asemenea, este
coautorul volumului The Century: History as It Happened
on the Front Page of the Capital’s Newspapaper.

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Cuprins

Partea I
Dinastia Tudorilor

Capitol introductiv : Unirea Rozelor şi începutul

Dinastiei Tudorilor ........................................................ 13
1 Henric al VIII-lea (1509-1547) : În sus, pe trepte,
tras de un mecanism ...................................................... 16
2 Eduard al VI-lea (1547-1553) : Regele-copil ................ 19
3 Lady Jane Grey (1553) : Regina de nouă zile ............... 34
4 Maria I (1553-1558) : Dorinţa arzătoare a Mariei cea
Sângeroasă .................................................................... 41
5 Elisabeta I (1558-1603) : Primejdiile unei prinţese ....... 48
6 Elisabeta I (1558-1603) : Încleştarea reginelor ............. 60

Partea a II-a
Dinastia Stuarţilor

7 Iacob I (al VI-lea al Scoţiei) 1603-1625 :

Veri sărutându-se ........................................................... 85
8 Iacob I (al VI-lea al Scoţiei) 1603-1625 : Vrăjit ............. 91
9 Iacob I (al VI-lea al Scoţiei) 1603-1625 : Arbella Stuart –
prea aproape pentru a nu fi incomodă ............................ 95
http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
10 Carol I (1625-1649) : Cu capul sus ............................. 111
11 Carol I (1625-1649) : O îngrozitoare viaţă de apoi ..... 119
12 Carol al II-lea (1660-1685) : Marea evadare ............... 124
13 Carol al II-lea (1660-1685) : Bătrânul Rowley ........... 135
14 Iacob al II-lea (1685-1688) : Un imbecil şi
coroana lui .................................................................. 145
15 Wilhelm al III-lea (1689-1702) şi Maria a II-a
(1689-1702) : Suverani împreună ................................ 155
16 Ana a Marii Britanii (1702-1714) :
Prea multe conflicte .................................................... 163

Partea a III-a
Dinastia de Hanovra

17 George I (1714-1727) : Inima lui era la Hanovra ........ 181

18 George al II-lea (1727-1760) : Un tiran necioplit,
libidinos ...................................................................... 185
19 George al II-lea (1727-1760) :
„Fercheşul Prinţ Charlie“ ............................................ 193
20 George al III-lea (1760-1820) : Caroline Matilda –
ceva putred în Danemarca .......................................... 207
21 George al III-lea (1760-1820) : Regele nebun ............. 220
22 George al III-lea (1760-1820) : Misterul unei
crime regale ................................................................ 226
23 George al IV-lea (1820-1830) : Și o soţie
pe deasupra ................................................................. 233
24 George al IV-lea (1820-1830) : Bună, te urăsc ............ 242
25 William al IV-lea (1830-1837) : Un copil din flori ...... 257
26 Victoria (1837-1901) : Un drum spre altar .................. 262

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
27 Victoria (1837-1901) : Făt-Frumosul reginei .............. 266
28 Victoria (1837-1901) : Sfârşitul fericirii ...................... 273

Partea a IV-a
Dinastia de Saxa-Coburg-Gotha
până la dinastia de Windsor

29 Edward al VIII-lea (1901-1910) : Sex Ed ................... 285

30 George al V-lea (1910-1936) : Georgie şi Nicky – o
prietenie fatală ............................................................ 290
31 Edward al VIII-lea (1936) :
Abdicarea de la îndatoriri ........................................... 296
32 George al VI-lea :(1936-1952) : Curajul unui rege ...... 306
33 Elisabeta a II-a (1952-prezent) : Buna Regină Bess .... 315

Bibliografie selectivă .................................................. 318

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 PARTEA I :

Dinastia Tudorilor

Henric al VII-lea
(rege între 1485 și 1509)

Henric al VIII-lea
(1509-1547)

Eduard al VI-lea
(1547-1553)

Maria I
(1553-1558)

Elisabeta I
(1558-1603)

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Dinastia Tudorilor

HENRIC AL VII-LEA
rege între 1485 și 1509
căs. Elisabeta de York

Arthur HENRIC AL VIII-LEA

1509-1547

căs. (1) căs. (2) căs. (3)

Caterina de Aragon Anne Boleyn Jane Seymour

MARIA I ELISABETA I EDUARD AL VI-LEA

„Maria cea Sângeroasă“ „Regina fecioară“ 1547-1553
1553-1558 1558-1603
căs. Filip
al Spaniei

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Margareta Maria

căs. (1) căs. (2) căs. (1) căs. (2)

Iacob al IV-lea Archibald Douglas, Ludovic al XII-lea Charles Brandon,
al Scoţiei Conte de Angus al Franţei Duce de Suffolk

Frances Eleanor
căs. Henry Grey,
Duce de
Suffolk

Iacob al IV-lea Margaret Douglas

Lady Jane Grey Mary Grey
al Scoţiei căs. Matthew
(„Regina de nouă
căs. Stuart, Al IV-lea
zile“)
Mary Guise Conte de Lennox
Katherine Grey
căs. Eduard Seymour,
Conte de Hertford (fiul
Lordului Protector,
nepotul Reginei Jane
Seymour)
căs. (2)
Maria, Regina Henry Stuart, Carol Stuart
Scoţienilor, Lord Darnley al V-lea, Conte
căsătorit (1) de Lennox; căs.
Francisc al II-lea Elizabeth Cavendish
Edward Seymour,
al Franţei (fiica lui „Bess din
Lord Beauchamp
Hardwick“)

IACOB I Arbella căs. William Edward

(AL VI-LEA AL SCOŢIEI) Stuart Seymour Seymour
Dinastia Stuarţilor

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Capitol introductiv :
Unirea Rozelor și începutul
Dinastiei Tudorilor

Numărul victimelor în rândul elitei Angliei a fost dezar-

mant : trei regi, un Prinţ de Wales şi mulţi duci fie au fost
asasinaţi, fie au fost executaţi, fie au murit în luptă în
timpul legendarului conflict care a marcat sfârşitul seco-
lului al XV-lea, conflict cunoscut ulterior sub numele de
Războaiele Rozelor. În esenţă, acesta a fost o luptă acerbă
între două ramuri ale dinastiei regale a Plantageneţilor – Casa
de York (simbolizată de trandafirul alb) şi Casa de Lancaster
(simbolizată de cel roşu) – pentru câştigarea conducerii re-
gatului insular. Ciocnirea l-a propulsat pe un membru re-
lativ obscur al Casei de Lancaster, Henric Tudor, Conte de
Richmond, care l-a învins pe Regele Richard al III-lea din
Casa de York în Bătălia de la Bosworth Field, în 1485, apoi
a acaparat coroana şi, sub denumirea de Henric al VII-lea,
a instaurat dinastia Tudor.
Deşi noul rege avea să fie mereu paranoic cu privire la
potenţialii rivali – şi pe bună dreptate, deoarece mai mulţi
impostori au apărut în timpul domniei sale şi s-au bucu-
rat de sprijin ca presupuşi membri ai Casei de York, care
fusese învinsă –, Războaiele Rozelor se încheiaseră. Pacea
reinstalată şi stabilitatea au fost simbolizate de căsătoria
lui Henric al VII-lea cu Elisabeta de York, moştenitoarea
familiei regale rivale, iar naşterea a doi fii a asigurat viito-
rul noii dinastii. Dar un singur moştenitor, Prinţul Henric,
a dus mai departe dinastia Tudorilor după moartea subită

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
14 Michael Farquhar

a lui Arthur, Prinţ de Wales, survenită în 1502, la vârsta

de 15 ani.
Henric şi-a succedat tatăl la tron în 1509, cu două luni
înainte de a împlini optsprezece ani. Răposatul rege îi lă-
sase fiului un regat sigur şi o vistierie plină, dar monarhul
distant şi suspicios nu fusese niciodată iubit de supuşi,
mai ales de cei care îi detestau politicile dure de impozitare.
Aşadar, ascensiunea la tron a lui Henric al VIII-lea a fost
un prilej de bucurie. „Azi ia sfârşit sclavia noastră, azi e
începutul libertăţii noastre“, scria Thomas More, „sfârşitul
întristării, începutul bucuriei.“
Cu toate că More se va număra într-o zi printre apro-
piaţii decapitaţi ai lui Henric, entuziasmul lui faţă de noua
domnie era justificat. Noul monarh întruchipa tinereţea vi-
guroasă şi speranţa de viitor. Veritabil prinţ renascentist,
era atletic şi puternic, se bucura de o educaţie excepţiona-
lă, era un muzician înzestrat şi un compozitor talentat. În
plus, Henric avea înfăţişarea unui rege model.
„Maiestatea Sa este cel mai frumos monarh din câţi am
văzut“, scria ambasadorul veneţian în 1515. „E peste înăl-
ţimea medie şi are gambe foarte fine, un ten deschis şi
luminos, părul castaniu, drept şi scurt, tuns după moda
franţuzească, un gât lung şi destul de gros. (…) Vorbeşte
franceza, engleza, latina, şi puţină italiană, cântă bine din
lăută şi clavecin, cântă de pe partituri la prima vedere,
trage cu arcul cu o forţă mai mare decât a oricărui englez
şi se pricepe de minune la turniruri. Daţi-mi crezare, este
un Prinţ desăvârşit din toate punctele de vedere.“
Aproape imediat după ce a devenit rege, Henric s-a că-
sătorit cu văduva fratelui său, Caterina de Aragon, pe care
Henric al VII-lea o ţinuse în izolare şi sărăcie după moar-
tea lui Arthur. Salvarea tristei prinţese şi căsătoria lui cu
aceasta au fost în aceeaşi măsură un act de cavalerism,
cât şi de abilă guvernare. El se autodeclara „Sir Inimă
Credincioasă“, şi aşa avea să rămână până când Caterina
s-a dovedit incapabilă să îi dăruiască un fiu, iar Henric s-a
îndrăgostit de Anne Boleyn.

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Secretele monarhilor 15

Din acel moment, latura întunecată şi primejdioasă a lui

Henric a început să iasă la iveală. După două decenii de
căsnicie, Regina Caterina a fost îndepărtată cu cruzime, iar
fiica lor, Mary – pe care odinioară Henric o numea „perla sa
de mare preţ“ –, a fost declarată bastardă. Pentru a se putea
căsători cu Anne, Regele Henric l-a sfidat pe Papă şi s-a au-
todeclarat Cârmuitorul Suprem al Bisericii Angliei, ulterior
urmând măcelărirea nemiloasă a celor care îndrăzneau să
protesteze împotriva noii ordini. Călugării erau spânzuraţi
în propriile robe, iar capul lui Thomas More a a fost tras în
ţeapă pe Podul Londrei.
Din nefericire pentru Anne Boleyn, femeia care a inspirat
această revoluţie religioasă, în scurt timp regele s-a plictisit
de ea. Nu a reuşit să-i dăruiască un moştenitor de parte
bărbătească (doar o fiică, pe Elisabeta) şi, după ce a fost
acuzată pe nedrept de adulter, i s-a tăiat capul cu o sabie.
Zece zile mai tîrziu, Henric s-a însurat cu regina numărul 3,
Jane Seymour, care a reuşit să câştige devotamentul veşnic
al sumbrului rege născându-i acestuia fiul pe care Henric îl
considera vital pentru stabilitatea regatului. Datorită aces-
tui prinţ, credea Henric, haosul Războiului Rozelor nu avea
să se mai repete niciodată.
Dar avea să curgă şi mai mult sânge.

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 1

Henric al VIII-lea (1509-1547) : În sus pe

trepte, tras de un mecanism
„Regele era de-acum din cale-afară
de diform şi corpolent.“
EDWARD HALL

Până în 1540, Henric al VIII-lea se descotorosise de prima so-

ţie, Caterina de Aragon, şi o decapitase pe a doua, Anne Boleyn, în
baza unei false acuzaţii de adulter. De asemenea, se căsătorise cu
a treia soţie, Jane Seymour, care a murit imediat după ce i-a oferit
lui Henric fiul pe care şi-l dorise dintotdeauna. Încă trei soţii urmau
să se bucure de tratamentul regal.

Henric al VIII-lea a fost o personalitate uriaşă ; un colos

care a dominat nu doar perioada istorică în care a trăit, ci
şi propriul cal, pe măsură ce lua în greutate. Bietul ani-
mal a avut ghinion când regele umflat a luat decizia de
a-şi îmbrăca armura supradimensionată, a încălecat şi a
condus armata engleză în 1544 împotriva Franţei. „Nu un
prinţ tânăr şi glorios avea să îi conducă pe englezi spre
Boulogne“, scria Antonia Fraser, „ci un invalid stângaci
care nu se putea sui pe cal decât tăindu-i-se armura de pe
piciorul umflat.“
Dacă pentru cal trebuie să fi fost cumplit să îl îndure
pe monarhul obez săltându-i deasupra, cu atât mai rău a
pătimit regina adolescentă a lui Henric, Catherine Howard,

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
 Secretele monarhilor 17

când s-a aflat în aceeaşi situaţie. Henric avea aproape cinci-

zeci de ani când s-a căsătorit pentru a cincea oară; devenise
un tiran umflat, cu picioare ulceroase care îl imobilizau pe
monarhul altădată viguros şi atletic, provocându-i accese
de furie sălbatică.
„Regele era de-acum din cale-afară de diform şi corpolent“,
observa un cronicar al vremii, Edward Hall, „astfel încât a de-
venit tot mai stângaci. Nu putea să urce sau să coboare trep-
tele decât ridicat sau coborât cu un mecanism.“ (Şi Ducele
de Norfolk scria că Henric „era urcat şi coborât cu un meca-
nism“, dar nu există consemnări cu privire la modul concret
de funcţionare a „mecanismului“ sau „dispozitivului“.)
Regina lui adolescentă, minionă, părea a fi singura care
îl făcea fericit pe Henric. O numea „trandafirul lui îmbu-
jorat, fără spini“ şi nu îşi putea ţine labele umflate departe
de ea. „Afecţiunea regelui pentru această femeie era atât
de mare, încât nu egala nicio dragoste pentru vreo alta“,
scria secretarul lui Thomas Cranmer, Ralph Morice.
Tânăra Catherine jurase la nuntă să fie „supusă şi vo-
luptoasă în pat“, dar fără îndoială că aşa ceva era dificil.
La acea vreme regele Henric era atât de umflat, încât cro-
nicarul spaniol scria că „în jiletca lui încăpeau trei dintre
cei mai solizi bărbaţi“. Aşadar, nu este de mirare că tânăra
regină a riscat totul şi şi-a găsit un amant de dimensiuni
mai satisfăcătoare ; un bărbat care să o poată face pe ea
fericită. Din nefericire, această decizie a costat-o capul.
A patra soţie a lui Henric, Ana de Cleves, predecesoarea
lui Catherine, a fost scutită de chinurile amoroase ale celei
de-a cincea regine, pentru că regele nu a catadicsit nici-
odată să se culce cu ea. „Nu îmi place de ea“, pufnise Henric
după ce îşi întâlnise mireasa germană, aleasă de ministrul
Thomas Cromwell. Aceasta a fost singura căsnicie înche-
iată pe criterii politice din lunga carieră maritală a regelui
şi, după ce a văzut-o pe Ana, a acceptat cu cea mai mare
reţinere acest „târg insuportabil“. „Milord“, i-a spus regele
lui Cromwell în dimineaţa nunţii, „dacă nu ar trebui să-mi
mulţumesc poporul şi regatul, nu aş face pentru nimic în
lume ceea ce trebuie să fac azi.“

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html
18 Michael Farquhar

Regele, care o va dori pe Catherine Howard mai târ-

ziu în acel an, nu a suportat să îşi consume căsătoria cu
Ana de Cleves. „Înainte nu îmi prea plăcea, dar acum nu
îmi mai place nici atât“, a spus monarhul în dimineaţa de
după nuntă. Ce anume a scutit-o pe Ana de chinul avan-
surilor sexuale ale lui Henric ? Regele susţinea că femeia
avea sânii lăsaţi.
În loc să suporte opintirile monstrului grohăitor deasu-
pra ei, aşa cum avea să facă mai târziu Catherine Howard,
Anei a avut o viaţă mult mai uşoară. „Când vine în pat“, le
povestea ea doamnelor de companie, „mă sărută şi mă ia
de mână şi îmi spune «noapte bună, iubito», iar dimineaţa
mă sărută şi îmi zice «la revedere, dragă».“
Ana de Cleves fusese atât de protejată în copilărie, încât
chiar credea că perechile căsătorite nu fac altceva în pat.
Dacă ar fi ştiut adevărul, poate că i-ar fi fost mai recunoscă-
toare lui Catherine Howard – fosta ei doamnă de companie
– pentru că o scăpase de soţul corpolent. Henric a divorţat
de ea în scurt timp. Din fericire pentru Ana, despărţirea a
fost amiabilă, iar ea şi-a trăit restul zilelor drept „sora cea
bună“ a regelui.
După trei ani de la căsătoria cu Ana de Cleves şi Catherine
Howard (ambele încheiate în 1540), Henric s-a însurat cu cea
de-a şasea şi ultima soţie, Katherine Parr, a cărei sarcină a
fost de a-l îngriji şi alina pe regele suferind. Ea abia a reuşit
să îi supravieţuiască. Katherine a îndrăznit să-l contrazică pe
rege în chestiuni religioase – întotdeauna o idee neinspirată –,
dar a cedat în mod înţelept, scăpând de călău.
Henric al VIII-lea a murit în 28 ianuarie 1547. Avea 55
de ani şi 139 de centimetri în talie. A fost nevoie de 16 gărzi
regale foarte vânjoase pentru coborârea sicriului enorm în
cripta din capela St. George de la Windsor.

http://www.all.ro/secretele-monarhilor.html