Dar și mâine-i o zi Și poate împreună La o cafea vom fi Și îți putea-voi spune Că astăzi... cine știe... S-or clătina copacii Și toamna o să vie.
E început de lume Sau eu abia-s născut Că nu mai știu de-i ziuă Sau noaptea de-a trecut. Mi-e împrejur lumină Și-n întuneric stau, Lumina cern prin gene Și doar din umeri dau.
E vis sau e aievea?
Prin nimbul roșiatic Un fluture de soare Mă mângâie molatic Și-un susur ca de ape Sau de izvor năvalnic Îmi cântă la ureche Un cântecel șăgalnic.
Dar mă trezesc din somnu-mi
Ce m-a furat o clipă Și m-a purtat, zănatic, Pe-a visului aripă. Afară e zi plină, Soare dogoritor, Iar eu, ascuns în colțuri, Visam un gând... un dor...