Afara-i toamna, frunza 'mpra?

tiata,
Iar v�ntul sv�rle 'n geamuri grele picuri;
?i tu cite?ti scrisori din roase plicuri
?i �ntr�un ceas g�nde?ti la via?a toata.

Pierz�ndu-?i timpul tau cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime 'n u?a ta sa bata;
Dar ?i mai bine-i, c�nd afara-i sloata,
Sa stai vis�nd la foc, de somn sa picuri.

?i eu astfel ma uit din je? pe g�nduri,

Visez la basmul vechiu al z�nei Dochii,
�n juru-mi cea?a cre?te r�nduri-r�nduri;

De-odat�aud fo?nirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de sc�nduri...
Iar m�ni sub?iri ?i reci mi-acopar ochii.