Professional Documents
Culture Documents
DINAMICA GRUPURILOR
9. Modelul creşterii cibernetice presupune existenţa buclelor de reglare (feed-back). Care tip de bucle de
reglare nu aparţine acestui model:
a) feed-back-ul urmăririi şi realizării scopurilor;
b) feed-back-ul organizării şi restructurării interne;
c) feed-back-ul constituit din conştiinţa de sine a grupului ca sistem;
d) feed-back pozitiv;
e) feed-back negativ.
17. Dinamica grupului, ca sistem de interacţiune a membrilor într-un câmp social şi mijloc de schimbare
socială a fost o sintagmă propusă de:
a) Lewin, Lippit şi White;
b) Elton Mayo;
c) J.L. Moreno;
d) C. Rogers;
e) Serge Moscovici.
34. Care dintre factorii enumeraţi nu condiţionează structurarea relaţiilor preferenţiale în cadrul grupurilor
(structura socio-afectivă):
a) inteligenţa socială;
b) capacitatea de comunicare interpersonală;
c) farmecul personal;
d) prestigiul intra- şi extra-grupal;
e) individualismul.
36. Nu orice şef este lider, de aceea, se face o primă distincţie între liderul formal (numit) şi liderul………,
cel care, pe baza calităţilor personale exercită, în mod real, influenţa.
a) dezirabil;
b) muncitor;
c) informal;
d) rapace;
e) autoritar;
45. Atunci când liderul este prietenos şi abordabil, preocupat de bunăstarea subordonaţilor săi şi de crearea
unui climat de lucru agrabil, el abordează un stil de conducere:
a) participativ;
b) autocrat;
c) directiv;
d) suportiv;
e) permisiv;
49. Printre cele mai importante consecinţe ale unui fenomen de tip gândire în grup (groupthink) se numără:
a) inventarul complet al alternativelor;
b) reevaluarea alternativelor respinse;
c) cautarea informaţiilor relevante;
d) distorsiunile în procesarea informaţiei;
e) dezvoltarea unor planuri adaptate împrejurărilor.
50. Cele mai importante trăsături ale grupurilor mici sunt considerate următoarele:
a) un anumit număr de persoane (între 2 şi 30) ;
b) existenţa unor scopuri individuale;
c) o reţea de status-roluri;
d) un sistem comun de norme şi valori;
e) caracterul mijlocit al relaţiilor.
51. Performanţa unui grup care are de îndeplinit o sarcină de lucru depinde de:
a) omogenitatea abilităţilor membrilor grupului;
b) omogenitatea motivaţiilor membrilor grupului;
c) sarcina de îndeplinit în grup;
d) pregătirea teoretică a membrilor;
e) coeficientul de inteligenţă academică;
57. Între zonele spaţiului interpersonal zona intimă, delimitată între contactul direct şi cca. 45 cm de corp
este zona rezervată:
a) celor cu care intreţinem relaţii intime;
b) relaţiilor de serviciu;
c) relaţiilor în societate;
d) relaţiilor publice;
e) relaţiilor conflictuale.
67. Explicaţiile obedienţei ca fenomen psihosocial ilustrat în experimentul lui Stanley Milgram (aplicarea
unor şocuri electrice din ce în ce mai intense unor subiecţi) sunt:
a) sadismul;
b) reacţia de supunere în faţa autorităţii;
c) motivarea prin remunerare (subiecţii care aplicau şocurile au fost plătiţi);
d) curiozitatea;
e) simţul responsabilităţii proprii.
68. Printre simptomele care anunţă apariţia unui efect de tip groupthink se numără:
a) constiinţa infailibilităţii;
b) credinţa în forţa grupului;
c) percepţia realistă a grupurilor adverse;
d) autocenzura;
e) independenţa de gândire a membrilor.
69. Printre antecedentele care pot duce la fenomene de tip groupthink se numără:
a) coeziunea grupului;
b) situarea spaţială a grupului;
c) liberalismul liderului;
d) contextul social;
e) stilul de conducere democratic.
76. Cine face din dinamica grupurilor studiul sistematic şi experimental al structurii şi proceselor ce se
petrec în grup, care determină relaţiile grupului cu exteriorul:
a) S. Moscovici;
b) G.Le Bon;
c) K. Lewin;
d) S. Asch;
e) W. Wundt.
77. Explicaţiile fenomenului studiat de Muzafer Sherif (privitor la efectul autocinetic) vizează:
a) facilitarea socială;
b) distributia spaţială;
c) lipsa unui criteriu obiectiv;
d) eficienţa grupului;
e) imaginarul grupal;
79. În cazul acţiunii manipulatoare, când un membru al grupului nu este în consens cu ceilalţi membri,
acesta este:
a) agent de vânzări;
b) agent al schimbării care determină schimbări în atitudinea prestabilită a grupului;
c) agent termic;
d) agent de poliţie;
e) agent perturbator.
81. În timpul conflictului, grupul opus şi membrii lui sunt adesea percepuţi drept:
a) o imagine în oglindă - vedem în duşmanii noştri ceea ce şi ei văd în noi;
b) prieteni;
c) colegi de suferinţă;
d) persoane fără discernământ;
e) persoane cu caractere puternice.
82. Forma extremă a opoziţiei dintre 'noi' şi 'ei', de natură să elimine orice inhibiţii morale sau religioase
este:
a) dezumanizarea;
b) conflict stagnant;
c) conflict deschis;
d) război;
e) atac la persoană.
87. Modelul sistemic al intervenţiei sociale este format din cinci subsisteme, unele din cele de mai jos nu
aparţin acestui model:
a) intervenientul social;
b) situaţia;
c) clientul sau beneficiarul ;
d) sistemul-ţintă;
e) sistemul de conducere.
88. Printre ipotezele perspectivei ecosistemice, pe baza cărora se derulează investigarea şi intervenţia în
grup de tip participativ nu se numără:
a) între oameni şi mediul lor fizic, social, cultural se realizează interacţiuni şi tranzacţii permanente;
b) oamenii şi mediul lor evoluează împreună prin răspunsuri adaptative reciproce;
c) între oameni şi mediul lor fizic, social, cultural se realizează interacţiuni şi tranzacţii permanente;
d) oamenii şi mediul lor evoluează separat prin răspunsuri dezadaptative reciprocel
e) etichetarea indivizilor sau a sistemelor sociale ca disfuncţionale sau patologice este o abordare
neproductivă pentru intervenţie.
94. Cogniţia socială este un proces dinamic în care intervine unul dintre următoarele aspecte esenţiale:
a) modul în care ne raportăm la alţi membrii ai societăţii;
b) modul în care procesele cognitive determină la rândul lor percepţiile noastre despre realitatea socială;
c) modul în care noi suntem percepuţi de ceilalţi;
d) modul de asumare a vieții şi responsabilităţilor;
e) modul de gândire.
96. J. Bruner ajunge la concluzia că orice experienţă perceptivă este produsul final al unei operaţii de:
a) categorizare;
b) atribuire;
c) observare;
d) manipulare;
e) concentrare;
98. Un model explicativ pentru modul de dobândire a prejudecăţilor îl constituie paradigma complianţei
propusă de:
a) Herbert C. Kelman;
b) Levine și Campbell;
c) Floyd Allport;
d) Muzafer Sherif;
e) Gustav le Bon.
BIBLIOGRAFIE
1. Manolea, A., (2016), Dinamica grupurilor. Note de curs. Editura TopForm, Bucureşti.
2. Rada, C., Peltea, B. B. (2014). Psihologie socială – dinamica grupurilor. Teorii, cercetări, aplicații. Ed.
Universitară, Bucureşti.
3. Iluț, P. (2009).Psihologie socială şi sociopsihologie. Editura Polirom, Iași.
4. Neculau, A. (2007). Dinamica grupului si a echipei. Editura Polirom, Iaşi.
Răspunsuri
TESTE GRILĂ