Vlad Dracul

Vlad Dracul
Domn al Țării Românești

Vlad Dracul. Reprezentare contemporană

Date personale
cca. 1393/1397
Născut Țara Românească[*],
România
7 decembrie 1447
Decedat
Ilfov, România
ÎnmormântatMănăstirea Dealu
Părinți Mircea cel Bătrân
 Frați și Mihail I al Valahiei
surori Radu Praznaglava
Alexandru I Aldea
Vasilisa Mușat, fiică de
Căsătorit cu voievod din Moldova
Cătuna
Vlad Țepeș
Radu al III-lea cel Frumos
Copii
Mircea al II-lea
Vlad al IV-lea Călugărul
Cetățenie Țara Românească
Ocupație monarh
Apartenență nobiliară
Familie Dinastia Drăculeștilor
nobiliară (întemeietor)
Domnie
Domnie decembrie 1436 - 1442
 1443 - 1447
Alexandru I Aldea
Predecesor
Basarab al II-lea
Mircea al II-lea
Succesor
Vladislav al II-lea
Modifică date / text  

Vlad Dracul (alternativ: Vlad II, n. cca.

1393/1397 – d. 7 decembrie 1447) a fost
domnul Țării Românești între 1436 și
1442 și din 1443 până în 1447.

Membru al familiei Basarabilor și fiu al lui

Mircea cel Bătrân. Domnul Țării
Românești era în mod oficial vasal al
regelui Ungariei. Era și comandant de
frontieră cu responsabilitatea de a
proteja comerțul și drumurile comerciale
între Țara Românească și Transilvania
pentru Biserica Romano-Catolică. Deși
Vlad II era în favoarea Bisericii Catolice,
se știe că a ucis membri ai liniei rivale a
Basarabilor, familia Dăneștilor.

Între 1431-1435 Vlad Dracul s-a stabilit la

Sighișoara beneficiind pe deplin de puteri
din partea lui Sigismund I de Luxemburg,
regele Ungariei. În numele acestuia, Vlad
Dracul pedepsește unele cetăți răsculate
împotriva autorității regale, printre ele
fiind Rupea. Într-o scrisoare adresată
brașovenilor, explicând că fusese
însărcinat de rege să păzească granița
de est, îi ceartă că au jefuit pe unii
oameni protejați de el. Scrisoarea, scrisă
în limba slavonă spune: „Io, Vlad, voievod
și domn. Scrie domnia mea, multă
sănătate pârgarilor din Brașov. Știți bine
și voi că domnul chezarul m-a însărcinat
pe mine să păzesc această
margine...Deci să nu vă pară rău dacă
domnia mea nu voi lăsa slugile mele în
pagubă și dacă pentru una, voi lua îndoit
și întreit de la voi.”[1]

La Sighișoara înființează o „hereghie de

bani” (monetărie) unde bate ducați noi
(monedă munteană), ce au circulat întâi
în Transilvania, iar apoi și în Țara
Românească. Monedele aveau pe o parte
un vultur cu aripile întinse, cu capul întors
spre dreapta, iar pe altă parte un dragon
înaripat cu coadă de șarpe, cu aripile și
laba dreaptă ridicate, și laba stângă
terminată în patru gheare.

Vlad Dracul a scris o scrisoare

brașovenilor, în care îi amenință cu
urmări grave dacă nu folosesc noua
monedă: „Io Vlad, voivod și domn. Scrie
domnia mea multă sănătate pârgarilor
din Brașov. Și vă dă știre domnia mea că
sibienii au lepădat ducații cei vechi; deci
și voi mai mult să nu umblați cu ei, căci
dacă voi afla pe cineva că umblă cu
ducați vechi, rău îi voi face...”[1]

Vlad II și-a primit titlul de „Dracul” după

ce a fost primit pe 13 decembrie[2] 1431
în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de
Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu
Roman. Ordinul, creat de Sigismund,
dorea să crească puterea politică a
bisericii și să protejeze familii nobiliare
maghiare și românești de Imperiul
Otoman.

În 1444, regele Ungariei, Vladislav I al

Ungariei a declarat război Imperiului
Otoman și a lansat Bătălia de la Varna
sub conducerea lui Iancu de Hunedoara.
Iancu i-a cerut lui Vlad să-și
îndeplinească jurământul ca membru al
Ordinului Dragonului și ca vasal al
Ungariei, dar a fost refuzat. Papa l-a
absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul
său Mircea să meargă în loc.
Rezultatul cruciadei de la Varna a fost
dezastruos pentru armata creștină, Iancu
de Hunedoara abia scăpând în Valahia,
unde a fost capturat de oștenii lui Vlad
Dracul, dar a fost eliberat curând, cu
multe daruri. Mulți, inclusiv Mircea și
Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru
dezastru. Din acel moment, Iancu de
Hunedoara a avut o atitudine ostilă față
de Vlad Dracul și fiul său cel mare.

În 1447, Vlad Dracul a fost asasinat

împreună cu fiul său Mircea, care se pare
că a fost îngropat de viu de către boieri și
negustorii din Târgoviște. Iancu a ales
propriul său candidat pentru tronul Țării
Românești, un membru al clanului
Dăneștilor, dar acesta va fi asasinat.

Vlad Dracul mai avea cel puțin alți doi fii,

Mircea, fratele mai mare al lui Vlad Țepeș
și Radu cel Frumos, fratele mai mic.

Bibliografie
Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-
Turism, București, 1982

Note
1. ^ a b Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-
Turism, București, 1982, p. 83
2. ^ Emil Giurgiu, Sighișoara, Ed. Sport-
Turism, București, 1982, p. 82; Cf. acestei
surse a fost primit în Ordinul Dragonilor la
8 februarie 1431 la Nürnberg.

Vezi și
Basarabii
Lista domnilor Țării Românești
 Succesor:
Predecesor: Domn al Țării
Mircea al
Alexandru I Românești
II-lea
Aldea 1436-1442

Succesor:
Predecesor: Domn al Țării
Vladislav
Basarab al Românești
al II-lea
II-lea 1443-1447
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Vlad_Dracul&oldid=12242544

Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.