UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA BIOMEDICINĂ ŞI ECOLOGIE

V. Valica, L. Uncu, T. Treapiţîna

Analiza formelor medicamentoase

Indicaţii metodice pentru studenţii anului V

CHIŞINĂU 2011
 Introducere
Una din sarcinile primordiale ale controlului medicamentului este determinarea calităţii
formelor farmaceutice atât industriale, cât şi magistrale.

Scopul: Fixarea deprinderilor practice în controlul calităţii formelor medicamentoase.

Planul studierii temei:

Pentru studierea temei se acordă 7 lucrare de laborator.

1-3. Analiza formelor medicamentoase lichide.

4-6. Analiza formelor medicamentoase solide.
7. Analiza formelor medicamentoase moi.

Conţinutul lucrării:

 Controlul cunoştinţelor şi a nivelului pregătirii către lecţie.

 Lucrul practic al studenţilor.
 Controlul total şi susţinerea dărilor de seamă.

MATERIAL INFORMATIV

Analiza formelor medicamentoase industriale

Pentru aprecierea calităţii formelor medicamentoase, pe lângă modul particular de

apreciere a calităţii, există principii comune de analiză, care sunt expuse în monografiile
comune FS XI. Excepţiile sunt indicate în monografiile individuale.
În componenţa formelor medicamentoase intră substanţe medicamentoase şi auxiliare,
care trebuie să corespundă cerinţelor FS şi a altor documente de normare.

Comprimate

Cerinţele generale către calitatea comprimatelor (aspect exterior, determinarea masei medii
a comprimatelor, devierea în masă a comprimatelor, determinarea timpului de dezagregare,
determinarea conţinutului de talc) sunt descrise în monografia comună „comprimate” FS XI ed.
II paj 154.
În monografiile particulare trebuie să fie indicate substanţele auxiliare şi masa medie a
comprimatelor.
Cantitatea de TWIN-80, acid stearic, stearat de calciu sau magneziu nu trebuie să
depăşească 1%, talcul-3% , aerosilul 10% din masa comprimatului, cu excepţia cazurilor
indicate în monografiile particulare.
Comprimatele trebuie să posede rezistenţă mecanică în procesul ambalării, transportării şi
păstrării.
Rezistenţa mecanică se determină la un dispozitiv special şi trebuie să fie nu mai mică
de 97%. La comprimatele filmate nu se determină rezistenţa mecanică.
Comprimatele pentru uz intern , trebuie să se dezagregeze sau să se dizolve în tractul
gastro-intestinal.
Dezagregarea se determină cu ajutorul identificatorului pentru determinarea dezagregării.
Timpul de dezagregare trebuie să fie indicat în monografiile particulare. În cazul, când aceste
indicaţii lipsesc, comprimatele trebuie să se dezagregheze sau să se dizolve în apă în cel mult
10 minute, comprimatele acoperite cu membrană – nu mai mult de 30 minute . Comprimatele
2
enterosolubile nu trebuie să se distrugă timp de o oră în acid clorhidric 0,1N, iar fiind spălate cu
apă, trebuie să dezagregeze timp de o oră în soluţie de hidrocarbonat de sodiu (pH 7,5-8,0)
Testul de dizolvare se face într-un dispozitiv special numit „Coşul rotativ”
Seria satisface cerinţele farmacopeei, dacă peste 45 minute în soluţie s-a dizolvat nu mai
puţin de 75% substanţă activă faţă de cantitatea iniţială de substanţă într-un comprimat.
Greutatea medie a comprimatelor se determină prin cântărirea a 20 de comprimate cu
precizie de până la 0,001g şi se calculează greutatea medie.
Variaţiile în greutate se determină cântărindu-se individual fiecare din cele 20 de
comprimate şi comparându-le cu greutatea medie. Abaterile procentuale faţă de greutatea
medie stabilită (cu excepţia comprimatelor acoperite prin drajefiere) trebuie să se afle în
limitele:
a) comprimate cu greutatea sub 0,1 g -  10%
b) comprimate cu greutatea între 0,1 şi 0,3 g - 7,5%
c) comprimate cu greutatea peste 0,3g - 5%
d) masa comprimatelor acoperite prin metoda drajefierii, nu trebuie să difere de
masa medie mai mult de 15%.
Numai două comprimate pot avea devieri de la masa medie, ce depăşesc abaterile permise,
cel mult dublu.
Exactitatea dozării substanţelor medicamentoase. Se ia cantitatea de pulbere indicată,
obţinută prin pulverizarea a nu mai puţin de 20 comprimate; pentru comprimatele filmate
numărul lor sunt indicate în monografiile particulare.
Farmacopeea de Stat XI admite următoarele abateri:
a)pentru comprimatele cu conţinut până la 0,01g-  15%;
b)pentru comprimatele cu conţinut între 0,001g-0,01g-  10%;
c)pentru comprimatele cu conţinut între 0,01g şi 0,1g-  7,5%;
d)pentru comprimatele cu conţinut peste 0,1g-  5%; dacă nu sunt alte indicaţii
particulare.
Determinarea omogenităţii dozării se face pentru comprimatele fără înveliş cu conţinut
de substanţă medicamentoasă până la 0,05g şi pentru comprimatele filmate cu conţinut de
substanţă medicamentoasă până la 0,01g. Din seria supusă analizei se ia o probă de 30 de
comprimate. În fiecare din 10 comprimate se determină conţinutul de substanţă medicamentoasă.
Se permite abaterea de la conţinutul mediu nu mai mult de 15% . Dacă din 10 comprimate-
două au abateri de la conţinutul mediu de substanţă medicamentoasă mai mult de  15%, se
determină conţinutul de substanţă medicamentoasă în fiecare din cele 20 comprimate rămase.
Abaterile conţinutului de substanţă medicamentoasă nici în una din cele 20 de comprimate nu
trebuie să fie mai mare de  15% de la conţinutul mediu.

Formele medicamentoase injectabile

Din formele medicamentoase parenterale fac parte soluţii sterile apoase şi ne apoase,
suspensii, emulsii şi substanţe medicamentoase solide (pulberi, mase poroase, comprimate), care
se dizolvă în solventul steril înainte de administrare. La prepararea formelor medicamentoase
parenterale se folosesc substanţe medicamentoase, substanţe auxiliare şi solvenţi permise pentru
uzul medical.
Formele medicamentoase parenterale trebuie să fie sterile, lipsite de incluziuni mecanice,
apirogene, ne toxice.
În calitate de solvenţi se folosesc: apa pentru injecţii, uleiuri grase, etiloleat.
La prepararea formelor medicamentoase parenterale pot fi folosiţi conservanţi,
antioxidanţi, stabilizatori şi alte substanţe auxiliare. Cantitatea de substanţe auxiliare, dacă nu
sânt alte indicaţii în monografiile particulare, nu trebuie să depăşească următoarele concentraţii:
pentru clorbutanol, crezol, fenol-până la 0,5%; pentru anhidrida sulfuroasă sau cantităţi
echivalente de sulfit, bisulfit sau metabisulfit de sodiu sau potasiu- până la 0,2%. Formele
3
medicamentoase injectate în cavităţile abdominale, intracardiac, intraocular, sau alte injecţii ce
au acces la lichidul intramedular, la fel şi cele ce au doza unică mai mare de 15ml nu trebuie să
conţină conservanţi.
Soluţiile injectabile trebuie să fie transparente în comparaţie cu apa pentru injecţii sau
solventul corespunzător, dacă nu sunt alte indicaţii în monografiile particulare.
Culoarea formei medicamentoase parenterale se determină prin comparaţie cu etalonul
de culoare în corespundere cu monografia corespunzătoare din FS X „ Determinarea culorii
soluţiilor” sau indicaţiile monografiilor particulare.
Soluţiile sunt incolore, atunci, când culoare lor nu se deosebeşte de apă sau solventul
respectiv folosit la preparare.
Volumul soluţiilor injectabile în fiole trebuie să fie mai mare decât cel nominal:
Dacă volumul nominal este de 1 ml, volumul de umplere trebuie să fie 1,1 ml; volumul
nominal 2 ml – volumul de umplere –2,15 ml; volumul nominal 5ml –volumul de umplere –
5,30ml; volumul 10 ml – volumul de umplere 10,5ml şi a. m.d. (FS XI vol.II paj.141 tabel 6.)
La soluţiile ambalate în flacoane de 50 ml , volumul de umplere se controlează cu
seringa calibrată, in flacoane mai mari de 50ml – cu cilindru calibrat la temperatura de 20 2 0C .
Sterilitatea toxicitatea şi apirogenitatea se determină în corespundere cumonografiile
din FS XI „ Determinarea sterilităţii”, „ Determinarea toxicităţii”, „ Determinarea
apirogenităţii”. Controlului la prezenţa substanţelor pirogene se supun toate formala
medicamentoase parenterale cu doza unică de 10 ml şi mai mult, la fel şi în doze mai mici, dacă
sunt indicaţii în monografiile particulare.
Prezenţa incluziunilor mecanice se face la un dispozitiv special alcătuit dintr-un bec
electric de 40 wt cu reflector; ecran negru alb. Fiolele (100%) sunt privite vizual pe un fon negru
şi alb la o distanţă de 25 cm de la ochi. În soluţii nu trebuie să fie incluziuni mecanice, care se
pot observa cu ochiul liber.
Pentru determinarea masei medii a substanţelor medicamentoase pulverulente se
cântăreşte separat cantitatea de substanţă medicamentoasă din 20 de flacoane cu exactitate de
0,001g. Se calculează masa medie a 20 de flacoane şi masa conţinutului din fiecare flacon.
Pentru formele medicamentoase pulverulente pentru injecţii şi suspensii cu masa conţinutului
din flacon de până la 0,05 inclusiv se face controlul la omogenitatea dozării: conţinutul de
substanţă activă din 10 flacoane se determină separat după metoda analizei cantitative indicată în
monografia particulară. Abaterile de la normă nu trebuie să depăşească mai mult de  15%. Dacă
într-un flacon abaterile de la normă depăşesc 15%, dar nu mai mult de  25%, atunci se face
controlul a 20 de flacoane. Abaterile de la normă a conţinutului de substanţe active nu trebuie să
depăşească  15% nici într-unul din aceste 20 de flacoane.
Etichetarea. Pe fiecare fiolă se imprimă o etichetă cu denumirea soluţiei, concentraţiei sau
numărul de unităţi active, volumul sau masa, numărul seriei.

Analiza formelor medicamentoase extemporale

Factorii principali, care determină calitatea formelor medicamentoase preparate în farmacii,

sunt organizarea şi efectuarea controlului intern.
Formele medicamentoase, de regulă, conţin 3-4 şi mai multe substanţe din diferite grupe de
compuşi chimici, identificarea cărora necesită metode rapide şi sigure. În ultimul timp au crescut
cerinţele către tehnologia de preparare şi controlul calităţii, către formele medicamentoase
parenterale, picăturile oftalmice, formele medicamentoase pentru nou- născuţi.
În farmacii se practică diferite tipuri de control, dintre care cel mai sigur şi mai efectiv, la
toate sectoarele de lucru, este controlul chimic. Acest tip de control permite de a determina
prezenţa substanţelor medicamentoase in forma medicamentoasa, prescrisa în reţetă, la fel şi
buna calitate a ei.
Controlul chimic intern constă în: identificarea substanţelor medicamentoase cu ajutorul
reacţiilor de precipitare, de culoare, de fluorescenţă; la fel şi determinarea cantitativă a lor în

4
formele medicamentoase cu ajutorul metodelor titrimetrice, refractometrice, fotocolorimetrice,
etc.
Controlului calitativ se supun:
a) Apa purificată şi apa pentru injecţii în corespundere cu cerinţele FS ;
b) Toate formele medicamentoase, inclusiv concentratele şi semifabricatele, care se aduc în
sala de receptură, iar în caz de incertitudine - substanţele medicamentoase aduse în
farmacii de la depozitele farmaceutice;
c) Toate concentratele, semifabricatele şi remediile medicamentoase lichide din sistema de
biurete şi ştanglase cu pipetă (după umplere);
d) Fiecare serie a medicamentelor ambalate în doze în farmacii;
e) Formele medicamentoase preparate conform reţetelor individuale şi bonurilor de
comandă a instituţiilor curativ-profilactice, selectiv, la fiecare farmacist în decursul zilei
de lucru.
Se supun controlului toate tipurile de forme medicamentoase
O atenţie deosebită se acordă formelor medicamentoase pentru copii ( mai ales pentru nou-
născuţi), utilizate în oftalmologie, formelor medicamentoase cu conţinut de substanţe stupefiante
şi toxice.
Controlului calitativ şi cantitativ ( controlului chimic şi fizico-chimic deplin) se supun:
a) Toate soluţiile injectabile până la sterilizare, inclusiv se determină pH-ul, substanţele
folosite pentru izotonizare şi stabilizare. După sterilizare se determină nivelul pH-ului soluţiilor
injectabile, identitatea şi conţinutul cantitativ a substanţelor active. Conţinutul de stabilizator în
soluţiile injectabile după sterilizare se determină în cazul când este indicat în instrucţiunule în
vigoare;
b) Picăturile oftalmice şi unguentele cu conţinut de substanţe stupefiante şi
substanţe toxice. Conţinutul de substanţe pentru izotonizarea şi stabilizarea picăturilor .
În cazul, când în statele farmaciei lipseşte funcţia de farmacist- analitician , farmacistul-
diriginte este obligat să efectueze controlul chimic deplin a picăturilor oftalmice cu conţinut de
sulfat de atropină, homotropină bromhidrat, pilocarpină clorhidrat, nitrat de argint,, scopolamină
bromhidrat, etilmorfin clorhidrat.
c) Toate formele medicamentoase pentru nou- născuţi;
d) Soluţiile de acid clorhidric (pentru uz intern) , sulfat de atropină şi azotat de
argint;
e) Toate concentratele şi semifabricatele ( inclusiv şi trituraţiile);
f) Toate medicamentele preparate în stoc (fiecare serie);
g) Stabilizatorii utilizaţi la prepararea soluţiilor injectabile şi soluţiile tampon
folosite la prepararea picăturilor oftalmice;
h) Concentraţia alcoolului etilic prin metoda de determinare a densităţii ( cu
alcoolmetru) în cazul diluării în farmacie, iar la necesitate şi în momentul recepţiei de la depozit;
i) Formele medicamentoase preparate în farmacie conform reţetelor individuale sau
bonurilor de comandă a instituţiilor curativ-profilactice se controlează de către farmacist-analist
selectiv ( nu mai puţin de opt forme medicamentoase într-un schimb de lucru). O atenţie
deosebită se atribuie controlului formelor medicamentoase pentru copii; utilizate în
oftalmologie, cu conţinut de substanţe stupefiante şi toxice, soluţiilor pentru clisme curative;
j)Formele medicamentoase uşor alterabile şi instabile ( soluţia de amoniac, apa oxigenată,
soluţia de iod, aldehidă formică) se controlează periodic , dar nu mai rar de o dată în trimestru.
La efectuarea controlului farmaceutic intern se foloseşte metoda de expres-analiză.
Această metodă constă în folosire procedeelor, care permit efectuarea controlului într-un timp
scurt, folosirea cantităţilor minimale de substanţe de analizat şi de reactive, excluderea necesităţii
de preparare repetată a formei medicamentoase pentru bolnav.
Pentru identificarea substanţelor medicamentoase se folosesc reacţii de culoare, de
fluorescenţă şi reacţii de precipitare. Masa substanţei luate în analiză se ia reieşind din limita de

5
identificare a substanţei analizate, adică a concentraţiei minime, mai jos de care rezultatul
reacţiei nu va fi pozitiv.
Pentru determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase din forma medicamentoasă,
se aplică metode simple, care exclud, de regulă, o pregătire preliminară îndelungată a obiectelor
de analizat şi folosirea aparatajului complicat. Masa sau volumul formei medicamentoase
luată în analiză se ia în aşa cantităţi, ca la titrarea fiecărei substanţe , ce intră în componenţa
amestecului să se cheltue nu mai puţin de 1 ml şi nu mai mult de 3-5 ml de soluţie titrantă.
Pentru titrare se folosesc microbiurete cu preţul gradaţiei de 0,02 ml. Volumul formelor
medicamentoase lichide luat pentru analiză se măsoară cu ajutorul pipetelor cu preţul gradaţiilor
de 0,02 ml (1 şi 2 ml); 0,05ml (5 ml); 0,1ml (10ml); masa luată în analiză a pulberilor,
supozitoarelor şi a unguentelor- se cântăreşte la cântarele farmaceutice de mână (cu exactitate
de 0,01g); masa luată în analiză a unguentelor şi supozitoarelor se trece pe o bucată de hârtie de
pergament calibrată din timp şi se foloseşte împreună cu ea.
În dependenţă de doza prescrisă a substanţei şi de mase luată în analiză, se folosesc soluţii
titrante cu diferită concentraţie molară: 0,01N; 0,02N; 0,1N; 0,01M; 0,05M; 0,1M.
Calculul volumului de soluţie titrantă, care se va consuma la titrarea masei de substanţă
analizată sau volumului formei medicamentoase luat în analiză se face în felul următor:
Dacă se face analiza unei forme medicamentoase lichide, mai întâi se determină cantitatea
de substanţă medicamentoasă ce se conţine într-un mililitru sau un gram a formei
medicamentoase, apoi numărul obţinut se împarte la titrul soluţiei titrante, aflând astfel, ce
cantitate de soluţie titrantă se va consuma la titrare.
Exemplu: Avem de determinat acidul salicilic în următoarea formă medicamentoasă:

Acid salicilic –0,25

Alcool etilic 70% -50 ml.

Într-un mililitru de amestec se conţine 0,005g de acid salicilic. La titrarea acidului salicilic
cu soluţie de hidroxid de sodiu 0,02N, factorul de echivalenţă a acidului salicilic va fi egal cu
M.m. (138,12), iar titrul va fi:
0,02138,12 / 1000 = 2,7624/1000= 0,002762g.
Astfel la titrarea a 1 ml de formă medicamentoasă se va cheltui 0,005/0,002762 =1,8ml soluţie
de hidroxid de sodiu 0,02N.
La analiza formelor medicamentoase pulverulente se va calcula mai întâi ce volum de
soluţie titrantă se va cheltui la titrarea unui sau altui component ce se conţine într-un gram de
pulbere.
Exemplu:
Dibazol –0,03
Zahăr - 0,25
Factorul de echivalenţă a dibazolului la titrare cu soluţie de hidroxid de sodiu de 0,1N este
egal cu M.m. (244,73), iar titrul va fi:
0,12244,73/ 1000 = 0,024473g.
Deci, la titrarea dibazolului ce se conţine într-un gram de pulbere se va cheltui
0,03:0,024473= 1,23ml soluţie de hidroxid de sodiu de 0,1N.
Pentru analiză se va lua o parte din pulbere (0,1g) şi se va titra cu soluţie de NaOH 0,02N.
Dacă în componenţa formei medicamentoase sunt cîţiva ingridienţi, care se titrează cu
aceeaşi soluţie titrantă, atunci masa luată în analiză se va calcula la titrarea sumară astfel:
Bromură de potasiu –3,0
Iodură de potasiu - 2,0
Apă distilată - 100ml
Într-un mililitru de mixtură se conţine 0,03g de bromură de potasiu şi 0,02g de iodură de
potasiu.

6
 Titrul soluţiei de nitrat de argint 0,1N după bromura de potasiu este egal cu 0,0119g, iar la
titrare se va consuma 0,03:0,0119 = 2,52ml sol. de nitrat de argint de 0,1N la un mililitru de
mixtură.
Titrul soluţiei de nitrat de argint după iodura de potasiu este egal cu 0,0166g, iar la titrarea a
1 ml de mixtură se va 1,21 ml soluţie titrantă.
În total la un mililitru de mixtură se va cheltui 2,52+1,21 = 3,73 ml soluţie titrantă.
Conţinutul de substanţe medicamentoase în formele medicamentoase se calculează după
formulele:

Formele medicamentoase lichide.

a) Concentraţia substanţei medicamentoase în procente (X):

V  K  T  100
X  , unde
a
V – cantitatea de soluţie titrantă cheltuită pentru titrare (ml);
T- titrul – cantitatea de substanţă medicamentoasă ce corespunde unui mililitru de
soluţie titrantă (g);
a - volumul formei medicamentoase luate în analiză, (ml);
X - conţinutul substanţei medicamentoase în grame (x)
K – coeficientul de corecţie.
b) conţinutul de substanţă în grame (x):
V T  P
X  , unde
a
P –volumul formei medicamentoase, ml.

Pulberi

Conţinutul de substanţă medicamentoasă în grame (x) ce se conţine într-o doză:

V T  P
X  , unde
a
a – masa pulberii luate în analiză, (g);
P- masa pulberii după prescripţia din reţetă, (g).

Unguente

a) Concentraţia preparatului în procente (X):

V  T  100
X  , unde
a
a – masa unguentului luată pentru analiză ,g;

b)Conţinutul preparatului în grame (X):

V T  P
X  , unde
a

P - masa unguentului după prescripţie, g;

a - masa unguentului luată în analiză, g .

Deseori în analiza formelor medicamentoase se face proba de control cu aceeaşi cantitate de

reactiv şi în aceleaşi condiţii, dar fără substanţa de analizat.

7
 Calculul conţinutului de substanţă în procente (C) sau în grame (x) se calculează luând în
consideraţie proba de control după formulele:
La titrare directă :

(V  Vc )  T  100 (V  Vc )  T  P
C sau X  , unde
a a

V – cantitatea de soluţie titrantă cheltuită la titrarea substanţei analizate, ml;

Vc – cantitatea de soluţie titrantă cheltuită la efectuarea probei de control , ml;
a - masa (g) sau volumul (ml) a formei medicamentoase luate în analiză;
P – masa pulberii sau unguentului în (g) după prescripţia din reţetă sau volumul total a
formei medicamentoase lichide (ml).
La titrarea indirectă:

(Vc  V )  T  100 (Vc  V )  T  P

C= sau X=
a a
La analiza formelor medicamentoase alcătuite din 2-3 componente, deseori se foloseşte
metoda refractometrică, totodată unul sau două ingridiente se determină prin metode
titrimetrice.
Conţinutul de substanţă medicamentoasă, care este greu de determinat prin metode
titrimetrice, se determină refractometric: se află indicele de refracţie a soluţiei (n) şi indicele de
refracţie a solventului (no), iar concentraţia substanţei medicamentoase se determină după
formula:
n  n0
C
F
F – o valoare care reprezintă creşterea indicelui de refracţie, atunci când concentraţia se
schimbă cu un procent

Titrul mediu ( T med) – cantitatea de amestec a substanţelor medicamentoase analizate (g)

ce corespunde la un mililitru de soluţie titrantă.
Mărimea lui depinde de titrul substanţei analizate şi raportul acestor substanţe în forma
medicamentoasă.
T med = a/V, unde
a - cantitatea sumară a substanţelor din masa luată în analiză , g;
V - volumul sumar a soluţiilor titrante necesar pentru titrarea lor, ml.
La calcularea titrului mediu se poate reieşi din orice masă luată în analiză sau orice volum de
formă medicamentoasă.
Exemplu: La titrarea sumară a clorurilor de sodiu, potasiu, calciu cu soluţie titrantă de nitrat
de argint 0,1N în soluţia Ringher, titrul mediu se va calcula astfel:
Într-un mililitru de soluţie luat în analiză se conţine clorură de sodiu-0,009g; clorură de
calciu şi potasiu câte 0,0002g.
Titrul după NaCl –0,005844g; KCl –0,007456g; CaCl2 –0,01095 g.
La titrarea clorurii de sodiu se va folosi 0,009/0,005844 =1,54ml sol. nitrat de argint;
Pentru clorura de potasiu –0,0002/0,007456 =0,027ml; pentru clorura de calciu –
0,0002/0,01095 =0,018ml.
Folosind aceste date vom calcula:

0,0096  0,0002  0,0002

Tmed   0,00593 g.
0,54  0,027  0,018

Controlul organoleptic şi fizic

8
 Analiza unei forme medicamentoase începe cu controlul organoleptic (corespunderea culorii,
mirosului, gustului, transparenţa, omogenitatea etc.). Apoi se controlează masa totală sau
volumul formei medicamentoase şi exactitatea divizării pulberilor în doze.

Identificarea formei medicamentoase

În cazul când forma medicamentoasă conţine un singur ingredient, se face reacţia

specifică pentru substanţa dată.
Cel mai des forma medicamentoasă este alcătuită din mai multe componente, fapt care
duce la unele dificultăţi la identificarea lor, deoarece un ingredient interferează identificarea altui
ingredient din diferite cauze.
În unele cazuri, două sau mai multe ingrediente pot reacţiona cu acelaşi reactiv.
Exemplu: În cazul când în componenţa formei medicamentoase intră acidul salicilic şi
rezorcina, ambele substanţe formează în rezultatul interacţiunii cu clorura ferică (III) – coloraţie
albastru- violet.
Este imposibil de identificat amidopirina în prezenţa analginei cu ajutorul oxidanţilor;
benzoatul de sodiu în amestec cu salicilatul de sodiu cu ajutorul clorurii de fier (III); clorurilor
în prezenţa bromurilor cu ajutorul nitratului de argint etc.
Uneori este imposibil de identificat substanţa medicamentoasă cu ajutorul reacţiei
specifice, deoarece substanţa ce rezultă în rezultatul reacţiei interacţioneză cu alţi componenţi
din forma medicamentoasă dată.
De exemplu: este imposibil de identificat bromura de potasiu cu permanganat de potasiu
în prezenţa unei cantităţi mari de salicilat de natriu, deoarece bromul care se eliberează intră în
reacţie de bromurare.
În aceste cazuri se recurge la separarea componenţilor cu apă, solvenţi organici (eter,
cloroform etc.), bazelor şi acizilor.
Dar procedeul de separare a componenţilor este dificil şi necesită mult timp, de aceea este
important de a folosi reacţiile care permit identificarea unui component în prezenţa altui ,iar în
unele cazuri de a reieşi din posibilitatea identificării a două sau mai multe substanţe cu un singur
reactiv sau o singură reacţie.
Cu acest scop se folosesc următoarele posibilităţi:
1) Reactivul interacţionează mai întâi cu un ingridient, apoi cu altul.

Exemplu: Codeină 0,015

Acid salicilic 0,3
La proba de analizat se adaugă 2-3 picături de reactivul Marqius – apare coloraţie albastru
violetă (codeina), apoi la încălzire uşoară – apare coloraţie roşie (acidul acetilsalicilic).

2) Reactivul folosit interacţionează în acelaşi timp cu două substanţe medicamentoase.

Exemplu: La 1-2 ml de mixtură, care conţine benzoat de sodiu şi salicilat de sodiu se
adaugă 1 ml cloroform şi 3-4 picături de sulfat de cupru. La agitare stratul de apă se colorează în
verde ( salicilat–ion) , iar stratul de cloroform – în albastru (benzoat –ion).

3) În rezultatul interacţiunii reactivului cu unul din ingredienţii formei

medicamentoase , rezultă reactivul pentru al doilea ingredient.
Exemplu: La 1-2 picături de mixtură cu conţinut de hexametilentetramină şi salicilat de
sodiu se adaugă într-o piuliţă 7-8 picături de acid sulfuric concentrat şi se încălzeşte puţin. Apare
o coloraţie roşie ( se formează colorant aurinic) în rezultatul condensării acidului salicilic cu
aldehida formică, care se eliberează în rezultatul hidrolizei hexametilentetraminei.

9
4) Deseori, la adăugarea reactivului pentru identificarea unui componenet, se identifică
succesiv celelalte componente a formei medicamentoase.

Exemplu: Hidrocarbonat de sodiu

Amidopirină
Anestezină aa 0,2

Se face reacţia de formare a azocolorantului. Într-o piuliţă se ia o cantitate mică de pulbere

de analizat, se adaugă 3-4 picături de acid clorhidric diluat –se observă degajare de bule de
bioxid de carbon (hidrocarbonatul de sodiu), apoi la adăugarea a 2-3 picături de soluţie de nitrit
de natriu apare o coloraţie albastră- violetă, care repede dispare ( amidopirina), iar la adăugare de
- naftol amestecul se colorează în roşu (anestezina).

Analiza cantitativă a ingredienţilor

Analiza cantitativă a formelor medicamentoase constă din câteva etape :

 calcularea masei sau volumului luat în analiză;
 titrarea componenţilor amestecului;
 calculul rezultatelor şi concluzie.

Calcularea masei formei medicamentoase luate în analiză

Dacă se face analiza unei forme medicamentoase lichide, în primul rând , se calculează
conţinutul de substanţă analizată într-un mililitru sau un gram de amestec şi împărţind rezultatul
obţinut la titrul soluţiei titrante, se determină ce cantitate de soluţie titrantă se va cheltui la
titrare.

Exemplu: Inf. de iarbă de odolean 0,6- 200,0

Bromură de sodiu - 5,0

Într-un mililitru de formă medicamentoasă se conţine 0,025 g de bromură de sodiu. La

titrarea bromurii de sodiu cu sol de nitrat de argint, factorul de echivalenţă a bromurii de sodiu
este egal cu masa moleculară (102,9), titrul soluţiei de nitrat de argint 0,1N este –0,01029. Deci,
la titrarea a 1ml de mixtură se va cheltui 0,025/0,01029= 2,4 ml sol. AgNO3 0,1N.
Mai departe farmacistul –analist va hotărî ce cantitate din forma medicamentoasă va lua
în analiză şi uşor va calcula câtă soluţie titrantă se va cheltui la titrare. Astfel, se poate lua la
titrare 0,5 ml de mixtură şi titra din micropipetă sau 0,5 ml de mixtură să se titreze din biuretă .
Cantitatea de formă medicamentoasă luată în analiză la titrarea sumară a componenţilor
amestecului se calculează tot în aşa mod: se determină cantitatea fiecărui component ce se
conţine într-un ml de mixtură, se împarte la titru, iar volumele obţinute se adună.

Exemplu: Bromură de potasiu 3,0

Iodură de potasiu 2,0
Apă purificată 100 ml

Calculul masei luate în analiză:

Într-un ml de mixtură se conţine 0,03g de bromură de potasiu şi 0,02g de iodură de potasiu.
Titrul soluţiei de bromură de potasiu 0,1N – 0,0119 , se va cheltui soluţie titrantă : 0,03/0,0119 =
2,52 ml la 1ml de mixtură; titrul soluţiei de iodură de potasiu 0,1N –0,0166g, se va cheltui
soluţie titrantă : 0,02/0,0166 = 1,21ml. În total la titrarea a 1 ml de mixtură se va cheltui 2,52
+1,21 = 3,73 ml de soluţie titrantă.

10
 La analiza formelor medicamentoase în formă de pulberi este mai comod de calculat câtă
soluţie titrantă se va cheltui la titrarea unui sau altui component ce se conţine într-un gram de
pulbere:

Exemplu: Promedol 0,02

Zahăr 0,3
Factorul de echivalenţă a promedolului la titrare cu nitrat de argint este egal cu masa
moleculară (311,85), iar titrul sol. de promedol de 0,1N – 0,031185g . Deci, la titrarea
promedolului într-un gram de pulbere se va cheltui : 0,02/0,031185 = 0,64ml.
Titrarea se va face cu micropipeta de 1 ml . În cazul când după analiză pulberea trebuie
eliberată bolnavului şi imposibil de folosit pentru analiză toată cantitatea, atunci, se poate lua
pentru analiză numai o parte, de exemplu 0,1g, iar titrarea se va face cu sol de nitrat de argint
0,02N.
În condiţiile de laborator de control analitic, masa pulberii luată în analiză se va cântări la
cântarul analitic, iar în farmacii- la căntare de mână cu capacitatea de 1 g.

Titrarea componenţilor formei medicamentoase

În dependenţă de faptul, câtă soluţie titrantă se va cheltui după calcul, titrarea se face din
micropipete sau biurete cu capacitatea de 1-2 sau 5 ml sau din biurete de 25-50 ml. Pentru a
primi rezultate precise este important de a alege corect indicatorul, de al adăuga în cantităţi
corespunzătoare; de exemplu, metiloranjul sau roşul de metil se i-a o picătură la 10-20ml de
soluţie de titrat, fenolftaleina-5-7 picături, alauni de fier amoniacal – 15-20 pic, amidon-1-2ml şi
a. m. d.
Calculul conţinutului componenţilor din forma medicamentoasă.
1.La titrarea directă calculul se face după următoarea formulă:

V1  T  P
X= , unde (1)
a
‚
X - conţinutul de substanţă;
V –volumul soluţiei titrante cheltuite la titrare (ml);
T – cantitatea de substanţă , ce corespunde unui ml de soluţie titrantă (g)
P - masa totală sau volumul total a formei medicamentoase, sau masa pulberii după
prescripţie ; în ml sau g;
a – masa sau volumul formei medicamentoase, luată în analiză (g sau ml ).
2. La titrarea indirectă ( de exemplu metoda Wolgard), conţinutul de substanţă se calculează
după următoarea formulă:
(V  V1 )  T  P
X= , unde (2)
a

V – volumul soluţiei titrante adăugate în exces (ml);

V1- volumul soluţiei titrante folosită pentru determinarea excesului de reactiv(ml);
T şi P - (mai sus).
3. Uneori excesul de reactiv se determină într-o parte de filtrat, după separarea de filtrat. De
exemplu: la analiza cafeinei prin metoda iodometrică, determinarea se face în colbe calibrate de
50 şi 100ml , iar excesul de iod se determină în jumătate din acest volum-în 25 sau 50 ml de
filtrat.
Cantitatea de substanţă (x), în acest caz, se calculează după formula :

(V  2V1 )  T  P (3)
X= , unde
a

11
 V – volumul soluţiei titrante adăugate în exces (ml);
V1- volumul soluţiei titrante, cheltuită la determinarea jumătăţii din volumul filtratului (ml);
T, B şi a (aceiaşi de mai sus).
Dacă paralel cu proba de bază se face şi proba de control şi se face titrarea a jumătăţii din
volumul probei de control, atunci calculele se vor face după formula:

(V  V1 )  2  T  B
X= , unde (4)
a

V- volumul soluţiei titrante, cheltuite la titrarea jumătăţii din volumul probei de control
(ml) ;
V1- volumul soluţiei titrante , cheltuite la titrarea jumătăţii din volumul probei de bază
(ml);
T, B şi a - aceiaşi ca mai sus.
4 .Dacă forma medicamentoasă este alcătuită din mai multe componente, atunci ingridienţii
ce pot fi determinaţi separat se titraeză după metodele specifice lor, iar conţinutul lor în forma
medicamentoasă se calculează după formulele date mai sus
Ingridienţii ce nu pot fi determinaţi separat se titrează în sumă cu alţi componeneţi, iar
conţinutul lor în forma medicamentoasă se calculează după diferenţă:

(V  V1 )  T  B
X= , (5)
a

De exemplu : Clorură de calciu

Iodură de potasiu
Bromură de potasiu
Apă purificată
În această formă medicamentoasă clorura de calciu şi iodura de potasiu pot fi determinate
separat. Pentru determinarea bromurii de potasiu se titraeză suma halogenurilor, iar conţinutul de
bromură de potasiu se calculează prin diferenţă după formula:

(V  V1  V 2 )  T  B
X= , unde (51)
a

V- volumul soluţiei titrante, cheltuite la titrarea sumei de halogenuri (ml);

V1 şi V2 – volumul soluţiilor titrante , cheltuite la determinarea clorurii de calciu şi iodurii
de potasiu în aceleaşi probe (ml);
T, B şi a – aceiaşi ca mai sus.
5. Dacă la determinarea unui ingridient şi la titrarea sumară a componentelor formei
medicamentoase se vor lua cantităţi diferite, atunci la calcularea conţinutului pentru al doilea
ingridient se va aduce la aceeaşi masă.

De exemplu: Clorură de calciu 3,0

Bromură de potasiu 2,0
Apă purificată 100 ml
Pentru titrarea sumară a halogenurilor s-a luat volumul a1 , iar determinarea clorurii de calciu
s-a făcut în volumul a. Cantitatea de bromură de potasiu (X), titrată sumar cu clorura de calciu
se calculează după formula:

12
 V  a1
(V1  )T  P
X= a , unde (6)
a1
V1 – volumul soluţiei titrante , cheltuite pentru titrarea ambelor componente în volumul a 1
(ml);
V - volumul soluţiei titrante , cheltuite la determinarea unui ingridient în
volumul a (ml);
T – titrul substanţei, calculate prin diferenţă ;
P - volumul total a formei medicamentoase după prescripţie.
6. Pentru determinarea sumară sau individuală a ingridienţilor din forma medicamentoasă,
deseori se folosesc diferite metode, unde factorul de echivalenţă este diferit.

De exemplu: Hexametilentetramină 3,0

Hidrocarbonat de sodiu 2,0
Apă purificată 100ml

Hexametilentetramina se determină prin metoda iodclorometrică. Factorul de echivalenţă =

M.m. /4. Hexametilentetramina şi hidrocarbonatul de sodiu se titrează sumar cu sol. de acid
clorhidric 0,1N. La titrarea cu acid , echivalentul hexametilentetraminei este egal cu M.m. În aşa
caz, la determinarea sumară a preparatului este necesar de adus la un singur echivalent. Astfel,
calculul cantităţii de hidrocarbonat de sodiu (X) în forma medicamentoasă dată, se face după
formula:

V1
(V  )  T  100
X= 4 , unde (7)
a

V- volumul sol. de acid clorhidric 0,1N , cheltuit la titrarea sumară a ingridienţilor în volumul
a (ml);
V1-volumul sol. de iodmonoclorură de 0,1N , ce s-a legat cu Hexametilentetramina în volumul
a (ml);
T – titrul sol de 0,1N de hidrocarbonat de sodiu.
7. Dacă titrarea individuală şi sumară a ingridienţilor se face în cantităţi diferite şi totodată cu
echivalenţi diferiţi, atunci, la calcularea ingridientului ce s-a determinat sumar ,este necesar de
adus la acelaşi echivalent şi aceeaşi masă. În exemplul de mai sus, hexametilentetramina se
determină prin metoda iodclorometrică în 1 ml de mixtură, iar titrarea sumară a componenţilor
se face în 5 ml .
În cazul dat conţinutul de hidrocarbonat de sodiu (X) se calculează după formula:

V1  5
(V  )  0,0084  100
X= 4 1 , unde (8)
5

V – volumul sol. de acid clorhidric , cheltuit la titrarea sumară a ingridienţilor în 5 ml de

mixtură (ml) ;
V1 –volumul sol. iodmonoclorură, ce s-a legat cu hexametilentetramina în 1 ml de mixtură
(ml) .

8. Dacă două componente a formei medicamentoase se titrează cu aceeaşi solutie titrantă, şi nu

există metodă pentru determinarea individuală a lor, atunci se calculează conţinutul sumar după
titrul mediu orientativ, care se determină după formula :

13
 b  T1  T2  c
T (9)
bc

unde, T1- titrul primului component ;

b - masa prescrisă a primului component (g) ;
T2 –titrul pentru al doilea component ;
c - masa prescrisă pentru al doilea component (g).

De exemplu: Bromură de sodiu 6,0

Bromură de potasiu 4,0
Apă purificată 100ml

Titrul mediu orientativ (T) se calculează după formula:

0,01029  6  0,0119  4
 0,01093
64

Dacă , masa moleculară a două substanţe ce se determină sumar sunt diferite, şi sunt
prescrise în forma medicamentoasă în cantităţi diferite, titrul mediu orientativ se determină după
formula:

bc
T
b c (10)

T1 T2

unde, b, T1, c, T2 sunt aceiaşi.

De exemplu: picături oftalmice cu componenţa :

Bromhidrat de tiamină 0,002
Acid nicotinic 0,001
Sol. clorură de sodiu 0,9% -10ml
Conţinutul sumar a acidului nicotinic şi bromhidratului de tiamină se determină prin titrarea
cu sol. 0,1N de hidroxid de sodiu şi se calculează după titrul mediu orientativ, care este egal cu:
0,002  0,001 0,003
T    0,002357
0,002 0,001 1,2728

0,00435 0,00123
La analiza sol. Rinhger clorura de sodiu şi clorura de calciu se titrează sumar cu sol.0,1N de
nitrat de argint şi se calculează după titrul mediu orientativ:

0,0  0,02
T   0,00587
0,0 0,02

0,005844 0,007456

9. Dacă forma medicamentoasă este compusă numai din două ingrediente ce se analizează
prin titrare sumară, atunci conţinutul fiecărui ingredient se poate determina prin calcul indirect :

De exemplu : Bromură de potasiu 2,0

Bromură de sodiu 2,0
Apă purificată 100 ml

14
 Într-o piuliţă cântărită se i-au 5 ml de mixtură şi se vaporizează pe baia de apă până la
uscat. Rezidiul se usucă până la masa constantă şi se cântăreşte (A ,gr). Apoi rezidiul se dizolvă
în 5-10 ml de apă şi se titrează cu sol. 0,1N nitrat de mercur bivalent (V ml).
Pentru calcule se alcătuieşte o ecuaţie cu două necunoscute. Admitem, că la titrarea
bromurii de potasiu s-a cheltuit X ml de nitrit de mercur bivalent, iar la titrarea bromurii de sodiu
– V ml :
X+Y = V

X  0,0119 + Y 0,01029= A

Calculând mărimea lui X şi Y , este posibil de determinat cantitatea fiecărui ingredient din
forma medicamentoasă după formula (1).

10. În analiza formelor medicamentoase ce conţin două sau trei componente se foloseşte
metoda refractometrică. Pentru analiza cantitativă a formelor medicamentoase lichide , cu
concentraţia componenţilor nu mai mică de 3-5% se determină indicele de refracţie a
amestecului şi la aceeaşi temperatură – indicele de refracţie a apei. Apoi, unul sau doi
componenţi se determină prin titrare, iar conţinutul componentului (X, % ), determinarea
volumetrică a cărui este greu de efectuat, se calculează după formula:

(n  n0 )  C1  F1
X 
F

sau (11)

(n  n 0 )  C1  F1  C 2  F2
X
F

unde, n - indicele de refracţie a formei medicamentoase ;

no - indicele de refracţie a apei ;
C1 şi C2 - concentraţia ingridienţilor ce se determină prin titrare ( %) ;
F1 şi F2 - factorii corespunzători indicelor de refracţie a ingridienţilor , ce se determină
prin titrare ;
F - factorul indicelui de refracţie a substanţei ce se detrmină refractometric.

În analiza formelor medicamentoase în formă de pulberi, în componenţa cărora sunt

ingridienţi ce se dizolvă în apă, masa exactă a unei pulberi se dizolvă într-un cilindru cu volumul
de 5 – 10 ml, astfel, ca concentraţia ingridientului să nu fie mai mică de 3-5%, şi se determină
indicele de refracţie a soluţiei obţinute. Apoi unul din componenţii amestecului se determină
prin metoda volumetrică, iar al doilea - se calculează după indicele de refracţie a soluţiei,
folosind pentru calcul formula de mai sus, dar luând în consideraţie volumul de apă în care s-a
dizolvat pulberea:

[(n  n 0 )  C  F ]  V  P
X (12)
F1  100  A

Unde: C - concentraţia substanţei în soluţia pregătită (%);

F - factorul indicelui de refracţie a acestei substanţe pentru concentraţia
determinată la titrare;
F1 - Factorul indicelui de refracţie substanţei ce se determină refractometric
reeşind din concentraţia soluţiei preparate;
V - volumul soluţiei preparate ( ml);

15
 P - masa pulberii după prescripţie ( gr);
A - masa pulberii luată pentru prepararea soluţiei ( gr ).
Exemplu:
Antipirină - 0,3
Amidopirină - 0,2
Masa unei pulberi , egală cu 0,48g , se dizolvă într-un cilindru gradat de 10 ml în 5-6 ml de
apă, după care se aduce cu apă până la volumul de 10 ml şi se amestecă. În 2 ml de soluţie
preparată se titrează amidopirina cu acid clorhidric şi se determină conţinutul procentual a ai în
soluţie ( presupunem 1,9%)
Pentru analiza antipirinei se determină indicele de refracţie a soluţiei preparate (n) şi , la
aceeaşi temperatură - indicele de refracţie a apei (n o). Conţinutul de antipirină într-un praf (X,
gr) se calculează după formula:
[(n  n 0 )  1,9  F ]  10  0,5
X 
F1  100  0,48

unde: F - factorul indicelui de refracţie a soluţiei de amidopirină de 2%;

F1 - factorul indicelui de refracţie a soluţiei de antipirină de 3%.

APRECIEREA CALITĂŢII ŞI DEVIERILE ADMISE LA PREPARAREA FORMELOR

MEDICAMENTOASE EXTEMPORALE
(Aprobate prin ordinul № 278 din 02.12.96)
I. APRECIEREA CALITĂŢII FORMELOR MEDICAMENTOASE
EXTEMPORALE

1. Pentru aprecierea calităţii formelor medicamentoase extemporale se folosesc termenii

«Corespunde» şi «Nu corespunde» cerinţelor documentaţie normative în vigoare.
2. Pentru determinarea caracterului nesatisfăcător al calităţii se folosesc următoarele aprecieri:
 nesatisfăcător după proprietăţile fizice;
 nesatisfăcător după identitate;
 nesatisfăcător după volumul (masa) total şi doze individuale;
 nesatisfăcător după masa fiecărui ingredient.
3. Calitatea nesatisfăcătoare a formelor medicamentoase preparate se apreciază după
următoarele criterii:
а)după proprietăţi fizice:
 amestecarea şi triturarea nesatisfăcătoare a ingredienţilor din componenţa formei
medicamentoase;
 puritatea nesatisfăcătoare a soluţiei;
в)după identitate:
 înlocuirea greşită a unui ingredient prin altul_ lipsa unui ingredient prescris_ prezenţa unui
ingredient- ce n-a fost prescris;
 folosirea preparatelor cu acţiune analogică fără indicaţie în reţetă şi pe etichetă;
с)devieri în masă sau volum:
 devieri a masei (volumului) totale);
 devieri a masei dozelor unitare;
 devieri a masei unor ingredienţi.
4. Schimbările în componenţa formei medicamentoase se efectuează numai conform
regulamentelor în vigoare şi se indică obligatoriu în reţetă (etichetă). În caz de absenţă
motivată a unui ingredient, pe reţetă se va indica «sine».
La lipsa indicaţiilor menţionate forma medicamentoasă se apreciază ca “nesatisfăcătoare”.

16
5. Schimbările în cantitatea formei medicamentoase preparate, eliberarea comprimatelor sau a
comprimatelor triturate în locul pulberilor prescrise, se indică obligatoriu în recetă (etichetă).
Când în locul pulberilor prescrise, se eliberează comprimate triturate, masa lor trebuie să
coincidă cu masa comprimatelor folosite.
6. La prepararea formelor medicamentoase extemporale devierile în masa fiecărui ingredient
din formele medicamentoase lichide şi unguentele nu se determină după concentraţia, ci
reieşind din masa fiecărui ingredient.

II. DEVIERILE ADMISELE LA PREPARAREA FORMELOR

MEDICAMENTOASE ÎN FARMACII, %
1. Devieri admise în masa pulberilor divizate:
Conţinutul declarat în substanţă activă, g Devieri admise, %
Până la 0,1  15,0
De la 0,11 la 0,3  10,0
De la 0,31 la 1,00  5,0
Peste 1,00  3,0

2. Devieri admise în masa unor substanţe active în pulberi, supozitoare şi pilule:

Masa declarată, g Devieri admise, %
Până la 0,02  20,0
De la 0,021 la 0,05  15,0
De la 0,051 la 0,2  10,0
De la 0,21 la 0,5  7,0
De la 0,51 la 1,0  5,0
Peste 1,00  3,0

3. Devieri admise la volumul formelor medicamentoase lichide preparate prin metoda masă-volum:
Volumul declarat, ml Devieri admise, %
Până la10,0  10,0
De la 10,1 la 20,0  8,0
De la 20,1 la 50,0  4,0
De la 50,1 la 200,0  3,0
Peste 200,0  1,0

4. Devieri admise la masa unor substanţe active în formele medicamentoase lichide preparate prin metoda masă-
volum:
Masa declarată, g Devieri admise, %
Până la 0,02  20,0
De la 0,021 la 0,1  15,0
De la 0,11 la 0,2  10,0
De la 0,21 la 1,0  7,0
De la 1,1 la 5,0  5,0
Peste 5,0  3,0

5. Devieri admise la masa unguentelor:

Masa declarată, g Devieri admise, %
Până la 5,0  20,0
De la 5,1 la 10,0  10,0
De la 10,1 la 20,0  8,0
De la 20,1 la 30,0  7,0
De la 30,0 la 50,0  5,0

Anexa 1.
Schema analizei formei medicamentoase

17
 Componenţa formei medicamentoase

Controlul organoleptic
(culoarea, mirosul, omogenitatea etc.)

Controlul fizic
(masa totală sau volumul total, numărul şi masa unor
doze)

Controlul chimic

Analiza calitativă tehnică de lucru şi

chimizmul reacţiei

Analiza cantitativă tehnică de lucră şi

chimizmul reacţiei

Calcularea conţinutului cantitativ

Aprecierea calităţii formei medicamentoase

Întrebări pentru pregătire individuală

18
1. Clasificarea formelor medicamentoase lichide .
2. Deprinderi practice la standardizarea formelor medicamentoase lichide şi particularităţile
îndeplinirii lor în corespundere cu tipul formei medicamentoase.
3. Principiile de bază a monografiilor farmacopeice: picături oftalmice, “Forme injectabile
medicamentoase injectabile”, “Infuzii şi deocturi”,”Tincturi”, “Siropuri”, “Suspenzii”,
“Extracte”, “Emulsii”, “Determinarea toxicităţii”, “Determinarea pirogenirăţii”,
“Determinarea stabilităţii”, “Comprimate”, “Pulberele”, “Granule”, “Capsule”, “Aerozole”,
“Picaturi oftalmice”.
4. Particularităţile analizei soluţiilor injectabile, mixturilor, picăturilor.
5. Cerinţele normative către calitatea formelor medicamentoase .
6. Etapele determinării calităţii formelor medicamentoase . Aprecierea calităţii formelor
medicamentoase , independenţa de tipul lor şi modul de prescriere.
7. Formele calculării cantităţii anumitor ingredienţi în formă medicamentoasă.
8. Importanţa pH-lui pentru formele med-se injectabile şi metodei determinării lui.
9. Determinarea concentraţiei anumitor ingredienţi în formele medicamentoase
policomponente lichide şi solide (pulberi) prin metoda refractometrică. Formulele de
determinare a concentraţiei ingredienţilor.
10. Determinarea concentraţiei glucozei în soluţiile pentru administrare intravenoasă prin metoda
refractometrică.
11. Particularităţile determinării concentraţiei alcoolului în soluţiile alcoolice şi metodele de
calcul.
12. Metoda analizei formelor medicamentoase din compartimentul “Deprinderi practice la
seminar”.

Deprinderi practice

Problema 1. De efectuat analiza completă a formelor medicamentoase lichide după

schema din anexa 1.
Nota: În paranteze este indicat conform listei bibliografici, numărul de ordine şi
pagina, unde este dată modalitatea de analiză a formei farmaceutice.

1. Soluţie clorură de calciu 5%-200,0

Natriu bromid 4,0
Cofeină benzoat de sodiu 1,0 (10, p.323)

2. Soluţie bromură de sodiu 1%-200,0

Barbital sodic 3,0 (10.p.328)

3. Soluţie de sulfacil –sodic 20%-10,0 (10.p.316)

4. Soluţie levomicetină 0,15% - 10,0 (10.p.335)

5. Soluţie de novocaină 2% - 100,0

Iodură de potasiu 3,0 (10.p.314)
6. Clorură de calciu 5,0
Iodură de potasiu 2,0
Bromură de potasiu 3,0
Apă purificată ad 100,0 (10.p.350)

19
7. Acid ascorbic 0,1
Clorură de sodiu 0,72
Apă purificată ad 10,0 (10.p.331)

8. Soluţie alcoolică de iod 5% -20,0 (10.p.298)

9. Soluţie de peroxid de hidrogen 3% - 50,0 (10.p.299)

10. Cofein benzoat de sodiu 0,1

Bromură de sodiu 4,0
Soluţie de glucoză 25% - 200,0 (11.p.92)

11. Bromură de sodiu 2,0

Sulfat de magneziu 5,0
Soluţie de glucoză 20% - 200,0 (11.p.162)

12. Soluţie izotonică de novocaină 0,25% (pentru injecţii) (10.p.310)

13. Soluţie de dibazol pentru injecţii 0,5% (12.p.74)

14. Dimedrol 0,02

Soluţie de acid boric 2% - 10,0 (12.p.123)

15. Sulfat de zinc 0,03

Novocaină 0,1
Soluţie de acid boric 2% - 10,0 (11.p.182)

16. Iodură de potasiu

Hidrogencarbonat de sodiu aa 0,2
Apă 10,0 (12.p. 178)

17. Hexamitelentetramină
Salicilat de sodiu aa 2,0
Apă 100,0 (10.p.302)

18. Salicilat de sodiu

Benzoat de sodiu aa 2,0
Apă 100,0 (10, p.303)

19. Extract din rădăcini de Halba Mare 2,0-100,0

Benzoat de sodiu
Hidrogencerbionat de sodiu aa 20 (11, p.160)

20. Soluţie de clorură de sodiu izotonică 0,9 % (10, p.160)

21. Soluţie de sulfat de magneziu 25% (10, p.296)

22. Soluţie de clorură de calciu 10% (10, p.297)

23. Soluţie de iodură de potasiu 4%-200,0

Salicilat de sodiu 6,0 (10,p.304)

20
24. Soluţie de bromură de sodiu 1% - 100,0
Salicilat de sodiu 3,0 (10.p.305)

25. Soluţie de clorură de calciu 6%-200,0

Bromură de sodiu 4,0
Novocaină 1,0 (10, p.312)

26. Soluţie de etacridin lactat 0,1% - 100,0 (10.p.325)

27. Acil ascorbic 0,5

Iodură de potasiu 0,3
Soluţie de acid boric 2% -10,0 (10.p.333)

28. Soluţie levomiticină 0,15%-10,0

Acid boric 0,2 (10.p.337)

29. Levomiticină 1,0

Acid salicilic 0,5
Etanol70% ad 100,0 (10.p.337)

30. Soluţie de furacilină 0,02 (10, p.344)

31. Clorură de sodiu 9,0

Clorură de potasiu 0,2
Clorură de calciu 0,2
Hidrogen carbonat de sodiu 0,3
Apă pentru injecţii ad 11 (12, p.114; 14, p.197)

Problema 1.2. De determinat conţinutul substanţei med-se în forme farmaceutice cu

ajutorul metodei refractometrice de analiză:

1. Bromură de sodiu 2,0

Sulfat de magneziu 5,0
Soluţie de glucoză 20%-200,0 (12.p.163)

2. Alcool etilic 80%, 70% şi 60% (11.p.211)

3. Soluţie alcoolică de acid salicilic 1-5% (11.p.211)

4. Soluţie de glucoză 5,10,20 şi 25% pentru injecţii (15, p.355)

5.
6. Soluţie de bromură de sodiu 10%
7. Soluţie de sulfat de magneziu 25%
8. Soluţie de cofein – benzoat de sodiu 10%

Problema 1.3. De determinat pH formelor farmaceutice.

1. Soluţie injectabilă de analgină 25% şi 50% pentru injecţii (5, p.244)

2. Soluţie injectabilă de clorgidrat de papaverină 2% (5, p.244)

21
3. Soluţie injectabilă de dibazoş 0,5% (5, p.246)
4. Soluţie injectabilă de glucoză 5%,10%
5. Soluţie injectabilă de hidrogencarbonat de sodiu 3%, 4%, 7%
6. Soluţie injectabilă de clorură de sodiu 0,9%
7. Soluţie injectabilă de clorură de sodiu de 10%

Problema 2. De efectuat analiza completă a formelor medicamentoase solide după schema

din anexa Nr1
Nota: În paranteze este indicat conform listei bibliografici, numărul de ordine şi
pagina, unde este dată modalitatea de analiză a formei farmaceutice.

1. Dimedrol 0,001
Gluconat de calciu 0,01
Zahar 0,1 (10, p.301)

2. Acid acetilsalicilic 0,3

Acid ascorbic 0,1
Lactat de calciu 0,2
Dimedrol
Rutina aa 0,02 (10, p.306)

3. Anestezina 0,2
Novocaina 0,02
Fenilsalicilat 0,2
Hexametilentetramina 0,2 (10, p.309)

4. Hexametilentetramina 0,25
Streptocida 0,3 (10, p.315)

5. Sarea de potasiu a benzilpenicilinei 100000 UA

Norsulfazol
Streptocida aa 1,0
Clorhidrat de efedrina 0,1 (10, p.317)

6. Eufilina 0,1 (3, p.320)

Analgina 0,2 (10, p.320)

7. Dimedrol
Clorhidrat de efedrina aa 0,03
Zahar 0,25 (10, p.321)

8. Clorhidrat de papaverina 0,002

Fenobarbital 0,0025
Zahar 0,1 (10, p.322)

9. Codeina 0,015
Zahar 0,25 (10, p.325)
10. Acid acetilsalicilic 0,3
Fenobarbital 0,01 (10, p.326)

11. Fenobarbital 0,1

22
 Zahar 0,3 (3, p.327)

12. Acid ascorbic 0,1

Zahar 0,1 (10, p.329)

13. Acid ascorbic 0,1

Glucoza 0,3 (10, p.330)

14. Acid ascorbic 0,1

Gluconat de calciu 0,25 (10, p. 332)

15. Bromura bromhidrat de tiamina 0,005

Acid ascorbic 0,1
Zahar 0,1 (10, p. 334)

16. Acid ascorbic 0,1

Acid glutamic 0,3 (11, p. 169)

17. Fenobarbital 0,02

Teobromina 0,2 (11, p.185)

18. Dibazol
Clorhidrat de papaverina aa 0,02
Hidrogenocarbonat de sodiu 0,2 (11, p.191)

19. Clorhidrat de piridoxina

Acid ascorbic aa 0,005
Zahar 0,2 (11, p.205)

20. Acid ascorbic 0,005

Acid nicotinic 0,02
Clorhidrat de piridoxina 0,005
Zahar (11, p.205)

21. Clorhidrat de papaverina 0,02

Glucoza 0,1 (12, p.96)

22. Comprimate de acid acetilsalicilic 0,5

23. Comprimate de ftalazol 0,5
24. Comprimate de levomicetina 0,3
25. Comprimate novocainamida 0,2
26. Comprimate de clorura de sodiu 0,9 (11, p. 295)
27. Comprimate de hidrocarbonat de sodiu 0,3 (11, p.295)
28. Comprimate de furacilina 0,1 (FS ed. X, p.296)
29. Drageuri de acid ascorbic 0,05
30. Comprimate de hexametilentetramina 0,2 ( FS ed. X , p.330)
31. Comprimate de riboflavina 0,002 ori 0,005 (FS ed. X, p.586)
32. Comprimate de acid glutamic 0,5

Problema 2. Determinaţi masa medie a comprimatelor şi abateri de la masa medie in masa

unui comprimat.

23
 Problema 3. De efectuat analiza completă a formelor medicamentoase moi după schema
din anexa 1.
Nota: În paranteze este indicat conform listei bibliografici, numărul de ordine şi
pagina, unde este dată modalitatea de analiză a formei farmaceutice.

1. Unguent cu oxid galben de mercur 1 % - 20,0 (10, p.353)

2. Amidoclorura de mercur 2,0

Acid boric 0,2
Lanolină 20,0
Vazelină ad 50,0 (10, p.353)

3. Unguent cu furacilină 0,2 % - 30,0 (10, p.354)

4. Hidrocarbonat de sodiu 2,0

Tetraborat de sodiu 1,0
Lanolină anhidră
Apă ad 10,0 (14, p.196)

5. Unguent cu streptocidă 3 % (11, p.142)

6. Unguent cu sulfacil de sodiu 20 % sau 30 % (4, p.144)
7. Unguent cu anestezină 5 % (11, p.133)
8. Supozitorii cu novocaină aa 0,1 (FS 42-1728-81)
9. Unguent cu etacridină aa 1 % (11, p.161)
10. Supozitorii cu hidrogen carbonat de sodiu aa 0,3
11. Unguent cu acid boric 5 % - 20,0

NOTA . La lucrările practice pot fi analizate şi alte forme farmaceutice.

Totalizare :
1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătirea de sine stătătoare.
2. Controlul dărilor de seamă despre efectuarea lucrării practice.

Întrebări pentru totalizare.

Problema 1. Împedică eufilina determinarea cantitativă a iodurii de potasiu prin metoda

Folihard? Argumentaţi răspunsul, scrieţi chimizmul reacţiilor.
Problema 2. Care din substanţele enumerate mai jos impedică determinarea bromurilor prin
metoda de titrare argintometrică (metoda Morh)?
a) barbital de sodiu, b) benzoat de sodiu, e) teobromină, c) salicilat de sodiu
Argumentaţi răspunsul. Scrieţi formula substanţelor medicamentoase şi chimizmul reacţiilor.

Problema 3. Calculaţi concentraţia soluţiilor, dacă sunt cunoscuţi indicii de refracţie şi

incrementul

Denumirea soluţiilor F n Concentraţia

1. Clorură de calciu 0,00116 1,3398: 1,3442
H2O
2. Bromură de sodiu 0,00133

24
3. Sulfat de magneziu 0,00095 1,3371
7H2O

Problema 4. Conform tabelelor refractometrice, de determinat concentraţia următoarelor

soluţii prin metoda interpolarii.
a) soluţie de hexamitilentetramină – 1,3492
b) soluţie de cofein-benzoat de sodiu – 1,3401
c) soluţie de iodură de sodiu – 1,3434
d) soluţie de tiosulfat de sodiu – 5,H2O-1,3387
Problema 5. La analiza picăturilor oftalmice cu compoziţia:
Soluţie de riboflavină 0;02% - 10 ml
Acid ascorbic 0;02
Glucoză 0;3
Indicele de refracţie picăturilor oftalmice –1,3385. Prin metode chimice conţinutul
acidului ascorbic s-a dovedit a fi egal cu 0,021g. calculaţi conţinutul glucozei în picături ţinând
cont de importanţa incrementului glucoză = 0,00142, acid ascorbic=0,00160
Faceţi concluzia despre posibilitatea eliberării acestor picături, conform rezultatelor
determinărilor cantitative.
Problema 6. După metoda chimică de determinare a conţinutului de dimеdrol e de
0,047g în pulberea cu compoziţia:
Dimеdrol 0,05
Glucoză 0,25
Calculaţi conţinutul glucozei în pulbere dacă la analiza refractometrică masa de 0,2 a fost
dizolvată în apă purificată şi volumul a fost adus până la 2 ml. Indicile refracţiei acestei soluţii
egal cu 1,3457 incrementul dimedrolului –0,0020, a glucozei – 0_00142.
Faceţi concluzie despre posibilitatea eliberării formei farmaceutice după datele determinărilor.
Problema 7. Pentru care din substanţele med-se, ce întră în componenţa formelor
farmaceutice propuse(problema 1,2,3) din compartimentul “Deprinderi practice”) se poate aplica
metoda complexometrică de analiză? Scrieţi chimizmul reacţiilor. Determinaţi factorii de
echivalenţă.
Problema 8. Care din metodele fizico-chimice se pot folosi la analiza cantitativă a rutinei
şi glucozei? Argumentaţi teoretic răspunsul. Daţi formele de calcul a conţinutului cantitativ.
Problema 9. Scrieţi chimizmul reacţiilor de determinare cantitativă a halogenilor la
prezenţa lor impreună (cloruri, bromuri şi ioduri).
Problema 10. Ce particularitate este la determinarea cantitativă a eufilinei şi cofein-
benzoatului de sodiu? Argumentaţi răspunsul. În ce cazuri se pot folosi un titru condiţional?
Problema 11. De enumerat cerinţele de baza a reacţiilor de culoare folosite în
fotoelectrocolorimetria.
Problema 12. La titrare a unei probe fin divizate de clorura de sodiu 1,0328 g s-a consumat
11,1 ml sol. 0,1 mol/l de azotat de argint. K= 1,0100. Masa medie 0,921 g.
De calculat conţinutul de clorura de sodiu.
Problema 13. Cum determinăm benzoatul de sodiu în prezenţa sarcinului de sodiu.

Problema 14. Cum se calcula concentraţia prin metoda spectrofotometrică folosind soluţia
standard.
Problema 15. De calculat conţinutul purinei. Masa pulberii luată pentru analiza e de 0,049,
care s-a solubilizat în balon cotat de 25 ml – sol.A. La 1,6 ml se adaugă 0,5 ml sol de hidroxid de
sodiu 0,1 mol/l şi se aduce cu alcool la 10 ml. Paralel am efectuat reacţia cu 0,5 ml sol. standard
0,02 % de rutina, Ast= 0,478, Aanal. =0,455.
Problema 16. De calculat conţinutul de streptocida în forma farmaceutica dacă la titrarea
unei mase de 0,2150 s-a consumat 4,45 ml sol. de bromat de potasiu. M.m= 172,21. Scriţi
chimizmul reacţiei.

25
 Problema 17. Masa de clorhidrat de efedrina e de 0,1255. Masa formei farmaceutice 0,4. La
titrare s-a consumat 7,8 ml 0,02 mol/l azotat de argint.
De calculat conţinutul de clorhidrat de efedrina în forma farmaceutică. M.m= 201,7.
Problema 18. Pentru masa 0,1 g forma medicamentoasa ce conţine 0,1 g fenobarbital şi
zahăr 0,3 s-a consumat 1,1 ml sol. hidroxid de sodiu 0,1 mol/l. Calculaţi conţinutul
fenobarbitalului în forma medicamentoasa (M.m.= 232,24).
Problema 19. Pentru titrarea a probei 0,06 g conţine acid ascorbic şi zahăr aa 0,1 s-a
consumat 1,85 ml sol. hidroxid de sodiu 0,1 mol/l. Calculaţi conţinutul de acid ascorbic.
Problema 20. Câţi ml de sol. 0,1 mol/l de iod se va consuma la titrarea o,1 g acid ascorbic,
dacă masa totală a formei medicamentoase e de 0,252 g, iar conţinutul de acid ascorbic de 0,1 g.
Problema 21. Determinaţi conţinutul oxidului de mercur în unguent (Unguent cu oxid
galben de mercur 1 % - 20,0), dacă a fost luată masa de unguent egală cu 0,05 g, la care se
adaugă 5 ml soluţie acid clorhidric (0,02 mol/l). La titrarea excesului de acid clorhidric s-au
folosit 2,45 ml soluţie de NaOH (0,02 mol/l).
Problema 22. Determinaţi conţinutul furacilinei în unguent prin metoda
fotoelectrocolorimetrică. Calculaţi conţinutul furacilinei în forma farmaceutică )Unguent cu
furacilină 0,2 %) după datele: A=0,43; Ast=0,45, masa unguentului = 0,51. Extrasul se prepară
într-un balon cotat cu V=50 ml (Sol.A). La 5 ml sol.A se adaugă 3 ml apă şi 2 ml soluţie NaOH
(0,1 mol/l). Paralel efectuăm analogic determinarea cu 0,5 ml soluţiei standard de furacilină
(0,02 %).
Problema 23. De ce determinarea acidului boric se efectuiază în prezenţa glicerinei
neutralizată după fenolftaleină. Argumentaţi răspunsul. Scrieţi chimismul reacţiei.
Problema 24. Ce metode de determinare cantitativă a furacilinei cunoaşteţi?
Problema 25. Calculaţi volumul teoretic a soluţiei de nitrit de sodiu 0,1 mol/l, folosit la
titrarea streptocidei după extragerea ei din 1,0 g unguent cu componenţa:
Dimedrol 0,25
Mentol 0,4
Streptocidă 3,0
Unguent cu zinc 40,0
Extracţia s-a efectuat cu 50 ml apă, dar pentru titrare s-au folosit 10 ml din extract.
Problema 26. Calculaţi masa unguentului necesară pentru determinarea dimedrolului,
pentru care s-au folosit 3 ml soluţie NaOH 0,01 mol/l. Scrieţi chimismul reacţiilor.
Problema 27. Prin care metode de analiză cantitativă se poate determina conţinutul
novocainei şi anestezinei în forma farmaceutică:
Novocaină
Anestezină aa 0,2
Mentol 0,5
Vazelină 10,0
Scrieţi chimismul reacţiilor.
Problema 28. În ce constă esenţa metodei de determinare cantitativă a citratului de sodiu
pentru injecţii şi folosirea cromatografiei cu schimb de ioni?
La determinarea cantitativă a citratului de sodiu, lichidul din coloana cu cationi se cobora
cu viteza de 30-40 picături/minută. Ca urmare stratul de lichid s-a coborât mai jos de limită
superioară a sorbentului. A fost corect efectuată analiză? Cum pot influenţa rezultatele analizei,
unele greşeli posibile?
Problema 29. Pentru determinarea calitativă a citratului de sodiu pentru injecţii prin
metoda cromatografiei cu schimb de ioni a fost luată masa 1,0242 g. Ce volum de soluţie de
NaOH 0,05 mol/l se va folosi teoretic la titrarea masei luate, dacă s-a stabilit că pierderile în
masă la uscare alcătuiesc 25 % (1 ml 0,05 mol/l soluţiei NaOH îi corespunde 0,004302 citrat de
sodiu).

26
 BIBLIOGRAFIE

1. Конспект лекций.
2. Вabilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.
3. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М: Медицина, 1976
4. Мелентьева Г.Ф. Фармацевтическая химия т.I, II. М.: Медицина 1986.
5. Руководство к лабораторным занитиям по Фармацевтической химии. Под ред.
Арзамасцева А.П.-Медицина 1987-303с.
6. Лабораторные работы по фармацевтической химии. Под.ред. В.Г.Беликова - М.:
Высшая школа. 1989 – 379 с.
7. Максютина Н.П. Каган Ф.М., Кириченко Л.А. Митченко Ф.А. Методы анализа
лекарств - К.: Здоров-я. 1984
8. Эгерт В.Э., Страдынья А., Шиманская М.В. Методы аналитического определения
соединений 5-нитрофуранового ряда. – Рига, Зинатие. – 1968. – 174 с.
9. Максютина Н.П., Каган Ф.Е., Кириченко Ф.Е. и др. Методы анализа лекарств. – К.;
Здоров,я, 1984, - 224 с.
10. Лабораторные работы по фармацевтической химии. Под ред. В.Г.Беликова. – М.,
высшая школа , 1989 – 975 с.
11. Пособие по химическому анализу лекарств. Под ред. М.И.Кулешовой.- М.: Медицина,-
248 c.
14. Кулешова М.И., Гусева Л.Н., Сивицкая О.К., Анализ лекарственных форм,
изготовляемых в аптеках. – М.: Медицина, 1989 – 289с.
15. ГФ ССС Х изд. М.: Медицина. 1986-1079с.
16. Пособие по химическому анализу лекарств. Под ред. М.И.Кулешовой, М., Медицина.

27
28