PRIMULUI AJUTOR SANITAR ÎN PLĂGI ŞI HEMORAGII.

Primul-ajutor in accidente de munca

DEFINITIE
Primul-ajutor reprezinta totalitatea actiunilor intreprinse imediat dupa
producerea unui accident (de munca ), pana la momentul interventiei cadrelor
medicale de specialitate. Primul-ajutor (asistenta de urgenta ) se acorda in trei
etape diferite :la locul accidentului sau imbolnavirii; in timpul transportului; in unitatile
sanitare.

La locul unde s-a produs accidentul si pana la interventia cadrelor medicale de

specialitate, primul-ajutor trebuie acordat de catre persoane care sunt pregatite in
acest scop-salvatori. Salvatorul nu inlocuieste medicul, dar, prin masurile pe care le
aplica, el trebuie sa reuseasca sa evite:
 inrautatirea starii accidentatului;
 aparitia complicatiilor;
 producerea mortii victimei.
Formarea salvatorilor trebuie sa fie predominant practica, repetata in mod
periodic, pentru ca salvatorii sa poata ajuta oricand si oriunde.

ATENTIE
O persoana care nu este care nu este pregatita ca salvator Nu trebuie sa
intervina cu orice pret; obligatiile sale sunt:
 sa nu atinga victima;
 sa cheme cel mai apropiat salvator;
 sa anunte accidentul si sa solicite ajutor califcat;
 sa organizeze protectia victimei;
 sa previna extinderea starii de accident

Cum se protejeaza victima ?
 se identifica riscurile care persista pentru a proteja victima si
persoanele care ar putea fi expuse la riscurile identificate;
 se suprima riscurile;
 se instituie un ‘’baraj de securitate’’ in jurul victimei, indepartand
persoanele neavizate.

Cum se examineaza victima ?

 se cerceteaza semnele care indica faptul ca viata victimei este
amenintata: sangereaza abundent; raspunde la intrebari; respira; are puls
 se stabileste ordinea de prioritate a interventiilor;
 se realizeaza triajul victimelor, pe baza ierarhizarii leziunilor in functie
de gravitatea lor.

UTIL
Cum se anunta accidentul ?
Apelul de prim-ajutor contine informatii despre: ce s-a inta mplat; locul
accidentului; accesibilitatea drumului; numarul si starea victimei; tipurile de leziuni

1
produse; numele persoanei care face apelul. Persoana care a facut apelul trebuie a
astepte confirmarea corecta a mesajului transmis.

Cum se acorda primul-ajutor?

Daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls:
asezarea in pozitie de siguranta; acoperirea victimei; supravegherea circulatiei, a
starii de constienta, a respiratiei, pana la sorirea ajutoarelor medicale.

Daca victima nu raspunde, nu respira, dar are puls: degajarea (eliberarea),

cailor respiratorii; maneva Heimlich; respiratia ‘’gura la gura’’ sau ‘’gura la nas’.

Daca victima nu raspunde, nu respira nu are puls: reanimare cardio-

respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie ‘’gura la gura’’ sau ‘’gura la
nas’’).

Daca victima sangereaza abundent :compresie manuala locala; pansament

compresiv; compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).

Daca victima prezinta arsuri: spalare abundenta cu apa.

Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari: -oricare ar fi

semnele, se actioneaza ca si cum victima ar avea o fractura, evitand deplasarea ei si
respectand toate eventualele deformari la nivelul membrului superior, al memrului
inferior, al coloanei vertebrale.

Daca victima prezinta plagi: plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie
adecvata, ingrijirea segmenului amputat, compresie pentru oprirea sangerarii, etc.;
plagi simple: curatarea si pansarea plagii.

Cum se transporta accidentatii-principii generale:

 transportul numai cu autosanitare (ambulanta);
 transport cu mijloace improvizate numai pentru victemele cu lezuni
usoare care nu influenteaza functiile vitale ale organismului si atunci cand accidentul
s-a produs in locuri izolate, la mare distanta de statiile de salvare.
Numai in conditii exceptionale se poate indica si transportul celor grav
accidentati cu aceste mijloace improvizate.
Nici un accidentat nu va fi trasportat inainte de a fi adus in starea de a suporta
in bune conditii transportul, adica inainte de a fi examinat si a i se fi acordat, efectiv,
primul-ajutor.
In conditiile actuale de organizare si doare a serviciilor de urgenta, numai
cadre medico-sanitare de specialitate (salvatorii de gradul I si II) au dreptul sa
dispuna ridicarea si transportul victimelor de la locul accidentului.
Nu este indicat ca, din dorinta de a transporta accidentatul in timpl cel mai
scurt posibil la o unitate sanitara competenta sa se apeleze la orice vehicul. Tehnica
de interventie pentru transport trebuie subordonata ideii de a nu agrava si a nu
complica vatamarile produse de accident (pentru aceasta moblizarea accidentatului
va trebui astfel executata incat segmentul format din cap-gat-trunchi-bazin sa
ramana nemiscat ca un bloc rigid).

2
 PRIMULUI AJUTOR SANITAR ÎN PLĂGI ŞI HEMORAGII.

Rana (plaga) – reprezintă o întrerupere a continuităţii pielii, ca rezultat al unui

traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor, o vătămare a pielii
însoţită sau nu de atingerea ţesuturilor profunde (muşchi, organe, artere, nervi etc.).
Clasificare:
- după adâncime: plăgi superficiale (interesează pielea şi mucoasele) şi plăgi
profunde (interesează pielea şi straturile subiacente);
- plăgi penetrante (atunci când plăgile profunde pot deschide una din cavităţile
naturale ale corpului);
- plăgi perforante (dacă agentul vulnerant răneşte şi un organ aflat în cavităţile
naturale).
Acordarea primelor îngrijiri:
- dezgolirea regiunii vătămate;
- oprirea hemoragiei;
- badijonarea tegumentului din jurul plăgii cu alcool sanitar sau tinctură de iod (în
rana chimică sau nucleară nu este necesară);
- spălarea plăgii cu soluţii antiseptice;
- acoperirea plăgii cu comprese sterile;
- fixarea pansamentului (se face prin bandajare sau cu leocoplast).
Bandajarea: are ca scop fixarea pansamentului cu ajutorului unei feşe de tifon.
Procedeele de bandajare diferă în funcţie de: mărimea plăgii, regiunea unde
se află plaga, materialele de care se dispunde etc. (planşa 3)
Practic toate plăgile din focarul nuclear şi chimic sunt considerate contaminate
radioactiv sau chimic.
Materiale necesare:
- pachet de pansament individual – se găseşte în geanta sanitară şi conţine fasă
tifon, două perniţe de tifon (una fixă şi una mobilă),
- feşi de diferite mărimi;
- comprese şi tampoane de vată sterile;
- instrumente sterile (pense, foarfece etc.),
- soluţii antiseptice (alcool sanitar 70 %, tinctură de iod, alcool iodat, rivanol, apă
oxigenată, acid boric 4%, bromocet 1%);
- pulberi cu antibiotice;
- alte materiale folosite pentru fixarea pansamentului: batic, pânză triunghiulară,
ţesături elastice, prosoape, batiste, cearşafuri etc.

Primul ajutor în hemoragii.

Hemoragia – reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
Clasificare:
- după leziunea vaselor din care se pierde sânge:
- arteriale – sângele este roşu deschis, oxigenat, care ţâşneşte
ritmic din plagă;
- venoase – sânge roşu închis, care curge în valuri, inundând
plaga;
- capilare – sânge roşu, care musteşte în plagă.
- după locul unde se scurge sângele:
- externe – sângele se scurge în exteriorul organismului;
- interne – sângele se scurge într-o cavitate închisă;

3
 - exteriorizate – sângele se scurge într-un organ care
comunică cu exteriorul;
- după cantitatea de sânge pierdut:
- mortale – pierderea de sânge este de peste 50 % din volumul
total de sânge;
- mari – pierderea este de 20 % din volumul total de sânge;
- mijlocii şi mici – pierderi sub 20 %.
Hemostaza – reprezintă oprirea hemoragiei. Clasificare:
- spontană – se produce prin fenomenul de coagulare a sângelui şi se realizează
prin compresiunea unor vase de sânge;
- definitivă – se realizează în serviciile de chirurgie;
- Medicamentoasă – se bazează pe procesul de coagulare a sângelui, include
folosirea de substanţe chimice cu acţiune locală sau cu acţiune generală.
Acordarea îngrijirilor în hemoragii:
- se aşează vătămatul în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul şi
extremităţile;
- se identifică tipul de hemoragie;
- se efectuează hemostaza provizorie prin compresiune digitală sau prin aplicarea
garoului;
- se iau măsuri urgente pentru transportarea rănitului;
- Hidratarea vătămatului.
Materiale necesare:
- garou special din cauciuc;
- Garou improvizat: pânză, batic, curea, tub elastic etc.
- pansament steril; - material steril pentru acoperirea plăgilor cu scopul de a
preveni contaminarea cu microbi ,pentru a reduce sângerarea şi pentru a calma
durerea
- Feşe, bandajele – materiale pentru a imobiliza un membru sau unsegment de
membru, pentru a stabiliza în plagă obiectele penetrante sau pentru a proteja
împotriva frigului regiunea accidentată pe timpul transportului .
- Trusă transfuzie.