Anestezie în stomatologie pediatrică generală și

locală (tehnică, indicații, contraindicații,

complicații)

Vladimir Siminovici,
conferențiar universitar

Chișinău, 2018
 Durerea este însoțită de un disconfort semnificativ, în special pentru
pacienții stomatologici. Anestezia este procedura medicala prin care se introduc
in organism substanțe ce au efectul de a atenua sau suprima temporar
perceperea senzațiilor dureroase.
Clasificarea anesteziei se face in funcție de segmentul sau zona asupra
căreia acționează substanțele anestezice si mecanismul lor la acest nivel. Exista
trei tipuri de anestezie:
Anestezie locala - este cea produsa prin contactul substanțelor anestezice,
de tip local, pe receptorii periferici ai excitației dureroase. Dezavantajul consta
in faptul ca este rezervata unor intervenții de mica amploare.
Anestezia de conducere - blochează transmiterea influxurilor dureroase
prin nervii periferici, plexurile nervoase, căile medulare. In medicina dentara,
include: anestezia plexală si tronculară.
Anestezia generala.

Anestezia generala in cadrul procedurilor stomatologice este foarte rar

utilizata in tara noastră, deși in Europa Occidentala, SUA sau Israel reprezintă o
etapa uzuala a tratamentelor dentare. Starea indusa de anestezia generala se
caracterizează prin coma farmacologica sau pierderea conștientei (narcoza),
efect antianxios si amnezic, dispariția durerii (analgezie) si relaxare musculara
(curarizare). Calea de administrare este intravenoasa, pe cale rectala sau prin
inhalare.
• Indicații - In stomatologie anestezia generala este utilizata atât la adulți
cat si la copii, pentru operații complexe, in special cele care țin de chirurgia
orala si maxilo-faciala, atunci când anestezia locala nu este eficienta sau nu se
poate efectua, in cazurile de fobie dentara extrema, sau la pacienții cu nevoi
speciale. Nu este indicata pentru intervenții simple si in cazul pacienților cu boli
sistemice grave sau anomalii de constituție.
Aceasta procedura necesita asistenta unui medic anestezist. Acesta trebuie
sa monitorizeze permanent funcțiile vitale ale pacientului. Datorita aparaturii si
substanțelor utilizate, anestezia generala implica un cost mai ridicat decât
anestezia locala.
• Particularități - Anestezia generala in stomatologie poate fi de scurta
durata, administrata pe cale inhalatorii, intravenoasa sau mixta, precum si de
lunga durata, pacientul fiind intubat, deoarece nu poate respira eficient singur.
Substanțele morfinomimetice utilizate in anestezia generala au rolul de a circula

1
prin sânge spre creier, unde întrerup semnalele dureroase. Somnul profund este
indus de substanțe precum barbiturice, ketamina, etomidat, diprivan, introduse
intravenos, sau prin inhalare de protoxid de azot si oxigen.
Procedura utilizata in cadrul tratamentelor stomatologice presupune riscuri
si elemente de dificultate suplimentare, acestea fiind datorate poziției si situării
câmpului de lucru in cavitatea orala: anesteziologul are dificultăți in
supravegherea reacțiilor pacientului, căile aeriene pot fi obstrucționate
accidental cu secreții sau materiale dentare, multiplele zone reflexogene din
cavitatea bucala prezinta riscul declanșării unor reflexe nocive, câmpul operator
coincide cu câmpul anestezicului.
• Înainte de anestezia generala - Aceasta procedura necesita o examinare
clinica a pacientului, pentru a depista eventuale probleme de sănătate
incompatibile cu anestezia generala. Pacientul nu trebuie sa consume lichide si
alimente cu 6 ore înainte de intervenție; regula generala este fără alimente solide
începând cu miezul nopții precedente. In caz contrar exista riscul pneumoniei
prin inspirație.
• După anestezia generala - Pentru a ajunge acasă, pacientul are nevoie de
însoțirea si supravegherea unui adult. Posibile efecte secundare ale anesteziei
generale sunt amețeala, greața, somnolenta si pierderea abilitații de coordonare.
Reluarea activității poate avea loc odată cu dispariția simptomelor. După
intervenție este importanta hidratarea si medicația analgezica indicata de
stomatolog.

Tratament stomatologic sub anestezie generală

2
 Anestezia locala se realizează cu substanțe anestezice locale care suprima
temporar durerea, prin acțiunea directa asupra receptorilor senzitivi periferici si
acționează doar într-o zona specifica a cavitații bucale. Reprezintă tipul de
anestezie cel mai des utilizat in cazul tratamentului pedodontic.
Tehnica de administrare de anestezic local este un element important in
conducerea comportamentului unui pacient copil. Utilizarea unei terminologii
ce conferă siguranță, corespunzătoare vârstei, distragere a atenției, anestezice
topice, tehnica corecta de injectare, pot ajuta pacientul aibă o experiență
pozitiva in cursul administrării anesteziei locale.
Anestezia locala poate fi de doua tipuri:
a. Anestezia de contact (suprafață) - se realizează cu substanțe anestezice
care se aplica direct pe mucoasa, prin instilații, badijonare, spray.
Anestezia de contact este eficienta pe suprafața țesuturilor (2-3 mm
adâncime). Timpul necesar pentru instalarea analgeziei de suprafața prin contact
este de aproximativ 1 - 2 minute, iar durata medie de 10 - 15 minute.
Procedurile in care se utilizează anestezia de contact sunt: incizia unui
abces, extracția unui dinte temporar, pentru a amorți zona care urmează a fi
injectata. In cazul in care urmează anestezie prin infiltrație locala, in timpul
aplicării unui anestezic local, dentistul trebuie sa pregătească copilul. Explicația
nu trebuie sa fie neapărat o descriere detaliata ci pur si simplu un indiciu ca
dintele va fi adormit, astfel încât tratamentul sa poată continua fără disconfort.
Tehnica: Înainte de a anestezia o suprafața, medicul dentist va usca acea
suprafața cu o bucata de tifon (compresa). Apoi, cu un aplicator (de obicei, un
tampon de bumbac) anestezicul va fi menținut pe suprafața respectiva timp de
doua sau trei minute. Anestezicele topice, pot fi aplicate sub forma de spray sau
plasture adeziv.
Substanțele anestezice de contact (suprafața) sunt: benzocaina, lidocaina
(xilina, xilocaina), tetracaina. Aceste substanțe sunt sub forma de lichide, paste,
pulberi, aerosoli, gel, unguente, spray. Se mai pot folosi substanțe volatile ce
racesc tegumentul, cum ar fi clorura de etil.
• Benzocaina are o instalarea rapida. Reacțiile toxice (supradoza) ale
benzocainei sunt practic necunoscute. Reacții alergice localizate, pot sa apară,
după utilizare prelungita sau repetata.
• Lidocaina, aplicata local, are o incidenta extrem de redusa de reacții
alergice, dar se absoarbe sistemic si se poate combina cu un anestezic injectat
local, crescând riscul de supradozaj. După aplicarea lidocainei, zona devine

3
amorțită in aproximativ 3 minute iar senzație de amorțeala durează aproximativ
15 minute.
Plasturele este o banda adeziva mica, care conține lidocaină. Acesta este
plasat in gura timp de pana la 15 minute. Zona devine amorțit a in 2 pana la 5
minute iar efectul durează aproximativ 30 de minute după îndepărtarea
plasturelui. Plasturele este mai sigur, deoarece o cantitate mai mica de anestezic
intra in fluxul sanguin.

Plasture adeziv cu anestezic de contact (suprafață)

• Tetracaina este un anestezic local puternic. Se dizolva in apa, din acest

motiv, se difuzează in organism mai repede decât alte anestezice. Tetracaina se
utilizează împreună cu benzocaina pentru a reduce reflexul faringian înainte de
a lua amprente sau a face radiografii. Senzație de amorțeala se produce foarte
rapid (in decurs de 1 minut). Acesta durează aproximativ 15 minute. Acest
anestezic combinat se aplica sub forma de spray. Tetracaina intra cu ușurință in
fluxul sanguin. Prin urmare, aceasta trebuie utilizata cu precauție. Supradozele
pot duce la reacții severe, inclusiv decesul.
Folosirea anestizicelor topice
Agenții anestezici topici sunt extrem de importanți în a reduce senzațiile de
durere. Sunt disponibili sub formă de spray, gel, unguent sau soluții. Cel mai
des sunt utilizate lidocaina (5 sau 20%), benzocaina (20%) sub forma de
unguent sau gel. Agenții anestezici topici vor anestezia suprafața țesuturilor la o
adâncime de 2-3 mm. Aplicarea gelului sau unguentului pe mucoasa uscată are
loc timp de 2-5 minute în dependență de concentrația acestuia cu ajutorul unui
betisor cu bumbac pe o suprafața limitată. Absorbția este rapidă prin mucoasă și
concentrația agentului activ din soluția topică de obicei este ridicată. Pentru
copii cu reflexul de vomă mărit poate fi indicată utilizarea soluției de 5%
lidocaină pentru clătituri înainte de realizarea manoperelor stomatologice, ce ar
putea induce voma (ex. realizarea amprentelor).
Pentru mulți copii, folosirea anestezicelor topice poate imbunătăți relația
acestora cu medicii stomatologici, aceștia obișnuindu-se cu manoperele de

4
anesteziere și suportând mai bine intervențiile ulterioare. Copilul de asemenea
trebuie să fie informat despre gustul puternic al agenților topici.
b. Anestezia prin injectare - infiltrație locala
Anestezicul este infiltrat direct in țesuturile in care urmează a se interveni
sau in diverse puncte aflate la distanta de zona in care se va lucra. Substanțele
anestezice de infiltrație sunt: lidocaina (xilina, xilocaina), mepivacaina
(carbocaina), bupivacaina (marcaina) .
In pedodonție, medicul ar trebui sa ia cunoștință de doza adecvata (in funcție de
greutate), pentru a reduce la minimum riscul de toxicitate si prelungirea duratei
de anestezie, care poate duce la traumatisme accidentale ale buzelor sau limbii.
Cunoașterea anatomiei capului si gatului permite plasarea corecta a soluției de
anestezic și minimizează complicațiile (hematom, trismus, injectarea
intravasculara).
Există diverse anestezice locale, cu sau fără vasoconstrictori, cu o durată
de acțiune variabilă. Eficiența anestezicelor este sporită de adiția
vasoconstrictorilor, însă în paralele sporește și gradul de toxicitate. În practica
din țările Scandinavice mai des este utilizată lidocaina (20 mg/ml) cu adrenalină
(12,5 μg/ml) și articaina (40mg/ml) cu adrenalină (5 μg/ml). Acestea au o durată
de analgeziere medie asupra pulpei - în jur de 60 minute. Mai rar sunt utilizate
analgezice cu durată de acțiune lungă (mai mare de 90 minute), de exemplu prin
asocierea bupivacainei cu adrenalină.

a. Injectarea in jet
Instrumentul de injectare sub forma de jet se bazează pe faptul ca prin
introducerea unor cantități mici de lichide prin deschideri extrem de mici, cu
presiune înaltă, acestea pot pătrunde prin mucoase sau piele, fără a provoca
traume excesiva ale țesuturilor. Un dispozitiv de injectare cu jet, are un cartuș
standard de 1,8 ml de soluție de anestezic local. Acesta poate fi ajustat pentru a
expulza 0,05-0,2 ml soluție, sub 2000 psi presiune. Injectarea cu jet produce
anestezie suprafață instantaneu si este utilizat de unii medici stomatologi in
locul anestezie topice. Metoda este rapida si nedureroasa, deși injectarea brusca
poate produce anxietate de moment.
b. Anestezia prin injectare convențional - infiltrație
Indiferent de mărimea acului si a anestezicului folosit, este important sa se
înțeleagă faptul ca soluția de anestezic trebuie injectat lent si faptul ca medicul
dentist trebuie sa urmărească pacientul cu atenție pentru a observa orice semn al
unei reacții neașteptate.
Anesteziile care sunt cel mai frecvent utilizate in tratamentul copiilor sunt
5
descrise in cele ce urmează:
ANESTEZIA DINTILOR SI A TESUTURILOR MOI LA MANDIBULA
• Anestezia nervului alveolar inferior
In cazul intervențiilor chirurgicale realizate pentru dinții inferiori temporari
sau permanenți, nervul alveolar inferior trebuie sa fie anesteziat. Tehnica de
injectare locala poate fi uneori utila in anestezierea incisivilor temporari, dar nu
este la fel de sigura pentru anestezia completa a molarilor temporari sau
permanenți inferiori.
Olsen a raportat faptul ca foramenul mandibular este situat la un nivel
inferior fata de planul de ocluzie al dinților temporari, prin urmare injectarea se
va face mai jos si mai posterior decât pentru un pacient adult.

a. b.
Gaura mandibulei (Foramen mandibulae) aflata pe fata mediala a ramurii
mandibulei: a.adult, b.copil

Zonele anesteziate sunt:

• dinți mandibulari pana la linia mediana
• corpul mandibulei marginea inferioara a ramului
• mucoperiostul vestibular, mucoasa anterior de primul molar mandibular
• doua treimi anterioare ale limbii si podeaua cavității bucale (nervul
lingual)
• țesuturilor moi si periostul linguale (nervul lingual)
Indicațiile anesteziei sunt:
• proceduri asupra mai multor dinți mandibulari într-un cadran
• atunci când bucala anestezia țesuturilor moi anterior a primul molar este
necesara
• atunci când anestezia linguale țesuturilor moi este necesara
Contraindicațiile anesteziei sunt:
• infecție la zona de injectare
• pacienții care sunt susceptibile de a musca buza sau limba (copii mici si

6
cu handicap mental)
Tehnica:
• funcție de vârsta si dezvoltarea pacientului se pot folosi ace lungi sau
scurte.
• degetul mare este pus pe suprafața ocluzală a molarilor, cu vârful
degetului mare sprijinit pe creasta oblica interna si pulpa degetului mare așezată
in fosa retromolară. Sprijinul ferm in timpul procedurii de injecție poate fi
realizat prin poziționarea degetului mijlociu pe marginea posterioara a
mandibulei.
• corpul seringii trebuie sa fie îndreptat in plan orizontal paralel cu planul
molarilor permanenți pe partea opusa.
• este recomandabil sa se injecteze o cantitate mica de soluție imediat ce
țesutul a fost străbătut si se așteaptă 5 secunde,
• se continue sa se injecteze mici cantități in timp ce acul avansează 4mm
si este îndreptat spre foramenul mandibular (pana la un H din carpulă).
• opriți si aspirați.
• daca aspirația este negativa, se va avansa acul in timp ce se injectează
cantități mici de anestezic pana când se percepe rezistenta osoasa). Retrageți
acul 2mm.
• opriți si aspirați.
• profunzimea medie este de aproximativ 15 mm, dar variază in funcție de
mărimea a mandibulei si de vârsta pacientului. Aproximativ 1 ml de soluție ar
trebui sa fi depus in jurul nervului alveolar inferior.
• așteptați 3 si 5 minute înainte de începerea tratamentului dentar.
Semnele si simptomele anesteziei nervului alveolar inferior sunt:
• furnicături si senzație de amorțeala a buzei inferioare
• furnicături si senzație de amorțeala a limbii
• absenta durerii in timpul tratamentului dentar.
• Anestezia nervului lingual
Se poate anestezia nervul lingual prin aducerea seringii pe aceeași partea
cu locul de anestezie, cu injectarea unei cantități mici de soluție in timp ce acul
este retras. In cazul in care sunt injectate cantități mici de anestezic in timpul
introducerii si retragerii acului pentru anestezia nervului alveolar inferior, nervul
lingual va fi invariabil anesteziat.
Anestezia este eficienta in cazul in care pacientul prezinta nu doar
furnicături si senzație de amorțeala a limbii ci si a buzelor si a mucoasei.

7
 a. Mandibula este susținuta de degetul mare si degetului
mijlociu, in timp ce acul este îndreptata spre nervul alveolar inferior.
b. Soluția de anestezic este depusa in jurul nervului alveolar
inferior.

• Anestezia nervului bucal

Nervul bucal asigura inervația la nivelul periostului si țesuturilor moi
vestibulare, adiacente molarilor mandibulari. Astfel, pentru extracția molarului
prim permanent mandibular, este necesara a anestezia nervului bucal.
Tehnica:
• cu ajutorul degetului arătător se îndepărtează țesuturile moi vestibulare in
zona de injectare pentru a îmbunătăți vizibilitatea.
• se direcționează acul spre locul de injectare cu bizoul paralel cu osul iar
seringa va fi paralela cu planul ocluzal si fata vestibulara a dinților.
• se introduce acul in pliul mucoasei vestibulare într-un punct distal si
vestibular al de ultimul molar si se avansează cu acul încet pana la contactul cu
periostul. Adâncimea este de 1-4 mm. Se face aspirație.
• se injectează cantitate mica de soluție, aproximativ 1/8 din cantitatea unui
carpule in decursul a 10 secunde.
• așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului.
Mucoasa mandibulara pe partea care a fost injectata va fi anesteziata, cu
posibila excepție a țesutului de la nivelul incisivilor centrali si laterali, care pot
primi inervație din filetele nervoase din partea opusa.

8
 Pentru anestezia nervului bucal, o cantitate mica de soluție poate fi depus
in pliul mucoasei vestibulare.

Anestezia prin infiltrație (locala) este indicata ori de cate ori intervențiile
sunt limitate la o zona localizata fie in maxilar sau mandibula. Sunt anesteziate
capetele terminațiilor nervoase ce inervează regiunea.
Indicațiile sunt:
• anestezia pulpara a tuturor dinților maxilari (permanent si temporari),
dinților frontali inferiori (temporari si permanenți) si molarilor temporari
mandibulari atunci când tratamentul este limitate la unul sau doi dinți.
• anestezia țesuturilor moi, ca un supliment la anestezia loco-regională
Contraindicațiile sunt:
• infecții sau inflamații acute la zona de injectare
• zonele in care osul este mai dens in zona apexurilor dinților - primul
molar permanent la copii.
• nu este recomandata pentru anestezierea zonele extinse din cauza
necesității a mai multor înțepături si de a administra cantități mai mari de
anestezic local, care ar putea duce la toxicitate.
• anestezia molarilor temporari mandibulari
Din studiile de specialitate privind eficacitatea anesteziei prin infiltrație
(locala) si anesteziei locoregionale, se poate trage concluzia ca, anestezia
locoregională produce anestezie mai profunda a molarilor temporari
mandibulari, dar anestezia prin infiltrație (locala) poate determina anestezia
adecvata a molarilor temporari mandibulari pentru majoritatea proceduri
terapeutice.
Anesteziei prin infiltrație (locala) se realizează prin injectarea soluției de
anestezic local in fundul de șanț vestibular superior, dintre rădăcinile molarilor
inferiori temporari.

9
 Sharaf a raportat ca anestezia prin infiltrație (locala) a fost la fel de eficace
ca si anestezia locoregională pentru toate procedurile terapeutice efectuate.
Tehnica:
• se îndepărtează țesuturile moi vestibulare in zona de injectare pentru a
îmbunătăți vizibilitatea,
• aplicați anestezic local.
• orientați acul cu bizoul paralel cu osul, apoi se înțeapă mucoasa mezial de
molarul temporar ce urmează sa fie anesteziat direcționând acul într-o poziție
situata intre rădăcinile dintelui.
• injectați încet o cantitate mica din anestezic, in timp ce se avansează cu
acul in poziția dorita si se va injecta aproximativ o 'A din carpula cu anestezic.
• așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului.
In cazul in care este necesara anestezia țesuturilor linguale, se poate injecta
soluția de anestezic direct in țesutul lingual la marginea gingivala libera sau se
poate introduce acul interproximal vestibular si se va depozita anestezic in timp
ce acul este avansat către lingual.

Anestezia molarilor temporari mandibulari.

• anestezia incisivilor mandibulari

Indicații: in cazul extracției unui incisiv temporar cu rizaliză parțială,
anestezia prin infiltrație poate fi suficient.
Infiltrarea este necesara pentru a anestezia capetele terminațiilor nervilor
alveolari inferiori, care traversează peste linia mediana din hemiarcadă
contralaterala. In acest caz, injectarea anestezicului se face aproape de linia
mediana iar soluția este depusa vestibular traversând linia mediana.
Tehnica:
• se îndepărtează țesuturile moi vestibulare in zona de injectare pentru a
îmbunătăți vizibilitatea,

10
 • aplicați anestezic local.
• orientați acul cu bizoul paralel cu osul, apoi se înțeapă mucoasa
vestibulara a dintelui, ce urmează sa fi tratat, in apropierea osului la margine
mucogingivala.
• avansați cu acul 2mm in apropierea apexului rădăcinii. Se injectează H -
E2 din carpulă de anestezic. Acul este retras.
• Așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului.
Daca este necesara a anestezia unui dinte vecin se retrage parțial acul si se
rotește in direcția dintelui si se avansează cu acul pana când acesta ajunge in
apropierea apexului.
In cazul in care este necesara anestezia țesutului lingual (extracție), atunci
se poate injecta soluția de anestezic direct in țesutul lingual la marginea
gingivala libera sau se poate introduce acul interproximal vestibular si se va
depozita anestezic in timp ce acul este avansat către lingual.

Anestezia incisivilor temporari mandibulari.

ANESTEZIA DINTILOR TEMPORARI SI PERMANENTI LA

MAXILAR
• anestezia incisivilor si caninilor temporari superiori
Anestezia prin infiltrație (locala) se utilizează pentru a anestezia dinții
frontali temporari. Injecția trebuie făcută mai aproape de marginea gingivala
decât la pacienții cu dinții permanenți, iar soluția trebuie depozitata cat mai
aproape de os. După ce vârful acului a pătruns țesutului moale la nivelul plicii
de trecere de la mucoasa fixa la mucoasa mobila, este necesara avansarea cel
mult pentru 2 mm, înainte ca soluția sa fie depozitata, deoarece apexurile
dinților frontali temporari maxilari sunt, la nivelul plicii.
Unii medici pedodonți preferă să tragă buza superioara in jos peste vârful
acului, pentru a pătrunde in țesut, decât sa avanseze cu acul in sus. Aceasta

11

a. b.
abordare funcționează destul de bine pentru regiunea anterioara maxilara.

Anestezia un incisiv central temporar. a. Infiltrație supraperiostala cat mai

aproape de os si adiacent la apexul dintelui. b. Vârful acului este paralel cu
apexul incisivilor superiori temporari.

Pozitia acului pentru anestezierea unui canin temporar superior.

Tehnica:
• se îndepărtează țesuturile moi vestibulare in zona de injectare pentru a
îmbunătăți vizibilitatea,
• aplicați anestezic local.
• orientați acul cu bizoul paralel cu osul, apoi se înțeapă mucoasa
vestibulara a dintelui ce urmează a fi tratat, aproape de os la marginea
mucogingivala cu seringa paralela cu axul lung al dintelui. Avansați acul 2mm
in apropierea apexul rădăcinii.
• Aspirați si apoi injectați din carpula de anestezic. Acul este retras.
• Așteptați 3-5 minute înainte de începerea tratamentului. Pacientul trebuie
sa prezinte senzație de amorțeala in zona din administrare si absenta durerii in
timpul tratamentului.
Daca este necesara a anestezia unui dinte vecin se retrage parțial acul si se

12
rotește in direcția dintelui si se avansează cu acul pana când acesta ajunge in
apropierea apexului.
anestezia molarilor temporari si a premolarilor maxilari
Osul situat in dreptul primului molar temporar este subțire, iar acest lucru
poate sa fie adecvat anesteziei prin injectarea soluției anestezice in dreptul
apexurilor rădăcinilor

a. b.
Anestezia molarilor temporari. a. injectarea soluției anestezice. b. Poziția
acului pentru injectarea soluției anestezice in dreptul apexurilor rădăcinilor.

Procesul zigomatic gros ce se suprapune peste rădăcinile vestibulare ale

celui de-al doilea molar temporar superior si primului molar permanent la
dentiția mixta timpurie. Aceasta grosime a osului face injectarea
supraperiostala, la vârfurile rădăcinilor celui de-al doilea molar temporar mult
mai puțin eficace, anestezia va trebuie sa fie completata cu o a doua injecție in
zona tuberozității pentru a bloca nervul alveolar superior posterior, după cum a
fost predat in mod tradițional pentru molari permanenți.

a. b.
a. Anestezia nervului alveolar superior posterior pentru molar doi temporar
superior si primul molar permanent; b. Zona tuberozității maxilare (săgeata)
13
 pentru anestezia nervului alveolar superior posterior.

Pentru anestezia primului si celui de-al doilea premolar superior, o singura

injecție se efectuează la in fundul de șanț vestibular superior, pentru a permite
soluției sa fie introdusa puțin deasupra apexului dintelui. Din cauza creșterii
orizontale si verticale a maxilarului, care are loc in momentul in care premolarii
erup, osul cortical vestibulare ce se suprapune peste rădăcinile lor este suficient
de subțire pentru a permite o buna anestezie prin aceasta metoda.
Injectarea substanței anestezice trebuie făcută lent si in apropierea osului;
aceste recomandări fiind valabile pentru toate tehnicile de anestezie din
medicina dentara.
Tehnica:
• se îndepărtează țesuturile moi vestibulare in zona de injectare pentru a
îmbunătăți vizibilitatea,
• aplicați anestezic local.
• orientați acul cu bizoul paralel cu osul, in fundul de șanț vestibular
superior, deasupra ultimului molar
• Avansați acul încet într-o direcție de jos in sus (in unghi de 45 de grade
fata de planul de ocluzie) si antero-posterior (posterior la o unghi de 45 de grade
fata de axul lung al molarului), la o adâncime de 10-14mm.
• Aspirați.
• Se va introduce încet un depozit de 'A pana la 1 carpula de soluție
(aspirând de mai multe ori in timpul injectării). Acul este retras.
• Așteptați 3 si 5 minute înainte de a începerea tratamentului. In cazul in
care anestezie este incompleta, se va suplimenta cu o injecție supraperiostala.

ANESTEZIE MUCOASEI PALATINE

Anestezia mucoasei palatinale poate sa fie una dintre procedurile cele mai
dureroase efectuate in medicina dentara. Malamed recomanda avertiza
clinicianului pacientul faptul ca este posibil sa existe disconfort astfel încât
acestea sa sunt pregătit mental.
Ramirez, Lee si Takara recomanda o tehnica de anestezie profunda cu
dureri minime: după anestezia vestibulara, aceștia sugerează injectarea
substanței anestezice in papila interdentală, prin infiltrare lenta in timpul
pătrunderii cu acul dinspre vestibular si difuzarea acesteia spre palatinal. Albire
a zonei este indicativ de anestezie suficienta a țesuturilor moi superficiale. Cu

14
toate acestea, in funcție de necesități, se poate face si o completare prin
infiltrare palatinală suplimentara.
• anestezia nervului nazopalatin
Nervul nazopalatin inervează fibromucoasa palatina si peretele alveolar
palatin anterior, corespunzător din dreptul celor șase dinți frontali. In cazul in
care acul este introdus in gaura incisiva, este posibila anestezia completa a celor
șase dinți frontali. Totuși, aceasta tehnica este dureroasa si nu este utilizata in
mod curent.
• Anestezia tronculară. periferica a nervului nazopalatin
Tehnica:
- Locul de înțepătură: vârful acului se plasează in marginea papilei
retroincisive de partea opusa părții pe care intervenim terapeutic,
- se curata si usucă țesutul cu o compresa sterila,
- se aplica anestezic local pe marginea papilei retroincisive timp de doua
minute.
- după doua minute se muta aplicatorul din bumbac direct pe papila
incisiva. Se aplica presiune suficienta astfel încât aceasta se va albi.
- vârful acului se introduce încet. Direcția acului: in sus, înapoi si ușor in
afara, spre partea pe care se intervine terapeutic.
- se injectează lent câteva picături, apoi se orientează acul paralel cu axul
incisivilor centrali, si se pătrunde 5 mm in canalul nazo-incisiv, fără a ajunge
însă in fosa nazala. Se injectează
0,2 ml anestezic (mai puțin decât V din carpulă). In timpul injectării se
continua sa se aplice presiune cu aplicatorul din bumbac.
- Așteptați 3 si 5 minute înainte de a începerea tratamentului.
Deoarece papila incisiva are o bogata inervație si vascularizație, puncția
directa a acesteia poate determina hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de
aceea se evita înțeparea sa. Precauții: nu se înțeapă papila incisiva, ci marginea
ei, anestezicul se va depune lent si in cantitate mica.

15
 Acul este direcționat in sus, înapoi si ușor in afara in direcția canalului
nazo-incisiv, în timpul injectării se continua sa se aplice presiune cu aplicatorul
din bumbac.
Aceasta anestezie ar putea fi neadecvata pentru zona caninului datorita
suprapunerii fibrelor din nervul palatin mare. Pentru a corecta aceasta problema,
poate fi necesara suplimenta rea anesteziei cu infiltrații palatinale in dreptul
caninului.
• anestezia tronculară periferica a nervului palatin anterior (nervul palatin
mare)
Zona anesteziata: fibromucoasa celor 2/3 posterioare ale palatului, pana la
linia mediana si anterior până după primul premolar inclusiv.
Tehnica:
- se curata si usucă cu o compresa sterila țesutul la locul de injectare, 1-2
mm anterior de gaura palatina mare,
- se aplica anestezic local timp de doua minute.
- după doua minute se muta aplicatorul din bumbac mai posterior astfel
încât sa ajungă in dreptul găurii palatine mari. Pentru 30 secunde se aplica
presiune suficienta astfel încât fibromucoasa se va albi.
- Locul de înțepătură: in șanțul palatinal la 1 cm de marginea crestei
alveolare, in dreptul molarului 2, in locul unde mucoasa se înfundă in pâlnie.
(Locul de înțepătură mai poate fi pe linia parafrontala, care trece intre primul si
cel de-al 2-lea molar superior, intre sutura mediana palatina si marginea
gingivala.)
- Direcția acului: înapoi, in sus si ușor in afara (seringa ajungând sa fie
sprijinita pe fata ocluzala a premolarilor inferiori si spre comisura bucala din
partea opusa).
- Nu e obligatorie pătrunderea in gaura palatina posterioara sau in canalul
pterigopalatin, depunerea anestezicului făcându-se submucos, in dreptul găurii

16
palatine, unde exista suficient țesut celular lax.
- Se lasă anestezicul lent, treptat, pana la maxim 0,2ml.
- Așteptați 3 si 5 minute înainte de a începerea tratamentului.

a. b.
a. Direcția acului: înapoi, in sus si ușor in afara.
b. In timpul injectării se continua sa se aplice presiune cu aplicatorul din
bumbac.

Anestezia ar putea fi neadecvata in zona primului premolar datorita

suprapunerii fibrelor din nervul nazopalatin. Pentru a corecta aceasta, ar putea fi
necesara pentru suplimentarea anesteziei cu infiltrații locale.

TEHNICI SUPLIMENTARE DE ANESTEZIE

• anestezia intraligamentara
Acesta a fost utilizata mult timp, fie ca o metoda principala de anestezie
pentru unul sau doi dinți sau ca o completare la tehnicile de infiltrare plexală
sau tronculară periferică.
Avantajul principal tehnicii lui este ca oferă anestezie pulpara timp de 30 la
45 de minute, fără o perioada lunga de anestezie țesuturilor moi, fiind astfel
extrem de utila atunci când este planificat tratament bilateral.
Este utila la copiii si adolescenții cu dizabilități atunci când exista
suspiciunea de traumatizare postoperatorie a țesuturilor buzelor sau a limbii. Cu
toate acestea, utilizarea acesteia ar trebui sa fie evitata la dinții temporari din
cauza prezentei mugurelui dintelui permanent in curs de dezvoltare. Au fost
raportate apariția de hipoplazii ale smaltului dinților permanenți după anestezia
intraligamentara. Deoarece se injectează într-o zona cu circulația sanguina
limitata, aceasta poate fi utilizata la pacienții cu tulburări hemoragice.
Tehnica este simpla, necesita cantități mici de soluție de anestezic, si

17
produce anestezie aproape instantaneu.
Acul este introdus in șanțul gingival, de obicei, pe suprafața medială si
înaintat de-a lungul suprafeței rădăcinii până se percepe rezistenta. Apoi,
aproximativ 0,2 ml de anestezic este depozitat in ligamentul parodontal. Pentru
dinții pluriradiculari, injectarea anestezicului se face atât mezial cat si distal. O
presiune considerabila este necesara pentru a exprima soluția de anestezic ceea
ce determina presiune prea mare asupra carpulei cu posibilitatea de a se sparge.
Exista seringi, special concepute, ce oferă protecție prevenind spargerea.
Deoarece este necesara o cantitate mica de anestezic, Malamed propune
exprimarea unei jumătăți din conținutul carpulei, înainte de injectare, atunci
când se utilizează o seringa convențional. Astfel se va reduce presiunea
exercitata pe pereții carpulei si se reduce probabilitatea de spargere.
• anestezia locala controlata prin computer
Este un dispozitiv care realizează anestezia locala controlata prin
computer. Sistemul consta dintr-un ac convențional pentru anestezie locala
introdus într-o seringa de unica folosință “tip stilou”. Un microprocesor,
acționat cu piciorul, controlează livrarea substanței de anestezic prin seringa, la
un debit, volum si presiune constante.
Prin aceasta tehnica, ce facilitează o varietate mare de anestezii, se creează
un confort deosebit pacientului in comparație cu tehnicile de injectare
convenționale.

Concluzie
Capacitatea unui clinician de a administra o anestezie locala eficace, sigura
si atraumatică la un copil (sau adolescent) este un factor important in crearea
unui pacient adult ce va accepta mai ușor tratamentul stomatologic. In loc sa
evit e administrarea locala, de teama de a nu traumatiza pacientul copil, medicul
trebuie sa se străduiască sa învețe si sa utilizeze cele mai noi modalități locale
de control al durerii, pentru crea o experiență stomatologica plăcută si
confortabila pentru pacient.

Bibliografie:
1. Godoroja, P., Spinei, A., Spinei, I. Paediatric dentistry. Chişinău, 2005. 524
p.
2. Godoroja, P., Spinei, A., Spinei, I. Stomatologie terapeutică pediatrică.
Chişinău, 2003. 379 p.
3. Jeske AH, Blanton PL. Misconceptions involving dental local anesthesia.

18
 Part 2: Pharmacology. Tex. Dent J 2002; 119(4):310-4.
4. Koch, Goran, and Sven Poulsen, eds. Pediatric dentistry: a clinical approach.
John Wiley & Sons, 2009.
5. Malamed SF. Basic injection technique in local anesthesia. In: Handbook of
Local Anesthesia. 5th ed. St. Louis, Mo: Mosby; 2004.
6. McDonald R., Avery D.; Dean J. Dentistry for the child and adolescent. by;.
Book. English. 2004. 8th ed. St. Louis : Mosby., 274-275
7. Olsen NH: Anesthesia for the child patient, J Am Dent Assoc. 53:548-555,
1956.
8. Railean, S., Lupan, I., Poştaru, C., Buşmachiu, I. Curs practic de chirurgie
orală şi maxilo-facială pediatrică. Chişinău: Tipografia Centrală, 2009. 306
p.
9. Ramirez K, Lee JK, Takara JT: Painless pediatric local anesthesia, Gen Dent
49(2):174-176, 2001.
10.Schwartz S. Local Anesthesia in Pediatric Dentistry, 2012
11.Sharaf AA: Evaluation of mandibular infiltration versus block anesthesia in
pediatric dentistry, J Dent Child 64: 276-281, 1997.
12.Wright GZ et al: The effectiveness of infiltration anesthesia in the
mandibular molar region, Pediabr Dent 13:278-283, 1991.

19