Limbajul ş i filosofia cercetă rii calitative

Caracteristici ale cercetă rii calitative

• Cercetarea calitativă poate fi definită ca o multimetodă focalizată ce implică o

abordare interpretativă şi naturalistă a subiectului (Tomofumi, O., Shaw, I., 2000).

• Definiţia pare vagă deoarece conceptul este foarte larg. Voi lua în discuţie trei
caracteristici definitorii ale cercetă rii calitative: perceperea înţelesurilor din interior,
contactul direct cu subiectul şi inducţia analitică .

1. Perceperea înţelesurilor din interior

Cercetă torii care utilizează metodele calitative încearcă să înţeleagă semnificaţiile pe

care oamenii le dau propriilor nevoi şi fenomenelor sociale.

Cu alte cuvinte, ei privesc oamenii din interior.

Spre exemplu, dacă conducem o cercetare referitoare la calitatea serviciilor dintr-o instituţie
de îngrijire a persoanelor cu handicap fizic îi vom întreba pe subiecţi ce simt în legă tură cu
viaţa de zi cu zi din că min, ce gânduri au legate de faptul că locuiesc acolo, care sunt
dezavantajele instituţiei, cum fac faţă conflictelor cu îngrijitorii sau cu colegii de cameră , care
sunt regulile nescrise ce guvernează relaţiile interumane, etc.

2. Contactul direct cu subiectul

Dacă cercetă rile cantitative pot de multe ori decurge fă ră contactul direct al
cercetă torului cu subiecţii, în cazul cercetă rilor calitative este indispensabil contactul
faţă în faţă dintre cercetă tor şi subiect.

Din acest motiv, adesea denumim cercetarea calitativă “muncă de teren”. Însă acest
contact direct cu oamenii şi cu viaţa lor afectează cercetă torul şi ridică o serie de
probleme etice specifice.

3. Inducţia analitică

Este demersul logic ce guvernează cercetarea calitativă .

Paşii acestui demers sunt urmă torii:

 a. se ia un caz şi se dezvoltă o ipoteză de lucru pentru a-l explica;

b. se ia un al doilea caz şi se examinează dacă ipoteza formulată îl poate explica;

dacă nu se întâmplă acest lucru, se reformulează ipoteza pentru a explica
ambele cazuri;

c. se ia un al treilea caz şi se repetă procedeul, revizuind ipoteza de lucru;

d. se continuă acest proces până când consideră m că ipoteza se potriveşte cu

orice caz nou am lua; numă rul de cazuri luate în studiu depinde de procedurile
de eşantionare utilizate.

Această abordare a fost descrisă de Strauss şi Corbin în 1988 (după Tomofumi, O.,
Shaw, I., 2000).

Nu toate cercetă rile calitative urmează imperativ analiza inductivă , dar de regulă se
utilizează foarte mult raţionamentul inductiv în acest tip de cercetare.

Bazele filosofice ale cercetă rilor calitative

• În cercetarea calitativă este esenţial ca cercetă torul să cunoască influenţa filosofiei

asupra strategiilor de cercetare, deoarece altfel riscă să fie confuzionat atunci când
analizează şi interpretează datele calitative.

• Prin filosofia cercetă rii înţelegem modul în care recunoaştem faptele pe care urmează
să le cercetă m.

• S-a scris mult în legă tură cu modurile în care diferitele curente filosofice influenţează
abordă rile din cercetarea calitativă .

• Au fost identificate patru paradigme:

• pozitivismul

• postpozitivismul

• teoria critică

• constructivismul
 În primul rând trebuie să facem distincţie între epistemologie şi metodologie

• Termenul de epistemologie vine din cuvântul grecesc “epistêmê”, care înseamnă

cunoaştere. Simplificat, epistemologia este filosofia cunoaşterii sau cum ajungem să
cunoaştem.

• Metodologia este şi ea preocupată de modul în care ajungem să cunoaştem, dar în

mod mult mai practic. Ea se centrează pe modalită ţile specifice, pe metodele pe care
le utiliză m pentru a încerca să înţelegem mai bine lumea în care tră im.

• Epistemologia şi metodologia sunt intim relaţionate. Prima implică filosofia modului în

care ajungem să cunoaştem lumea, iar cea de-a doua implică practica.

• Majoritatea oamenilor din societatea noastră , când se gândesc la ştiinţă , îşi

imaginează un individ în halat alb care lucrează într-un laborator, amestecând
substanţe chimice colorate. Ei îşi imaginează ştiinţa ca fiind plictisitoare, iar
cercetă torul ca fiind un individ fixat pe o idee şi chiar uşor rupt de realitate (gândiţi-vă
la celebrul cercetă tor din filmul american “Profesorul distrat” sau varianta modernă
“Flubber”).

a. Pozitivismul

Un numă r mare de stereotipuri sociale legate de ştiinţă vin dintr-o perioadă în care
ştiinţa era dominată de curentul filosofic numit pozitivism.

În sens larg, pozitivismul este o rejecţie a metafizicii. Pozitiviştii spun că scopul

cunoaşterii este doar de a descrie fenomenele pe care le experimentă m.

Cu alte cuvinte, scopul cunoaşterii este de a ne reduce la ceea ce putem observa şi

mă sura.

• Cunoaşterea este imposibilă dincolo de faptele observabile sau mă surabile.

• Cei mai reprezentativi pozitivişti în psihologie sunt behavioriştii clasici.

• Aceştia pretindeau că , de vreme ce gândurile sau emoţiile nu pot fi mă surate direct,

acestea nu pot face parte din topica psihologiei ştiinţifice.
• Spre exemplu, Skinner spunea că , pentru a prezice comportamentul oamenilor,
psihologia trebuie să se concentreze pe întă rirea pozitivă şi negativă . Orice proces
situat între întă rire şi comportament (spre exemplu modul în care persoana respectivă
gândeşte) este irelevant, deoarece nu poate fi mă surat.

• Pozitiviştii priveau ştiinţa ca fiind modalitatea de a ajunge la adevă r, de a înţelege

lumea suficient pentru a o putea prezice şi controla.

• Lumea şi universul operează după legile cauzei şi efectului.

• Utiliză m raţionamentul deductiv pentru a formula teorii pe care le putem testa.

• Principala metodă de care dispune abordarea ştiinţifică este experimentul, adică

încercarea de a discerne legile naturii prin observare şi manipulare directă .

b. Postpozitivismul

Postpozitivismul este o formă modificată a pozitivismului ce a apă rut după cel de-al
doilea ră zboi mondial.

Admite că indivizii umani nu pot înţelege perfect realitatea, motiv pentru care
cercetă torii se pot apropia de adevă r prin colectarea şi analiza riguroasă a datelor.

• Curentul postpozitivist recunoaşte că modul în care oamenii de ştiinţă privesc lumea

nu este total diferit de modul în care oamenii obişnuiţi privesc lumea în viaţa lor de zi
cu zi.

• Raţionamentul ştiinţific şi simţul comun sunt în esenţă acelaşi proces. Între cele două
este doar o diferenţă de profunzime.

• Oamenii de ştiinţă , spre exemplu, urmează diferite proceduri pentru a se asigura că

observaţiile lor sunt verificabile, acurate şi consistente.

• În viaţa de zi cu zi noi nu acţionă m întotdeauna la fel de atent.

• Una dintre cele mai comune forme de postpozitivism este o filosofie numită realism
critic. Ideea de bază este aceea că realitatea există independent de ceea ce poate
studia ştiinţa.
• Postpozitiviştii recunosc că orice observaţie poate conţine erori şi orice teorie poate fi
revizuită .

• Această orientare este rar evidentă în forma sa pură în cercetarea calitativă .

• Conform filosofiei pozitiviste, lumea “obiectivă ” există indiferent de orice perspectivă a

cercetă torilor.

• Din acest motiv, cercetă torii trebuie să descopere faptele “obiective”.

• Ideea de bază a postpozitivismului este absenţa orică rei distincţii între realitate (ca
lucruri care există ) şi cunoaşterea realită ţii (ca lucruri care sunt recunoscute).

• Această paradigmă este prezentă , într-o formă diluată , în unele cercetă ri calitative.

• Postpozitivismul acoperă o arie foarte largă de poziţii filosofice. Curentul influenţează

pe scară largă cercetarea calitativă .

c. Teoria critică

Această teorie provine din Ş coala de la Frankfurt, fondată în Germania în anii

premergă tori celui de-al doilea ră zboi mondial.

Teoria critică include paradigmele de bază ale orică rei cercetă ri calitative direcţionate
spre a genera schimbare socială emancipatorie direct prin cercetare. Spre exemplu, aici
intră cercetarea feministă .

Realitatea nu poate fi dezvelită însă fă ră erori ale cercetă torului cauzate de condiţii
istorice, politice, etnice sau de sex. Din acest motiv, cercetă torii trebuie să cunoască
foarte bine valorile sociale, deoarece cunoaşterea lor reprezintă însă şi scopul
cercetă rii.

d. Constructivismul

• Ca şi postpozitivismul, constructivismul include o arie largă de poziţii, de la abordă rile

care se confundă cu postpozitivismul, până la abordă rile relativiste.
 • Realitatea nu poate fi studiată “pe fragmente” (spre exemplu, ca variabile), ci doar
holistic şi în context.

• Curentul respinge imaginea tradiţională a relaţiei dintre cunoscă tor şi cunoscut, dintre
cercetă tor şi subiect.

Se promovează o relaţie de negociere bazată pe respect reciproc, control şi învă ţare

reciprocă .

Alegerea unei paradigme

• Teoreticienii clasici consideră că pentru ca cercetarea sa să aibă consistenţă ,

cercetă torul trebuie să aleagă o paradigmă .

• Dacă aderă la punctul de vedere al unei abordă ri şi utilizează metodele alteia,

rezultatele nu vor fi valide.

• Există însă şi puncte de vedere care susţin că legă tura dintre paradigmă şi metodă
este una imperfectă .

• Argumentul este că dacă facem cercetarea mai relevantă pentru munca socială de
teren, atunci rigoarea ei va scă dea şi deci rezultatele vor fi mai puţin relevante.

• Este de fapt eterna controversă a relaţiei dintre experimentul de laborator (riguros, dar
oarecum rupt de realitate) şi studiu de teren (decupat din realitate, dar mai puţin
riguros).

• Se pare că , mai ales în cercetarea calitativă , trebuie să renunţă m la atitudinea

“puritană ” faţă de o singură paradigmă .

• Esenţa cercetă rii calitative este flexibilitatea.

• De altfel, cercetă torii care utilizează metodele calitative sunt asemă naţi cu
“braconierii”, deoarece ei îşi derulează cercetarea utilizând orice le este la îndemână
imediat.

Cercetarea calitativă versus cercetarea cantitativă

Puncte de contrast dintre cercetarea calitativă şi cea cantitativă

• Cercetarea calitativă a fost adesea pusă în contrast cu cercetarea cantitativă .

• Această problemă este însă mult mai complicată , deoarece fiecare dintre cele două
categorii cuprind o multitudine de “sub-şcoli” de gândire şi fiecare are limitele sale, de
care adepţii celeilalte orientă ri se leagă pentru a demonstra superioritatea metodei pe
care ei o preferă .

Să luă m un exemplu:

• Să spunem că avem o şcoală cu două zeci de clase primare, deci cu două zeci de
învă ţă tori.

• Toate clasele au în componenţă şi copii cu nevoi speciale.

• Dintre cei două zeci de învă ţă tori, cincisprezece preferă ca aceşti copii să fie luaţi din
clasele lor şi grupaţi într-o clasă specială , în timp ce cinci învă ţă tori preferă ca aceşti
copii să primească ajutor special integraţi în clasa de copii normali.

• Care este politica pe care va trebui să o adopte direcţia şcolii?

• Dacă am lua în calcul doar datele cantitative, atunci am sfă tui direcţia şcolii fie să
adopte o politică mixtă , fie să creeze o clasă specială pentru copiii cu nevoi speciale.

• Însă aceste date nu ne spun nimic despre intensitatea convingerilor învă ţă torilor sau
despre motivele pentru care ei au punctele respective de vedere.

• Este posibil ca cei cincisprezece învă ţă tori care preferă gruparea copiilor cu nevoi
speciale în altă clasă să dezaprobe doar o modalitate de integrare a lor în clasa
obişnuită , dar să fie de acord cu alte modalită ţi de integrare sau chiar să le prefere
izolă rii copiilor.

• Astfel, este foarte important să află m de ce aceşti învă ţă tori îşi pă strează poziţiile.

• Cercetarea calitativă este interesată în a ră spunde acestor “de ce?”.

• Ea merge astfel dincolo de rezultatele cantitative, nuanţându-le.

 • Asta nu înseamnă nici pe departe că datele cantitative nu sunt importante.

• Este foarte util de ştiut că cincisprezece din două zeci de învă ţă tori preferă crearea
unei clase speciale pentru copii cu probleme emoţionale. Însă această informaţie pur
şi simplu nu este suficientă .

• Mai exact, putem spune că atunci când informaţia cantitativă este completată ,
nuanţată cu date calitative, atunci aceasta devine mai clară şi mai semnificativă (după
McBride, R., Schostak, J., 2000).

• Aceasta nu este o “operaţiune” uşor de realizat şi mulţi cercetă tori, în special cei fă ră
experienţă , gă sesc de regulă că este foarte greu să treacă dincolo de datele
cantitative pe care le culeg, asemeni atletului care după ce câştigă cursa gă seşte
puterea să mai facă un tur “de onoare” al stadionului.

• Ceilalţi învă ţă tori considerau că este o decizie proastă şi nu o aplicau.

• Astfel, ipoteza iniţială a cercetă rii s-a modificat, consilierul fiind acum interesat să
înţeleagă care este politica de luare a deciziilor la nivelul conducerii şcolii şi cât de
mult se ţine cont de experienţa şi calificarea învă ţă torilor atunci când se iau decizii
legate de activitatea lor profesională .

• Cercetă torul “calitativ” este deci preocupat mai întâi de înţelegere şi abia apoi de
explicaţie.

La rândul ei, înţelegerea necesită ca el să aibă un contact direct cu realitatea socială , până la
punctul de a participa efectiv la ea.