PSIHOLOGIE MEDICALA Stres Termenul de stres = presiune, apisare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa. in limba romana, termenul de stres a fost preluat initial cu ortografia din limba englezi (stress) pentru ca mai apoi ortografia sa fie adaptaté, cu un singur “s” (stres) atunci cand au apérut derivatele adjectivale (stresant), substantivale (stresor) i verbale (a stresa), {n Anglia, in secolul al XVU-lea, stres insemna “stare de depresie in raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala gi, intr-un sens mai general, adversitatea viefii”. Dictionarul de psihologie defineste termenul de stres ca find ,,starea in care se gaseste un organism amenintat de dezechilibru sub actiunea unor ager mecanismele sale homeostatice sau conditii care pun in pericol Orice factor susceptibil de a distruge acest echilibru, fie el factor de origine fizicd, chimica, infectioasa sau psihologicd, este numit agent stresant”. Tremenul stres desemneaza atat agentul Stresor cat si reactia corpului la acesta, Dupa Selye, acest raspuns nespecificat este legat de mecanismele neuroendocrine, Numeroase observati stiintifice au ardtat c& socurile afective, cum at fi pierderea partenerului, provoacd alterarea, ba chiar prabusirea mecanismelor de apirare ale organismului impotriva bolilor si, in consecinta, cresterea riscului de a contracta afectiuni grave, inclusiv cancerul ( Sillamy, 2000), Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scépa Stresul poate genera un disconfort temporar si de asemenea poate induce consecinte pe termen lung, in timp ce prea mult stres poate altera starea de sindtate a unui individ cat si bundistarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravieuire. Stresul se poate concretiza in diminuarea normalitaii functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata intr-o stare de pericol si contribuie in accentuarea achizit Adaptarea con ituie conditia fundamental a supravie{uirii fiintelor vii in natura si societate. Atat in cazul omului, cét si al animalului reactiile adaptative sunt in covarsitoarea lor majoritate invajate, dobindite. Definirea stresului este ‘ingreunata de faptul cA aceasta notiune cunoaste numeroase accepfiuni, J.B. Stora le-a mentionat ~ stresul, in sensul stu activ, este o forta care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, caldura, frig), fie psihologic (necaz, tristete); ~ stresul este infeles ca rezultatul actiunii exercitate de un stresor, agent fizic si/sau psihologic si/sau social, asupra sinatatii unei persoane (consecingele biologice, mentale si psihice ale actiunii acestui agent asupra s&natatii persoanei -stresul este concomitent agentul stresor gi rezultatul acestei actiuni, in diversele sale lensiuni particulare; aceasta semnificatie este rejinuta in numeroase lucrari aparute dupa Hans Selye; stresul nu mai este Iuat in considerare ca reprezentand consecinfele somatice, ci ca aparare a functionarii psihicului fata de stimularile senzoriale si motrice. Selye introduce conceptul de stres propriu-zis in anii ‘SO, concept ce ocupa un loc important mai intai in medicina, apoi in psihiatrie in conceptia lui Selye, stresul nu este decit 0 reactie biologica si general’, adica “o stare care setraduce printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor modificirilor nespecifice, induse astfel itr-un sistem biologic”. El defineste stresul la inceput ca fiind 0 agresiune, apoi ca 0 reactie a subiectului la 0 agresiune, ultima reprezentand un stresor. Bazndu-se pe diverse lucrari, Jonas si Crocq propun urmatoarea definitie: “Stresul este o reactie fiziologica si psihologica de alarm, de mobilizare si de aparare a organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) fata de 0 agresiune, o ameninjare sau chiar — s-ar putea spune ~ fata de o situatie traita neobignuita” alt& definitie a stresului este cea propusd de Ph. Jeammet si colaboratorii sti: “Notiunea de stres, in acceptia ei cea mai largi, cuprinde orice agresiune asupra organismului, de origine externa sau intern, care intrerupe echilibrul homeostatic. Aceasta ac{iune poate fi fizick, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatura, zgomot) sau a agentilor traumatizanti, infectiogi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai inalte ale integrarii senzoriale si cognitive, perturbarea atingind in acest caz sistemul de relatie al subiectului cu mediul siu”. Termenul de stres are in general dou& acceptiuni: a) situatie, stimul, ce pune organismul intr-o stare de tensiune; b) insigi starea de tensiune deosebiti a organismului prin care acesta igi mobilizeaza toate resursele sale de apirare pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice. in cazul in care accentul este pus pe starea organismului, pe reactiile acestuia la agentii stresori, se au in vedere rspunsurile emofionale in exces. Aceste raspunsuri emofionale sunt exprimate vizibil in comportamentul individului, in limbaj, activitatea motorie, precum gi in devierea diferitelor constante psihologice sau fiziologice. Psihoterapiile Tehnicile de psihoterapie sunt multiple si cuprind psihoterapia de grup si pe cea individuala Psihoterapia este o forma de tratament care se realizeazA prin intermediul psihicului terapeutului, Ea const dintr-un ansamblu de tehnici psihologice diferite care vizeaza fie vindecarea simptomului, fie restructurarea personalitatii Comunicarea medical Functiile dialogului medical: procurarea de informa; clarificarea si deschiderea spre o relatie empaticd; colaborarea, Rogers indica trei caracteristici necesare pentru desfigurarea dialogului = prejuire pozitiva gi cAldura emotionala, - autenticitate si omenie, - verbalizarea starilor emotionale Relafia de comunicare este o relatie directii, repetati, intens afectiva in care asistentul medical trebuie si-I facit pe pacient increziitor gi sii se asigure ci-1 asculti.Psihologia actului medical Pacientul trebuie privit ca un individ valoros si trebuie respectat, Pacientul este intr-0 pozitie dezavanajata, influentat de suferinte fizice, morale, de fric& si nesiguranfa. Medici, asistentele sunt perceputi ca fiinfe puternice, cu puteri magice, plini de energie, avand la dispozitie multiple posibilitiqi. Li se atribuie calitati esentiale: © putere de intelegere, * cunostinte de psihologie © experienti de viata suficienta si o maturizare deplind a personalitatii in preajma lor pacientul are posibilitatea de a fi infeles, respectat si chiar iubit aga cum este, Relatia personal-pacient este aseminiitoare cu relatia parinti copii, reflectand modelul paternalist, desi legislatia actuala tinde s& il aducd in pozitia mai adecvata de partener. O importanta foarte mare o are primul contact cu personalul medical: o atitudine sovaielnic& il poate influenta negativ, iar una prea realist ii provoaci ostilitate, dacd nu este bine informat, el devine nesatisfacut, confuuz si necooperant. Stresul si boala Stresul poate fi intilnit ca sursk de boal si ca mod de raspuns al persoanei bolnave. Conform teoriei vulnerabilitate/ stres care pune accentul asupra primordialititii_ vulnerabilitat genetice sau castigate, stresul este implicat ca factor etiologic intr-un mod mai complicat, in cadrul unui mecanism cu doua faze, fie ca fragilizant, creator de predispozitie, fie ca declangator al bolii pe fondul unei vulnerabilititi preexistente. Orice boald odati manifestati reprezint’ un stres substantial, atat pentru purtitorul ei cat si pentru familia sa, generdnd o varietate de reac{ii Boala reprezinta un stres important, un eveniment neobisnuit, necunoscut, generator de confuzii, de pierderea controlului cognitiv si anxietate, plin de ameninfari: ea are un efect dezorganizator asupra existentei umane. Boala apare ca experient’ de privatiune, omul se simte deposedat de starea sa natural de sanatate; de frustrare, boala devine obstacol in libertatea personala si realizarea propriilor proiecte de viata; ‘© dureroa: i, nu numai in sensul fizic al cuvantului, ci si in cel psihic, acolo unde se resimt trairile neplacute, tristefea, angoasa, solitudinea, izolarea, incertitudinea, neputinja. Ea naste trdirea de victima, victimizarea. Boala si aspectul ei defectual, infirmitatea , sunt o realitate care genereazi senzatii, emotii, sentimente, ganduri(nevoia de a sti, de a intelege, de a gisi solutii de iesire, fantasme). Latura psihologicd a raspunsului fat& de boal variaz’ in raport cu gravitatea ei, cu pericolele implicate, cu personalitatea bolnavului, vulnerabilitatea sa si cu conditiile in care se giseste, taria grupului de sprijin 2