Această publicaţie reflectă strict opiniile autorilor,

Comisia Europeană nefiind responsabilă pentru nicio modalitate de folosire a

informaţiilor conținute.
 INVESTIGAREA FRAUDELOR INTRACOMUNITARE
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ................................................... 6
1.1 Descrierea proiectului INTRAFRAUD............................... 6
1.2 Context internaţional ........................................................ 7
1.3. Contributorii .................................................................. 14
1.3.1 Ministerul Public ..........................................................14
1.3.2 Inspectoratul General al Poliției Române .......................14
1.3.3 Direcția Generală Antifraudă Fiscală .............................17
1.3.4 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării
Banilor................................................................................................17
1.3.5 Academia de Studii Economice .....................................18
1.3.6 Academia de Poliție “Al. I. Cuza” .................................19
CAPITOLUL 2 – CONSIDERAȚII GENERALE .............................21
2.1 Legislație națională ......................................................... 21
2.1.1 Codul Fiscal al României ..............................................21
2.1.2 Legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea
evaziunii fiscale ..................................................................................21
2.1.3 Legea 656/2002 rep. pentru prevenirea şi sancţionarea
spălării banilor ....................................................................................22
2.2 Legislație comunitară...................................................... 23
2.3 Decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.............. 23
2.4 Instituții competente ....................................................... 26
2.4.1 Ministerul Public ..........................................................26
2.4.2 Inspectoratul General al Poliției Române .......................31
2.4.3 Direcția Generală Antifraudă Fiscală .............................35
 2.4.4 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării
Banilor................................................................................................38
2.4.5 EUROPOL (Oficiul European de Poliție) ......................43
2.5 Condițiile de livrare INCOTERMS ................................. 46
2.6 Profilul fraudatorului ...................................................... 65
CAPITOLUL 3 – FRAUDE INTRACOMUNITARE ........................74
3.1 Modalități de fraudă........................................................ 74
3.2 Sustragerea în totalitate de la plata obligațiilor datorate ... 75
3.2.1 Frauda Intracomunitară Tipică (MTIC)..........................75
3.2.2 Deducerea ilegală de TVA (facturarea încrucișată) ........78
3.2.3 Livrări intracomunitare fictive .......................................81
3.2.4 Frauda de tip cash & carry ............................................82
3.2.5 Operațiuni de import folosind procedura vamală 42.00 ..83
3.3 Sustragerea parțială de la plata obligațiilor datorate ......... 84
3.3.1 Achiziții intracomunitare subevaluate ............................84
3.3.2 Frauda la marjă .............................................................85
3.4 Rambursări ilegale de la bugetul general consolidat al
statului - Frauda Carusel .................................................................... 86
CAPITOLUL 4 - INVESTIGAȚIA ADMINISTRATIVĂ .................88
4.1 Detecție .......................................................................... 88
4.2 Prevenire ........................................................................ 89
4.2.1 Acordarea/retragerea codului de înregistrare în scopuri de
TVA ...................................................................................................89
4.2.2 Inactivarea societăților comerciale.................................89
4.2.3 Instituirea consemnelor vamale și de trafic control ........90
 4.3 Combatere ...................................................................... 90
CAPITOLUL 5 – INVESTIGAȚIA FINANCIARĂ ..........................92
CAPITOLUL 6 - INVESTIGAȚIA PENALĂ ................................. 104
6.1 Obținerea de date și informații inițiale ............................107
6.2 Dispunerea de activități specifice de supraveghere operativă
.........................................................................................................107
6.3 Ridicarea de obiecte și înscrisuri ....................................107

6.4 Efectuarea percheziției domiciliare și a celei informatice.

.........................................................................................................108
6.5 Identificarea bunurilor ...................................................109
6.6 Supravegherea tehnică ...................................................109
6.7 Măsuri de supraveghere și metode speciale de cercetare .110
6.8 Obținerea de date privind situația financiară ...................111
6.9 Audierea suspecților și a inculpaților ..............................111
6.10 Dispunerea și efectuarea constatărilor tehnico-știintifice și
a expertizelor ....................................................................................111
6.11 Identificarea și audierea martorilor ...............................112
6.12 Comisia rogatorie internațională...................................113
CAPITOLUL 7 – PRACTICA JUDICIARĂ ................................... 115
7.1. Dosarul penal nr.115D/P/2014 - D.I.I.C.O.T. – Serviciul
Teritorial Oradea...............................................................................115
7.1.1 Mod de sesizare: ......................................................... 115
7.1.2. Situația de fapt reținută în cauză ................................. 115
7.1.3 Încadrarea juridică ...................................................... 119
7.1.4 Latura civilă a cauzei .................................................. 120
7.1.5 Măsurile preventive .................................................... 120
 7.1.6 Măsuri asiguratorii: ..................................................... 120
7.1.7 Soluții:........................................................................ 121
7.2 Dosar nr.1030/P/2014-Parchetul de pe lângă Tribunalul
București ..........................................................................................122
7.2.1 Mod de sesizare: ......................................................... 122
7.2.2 Situația de fapt reținută în cauză .................................. 122
7.2.3 Încadrarea juridică ...................................................... 125
7.2.4 Latura civilă................................................................ 131
7.2.5 Măsurile preventive .................................................... 131
7.2.6 Măsuri asiguratorii: ..................................................... 131
7.2.7 Soluții:........................................................................ 132
CAPITOLUL 8 – FRAUDA INTRACOMUNITARĂ DIN UNGARIA
................................................................................................................. 133
8.1 Istoricul investigației infracțiunilor fiscale din Ungaria ...133
8.2 Legislația ungară ...........................................................134
8.3 Tipurile tendințelor de fraudă fiscală și modurile de operare
din Ungaria .......................................................................................137
8.4 Care sunt cele mai populare bunuri în cazurile mtic din
Ungaria.............................................................................................144
8.5 Analiza de risc și managementul riscului sau: ce sprijin
poate fi oferit de sistemele și soluțiile avansate de management al
riscului? ............................................................................................145
8.6 Recomandări – cooperarea între Agențiile de aplicare a legii
și Autoritatea Fiscală.........................................................................150
8.7 Fenomenul MTIC – căutarea bunurilor – recuperarea
bunurilor ...........................................................................................150
8.8 Studiu de caz .................................................................154
 CAPITOLUL 9 - FRAUDELE INTRACOMUNITARE ÎN OLANDA
................................................................................................................. 158
9.1 FIOD.............................................................................158
9.2 Unitatea Centrală Antifrauda privind TVA (abordarea
olandeză împotriva fraudei MTIC) ....................................................159
9.3 Consultații tripartite .......................................................160
9.4 Infracțiunile și pedepsele maxime ...................................162
9.5 Măsuri specifice care pot fi luate în Olanda ....................163
9.5.1 Scrisori de avertizare................................................... 163
9.5.2 Confiscarea bunurilor obținute prin săvârșirea infracțiunii
......................................................................................................... 163
9.5.3 Cooperarea cu Unitatea de Informații Financiare (FIU) 164
9.5.4 Amenda administrativă aplicată de Administrația Fiscală
......................................................................................................... 164
9.6 Cazuri ........................................................................... 165
ANEXA 1 .........................................................................171
ANEXA 2 .........................................................................183
ANEXA 3 .........................................................................186
CAPITOLUL 10 - COOPERARE INTERNAȚIONALĂ ................ 190
10.1 Ministerul Public - Echipele Comune de Anchetă (JIT) 190
10.2 Inspectoratul General al Poliției Române - CCPI ..........193
10.3 Direcția Generală Antifraudă Fiscală ............................194
10.4 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării
Banilor .............................................................................................196
 CAPITOLUL 1 – INTRODUCE RE

1.1 Descrierea proiectului INTRAFRAUD

Proiectul „Întărirea capacităţii autorităţilor de aplicare a legii de a

combate fraudele intra-comunitare-INTRAFRAUD,coordonat de Inspectoratul
General al Poliţiei Române prin Direcţia de Investigare a Criminalităţii
Economice a fost finanţat prin Programul Comisiei Europene Prevenirea şi
Combaterea Infracţionalităţii – ISEC Framework Partners 2012.
Proiectul a fost dezvoltat în parteneriat cu autorităţi de aplicare a legii
şi universităţi de prestigiu din România şi din alte ţări, membre ale Uniunii
Europene : Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Oficiul
Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Direcţia Generală
Antifraudă Fiscală, Academia de Studii Economice – Bucureşti, Academia de
Poliţia Alexandru Ioan Cuza, Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul
Administraţiei pentru Taxe şi Vămi din Olanda (FIOD), Administraţia
Naţională a Taxelor şi a Vămilor din Ungaria şi a beneficiat de sprijinul
Europol.
Proiectul a fost confinanţat în proporţie de 89,97 % din bugetul COM
în valoare totală de 134.793,44 euro, contribuţia I.G.P.R. fiind de 15.026,56
euro (10,03 %).
Lansat la data de 01.06.2013 proiectul a avut drept obiectiv general
dezvoltarea capacităţii autorităţilor de aplicare a legii de a combate fraudele
intra-comunitare şi obiective specifice creşterea nivelului expertizei
autorităţilor de aplicare a legii în combaterea fraudelor intra-comunitare şi
respectiv creşterea nivelului cooperării inter-instituţionale între agenţiile de
aplicare a legii din România şi ţările membre partenere.
În cele cinci sesiuni de pregătire organizate au fost formaţi 204
experţi în detectarea şi investigarea fraudei intracomunitare dintre care:
 15 procurori
 48 inspectori antifraud
 15 experţi din cadrul O.N.P.C.S.B.
  4 profesori universitari
 102 ofiteri de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei de
Investigare a Criminalitatii Economice
 10 experți din cadrul partenerilor din Olanda
 10 experți din cadrul partenerilor din Ungaria

Seminariile s-au bucurat de participarea activă a tuturor cursanţilor,

au avut un caracter puternic interactiv, ocazionând numeroase dezbateri între
procurori, ofiţeri de poliţie judiciară şi inspectori antifraudă – principalii actori
în prevenierea, detectarea şi investigarea fraudei intracomunitare. A fost
apreciată formula de organizare a seminariilor, întrucât participanţii au avut
ocazia schimbului de experienţă şi de opinie între toate agenţiile de aplicare a
legii cu atribuţii în domeniu. Seminariile s-au bucurat şi de prezenta
partenerilor din Olanda şi Ungaria, putând astfel să cunoaştem modul de
organizare si de acţiune, dar şi atribuţiile agentiilor de aplicare a legii din
aceste ţări.
Ghidul de faţă este o chintesenţă a acestor dezbateri și reflectă modul
de manifestare a criminalităţii în domeniul achiziţiilor intracomunitare, modul
de acţiune pentru prevenirea şi combaterea acestui tip de fraudă, organizarea
şi atribuţiile autorităţilor de aplicare a legii competente, practică judiciară, dar
şi noţiuni teoretice care sunt necesare a fi cunoscute de către cei chemaţi să
aplice legea.

1.2 Context internaţional

Comerţul exterior a fost impus de procesul specializării internaţionale

a economiilor naţionale, „determinat de o serie de factori, cum sunt: condiţiile
naturale fizico-geografice, mărimea teritoriului şi a populaţiei fiecărei ţări,
nivelul tehnic şi gradul de diversificare a aparatului productiv din fiecare ţară,
tradiţiile economice, aproprierea geografică a statelor şi stabilirea unor
raporturi de complementaritate economică dinamică între ele, precum şi de o
serie de factori extraeconomici (dominaţia colonială, relaţiile de producţie,
războaiele etc.)” (Sută, Miron, Sută-Selejan). Adâncirea diviziunii
internaţionale a muncii a condus şi la o accentuare a interdependenţelor
economice dintre state, contribuind şi la diversificarea formelor de manifestare
ale comerţului internaţional. În practică, entităţile se implică în afaceri
internaționale prin operaţiuni de import-export, tranzacţiile comerciale
constituind de cele mai multe ori forma exclusivă de internaţionalizare, mai
ales în cazul firmelor mici şi mijlocii. Dacă le privim din perspectiva aderării
României la Uniunea Europeană, putem afirma că, tranzacţiile de comerţ
exterior s-au delimitat, în raport de graniţele vamale, începând cu 1 ianuarie
2007, în tranzacţii intracomunitare şi tranzacţii internaţionale. În acest context,
modalitatea de derulare a respectivelor operaţiuni este influenţată atât de
trăsături economico-financiare comune ambelor categorii de tranzacţii, care se
referă la caracterul economic al activităţii, diversitatea şi specificitatea
activităţii de comerţ exterior, transportul mărfurilor, caracterul complex şi
reglementarea tranzacţiilor comerciale intracomunitare şi internaţionale, cât şi
de particularităţi specifice fiecărei categorii de tranzacţie.
Specificitatea comerţului intracomunitar are la bază însăşi definiţia
acestuia care face referire la totalitatea schimburilor comerciale de bunuri
şi/sau servicii derulate între entităţi care aparţin statelor membre ale Uniunii
Europene. Pornind de la acest considerent şi având în vedere faptul că
noţiunea de tranzacţii intracomunitare a apărut odată cu aderarea ţării noastre
la spaţiul comunitar, rezultă că trăsăturile specifice comerţului intracomunitar
sunt determinate de mediul în care entităţile implicate în aceste tranzacţii
acţionează pe pieţele Uniunii Europene. Privind din această perspectivă,
putem spune că principala trăsătură a comerţului intracomunitar are legătură
cu desfiinţarea barierelor vamale între statele membre, desfiinţare care a
condus la eliminarea controlului vamal al mişcării bunurilor în interiorul
spaţiului comunitar.
Astfel, în relaţiile comerciale dintre statele membre au dispărut
noţiunile care făceau referire la import şi export, acestea fiind înlocuite de
terminologii noi precum achiziţia intracomunitară, care se substituie denumirii
de import şi livrarea intracomunitară, care a înlocuit noţiunea de export, ca
părţi componente ale comerţului intracomunitar.
Ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, România a devenit parte
a Pieţei Unice, iar ca efect al dispariţiei frontierelor vamale între ţările
comunitare au fost eliminate declaraţiile vamale pentru tranzacţiile
intracomunitare, situaţii care erau utilizate în vederea realizării statisticilor
referitoare la comerţul intracomunitar. Însă, pentru a înlocui această sursă de
date, în Uniunea Europeană a fost creat şi dezvoltat un sistem statistic pentru
colectarea informaţiilor direct de la firmele care aparţin spaţiului comunitar şi
realizează activităţi de comerţ cu entităţi din statele membre ale Uniunii
Europene, sistem denumit „Intrastat” şi care are la bază regulamente care se
aplică în toate ţările comunitare. Totodată, deşi barierele vamale au fost
desfiinţate, controlul mişcării bunurilor în spaţiul comunitar se realizează prin
intermediul sistemului electronic VIES (VAT International Exchange
Systhem), care permite statelor membre schimbul de informaţii şi controale
multilaterale în scopul evitării fraudei fiscale în domeniul taxei pe valoarea
adăugată.
De altfel, obligativitatea schimbului de informații este o unealtă
esențială în lupta împotriva încălcării legislației fiscale, în contextul
globalizării si dezvoltării societăților multinaționale. Conform Modelului
convenției de schimb de informații fiscale (TIEAS - Tax Information
Exchange Agreements) elaborat de către OCDE, în ideea promovării
cooperării internaționale în materie fiscală, administrațiile financiare si
autoritățile centrale din statele semnatare sunt obligate și în același timp au
dreptul de a face schimb de informații financiare, cu scopul de a determina
valoarea contribuțiilor rezidenților și de a combate evaziunea fiscală. În
același timp, am arătat deja și arătăm în continuare că dreptul comunitar
prevede demult introducerea în fiecare stat membru a două sisteme de schimb
de informații: VIES - VAT Information Exchange System (validarea
numărului de înregistrare pentru TVA) si SEED - System for Exchange of
Excise Data (sistemul de schimb al informațiilor privind accizele), sisteme pe
care si România le-a implementat. VIES asigură schimbul de informații cu
statele membre ale Uniunii Europene privind taxa pe valoare adăugată. Se
creează o bază de date online, pentru determinarea contribuției statelor
membre la bugetul comunitar, care îi include pe toți plătitorii de TVA din
statele membre. Colectarea TVA-ului este astfel mult mai transparentă, pentru
că se asigură monitorizarea electronică a încasării acestuia. În funcție de
valoarea TVA-ului dintr-o țară se stabilește contribuția acelei țări la bugetul
UE. SEED asigură schimbul de informații privind accizele si creează o bază
de date coerentă despre toți antrepozitarii autorizați, adică despre orice agent
economic autorizat să desfăsoare activități de producție, transformare, deținere
și expediere de marfă. Prin SEED se poate urmări exact traseul mărfurilor
accizabile, și de asemenea, se asigură plata accizelor în țara care a produs
marfa, și nu în cea unde este exportată. Se apreciază în acest sens că într-o
lume globalizată, unde evazionistii si cei care fraudează profită de diferitele
limite ale administrațiilor fiscale, cooperarea eficientă și asistență reciprocă
dintre autoritățile fiscale este esențială pentru combaterea fraudei fiscale.
Îmbunătățirea transparenței, pe baza unor mecanisme rapide și simple de
schimb al informațiilor este considerată crucială.
Aderarea României la Uniunea Europeană a impus armonizarea
legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară, modificări semnificative
producându-se, printre altele, în domeniul fiscal, cu implicaţie majoră asupra
al tranzacţiilor comerciale intracomunitare. La prima vedere însă, noile
proceduri au un impact pozitiv asupra dezvoltării comerţului intracomunitar
datorită simplificării tranzacţiilor cu bunuri, prin eliminarea formalităţilor
vamale şi implicit a taxelor vamale şi a comisioanelor plătite agenţilor vamali,
prin fluidizarea fluxurilor logistice, precum şi ca urmare a eliminării costurilor
legate de fluxurile de numerar întrucât taxa pe valoarea adăugată nu mai
trebuie achitată în vamă. Cu toate acestea, există costuri generate de noua
legislaţie legate de implementarea unitară a acesteia, în principal costuri care
se referă la cheltuieli efectuate cu schimbarea sistemului contabil şi informativ,
schimbări necesare în vederea completării declaraţiilor impuse de noile
prevederi legislative referitoare la taxele indirecte, cheltuieli implicate de
ţinerea unor evidenţe complete, corecte şi precise a tuturor operaţiunilor
efectuate în desfăşurarea activităţii de comerţ intracomunitar, dar şi costuri
generate de adoptarea rapidă la noile reglementări, concretizate în creşterea
cheltuielilor cu serviciile de evidenţă contabilă şi fiscală sau pentru pregătirea
personalului.
Frauda și evaziunea fiscală limitează capacitatea statelor membre de
a colecta venituri și de a-și pune în aplicare politica economică. Conform
estimărilor, zeci de miliarde de euro, reprezentând adesea sume nedeclarate și
neimpozitate, se află în continuare în jurisdicții offshore, reducând veniturile
fiscale naționale. Punerea în aplicare a unor acțiuni decisive care să aibă drept
obiectiv reducerea la minimum a fraudei și a evaziunii fiscale ar putea genera
venituri suplimentare în valoare de miliarde de euro pentru bugetele publice
din întreaga Europă. Frauda și evaziunea fiscală constituie, de asemenea, o
provocare în materie de corectitudine și echitate. Corectitudinea este o
condiție esențială pentru ca reformele economice necesare să fie acceptabile
din punct de vedere social și politic. Sarcina fiscală ar trebui să fie distribuită
mai uniform, prin asigurarea faptului că toată lumea, indiferent dacă este
vorba de lucrători mai puțin calificați, de întreprinderi multinaționale care
beneficiază de piața unică sau de persoane înstărite cu economii în jurisdicții
offshore, contribuie la finanțele publice prin plata unei contribuții echitabile.
Corectitudinea și echitatea înseamnă, de asemenea, crearea unor sisteme de
impozitare mai bune și mai juste.
Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale necesită acțiuni la nivel
național, la nivelul Uniunii și la nivel mondial. Procesul de integrare
europeană a dus la o integrare mai strânsă a economiilor tuturor statelor
membre, înregistrându-se volume ridicate ale tranzacțiilor transfrontaliere,
precum și diminuarea costurilor și a riscurilor aferente acestor tranzacții.
Procesul a generat avantaje enorme pentru cetățenii și întreprinderile europene,
însă, în schimb, a creat provocări suplimentare pentru administrațiile fiscale
naționale în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații. Experiența
a arătat că statele membre pot face față în mod eficace acestor provocări
numai dacă acționează împreună, pe baza unui cadru convenit la nivelul UE.
Soluțiile exclusiv unilaterale nu vor funcționa. În cadrul unei piețe unice, într-
o economie globalizată, neconcordanțele și lacunele din legislațiile naționale
sunt prea ușor valorificate de cei care caută să se sustragă de la plata
obligațiilor fiscale.
UE are de mult timp o politică solidă privind buna guvernanță în
domeniul fiscal. Principiile care stau la baza sistemului UE sunt transparența,
schimbul automat de informații și concurența fiscală loială. După cum am
arătat mai înainte, UE poate valorifica experiența acumulată de-a lungul mai
multor ani prin schimbul automat de informații, care reprezintă din 2005
standardul UE pentru veniturile din economii.
 La nivel comunitar, a fost elaborat un set cuprinzător de instrumente
pentru a îmbunătăți capacitatea statelor membre de a combate frauda și
evaziunea fiscală. Acest set cuprinde legislația UE (privind îmbunătățirea
transparenței, schimbul de informații și cooperarea administrativă), acțiuni
coordonate recomandate statelor membre (de exemplu, cele care vizează
planificarea fiscală agresivă și paradisurile fiscale) și recomandările specifice
fiecărei țări referitoare la intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale, ca
parte a semestrului european al guvernanței economice. De exemplu, prin
intermediul programului Fiscalis 2020, UE va acorda și sprijin financiar
pentru cooperarea între autoritățile fiscale naționale.
Sistemul UE se bazează pe principiul schimbului automat de
informații. În această privință, UE este lider mondial. Schimbul automat de
informații între statele membre a fost conceput încă din 2003 și a fost pus în
aplicare în 2005, prin Directiva privind impozitarea veniturilor din economii.
Datorită acestei directive, statele membre fac schimb de informații privind
veniturile din economii ale contribuabililor nerezidenți, valoarea acestora
ridicându-se la 20 de miliarde EUR. În plus, Directiva privind cooperarea
administrativă, care a intrat în vigoare în luna ianuarie a anului curent, prevede
schimbul automat de informații privind o gamă largă de venituri. Recent,
Statele Unite au introdus, de asemenea, acest principiu în acordurile privind
conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (Foreign Account
Tax Compliance Act - FATCA). Conlucrarea în cadrul sistemului instituit la
nivelul UE permite statelor membre să reducă la minimum sarcinile
suplimentare pentru administrațiile fiscale și instituțiile financiare și să asigure
o aplicare rapidă și coerentă în întreaga UE. Comisia Europeană a dezvoltat,
de asemenea, formate electronice pentru schimbul de informații și canale
securizate de comunicare. Schimbul de informații este posibil doar cu sprijin
informatic specializat. Comisia a dezvoltat deja formate informatizate standard
pentru schimbul automat de informații și canale pentru schimbul de informații
în temeiul Directivei privind impozitarea veniturilor din economii. Acestea vor
trebui să fie actualizate în permanență și extinse pentru a include alte tipuri de
venit, în conformitate cu Directiva privind cooperarea administrativă. În plus,
la începutul anului 2014, Comisia Europeană a prezentat un plan de acțiune
specific care stabilește acțiuni-cheie menite să ajute statele membre în lupta
lor împotriva fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul impozitării directe și
indirecte. S-au luat deja mai multe măsuri importante, iar statele membre ar
trebui să utilizeze mai bine instrumentele disponibile. În prezent este prioritar
ca statele membre să aducă îmbunătățirile necesare sistemelor lor naționale,
precum și să utilizeze pe deplin setul european de instrumente și să pună în
aplicare în mod temeinic și coordonat măsurile convenite.
Se apreciază că Uniunea Europeană trebuie să își asume un rol de
lider în promovarea bunei guvernanțe fiscale și, în special, a schimbului
automat de informații la nivel mondial. În acest context, Comisia Europeană
conduce eforturile internaționale de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale.
Bazându-se pe mecanismele UE, o poziție puternică și coordonată a Uniunii
Europene în cadrul G8, G20 și OCDE poate contribui la garantarea
transformării schimbului automat de informații în noul standard mondial în
materie.
Astfel, la nivel comunitar se apreciază că:
 U.E. trebuie să continue să sprijine țările în curs de dezvoltare
care s-au angajat să respecte principiile de bună guvernanță
fiscală pentru a forma administrații fiscale solide, cooperând
cu acestea și furnizându-le asistență tehnică;
 UE ar trebui să își coordoneze poziția în cadrul discuțiilor G20
în legătură cu erodarea bazei de impozitare și transferul
profitului, în conformitate cu indicațiile oferite în concluziile
Consiliului European și pe baza evoluțiilor în cadrul UE în
ceea ce privește abordarea problemei paradisurilor fiscale și a
planificării fiscale agresive;
 Schimbul automat de informații ar trebui să devină noul
standard internațional. UE ar trebui să ajungă la o poziție
ambițioasă și coordonată pentru ca schimbul automat de
informații să devină un standard mondial în materie de
impozitare internațională. În special, UE ar trebui să transmită
un mesaj unitar în cadrul G8, G20 și OCDE, astfel încât să se
asigure un angajament ferm pentru dezvoltarea de noi
reglementări internaționale care să ia în considerare
 mecanismele actuale de la nivelul UE pentru schimbul
automat de informații.
Statele Membre al spațiului comunitar au agreat asupra faptului că
Uniunea Europeană ar trebui să își asume un rol de lider pe scena
internațională pentru a promova principiile bunei guvernanțe în domeniul
fiscal și, în special, principiul schimbului automat de informații și al
concurenței fiscale echitabile.

1.3 Contributorii

1.3.1 Ministerul Public

Pîrlog Gigel - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casaţie şi Justiţie – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.
Este absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti, promoţia 1992, având
o experienţă de peste 20 ani în investigarea infracţiunilor economice, între care
se numără şi cele care privesc fraudele intracomunitare.

1.3.2 Inspect oratul General al Poliției Române

Constantin Preoteasa – managerul proiectului, comisar şef în cadrul

Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice a Inspectoratului General
al Politiei Române, este şeful Serviciului de investigare a criminalităţii la
regimul fondurilor publice şi a corupţiei.
Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti,
Promoţia 1995 și alstudiilor postuniversitare - Managementul strategic al
afacerilor interne din cadrul Colegiului Naţional de Afaceri Interne din
Academia de Poliţie „A.I. Cuza”, studii academice postuniversitare,
Administraţie publică şi management public - Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative.
Trainer în cadrul Proiectului combaterea fraudei în achiziţii publice,
„O abordare operaţională”, organizat de Freedom House România finanţat cu
sprijinul Comisiei Europene în perioada 2012 – 2015.
 Acesta a participat la numeroase cursuri de pregătire în România și
străinătate:
 US Department of Justice, Federal Bureau of Investigation -Public
Corruption Training Seminar
 UN Anti-Corruption Project in Romania – The Judiciary, the State
Institutions and the Civil Society fighting corruption Seminar
 US Department of Justice – Southern Police Institute, University of
Louisville Public Accountability and Police Internal Affairs Seminar
 US Department of Treasury – Federal Law Enforcement Training
Center International Banking and Money Laundering Training
Program
 Organizator al cursului de perfecţionare a ofiţerilor de poliţie din
România, iniţiat de Departamentul de Stat al SUA, prin Ambasada
SUA la Bucureşti, în colaborare cu Universitatea din Louisville,
Kentucky (Bucureşti, 1996)
 Participant la Simpozionul Dezvoltarea capacităţii instituţionale de
luptă împotriva corupţiei în România (Paris, 1999)
 Participant la Seminarul Lupta împotriva corupţiei, organizat de
Biroul TAIEX al Comisiei Europene (Bruxelles, 2002)
Nicolae Marian Bucur este seful serviciului de investigarea
evaziunii fiscale şi spălării banilor din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române - Direcția de Investigare a Criminalității Economice având o
experiență de 15 ani în investigarea infracțiunilor de natură economico-
financiară.
Licentiat în Stiinte Juridice si Administrative - Universitatea din
Craiova, sesiunea 1999 şi absolvent al cursurilor postuniversitare de
specializare -ştiinte penaleşi de master - investigarea fraudelor, organizate de
Academia de Politie ,,A.I. Cuza,, din Bucureşti, acesta a urmat cursuri de
specializare organizate de instituții de prestigiu ( CEPOL, ILEA – FBI şi
IRS,Comisaria General de Policia Judicial- Madrid, BNR).
De asemenea, a participat pentru instruire în proiectele: ,,Creşterea
capacităţii de investigare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie ,,prin susţinerea
tematicii ,,Descoperirea şi probarea mecanismelor frauduloase folosite pe
piaţa asigurărilor şi în domeniul spălarii banilor,, împreună cu specialişti şi
experţi britanici şi ,, DEZVOLTAREA DE INVESTIGATORI
FINANCIARI PROFESIONIŞTI ÎN ROMANIA ,, DEZVOLTAT DE
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI
JUSTIŢIE ŞI EXPERŢI FINANCIARI GERMANE ŞI ÎN CALITATE
DE SPECIALIST a susţinut prelegeri cursanţilor de investigare a fraudelor
din cadrul Academiei de Politie Alexandru Ioan Cuza - Bucureşti.
Stancu Petruț este ofițer specialist al Direcției de Investigare a
Criminalității Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliției
Române, având o experiență de peste 17 ani în investigarea infracțiunilor de
evaziune fiscală, intracomunitare și spălare a banilor.
Absolvent al Academiei de Poliție Al. I. Cuza din București,
promoția 1998, al cursurilor postuniversitare și de master acesta a urmat
numeroase cursuri de specializare organizate de instituții de prestigiu
(EUROPOL, CEPOL, Guardia di Finanza, Guardia Civil).
Acesta este ofițerul de contact al României la EUROPOL, la Punctul
Focal SMOKE și la proiectul EMPACT MTIC.
Dan Baicu este ofițer specialist al Direcției de Investigare a
Criminalității Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliției
Române, având o experiență de peste 12 ani în investigarea infracțiunilor de
evaziune fiscală, fraude vamale, intracomunitare și spălare a banilor.
Absolvent al Academiei de Poliție Al. I. Cuza din București,
promoția 2003, al cursurilor postuniversitare și de master, acesta a urmat
numeroase cursuri de specializare organizate de instituții de prestigiu
(EUROPOL, CEPOL, Universitatea din Strasbourg, Guardia di Finanza). De
asemenea, a fost invitat, în calitate de lector, la sesiuni de instruire organizate
de CEPOL, susținând prezentări care au abordat temele fraudelor
intracomunitare și a contrabandei cu țigarete.
Acesta este ofițerul de contact al României la EUROPOL, la Punctul
Focal SMOKE și la proiectul EMPACT Excise.
 1.3.3 Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Lucian Moraru este șeful Direcției Investigații Fiscale din cadrul

DGAF, licențiat al Academiei de Studii Economice (anul absolvirii - 1997), cu
o experiențã de peste 15 ani în investigarea fraudelor fiscale.
Coordoneazã cooperarea externã a DGAF în domeniul prevenirii și
combaterii fraudelor de TVA, având calitatea de oficial de legãturã
EUROFISC, calitate în care a participat la numeroase stagii de pregãtire și
întruniri de lucru organizate în scopul îmbunãtãțirii metodelor și
instrumentelor de stopare a unor astfel de fraude, precum și pentru
instrumentarea unor cazuri semnificative în acest domeniu.

1.3.4 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a

Spălării Banilor

Steluţa Claudia Oncică: studii universitare economice (A.S.E. -

Licenţiată in ştiinţe economice, Facultatea de Management – data absolvirii
1998) şi juridice (Licenţiată în Drept, Universitatea Bucureşti – Facultatea de
Drept, data absolvirii 2007).
Activitate profesională curentă: Director în cadrul Oficiului Naţional
de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor cu o experienţă la nivelul Unităţii
de Informaţii Financiare a României de 10 ani, exercitând atribuţii în zona de
cooperare interinsituţională şi relaţii internaţionale. Manager de programe
internaţionale - SPO (din anul 2008), purtătorul de cuvânt al Oficiului (din
anul 2012) şi responsabil pentru implementarea Strategiei Naţionale
Anticoropţie la nivelul FIU România.
Experienţa profesională: peste 15 ani de activitate în administraţia
publică centrală, activând totodată ca membru în cadrul Comitetului de
Supraveghere la nivelul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc ( aprilie
2013 –prezent ) şi 3 ani de activitate ca manager la nivelul unor companii
naţionale şi internaţionale.
Cea mai recentă specializare: absovent al cursului “Tehnici de
investigare a infracțiunilor financiare” (Budapesta 2013), Academia
Internațională de Poliție (ILEA) cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale
Americii la Bucureşti.
Ionela Laura Cojocaru-Galer: studii universitare economice
(Universitatea Spiru Haret – Licenţiată în ştiinţe economice, Facultatea de
Management Financiar Contabil – data absolvirii 2006).
Activitate profesională curentă: Analist financiar în cadrul Oficiului
Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor –Serviciul Relaţii
Internaţionale, cu o experienţă la nivelul Unităţii de Informaţii Financiare a
României de 16 ani, exercitând atribuţii în zona de relaţii internaţionale, în
special în schimbul de informaţii financiare cu alte Unităţi de Informaţii
Financiare.
Experienţa profesională: 16 ani în cadrul Oficiului Naţional de
Prevenire şi Combatere a Spălării, 1 an în cadrul unui bănci, şi un an în
desfăşurarea de activităţi comerciale.
Cea mai recentă specializare: utilizarea sistemul SIENA în cadrul
Europol, proiect finanţat de UE – FIU.NET.

1.3.5 Academia de Studii Economice

Dorel Mihai Paraschiv este Prorector - Relatii Internationale in

cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti. Are o bogata experienta
de cercetare in domenii precum relatii economice internaționale; dezvoltare
durabila; responsabilitate sociala; strategie. A lucrat in echipe de cercetare
internationale la Washington, Banca Mondiala, Wirtschafts Universitat Viena,
apoi in echipe nationale de cercetare in proiecte CNCSIS. Acestor experiente
li se alatura si o experienta teoretica, prin numeroasele burse de cercetare de
care a beneficiat, prin teza de doctorat si lucrarile publicate.
Ioan Popa este profesor universitar în cadrul Academiei de Studii
Economice București, Facultatea de Relații Economice Internaționale.
Absolvent al Facultății de Comerț Exterior din cadrul ASE și al Facultății de
Drept, Universitatea București, profesorul Ioan Popa este autorul a numeroase
cărți de specialitate, studii și articole din domeniul afacerilor internaționale.
A fost profesor invitatat la universități de prestigiu din străinătate (Universite
Paris-Sorbonne, Universite de Lille I, France), director în mai multe proiecte de
cercetare naționale și internaționale.
Mihaela Gabriela Belu este conferenţiar universitar doctor la
Catedra de Relaţii Economice Internaţionale, Academia de Studii Economice
Bucureşti. A obţinut diploma de master în domeniul marketingului la
UNIVERSITÉ DES SCIENCES ET TECHNOLOGIES - LILLE
(FRANŢA). Domeniile sale de interes sunt : Negociere comerciala
internaţională, Tehnica operaţiunilor de comerţ exterior, Marketing
internaţional, Logistică internaţională. Lucrări publicate (selecţie) : Operaţiuni
de comerţ exterior. Studii de caz. Aplicaţii, Editura ASE, Bucureşti, 2008
(autor) ; Sistemul vamal, Editura Economica, Bucureşti, 2003 (coautor).

1.3.6 Academia de Poliție “Al. I. Cuza”

Nicolae Ghinea-Conferenţiar universitar doctor, titularul

disciplinei „Investigarea fraudelor”,conducătorul cursului universitar de
master „Managementul investigării fraudelor”din cadrul Facultăţii de Poliţie,
în prezent directorul Departamentului de Afaceri Interne şi Management
Strategic din cadrul Colegiului Naţional de Afaceri Interne al Academiei de
Poliţie ,,A.I. Cuza”. A desfaşurat şi alte activităţi manageriale îndeplinind
funcţiile de prorector al Academiei de Poliţie şi director al Centrului pentru
Promovarea Drepturilor Omului din Ministerul Afacerilor Interne, a urmat
cursuri de perfecţionare atât în ţara cât şi în strainătate, a fost membru al
Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Cerificatelor
Universitare din cadrul Ministerului Educţiei şi Cercetării.Anterior carierei
academice, acesta şi-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției de Investigare
a Criminalității Economice, având o experiență de peste 12 ani în prevenirea și
combaterea spălării banilor.Are o bogată experienţă ştiinţifica în domeniul
investigării criminalităţii economico-financiare, concretizată în publicarea în
calitate de autor/coautor a unui număr mare de lucrări de specialitate, cursuri
universitare, articole publicate în reviste de specialitate şi conferinţe naţionale
şi internaţionale, a fost director în mai multe proiecte de cercetare naționale și
internaționale, este membru în Consiliul editorial şi redactor şef al
revistei ,,Studii de securitate publică “ indexată în mai multe baze de date
internaţionale ; membru în Consiliul științific al revistei ,,Internațional Journal
of Information Security and Cybercrime”, redactor al ,, Revistei de
investigare a criminalităţii”.

Petrică-Mihail Marcoci - Lector universitar doctor la disciplinele

Investigarea Fraudelor, Bazele Activităţii Informative, Investigarea
Criminalităţii Economico-Financiare, Metode şi Tehnici Operative,
Managementul Poliţiei, Contabilitate aplicată în investigarea fraudelor şi
Informaţii MAI.A absolvit în 2015 studiile postdoctorale în domeniul ordine
publică şi siguranţă naţională cu tema Optimizarea managementului cooperării
interinstituţionale în scopul prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale. Este
preşedintele Comisiei de etică a Academiei de Poliţie, secretarul programului
de masterat Managementul activităţilor informative şi formator de specialitate
în cadrul Baroului Ilfov în domeniul dreptului penal şi procesual penal. Este
membru în consiliul ştiinţific al mai multor reviste ştiinţifice de specialitate şi
autor al unor lucrări şi articole de specialitate.
 CAPITOLUL 2 – CONSIDERAȚII GENERALE

2.1 Legislație națională

Având în vedere că fraudele intracomunitare au ca principal scop

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) și utilizarea acestor
sume de bani în beneficiul propriu al persoanelor implicate în activitățile
ilicite, legislația națională relevantă în acest domeniu este cea care
reglementează regimul TVA în România și care incriminează evaziunea
fiscală și spălarea banilor.

2.1.1 Codul Fiscal al României

Codul Fiscal al României reglementează regimul Taxei pe valoarea

adăugată în România, cel al tranzacțiilor intracomunitare și al bunurilor
second hand. De asemenea, prevederile Codului Fiscal se completează cu
dispozițiile aferente din Codul de procedură fiscală și Normele Metodologice.

2.1.2 Legea 241/2005 privind prevenirea și combaterea

evaziunii fiscale

ART. 8
(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la
10 ani şi interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credinţă de către
contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat
obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri
de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat.
(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la
15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârşirii faptei
prevăzute la alin. (1).
(3) Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
 ART. 9
(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu
închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte
săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în
alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive;

2.1.3 Legea 656/2002 rep. pentru prevenirea şi sancţionarea

spălării banilor

Actul normativ incriminează spălarea banilor în cele trei alineate ale

art 29, oricare dintre acestea putând fi incidente în cazurile de fraude
intracomunitare investigate:
Astfel, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din
săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite
a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea
din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea
pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a
situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor
asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;
c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că
acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.
(3) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă
pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre
pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a)-c) din Codul
penal.
 (4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi
dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din
care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate.

2.2 Legislație comunitar ă

În materia fraudelor intracomunitare, principalul act normativ din

legislaţia comunitară, care are aplicabilitate directă în domeniu este Directiva
2006/112/CE.
Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28
noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugata,
publicata în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 347 din
11 decembrie 2006, constituie republicarea Directivei a 6-a, respectiv a
Directivei 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 referitor la impozitul pe
cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugata: baza
unitara de stabilire. Prin republicare articolele din Directiva a 6-a s-au
renumerotat.
Prevederile directivei au fost transpuse în legislaţia naţională
începând cu data de 1 ianuarie 2008 când au intrat în vigoare prevederile
Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 106/2007 care modifica Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal şi în care referirile la articolele din Directiva a
6-a (77/388/CEE) au fost înlocuite cu referiri la Directiva 112/2006.

2.3 Decizii ale Cur ții de Justiție a Uniunii Europene

Deciziile CEJ au aplicabilitate imediată pe întreg teritoriul UE, fără a

fi necesară preluarea acestora în legislația națională.
În materia tranzacțiilor intracomunitare, acestea pot fi grupate în două
categorii importante:
a) decizii prin care poate fi contestat dreptul de deducere a TVA;
b) decizii prin care poate fi contestat dreptul de scutire a plății TVA,
aferent livrărilor intracomunitare,
 În condițiile în care ambele drepturi menționate pot determina dreptul
de rambursare a TVA.
Dintre deciziile CEJ prin care poate fi contestat dreptul de deducere a
TVA vom aborda numai decizia în cazul Kittel (cauzele conexate C-439/04 și
C-440/04), care, în esență, prevede la punctul 61 următoarele: ”în cazul în care
se constată că, având în vedere factori obiectivi, livrarea de bunuri este
efectuată către o persoană impozabilă care știa sau ar fi trebuit să știe că, prin
achiziția sa, participă la o tranzacție în legătură cu evaziunea frauduloasă a
taxei pe valoarea adăugată, revine în competența autorităților naționale să
refuze dreptul de deducere persoanei impozabile cumpărătoare”.
Astfel, pentru a putea fi contestat acest drept, trebuie demonstrat, prin
argumente obiective, faptul că a avut loc o evaziune frauduloasă a TVA, că
tranzacția în cauză are legătură cu frauda respectivă și că entitatea aflată în
poziția de cumpărător știa sau ar fi trebuit să știe că participă la această fraudă,
prin achiziția respectivă.
În privința deciziilor ce pot susține contestarea dreptului de scutire a
plății TVA, aferent livrărilor intracomunitare este de menționat decizia CEJ în
cazul Mecsek-Gabona (C-273/11) în care se prevede că ”articolul 138
alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006
privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost
modificată prin Directiva 2010/88/UE a Consiliului din 7 decembrie 2010,
trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în împrejurări precum cele în
discuție în acțiunea principală, vânzătorului să i se refuze dreptul de a
beneficia de scutirea unei livrări intracomunitare, cu condiția să se dovedească,
în lumina unor elemente obiective, că acesta din urmă nu și-a îndeplinit
obligațiile care îi reveneau în materie de probă sau că știa ori ar fi trebuit să
știe că operațiunea pe care a efectuat-o făcea parte dintr-o fraudă comisă de
persoana care a achiziționat bunurile și că nu a luat toate măsurile rezonabile
care îi stăteau în putere pentru a evita propria participare la această fraudă.
Astfel, pentru a putea fi contestat acest drept, trebuie demonstrat, prin
argumente obiective, faptul că a avut loc o evaziune frauduloasă a TVA
săvârșită de cumpărător și că entitatea aflată în poziția de vânzător nu a luat
toate măsurile rezonabile care îi stăteau în putere pentru a evita propria
participare la această fraudă și că știa sau ar fi trebuit să știe că participă la
această fraudă, prin vânzarea respectivă.
O decizie de dată recentă, pronunțată de CEJ în decembrie 2014 în
cauzele conexate C-131/13, C-163/13 și C-164/13, cunoscută sub numele
Italmoda, clarifică și centralizează interpretările din deciziile anterioare, atât în
ceea ce privește achizițiile, cât și livrările:
”A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind
armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de
afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de
evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din
10 aprilie 1995, trebuie interpretată în sensul că autorităților și instanțelor
naționale le revine obligația de a opune unei persoane impozabile, în cadrul
unei livrări intracomunitare, un refuz al beneficiului drepturilor de deducere,
de scutire sau de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, chiar și în lipsa unor
dispoziții ale dreptului național care să prevadă un astfel de refuz, dacă se
dovedește, având în vedere elemente obiective, că această persoană
impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin operațiunea invocată ca temei
pentru dreptul în cauză, participa la o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată
săvârșită în cadrul unui lanț de livrare.
A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva
95/7, trebuie interpretată în sensul că unei persoane impozabile care știa sau ar
fi trebuit să știe că, prin operațiunea invocată ca temei pentru drepturi de
deducere, de scutire sau de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, participa
la o fraudă în materie de taxă pe valoarea adăugată săvârșită în cadrul unui lanț
de livrări i se poate refuza beneficiul acestor drepturi, în pofida faptului că
această fraudă a fost săvârșită într-un alt stat membru decât cel în care
beneficiul acestora a fost solicitat și că această persoană impozabilă a respectat,
în acest din urmă stat membru, condițiile de formă prevăzute de legislația
națională pentru a putea beneficia de drepturile menționate.
 2.4 Instituții competente

2.4.1 Ministerul Public

Rolul Ministerului Public și statutul procurorilor este consacrat

legislativ de Constituția României, în articolele 131 și 132, care prevăd:
Art. 131
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și
libertățile cetățenilor.
(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți
în parchete, în condițiile legii.
(3) Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc
și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în
condițiile legii.

Art. 132
(1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului
legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justiției.
(2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție
publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
În conformitate cu prevederile art.62 din Legea nr.304/2004 1 ,
Ministerul Public își exercită atribuțiile în temeiul legii și este condus de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ministerul Public exercită prin procurori atribuțiunile prevăzute de
art.63 din Legea nr.304/2004, dintre care enumerăm:
 efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile
prevăzute de lege;
 conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliției judiciare;
1
Privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare
  conduce și controlează activitatea altor organe de cercetare
penală;
 sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor
penale, potrivit legii;
 exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
 participă, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
 exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în
condițiile prevăzute de lege;
 studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea,
elaborează și prezintă ministrului justiției propuneri în vederea
eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației
în domeniu.
În conformitate cu dispozițiile Capitolului 2 din Legea nr.304/2004,
Ministerul Public este organizat astfel:

2.4.1.1 Parchetul de pe lângă Înalta Curtede Casațieși Justiție,

care este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, ajutat de un prim-adjunct și un adjunct.
Competența P.I.C.C.J. este reglementată prin art.63 cu referire la
art.40 din Codul de procedură penală, potrivit căruia efectuează urmărirea
penală în cazul infracțiunilor de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de
senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de
membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și
Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
În cazul existenței unor indicii sau suspiciuni în legătură cu săvârșirea
de infracțiuni având ca obiect fraude intracomunitare de către vreuna din
persoanele nominalizate, dacă legea nu prevede altfel, competența efectuării
urmăririi penale revine P.I.C.C.J.

2.4.1.2 Direcția Națională Anticorupție, condusă de un procuror

șef și doi adjuncți, este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului
Public și este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Competența D.N.A., astfel cum este stabilită prin dispozițiile art.13
din OUG nr.43/2002, privește în special infracțiunile prevăzute de Legea
nr.78/2000, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite de persoane
care au anumite calități 2 . Infracțiunile având ca obiect fraudele
intracomunitare pot atrage competența D.N.A. atunci când între acestea și cele
prevăzute de art.13 din O.U.G. nr.43/2002 există o legătură iar reunirea lor se
impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

2.4.1.3 D.I.I.C.O.T.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, este înființată ca structură cu personalitate juridică, specializată în
combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce
D.I.I.C.O.T. prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

2
deputați; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat
de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat
și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai
Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al
Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și
adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale;
consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de
Conturi a României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și
viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului
Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții
consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și
viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri
județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale
și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și
instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din
cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin
funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al
companiilor și societăților naționale, al băncilor și al societăților comerciale la care statul este
acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților
centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art.293 și 294 din Codul penal.
 Competența acestei instituții este prevăzută de 12 din Legea
nr.508/2004 și poate fi atrasă în cazul:
a) următoarelor infracțiuni, dacă săvârșirea lor a intrat în scopul
unui grup infracțional organizat, în sensul prevăzut la art.367 alin.(6) din
Codul penal:
- infracțiunile prevăzute de Legea nr.241/2005 pentru
prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare, dacă în cauză, indiferent de numărul
infracțiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială
mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro;
- infracțiunile prevăzute de Legea nr.86/2006 privind Codul
vamal al României, cu modificările și completările
ulterioare.
b) următoarelor infracțiuni, indiferent dacă acestea au fost
săvârșite sau nu în condițiile grupului infracțional organizat prevăzut de
art.367 alin.(6) din Codul penal:
- infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea
nr.656/2002, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut
obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor
date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism;
- infracțiunile care au legătură, potrivit art.43 din Codul de
procedura penală, cu cele date în competența D.I.I.C.O.T.

2.4.1.4 Parchetele de pe lângă Curțilede Apel, au competența

prevăzută de art.38 și art.39 din Codul de procedură penală.
Și acestea pot soluționa cauza având ca obiect fraude intracomunitare
dacă suspectul sau inculpatul are vreuna din calitățile prevăzute de art.38 și
art.39 din Codul de procedură penală, mai exact avocat notar public, executor
judecătoresc, controlorii financiari ai Curții de Conturi, auditori publici externi,
ș.a.
 2.4.1.6 Parchetele de pe lângă Tribunale, au competența
reglementată de art.36 și art.37 din Codul de procedură penală.
Soluționează infracțiunea de spălare a banilor și infracțiunile de
evaziune fiscală prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005, cu excepția celor
date în competența altor unități de parchet.

2.4.1.7 Parchetele de pe lângă Judecătorii efectuează ori supraveghează

urmărirea penale în cazul tuturor infracțiunilor cu excepția celor date în
competența altor instituții de parchet, conform datelor anterior prezentate.

*****

Potrivit art.288 C.proc.pen., organul de urmărire penală este sesizat

prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare
prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.
În cazul fraudelor intracomunitare, sesizarea se face de regulă prin actele
încheiate de organele de constatare prevăzute de lege, între care se numără Agenția
Națională de Administrare Fiscală, în unele cazuri ca urmare a sesizărilor din
oficiu, mai rar printr-un denunț depus de persoanele fizice sau juridice.
Sesizările se depun la instituțiile de parchet sau poliție cu mențiunea
că plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de
judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent. După
înregistrare, sesizările se repartizează procurorului în vederea efectuării
urmăririi penale, fie se trimit organului de cercetare penală competent.
În toate situațiile, cauzele penale se definitivează la nivelul unităților
de parchet cu următoarele soluții:
- clasarea cauzei, când procurorul nu exercită acțiunea penală ori,
după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile
prevăzute la art.16 alin.(1) din Codul de procedură penală;
- renunțarea la urmărirea penală, când nu există interes public în
urmărirea penală a inculpatului.
- întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței competente în
vederea efectuării cercetării judecătorești.
 2.4.2 Inspect oratul Generalal Poliției Române

Poliţia de investigare a criminalității economice reprezintă structura

specializată a Poliţiei Române care acţionează prin mijloace specifice de
muncă pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor de natură economico-
financiară şi a celorlalte fapte de încălcare a legii care afectează climatul
economic din România şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Obiectivul principal al structurilor de investigare a criminalității
economice îl reprezintă asigurarea climatului de legalitate mediului de
afaceri prin combaterea evaziunii fiscale, contrabandei, corupţiei,
contrafacerii de mărfuri, a infracţiunilor din domeniul achiziţiilor publice
precum şi prin protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene
Structurile de investigare a criminalității economice sunt parte
componentă a Poliţiei Judiciare şi au ca obiect esenţial de activitate
identificarea persoanelor care încalcă legislaţia şi cercetarea acestora cu
respectarea prevederilor procesual-penale, pe liniile de muncă din competenţă.
Poliţia de investigare a criminalității economice funcţionează la nivel
central şi teritorial, având următoarea structură organizatorică:
a) la Inspectoratul General al Poliţiei Române funcţionează Direcţia
de Investigare a Criminalității Economice, organizată în 6 servicii;
b) la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
funcţionează Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, la nivelul
Direcţiei Generale şi servicii corespondente în cadrul poliţiilor de sector, cu
dublă subordonare: pe linie de conducere şi asigurare logistică faţă de
conducerea unităţii de poliţie teritorială, iar sub aspectul muncii de specialitate
şi direcţiei de profil din Inspectoratul General al Poliţiei Române;
c) la inspectoratele judeţene de poliţie funcţionează serviciile de
investigare a criminalității economice, organizate pe linii, coordonate de
conducerea inspectoratelor judeţene de poliţie. Pe linie profesională sunt
subordonate şi serviciilor de profil din Direcţia de Investigare a Criminalității
Economice, care le acordă sprijin şi îndrumare prin poliţiştii specialişti din
structura acestora
 Principalele linii de muncă aflate în competența structurilor de
investigare a criminalității economice sunt:
 Evaziune fiscală şi fraude intracomunitare;
 Spălarea banilor;
 Fraude vamale şi la regimul produselor accizabile;
 Proprietate intelectuală;
 Criminalitate financiară;
 Corupţie, administraţie publică şi instituţii bugetare, conflicte
de interese;
 Achiziţii publice;
 Protecţia forţei de muncă;
 Agricultură, fond funciar şi industrie alimentară;
 Infrastructură rutieră, transporturi şi construcţii;
 Materiale reciclabile, protecţia mediului şi silvicultură.

Competenţele Poliţiei de Investigare a Criminalităţii Economice

I. Competenţă Generală în materie penală
Conform Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea
Poliţiei Române, Codului de procedură penală şi Legii nr. 364/2004 privind
organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, Poliţia de Investigare a
Criminalităţii Economice este organ de cercetare penală, parte componentă a
Poliţiei Judiciare ce îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului.
Structurile de investigare a criminalităţii economice au competenţă
generală în ceea ce priveşte constatarea şi cercetarea infracţiunilor economico-
financiare.
Astfel, conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 , Poliţia
Română are următoarele atribuţii principale:
 Realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei,
a criminalităţii economico-financiare, a celei
transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a
crimei organizate;
  Desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi pentru
constatarea faptelor penale şi efectuează cercetări în
legătură cu acestea.
Conform art. 57 alin. 1 NCPP, organele de cercetare penală ale
poliţiei judiciareefectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care
nu este dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetare penală speciale
sau procurorului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Conform art. 2 din Legea nr. 364/2004, Poliţia judiciară este
constituită din ofiţeri şi agenţi de poliţie, specializaţi în efectuarea
activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea
începerii urmăririi penale şi de cercetare penală.
II. Competenţă Generală în materie contravenţională
Structurile de investigare a criminalităţii economice au
competenţă generală în ceea ce priveşte constatarea contravenţiilor
privind regulile generale de comerţ, vânzarea, circulaţia şi transportul
produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice,
precum şi controlul funcţionării şi utilizării aparatelor de marcat
electronice fiscale.
Prin art. 15 alin 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor se stabileşte că ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor constată contravenţii privind: apărarea ordinii
publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ;
vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare,
ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin
lege sau prin hotărâre a Guvernului.
Dintre actele normative care prevăd contravenţii pentru care
competenţa de constatare aparţine poliţiştilor de investigare a criminalităţii
economice exemplificăm:
 Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva
unor activităţi comerciale ilicite;
 HG nr. 247/2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la
accesul, evidenţa şi protecţia turiştilor în structuri de primire
turistice;
  OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici
de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale;
 OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase,
aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România;
 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe;
 OUG 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare
a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din
cereale;
 Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor silvice;
 HG nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la
provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor
lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor
lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund.

III.Competenţă Specială conferită de anumite acte normative

Competenţă de constatare, cercetare şi conservare de probe în
cazul infracţiunilor ce privesc produse accizabile:
Astfel, conform art. 233 ind. 1 alin. 1 din Codul de procedură
fiscală, în situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la
pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art.
135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală
pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe.
Competenţa de constatare a infracţiunilor de evaziune fiscală:
Astfel, conform art. 2 lit. g, din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale prin organe competente se înţelege
organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau
vamale, potrivit legii, precum şi organele de cercetare penală ale poliţiei
judiciare.
 2.4.3 Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Direcția generală antifraudă fiscală – DGAF – a fost înființată în

cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) în data de 26 iunie
2013, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2013, aprobată prin
Legea nr. 144/2014.
Obiectivul prioritar al DGAF este combaterea fermă a evaziunii
fiscale și a fraudei fiscale și vamale. Activitatea de investigare a fraudelor și
destructurare a lanțurilor tranzacționale constituite pentru prejudicierea
bugetului statului este importantă atât din punct de vedere financiar, cât și
social, consolidând încrederea în siguranța și integritatea sistemului fiscal.
DGAF este coordonată de un vicepreședinte ANAF, cu rang de
subsecretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului.
În cadrul DGAF funcționează Direcția de combatere a fraudelor, iar
inspectorii acestei structuri sunt detașați în unitățile de Parchet și acordă suport
tehnic de specialitate procurorilor în instrumentarea infracțiunilor economico-
financiare.
DGAF a fost operaționalizată în luna decembrie 2013, după
finalizarea primei etape de recrutare, când au fost angajați 856 de inspectori
antifraudă fiscală, ulterior fiind organizate și alte concursuri de angajare.
Operaționalizarea efectivă a presupus parcurgerea unor etape
importante, parte a procesului amplu de reorganizare al ANAF: elaborarea și
aprobarea legislatiei secundare și a procedurilor interne privind activitatea de
control antifraudă, realizarea primelor pregătiri profesionale teoretice și
practice, asigurarea resurselor logistice necesare desfășurării activității
(amenajarea sediilor, conectarea la sistemele informatice, constituirea parcului
auto, realizarea tipizatelor, a însemnelor și dotărilor specifice activității de
control operativ).
La nivel național, DGAF își desfășoară activitatea prin structura
centrală și cele 8 structuri regionale, respectiv București, Suceava, Constanța,
Alexandria, Târgu Jiu, Deva, Oradea și Sibiu.
Structura organizatorică a DGAF pe direcții, servicii, birouri,
compartimente a fost aprobată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 1115/2013,
modificat ulterior prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3507/2013, iar
atribuțiile specifice ale acestora sunt stabilite prin Regulamentul de organizare
și funcționare aprobat prin OPANAF nr. 563/2014.
Conform reglementărilor legale invocate, la nivel central
funcționează un număr de 9 direcții, respectiv:
a) Direcția de combatere a fraudelor
b) Direcția coordonare cazuri speciale
c) Direcția de cooperare interinstituțională
d) Direcția operațiuni intracomunitare și TVA (cu atribuții de
control operativ)
e) Direcția operațiuni vamale, import-export și produse accizabile
(cu atribuții de control operativ)
f) Direcția control activități cu risc fiscal și intervenție rapidă (cu
atribuții de control operativ)
g) Direcția analiză de risc, selecție și programare
h) Direcția metodologii, proceduri antifraudă, sinteză și raportări
i) Direcția de investigații fiscale.
În funcție de experiența profesională, inspectorii antifraudă provin
atât din sectorul public (structurile MFP, ANAF și alte instituții), cât și din
mediul privat. Conducerea DGAF este asigurată de un inspector general
antifraudă, ajutat în activitatea sa de inspectori generali adjuncți antifraudă,
numiți prin decizie a prim-ministrului. Inspectorul general antifraudă și un
inspector general adjunct sunt procurori detașați din cadrul Ministerului
Public. .
În concordanță cu studiile de specialitate privind decalajul fiscal
realizate la nivelul ANAF și al altor entități naționale și internaționale de profil,
DGAF acordă o importanță deosebită identificării și instrumentării unor
fenomene de fraudă fiscală cu implicații negative semnificative asupra
bugetului general consolidat al statului.
În acest sens, activitatea DGAF se concentrează pe acțiuni de
investigare a unor lanțuri tranzacționale organizate în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale, urmare cărora sunt cuantificate prejudicii
semnificative, urmărindu-se și asigurarea recuperării acestora, identificarea
persoanelor implicate și a mijloacelor de probă. O contribuție semnificativă în
realizarea acestui demers este adusă de instrumentarea coordonată la nivel
național a cazurilor speciale și cooperarea interinstituțională permanentă cu
organele de urmărire penală.
DGAF și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
cooperează respectând competențele materiale specifice fiecăreia dintre cele
două structuri.
Pe de altă parte, la nivelul DGAF sunt derulate activități care vizează
cooperarea cu structurile de informații și organele urmărire penală, prin
organizarea și coordonarea unor acțiuni speciale privind prevenirea și
combaterea fraudelor fiscale, constituirea și operaționalizarea de echipe
operative mixte în vederea documentării fraudelor fiscale și schimbul de
informații în domenii de interes comun.
Activitatea DGAF include și activități de monitorizare, supraveghere
și control, orientate spre zone și domenii economice în care se manifestă
fenomene de evaziune fiscală, indisciplină financiară sau slabă conformare.
Astfel, se urmărește conștientizarea contribuabililor asupra prezenței și
vigilenței inspectorilor antifraudă aflați în misiune în zonele cu risc fiscal
ridicat și creșterea gradului de conformare fiscală.
În vederea asigurării caracterului inopinat și operativ al controalelor
destinate prevenirii și descoperirii oricăror acte și fapte din domeniul
economico-financiar, fiscal și vamal, s-a impus stabilirea unor condiții
concrete de programare și realizare ale acestora și asigurarea cunoașterii în
timp real a tuturor acțiunilor de control aflate în curs.
Toate controalele antifraudă efectuate de DGAF sunt incluse într-un
plan național de acțiune, elaborat lunar pe baza obiectivelor prioritare de
control și a rezultatelor analizei de risc. Instrumentarea fenomenelor de fraudă
fiscală se realizează inclusiv prin analiza datelor și informațiilor la care ANAF
are acces automat sau la cerere (evidența persoanelor, cadastru, evidența auto,
cazier judiciar, conturi bancare), valorificarea informațiilor obținute prin
cooperarea administrativă internațională, valorificarea datelor rezultate din
acțiunile de control ori a celor obținute prin monitorizarea permanentă a
transporturilor rutiere de mărfuri
 2.4.4 Oficiul Naționalde Prevenireși Combaterea Spălării
Banilor

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

(Oficiul/ONPCSB) activează ca unitate de informaţii financiare în cadrul
sistemului naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării
terorismului (SB/FT).
Potrivit standardelor aplicabile, unităţile de informaţii financiare sunt
agenţii guvernamentale specializate care acţionează ca interfaţă între sectorul
financiar şi non-financiar şi agenţiile de aplicare a legii. Ele au ca scop
identificarea activităţilor suspecte de spălare a banilor/finanţarea terorismului
care necesită a fi investigate.

Definiţia Unităţii de Informaţii Financiare

Unitatea de Informaţii Financiare activează ca o agenţie centrală
responsabilă cu primirea şi analizarea (a) rapoartelor de tranzacţii
suspecte şi (b) a altor informaţii relevante în legătură cu spălarea banilor,
infracţiuni predicat şi finanţarea terorismului, precum şi cu diseminarea
rezultatelor acestor analize.
Unitatea de Informaţii Financiare trebuie să aiba autoritatea de a
obţine informaţii suplimentare de la entităţile raportoare şi trebuie să
aibă acces în timp util la informaţiile financiare, administrative şi de
aplicare a legii, care îi sunt necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare
a funcţiilor sale.
* Recomandarea FATF nr. 29

Elementele cheie ale regimului de prevenire şi combatere a spălării

banilor şi a finanţării terorismului din România sunt incluse în prevederi
legislative speciale, în particular, în Legea nr. 656/2002, actualizată şi
completată de o serie de acte normative secundare, în Legea nr. 535/2004
pentru prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările ulterioare, aşa
cum a fost completată de Codul Penal şi de Codul de Procedură Penală, în
reglementări sectoriale, ordine şi decizii în domeniu emise de către autorităţile
de supraveghere.
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (FIU-ul
din România) este un FIU de tip administrativ, înfiinţat în 1999, o dată cu
adoptarea Legii nr. 21/1999. În 2002, Legea nr. 21/1999 a fost abrogată şi
înlocuită cu Legea nr. 656/2002 (Legea CSB/CFT), care a extins mandatul
FIU-ul pentru a cuprinde şi combaterea FT şi a lărgit cadrul de responsabilităţi
al FIU-ului în afara funcţiilor acestuia de bază.
Obiectul de activitate al Oficiului îl constituie prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Oficiului (Hotărârea Guvernului nr. 1599/2008)
stabileşte mai în detaliu funcţiile şi competenţele Oficiului. Pentru îndeplinirea
obiectului său de activitate, Oficiul are următoarele atribuţii:
 primeşte date şi informaţii de la entităţile raportoare şi
autorităţile de supraveghere prudenţială, referitoare la
operaţiuni şi tranzacţii efectuate în lei şi/sau valută;
 analizează şi prelucrează datele şi informaţiile primite
conform legii pentru a identifica existenţa indiciilor temeinice
de spălare a banilor sau finanţare a terorismului;
 solicită oricăror autorităţi şi instituţii publice, precum şi
oricărei persoane fizice şi juridice datele şi informaţiile pe
care acestea le deţin şi care sunt necesare în vederea
îndeplinirii obiectului său de activitate; aceste date şi
informaţii sunt prelucrate şi utilizate în cadrul Oficiului
conform dispozitiilor legale referitoare la prelucrarea datelor
cu caracter personal şi a celor referitoare la informaţii
clasificate;
 colaborează cu autorităţile şi institutiile publice, precum şi cu
persoanele fizice sau juridice care pot furniza date utile, în
vederea îndeplinirii obiectului său de activitate;
 poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu
instituţii străine care au funcţii asemănătoare şi care au
obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă
 asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi
combaterii spălării banilor sau al finanţării terorismului;
 emite, în condiţiile legii, decizii de suspendare a efectuării
tranzacţiilor asupra cărora există suspiciunea că ar avea drept
scop spălarea banilor şi/sau finanţarea terorismului;
 sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie în cazurile prevăzute de lege;
 sesizează de îndată Serviciul Român de Informaţii cu privire
la operaţiunile suspecte de finanţare a terorismului, dacă în
urma analizei şi prelucrării informaţiilor se constată indicii de
finanţare a unor astfel de acte;
 sesizează de îndată organul competent în cazul în care se
constată existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a altor
infracţiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanţare a
terorismului;
 întocmeşte şi actualizează liste cuprinzând persoane fizice şi
juridice suspecte de săvârşirea sau finanţarea terorismului,
care se transmit Ministerului Finanţelor Publice, conform
prevederilor legale în vigoare;
 se sesizeaza din oficiu, cand ia la cunostinta, pe orice cale,
despre o tranzacţie suspectă, în condiţiile legii;
 formulează propuneri Guvernului şi organelor administraţiei
publice centrale pentru adoptarea de măsuri în scopul
prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării
terorismului, avizează proiectele de acte normative care au
legătură cu domeniul său de activitate;
 organizează şi realizează instruirea de specialitate a
personalului propriu şi poate participa la programele speciale
de instruire ale altor instituţii;
 stabileşte forma şi conţinutul rapoartelor prevazute la art. 5
alin (1), (7) si (8) din lege, precum şi metodologia de lucru
privind raportările prevazute la art. 5 alin (7) si (8) din lege;
  elaboreaza propriile proceduri de lucru, prin direcţiile de
specialitate şi întocmeste raportul de activitate anual;
 elaborează, negociază şi încheie convenţii, protocoale,
înţelegeri cu instituţiile din ţară care au atribuţii în domeniu şi
cu instituţiile similare din străinătate, în condiţiile legii; poate
fi membru al organismelor internaţionale de specialitate şi
poate participa la activităţile acestora.

Misiunea Oficiului este de protejare a integrității, stabilității şi

reputației sistemului financiar precum şi de asigurare a securității cetățenilor
români prin coordonarea componentei de intelligence a sistemului naţional de
prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanțării terorismului.
Viziunea Oficiului este de a sprijini efortul autorităţilor de aplicare a
legii, a autorităţilor de control financiar-fiscal şi a autorităţilor de reglementare
şi supraveghere, prin crearea de noi resurse informaționale destinate
prevenirii şi detectării tuturor formelor de criminalitate economico-financiară
şi prin furnizarea de intelligence financiar de calitate.
Oficiul este condus de un Preşedinte, numit de Guvern din rândul
membrilor Plenului Oficiului. Preşedintele FIU-ului reprezintă Oficiul în
relaţia cu Parlamentul României, autorităţile judiciare şi administrative,
precum şi cu persoanele fizice şi juridice naţionale sau străine, inclusiv cu
organizaţiile şi organismele internaţionale.
Scopul Legii nr. 656/2002 republicată, cu modificările ulterioare,
menționat în art. 1 este de a institui măsuri de prevenire şi combatere a
spălării banilor, precum şi unele măsuri privind prevenirea şi combaterea
finanțării terorismului.
Din această perspectivă, actul normativ instituie în principal trei
categorii de măsuri:
 incriminatorii şi sancționatorii – definirea infracțiunii de
spălare de bani, împreună cu regimul sancționator aplicabil,
 instituționale – operaționalizarea O.N.P.C.S.B.,
 operaționale – definirea unui flux de procese dedicate
prevenirii şi combaterii spălării banilor, prin stabilirea unor
 atribuții/competente precise in sarcina entităților si/sau
autoritatilor publice cu atribuții in domeniu.
Deși nu exista un concept distinct folosit de Legea nr. 656/2002,
republicată, cu modificările ulterioare, ansamblul măsurilor operaționale
instituite se constituie într-un sistem operațional de prevenire şi
combatere a spălării banilor şi finanțării terorismului, cu următoarele
componente:
a) Componenta de RAPORTARE – are ca scop alimentarea
sistemului operațional cu informații de natura financiară din
sistemul financiar şi non-financiar:
i. Entitățile raportoare transmit către ONPCSB rapoarte de tranzacții
suspecte (RTS-uri)(art. 5(1), 6(1), 6(2) şi 6(3) din Legea nr. 656/2002),
rapoarte de tranzacții cu numerar (RTN-uri) (art. 5(8) din Legea nr.
656/2002), rapoarte de transferuri externe (art. 5(7) din Legea nr.
656/2002).
ii. Autoritatea Națională a Vămilor – transmite către ONPCSB
Informațiile deținute potrivit legii, în legătură cu declarațiile persoanelor fizice
privind numerarul în valută şi/sau în moneda națională, care este egal sau
depăşeşte limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 (art. 5(12)
teza 1 din Legea nr. 656/2002), precum şi toate informațiile legate de
suspiciunile de spălare de bani sau finanțare a terorismului, ce sunt identificate
în cursul activității specifice (art. 5(12) teza 2 din Legea nr. 656/2002),
iii. Autoritățile şi structurile prevăzute la art. 24 alin. 1 lit. (a)-(c) din
Legea nr. 656/2002 transmit către O.N.P.C.S.B. informații privind suspiciuni
de spălare a banilor, de finanțare a terorismului sau privind alte încălcări ale
dispozițiilor Legii nr. 656/2002 (art. 24(2) din Legea nr. 656/2002).
b) Componenta de ANALIZĂ – are ca scop filtrarea
informațiilor transmise de entitățile raportoare şi
diseminarea celor relevante către PICCJ, SRI sau alte organe
competente:
i. O.N.P.C.S.B. efectuează analiza tranzacțiilor suspecte: (a) la
sesizarea oricăreia dintre persoanele prevăzute al art. 10 din Lege, sau (b) din
oficiu, când ia cunoștința pe orice cale despre o tranzacție suspectă (art. 26(3)
din Legea nr. 656/2002),
 ii. O.N.P.C.S.B. va proceda la analizarea şi prelucrarea informațiilor, iar
atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor
sau de finanțare a terorismului sesizează PICCJ şi SRI (art. 8(1) din Legea nr.
656/2002),
iii. După primirea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte, în cazul în
care se constată existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a altor infracțiuni
decât cele de spălare a banilor, sau de finanțare a terorismului, Oficiul va
sesiza de îndata organul competent (art. 8(10) din Legea nr. 656/2002).
c) Componenta de INVESTIGAŢIE – are ca scop investigarea
cazurilor relevante de spălare a banilor şi/sau finanțare a
terorismului:
i. După primirea sesizării, procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală şi Serviciul Român de Informații pot solicita
Oficiului completarea acesteia (art. 8(5) din Legea nr. 656/2002),
ii. Oficiul are obligația de a pune la dispoziția procurorului care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală şi Serviciul Român de
Informații, la solicitarea acestora, datele şi informațiile pe care le-a obținut
potrivit legii (art. 8(6) din Legea nr. 656/2002),
d) Componenta de INCRIMINARE – are ca scop aplicarea
sancțiunilor prevăzute de lege în cazurile de spălare de bani
şi/sau finanțarea terorismului.

2.4.5 EUROPOL (Ofi ciul Europeande Poliție)

Oficiul European de Poliție (EUROPOL) este o agenție a Uniunii

Europene ale cărei atribuții constau în coroborarea, analizare informațiilor și
disemninarea materialelor analitice către agențiile de aplicare a legii
competente din statele membre.
Europol facilitează schimbul de informații între statele membre,
oferind totodată acestora expertiză, suport operațional și analitic. Singura
condiție care se impune implicarea Europol în activitatea investigativă este ca
activitatea infracțională să afecteze două sau mai multe state membre.
Europol este o agenție de aplicare a legii multidisciplinară care
colaborează atât cu organizații polițienești din statele membre cât și cu
autorități vamale, fiscale, oficii pentru imigrări, pază de coastă etc. Totodată
Europol a încheiat acorduri operaționale cu 13 organizații și state terțe
(Australia, Canada, Columbia, EUROJUST, Islanda, INTERPOL, Monaco,
Albania, Norvegia, Elveția, Agenții din SUA - ex Immigration & Customs
Enforcement ICE, ATF, DEA, US Postal Service, US Secret Service,
Lichtenstein și Serbia) și 20 de acorduri strategice cu Bosnia Herțegovina,
Muntenegru, Moldova, Rusia, Turcia, Ucraina – Organizații, WCO, UNODC,
CEPOL, Comisia Europeană, ECB, OLAF, Frontex, Centru European de
Monitorizare a Drogurilor și Dependeței de Droguri (EMCDDA), Situation
Centre of the European Council (SitCen).
În prezent în Europol are două dosare analitice (AWF) unul privind
combaterea terorismului şi cel de-al doilea privind criminalitatea organizată
(AWF SOC), ambele având câte o bază de date proprie. În cadrul celui de-al
doilea dosar analitic există 27 de puncte focale, fiecare specializat pe un
anumit domeniu infracţional.
Punctul focal MTIC (Missing Trader Intra-Community) a fost deschis
în aprilie 2008 şi are rolul de a colecta, corobora şi analiza informaţiile primite
de la statele membre cu scopul de a identifica grupări de criminalitate
organizată implicate în fraude intracomunitare şi de a oferi suport
investigaţiilor în curs de derulare. La acest moment, punctul focal MTIC are
23 de state membre, respectiv, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru,
Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Italia, Irlanda, Letonia,
Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Suedia şi
Marea Britanie şi 3 asociaţi, Elveţia, Norvegia şi EUROJUST.
Schimbul de informaţii cu Europol şi cu alte state membre, se
realizează cu ajutorul canalului securizat de comunicare SIENA (Secure
Information Exchange Network Application), utilizându-se unul dintre
codurile H1, H2 sau H3.
Aceste coduri privesc restricţiile care pot fi impuse în gestionarea
informaţiile transmise către Europol. Codul H1 este cel mai puţin restrictiv şi
presupune că informaţiile nu pot fi folosite în proceduri judiciare ca probe, în
acest sens fiind necesară o comisie rogatorie internaţională. Codul H2 este
restrictiv, în sensul că informaţiile nu pot fi diseminate fără acordul
furnizorului. Codul H3 permite furnizorului să-şi gestioneze restricţiile,
folosind diverse criterii (de ex. doar anumite state membre pot avea acces la
informaţii).
În schema de mai jos se poate observa fluxul informaţiilor către
Europol

Practic, către Europol se pot transmite orice fel de materiale relevante,

care pot fi supuse analizării (procese verbale de confiscare, rapoarte de
supraveghere operativă, rapoarte criminalistice, procese verbale de percheziţie
domiciliară, etc). Important este ca date transmise să conţină elemente de
identificare ale entităţilor ce vor fi introduse (nume, prenume, CNP, adresă, nr.
de înmatriculare, nr. de telefon, cont bancar etc.). în prezent, în baza de date a
AWF SOC sunt stocate peste 7.500.000 de entităţi, care sunt evaluate periodic
(3 ani) din punct de vedere al relevanţei.
Europol poate oferi sprijin „la faţa locului” prin deplasarea biroului
mobil, prin intermediul căruia se pot accesa bazele de date şi se pot identifica
eventualele legături cu alte entităţi deja implementate. De asemenea, se poate
clona şi analiza conţinutul telefoanelor mobile (agendă, poze, mesaje text,
apeluri efectuate etc) cu ajutorul echipamentului UFED (Universal Forensic
Extraction Device).
 Principalele priorităţi ale punctului focal MTIC sunt următoarele:
• Frauda la TVA intracomunitar în domeniul certificatelor verzi;
• Frauda la TVA în domeniul produselor energetice şi a metalelor;
• Frauda Carusel clasică
• Frauda folosind procedura vamală CP 42.00
• Frauda la marjă în sectorul comerţului intracomunitar cu
autoturisme rulate
• Instituţii financiare offshore

2.5 Condițiile de livrare INCOTERMS

O serie de fraude intracomunitare pot apărea și din folosința

inadecvată, de multe ori din neștiință sau din rea credință, a condițiilor de
livrare INCOTERMS.
Acestea precizează modul în care urmează să se facă livrarea mărfii
de la vânzător la cumpărător și obligațiile părților contractante în acest sens.
Modalitatea de livrare se referă la faptul că livrarea se poate face
global sau în tranșe. Dacă vânzătorul nu-și execută obligațiile în privința
respectării datei livrării și această lipsă a sa este de natură să constituie o
contravenție esențială, cumpărătorul poate să ceară fie executarea în
continuare a contractului, fie să denunțe contractul. În cazul în care
cumpărătorul a ales executarea contractului și nu obține acest lucru într-un
termen rezonabil, el are dreptul să declare rezoluțiunea sau rezilierea
contractului. Când întârzierea la livrare nu constituie o contravenție esențială
la contract, vânzătorul își păstrează dreptul să efectueze în continuare livrarea,
iar cumpărătorul pe aceea de a pretinde vânzătorului executarea contractului.
În contract trebuie să fie precizată răspunderea furnizorului pentru
nerespectarea termenelor de livrare prevăzute în contract, respectiv penalitățile
ce trebuie plătite de exportator pe zi de întârziere în caz de livrare întârziată.
Condițiile Incoterms
Condițiile de livrare se reglementează conform prevederilor contractului, a
regulilor și a uzanțelor comerciale. Asociațiile profesionale, camerele de comerț,
bursele și alte instituții publică culegeri de uzanțe cu interpretările respective.
 Importanța deosebită a condițiilor de livrare în contractul internațional,
ca și existența a numeroase practici și uzanțe privind livrarea explică
preocuparea pentru codificarea unor reguli în acest domeniu, care să servească
de reper pentru lumea de afaceri.
Camera Internațională de Comerț de la Paris a publicat o serie de reguli
cu caracter internațional privind livrarea, denumite Incoterms 1996
(International Commercial Terms). Aceste reguli au fost revizuite în 1953,
1967, 1976, 1980, 1990, 2000, ultima revizuire fiind în anul 2010.
Incoterms se referă la obligațiilor reciproce ale vânzătorului și
cumpărătorului într-un contract de vânzare internațională, propunând o serie
de reguli pentru interpretarea condițiilor comerciale cele mai frecvent utilizate
în comerțul exterior.
Regulile Incoterms își extind efectele asupra tuturor etapelor și a
operațiunilor implicate de transferarea mărfii de la furnizor la beneficiar,
făcând referiri exprese la următoarele elemente:
a) obligația vânzătorului de a livra și aceea a cumpărătorului de a prelua
și plăti marfa. Astfel, vânzătorul este obligat să livreze marfa
corespunzător contractului din punct de vedere al calității, al
cantității, al termenului de livrare și al locului de livrare, odată cu
prezentarea dovezilor (documentelor) aferente livrării, iar
cumpărătorul este obligat să preia marfa la termenul stabilit și să
plătească prețul mărfii conform contractului;
b) suportarea cheltuielilor de ambalare, care revin, în mod uzual,
vânzătorului, cu excepția cazului în care mărfurile se livrează
neambalate;
c) controlul cantitativ și calitativ - vânzătorul este obligat să efectueze
toate operațiunile (și să suporte cheltuielile) aferente controlului, în
scopul de a pune marfa la dispoziția cumpărătorului, conform
condițiilor contractuale;
d) stabilirea locului de trecere a cheltuielilor și respectiv a riscurilor, de
la vânzător la cumpărător;
e) obligația vânzătorului de a aviza pe cumpărător că marfa a fost pusă
la dispoziția sa (sau a cărăușului) și, în cazul în care angajarea
mijlocului de transport cade în sarcina cumpărătorului, obligația
 acestuia de a aviza pe vânzător asupra condițiilor în care marfa
trebuie predată cărăușului desemnat;
f) încheierea contractului de transport și obținerea documentelor legate
de livrare;
g) obținerea altor documente aferente exportului(importului):
autorizație, certificat de origine, factură consulară etc.;
h) organizarea vămuirii și plata taxelor vamale.
Incoterms, în varianta anului 2000, intrată în vigoare la 1 ianuarie
2000, prezintă o serie de avantaje pentru comerțul internațional.
Astfel, în primul rând, cele treisprezece condiții de livrare (Incoterms
2000) oferă o definire precisă a:
- obligațiilor vânzătorului în legătură cu livrarea ;
- transferului riscurilor privind marfa de la vânzător la cumpărător;
- repartizării cheltuielilor între cele două părți , pe perioada
transportului mărfurilor;
- documentelor - sau mesajelor electronice echivalente - datorate de
vânzător cumpărătorului.
În al doilea rând, Incoterms au un caracter facultativ, părțile având
libertatea să recurgă la regulile respective, dar nefiind obligate s-o facă. De
îndată, însă, ce o condiție Incoterms a fost inserată în contract prin acordul
părților, respectarea ei este obligatorie.
Chiar dacă nu au forța unei legi internaționale, Incoterms s-au dovedit un
instrument deosebit de util în practica de comerț exterior. În lipsa unei referințe
exprese la Incoterms 2000, părțile pot să se găsească în fața unor serioase
dificultăți de interpretare a contractului în procesul executării acestuia.
Pe de altă parte, părțile pot să facă referință la o anumită condiție
Incoterms, aducându-i, însă, anumite modificări. Cu alte cuvinte, admițând
variante, Incoterms permite o anumită flexibilitate în procesul contractării; în
Publicația 560 se descurajează, însă, în mod ferm, abuzul de variante.
În al treilea rând, Incoterms au un caracter internațional; ele nu privesc
decât contractele internaționale. Dacă în livrările cu caracter intern există, de
regulă, un număr redus de condiții de livrare, în contractele internaționale
există 13 reguli diferite, fiecare admițând anumite variante.
 Mai mult, aceste norme, de inspirație europeană, tind tot mai mult să
capete un caracter universal: țările africane și sud americane, cele din Orientul
Mijlociu, China etc. le practică în mod curent, iar, în ultimul timp, ele au
pătruns și în spațiul nord-american, dominat înainte de RAFTD.
Incoterms 2000, ca și de altfel Incoterms 1990, se bazează pe
clasificarea regulilor în patru grupe – E, F, C, D – organizate după criteriul
obligațiilor crescânde ale vânzătorului.
Regulile sunt enunțate pornind de la cea care reprezintă cheltuielile
minime ce pot fi suportate de vânzător - “franco fabrică” sau Ex Works
(EXW) - și terminând cu cea care statuează ca vânzătorul să suporte cea mai
mare parte a cheltuielilor. “Liber de vamă” sau Delivered Duty Paid (DDP) -
fiind grupate în patru grupe distincte:
1) grupa ”E”, conform căreia vânzătorul pune mărfurile la
dispoziția cumpărătorului în spații proprii (EXW);
2) grupa ”F”, conform căreia vânzătorul trebuie să livreze
mărfurile unui cărăuș numit de cumpărător (FCA, FAS, FOB);
3) grupa ”C”, conform căreia vânzătorul este obligat să suporte
transportul - iar în condițiile CIF și CIP să suporte și
asigurarea mărfii - dar fără să își asume riscul pierderii sau al
avarierii mărfurilor și fără să suporte cheltuielile suplimentare
datorate evenimentelor survenite după încărcare și expediere
(CFR, CIF, CPT și CIP);
4) grupa ”D”, conform căreia vânzătorul trebuie să suporte toate
cheltuielile și riscurile aferente transportului mărfurilor până
în țara de destinație (DAF, DES, DEQ, DDU și DDP).
În anexele A și B sunt prezentate, în detaliu, cele mai des utilizate
condiții Incoterms: FOB și CIF.
Pentru înțelegerea Incoterms, trebuie să avem în vedere două aspecte:
modul de transport și noțiunea de transport principal; diferența între “vânzarea
la plecare” și “vânzarea la sosire”.
Transportul principal este acea parte a transportului internațional –
maritim, aerian, feroviar, rutier – în care marfa circulă traversând o frontieră
fără transbordare la frontiera respectivă.
 “Vânzarea la plecare” presupune faptul că marfa circulă, în transportul
principal, pe riscul și contul cumpărătorului.
“Vânzarea la sosire” înseamnă că marfa circulă în transportul principal
pe riscul și contul vânzătorului.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate cele 13 reguli Incoterms, grupate pe
cele patru familii și calificate în funcție de modul de transport și tipul de vânzare.
Condițiile de livrare Incoterms 2000
Modalitatea de VP*
Grupa Abreviere Condiția de livrare
transport VS
E EXW… Ex Works … (Franco oricare VP
fabrică…)
F FCA… Free Carrier … (Franco oricare VP
transportator)
FAS… Free Alongside Ship… exclusiv maritim VP
(Franco de-a lungul
vasului)
FOB… Free On Board… (Franco exclusiv maritim VP
la bord…)
C CFR… Cost and Freight… (Cost și exclusiv maritim VP
navlu…)
CIF… Cost , Insurance , Freight exclusiv maritim VP
(Cost asigurare și navlu)
CPT… Carriage Paid To…
(Transport plătit până la…) oricare VP
Carriage Insurance Paid…
CIP… (Transport și asigurare oricare VP
plătite până la…)
D DAF… Delivered At Frontier… terestru VS
(Livrat la frontieră..)
DES… Delivered Ex Ship (Livrat exclusiv maritim VS
pe navă nedescărcată…)
DEQ… Delivered Ex Quay … exclusiv maritim VS
( Livrat pe chei…)
DDU… Delivered Duty Unpaid oricare VS
(Livrat destinație
nevămuit)
DDP… Delivered Duty Paid oricare VS
( Livrat destinație vămuit)
VP: vânzare la plecare; VS: vânzare la sosire; exclusiv maritim: transport pe mare și pe apele
interioare
 Importanța condițiilor de livrare codificate
Condițiile de livrare codificate reprezintă un îndrumar deosebit de
util pentru toți agenții economici angajați în tranzacțiile comerciale
internaționale. Ele permit definirea exactă a întinderii obligațiilor părților în
legătură cu una din componentele esențiale ale derulării contractului: livrarea.
Prin referire în contract la Incoterms 2000/2010, partenerii reduc eforturile și
timpul necesare pentru definirea și negocierea condițiilor de livrare aplicabile
tranzacției efective.
După cum se arată în literatură, utilizarea judicioasă – ceea ce
presupune cunoașterea aprofundată – a condițiilor codificate este esențială
pentru reușita materială a operațiunilor de comerț exterior, precum și la
securitatea agentului economic, exportator sau importator.
În ultimul timp, se constată o tendință la generalizare a Incoterms,
cod de uzanțe care a cunoscut perfecționări importante în ultima perioadă.
Într-o lucrare de specialitate apărută în SUA, se recomandă chiar firmelor
americane să treacă la înlocuirea RAFTD cu Incoterms, pentru a asigura mai
multă claritate definirii termenilor contractuali și pentru o mai bună protejare a
intereselor lor comerciale.
Utilizarea Incoterms prezintă mai multe avantaje pentru partenerii
contractuali.
În primul rând, Incoterms 2000 permite determinarea riguroasă a
responsabilităților vânzătorului și, respectiv, cumpărătorului în efectuarea
operațiunilor pe care le presupune livrarea: ambalarea mărfii, depozitare în
vederea exportului, încărcare pe mijlocul de transport (camion, vagon),
formalități vamale la export, transport principal, asigurare pe parcursul
transportului principal, formalități vamale la import, descărcare la
uzina/depozitul de destinație.
În tabelul de mai jos, sunt prezentate obligațiile partenerilor legate de
operațiunile respective, obligații ce se transpun în costuri asumate și care se
reflectă în prețul contractual.
 Tabel . Obligațiile părților pe grupe Incoterms

GRUPA
E F C D
Obligații
AMBALARE exportator exportator exportator exportator
Depozitare exportator exportator exportator exportator
Încărcare (la importator exportator exportator exportator
uzină/depozit)
Vămuire la export importator exportator exportator exportator
Transport importator importator exportator exportator*
principal
Asigurare neprecizat neprecizat La CIF și CIP neprecizat
transport principal [importatorul] [importatorul] exportatorul [exportatorul]
Vămuire la import importator importator importator Importator
La DDP
exportatorul
Descărcare importator importator importator importator
(uzină/depozit de
destinație)
* La DAF, când punctul de frontieră nu este la destinație,
importatorul

În al doilea rând, Incoterms 2000 stabilește obligațiile părților

privind procurarea documentelor de livrare: factura, lista de colisaj, licența de
export, certificatul de inspecție a mărfii, certificatul de origine, factura
consulară, documentul ce atestă livrarea, documentul de transport , polița de
asigurare, licența de import.
 Tabel

Condiția Licență Certificat Doc. ce Licență

Lista Certificat Factura Document Polița de
de Factura de de atestă de
de colisaj de origine* consulară* de transport asigurare
livrare export* control* livrarea import*
EXW… V (V) C C (C) (C) C (C) (C) C
FCA… V (V) V C (C) (C) V C (C) C
FAS… V (V) V C (C) (C) V C (C) C
FOB… V (V) V C (C) (C) V C (C) C
CFR… V (V) V C (C) (C) - V (C) C
CIF… V (V) V C (C) (C) - V V C
CPT.. V (V) V C (C) (C) - V (C) C
CIP… V (V) V C (C) (C) - V V C
DAF… V (V) V C (C) (C) V V (V)-(C) C
DES… V (V) V C (C) (C) V V (V) C
DEQ V (V) V C (C) (C ) V V (V) C
DDU… V (V) V C (C) (C) V V (V) C
DDP… V (V) V C (V) (V) V V (V) V

Legendă:
V = documente pe cheltuiala vânzătorului
C= documente pe cheltuiala cumpărătorului
( ) = nu este precizat în Incoterms pe cheltuiala cui va fi obținut
documentul
* = dacă este cazul

După cum rezultă din Tabel, Incoterms precizează cine suportă

cheltuielile numai în cazul facturii, licenței de export și import, certificatului
de control, documentului de transport. În ceea ce privește polița de asigurare,
titularul obligației este precizat numai pentru CFR și CIF.
În toate celelalte cazuri, părțile trebuie să precizeze cine suportă
cheltuielile, uzanțele fiind în sensul soluțiilor prezentate între paranteze.
Condiția de livrare stabilită influențează direct prețul încasat de către
exportator.
Opțiunea în favoarea aplicării uneia sau a alteia dintre condițiile de
livrare sau uzanțele cunoscute pe plan internațional trebuie să aibă în vedere o
serie de criterii, cum sunt următoarele: raportul dintre valuta contractuală și
valuta de plată a transportului, a asigurării și a altor speze legate de livrare;
situația pe piața navlurilor, respectiv a tarifelor de transport terestru și aerian;
participarea la convenții privind transportul internațional, care implică tarife
cu caracter preferențial privind transportul, uzanțele pe piețele de desfacere
sau aprovizionare.
În cazul unei piețe saturate, pe care există o concurență puternică,
exportatorul poate câștiga un segment din această piață, oferindu-i
importatorului anumitecondiții de favoare, în sensul unor riscuri și cheltuieli
minime pe care acesta din urmă trebuie să le suporte. În această situație,
exportatorul va livra marfa în condiții ca DEQ sau DDP.
Există situații în care un exportator, care vinde o marfă în mod
regulat și în cantități mari, se află pe o poziție ce îi conferă posibilitatea de a
obține condiții mai avantajoase din partea societăților de transport și asigurare,
față de un importator ocazional. Atunci, exportatorul poate accepta condiții ca
CFR, CIF, CPT sau CIP.
Exportatorul își poate asuma riscul pe timpul transportului, alegând o
condiție de livrare în care să-și asume responsabilitatea până la punctul de
destinație al mărfurilor (DAF, DES, DEQ, DDP), numai în măsura în care
sistemul de transport pe ruta aleasă este bine organizat, țările prin care acesta
urmează să treacă înregistrează un număr relativ scăzut de conflicte de muncă
în acest domeniu , iar pericolul aglomerărilor în porturi sau alte zone de
destinație este limitat.
Dacă exportatorul consideră însă că riscurile până în țara
importatoare sunt mari, atunci acestea sunt transferate integral importatorului
(FAS, FOB, CFR).
Autoritățile guvernamentale pot da instrucțiuni, direct sau indirect,
agenților economici din țara respectivă de a vinde în condiții CIF sau CIP și de
a cumpăra în condiții FOB sau FCA.
În al treilea rând, deși nu reglementează transferul dreptului de
proprietate, Incoterms dă o soluție clară problemei transferului riscurilor
privind livrarea mărfii în trafic internațional de la vânzător la cumpărător.
Practic, cu două excepții, momentul /locul transferului cheltuielilor
corespunde cu momentul /locul transferului riscurilor. Excepțiile sunt
condițiile CFR și CIF în cazul cărora transferul cheltuielilor are loc la
destinație (ca și la celelalte condiții din grupa “C”), în timp ce riscurile se
transferă în portul de îmbarcare, adică la expediție (ca în grupa “F”).
Faptul că Incoterms nu se referă la transferul dreptului de proprietate
ține de necesitatea găsirii unei soluții operaționale privind drepturile/obligațiile
legate de marfa în trafic internațional, în condițiile imposibilității, până în
prezent, de a stabili un standard privind transferul de proprietate. Într-adevăr,
asupra acestei probleme sistemele de drept au viziuni diferite și dau soluții
diferite. Or, necesitățile comerțului internațional impun existența unei singure
soluții, precise, fără echivoc și ușor de aplicat privind obligațiile părților
referitoare la marfă.
Utilizarea corectă a Incoterms implică, din partea partenerilor
contractuali nu numai cunoașterea conținutului condițiilor respective, ci și
inserarea lor în contract cu toate precizările necesare, și anume:
 precizarea punctului geografic unde are loc transferul cheltuielilor
și riscurilor; prin urmare, se va insera în contract nu FOB, ci de
exemplu, FOB Constanța;
 indicarea responsabilităților privind manipularea mărfurilor (de
exemplu, în transportul multimodal).
În anul 2010, condițiile incoterms au fost actualizate, fiind eliminate
4 Incoterms și introduse două noi condiții Incoterms : DAT (“Deliverd at
terminal”) inlocuieste DEQ, DAP (Delivered At Place) inlocuieste DAT,
DES, DDU (Vezi diagrama de mai jos)
 DAT se utilizează în cazul transportului multinodal. Obligațiile
vânzătorului sunt următoarele: vămuirea mărfurilor la export, plata cheltuielilor
cu transportul principal, cu descărcarea mărfurilor la locul convenit. Vânzătorul
suportă riscurile pe parcursul transportului principal. Pe de altă cumpărătorul
are în sarcina sa vămuirea mărfurilor la import și post-transportul.
DAP se folosește pentru transportul multimodal, vânzătorul având
următoarele obligații: vămuiește mărfurile la export, plătește cheltuielile cu
transportul principal, suportă cheltuielile. Vânzătorul suportă riscurile pe parcursul
transportului principal. Cumpărătorul are în sarcina sa : descărcarea mărfurilor la
locul convenit (daca părțile nu convin altceva) ; vămuirea mărfurilor la import și
post- transportul.
Condițiile Incoterms trebuie, totodată, să fie corelate în mod corect cu
alte norme sau uzanțe care au incidență asupra executării contractului de
vânzare internațională, cum ar fi: condițiile liniilor regulate de transport (Liner
Terms), uzanțele portuare, reguli profesionale specifice etc.
 Bibliografie:
Ioan Popa, Negociere comercială internațională, Ed Economica,
București, 2006
Incoterms 200, Publicația 560, Camera de Comerț internațională de la Paris
***, Incoterms® 2010, International Chamber of Commerce (ICC)
Anexă

Clauza FOB: obligațiile părților

Incoterms 2000

FRANCO LA BORD (... port de încărcare convenit) - înseamnă că

vânzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care marfa a
trecut de balustrada vasului, în portul de încărcare convenit.
Aceasta înseamnă că toate costurile și riscurile de pierdere sau
deteriorare a mărfii sunt suportate din acel moment de către cumpărător.
Termenul "FOB" implică obligația vânzătorului de vămuire a mărfii
pentru export.
Acest termen poate fi folosit numai pentru transportul maritim sau pe
ape interioare. În situația în care balustrada vasului nu prezintă relevanță, cum
ar fi cazul traficului roll-on/ roll-of sau containerizat, este mai potrivit să se
folosească termenul FCA.
Vânzătorul are obligația
V1. Livrarea mărfii conform contractului
Să livreze marfa și să furnizeze factura comercială sau mesajul
electronic, potrivit contractului de vânzare și orice atestare de conformitate
cerută de contract.
V2. Licențe, autorizații și formalități
Să obțină, pe riscul și cheltuiala sa, licența de export sau orice altă
autorizație oficială și să îndeplinească formalitățile vamale necesare pentru
exportul mărfii.
V3. Contractul de transport și asigurarea
- Contractul de transport : nici o obligație
- Contractul de asigurare: nici o obligație
 V4. Livrarea
Să livreze marfa la bordul vasului desemnat de către cumpărător, în
portul convenit, după uzul portului, la data sau în cadrul perioadei stabilite.
V5. Transferul riscurilor
Sub rezerva prevederilor de la C5, să suporte toate riscurile de
pierdere sau deteriorare a mărfii, din momentul în care aceasta a trecut
balustrada vasului în portul de încărcare convenit.
V6. Repartizarea cheltuielilor
Sub rezerva de la C6, să suporte toate costurile legate de marfă până în
momentul în care aceasta a trecut balustrada vasului în portul de încărcare convenit.
V7. Avizarea cumpărătorului
Să avizeze cumpărătorul, în mod corespunzător, că marfa a fost
livrată la bordul vasului.
V8. Dovada livrării, documentul de transport și mesajul electronic echivalent
Să furnizeze cumpărătorului, pe cheltuiala vânzătorului, documentul
care în mod uzual face dovada livrării mărfii în conformitate cu A4.
În cazul în care documentul menționat la paragraful precedent nu este
documentul de transport (cum ar fi, conosamentul negociabil, conosamentul
nenegociabil, documentul de transport pe ape interioare sau documentul de
transport multimodal).
În situația în care vânzătorul și cumpărătorul au convenit să comunice
prin mijloace electronice, documentul menționat la paragraful precedent poate
fi înlocuit prin mesajul electronic echivalent (EDI).
V9. Verificarea, ambalajul, marcarea
Să plătească cheltuielile legate de operațiunile de verificare (cum ar fi
verificarea calității, măsurarea, cântărirea, numărarea) necesare pentru punerea
mărfii la dispoziția cumpărătorului.
Cu condiția ca în asemenea tranzacții să nu fie uzual ca marfa care
face obiectul contractului să fie neambalată, să furnizeze, pe cheltuiala sa,
ambalajul necesar pentru transportul mărfii, în măsura în care condițiile legate
de transport (cum ar fi modalitatea de transport, destinația) au fost făcute
cunoscute vânzătorului înainte de încheierea contractului de vânzare.
Ambalajul trebuie marcat în mod corespunzător.
 V10. Alte obligații
Să acorde cumpărătorului, la cerere, pe riscul și cheltuiala acestuia,
tot sprijinul necesar pentru obținerea oricăror documente sau mesaje
electronice echivalente (altele decât cele menționate la V8) emise sau
transmise în țara în care se face livrarea și/sau în cea de origine de care
cumpărătorul ar putea avea nevoie pentru exportul și/sau importul mărfii și,
dacă este cazul, pentru tranzitarea acesteia printr-o țară terță.
Să furnizeze cumpărătorului, la cerere, informațiile necesare pentru
efectuarea asigurării.
Cumpărătorul are obligația
C1. Plata prețului
Să plătească prețul așa cum s-a prevăzut în contractul de vânzare.
C2. Licențe, autorizații și formalități.
Să obțină pe riscul și cheltuiala sa, licența de import sau orice altă
autorizație oficială și să îndeplinească formalitățile vamale de import și, dacă
este cazul, pe cele necesare pentru tranzitarea mărfii printr-o țară terță.
C3. Contractul de transport
Să încheie pe cheltuiala sa contractul pentru transportul mărfii de la
portul de încărcare convenit.
C4. Preluarea mărfii
Să preia marfa în conformitate cu V4.
C5. Transferul riscurilor
Să suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii din
momentul în care aceasta a trecut balustrada vasului, în portul de încărcare
convenit.
În cazul în care nu efectuează avizarea prevăzută la C7 sau vasul
desemnat de el nu se prezintă în timp util, nu poate încărca marfa sau nu poate să
termine încărcarea înainte de termenul stabilit, să suporte toate riscurile de pierdere
sau deteriorare a mărfii, de la data convenită sau de la expirarea perioade
prevăzută pentru livrare, cu condiția însă ca marfa să fi fostindividualizată
corespunzător, adică să fi fost pusă deoparte sau identificată în orice alt mod ca
fiind marfa care face obiectul contractului.
 C6. Repartizarea cheltuielilor
Să plătească toate costurile legate de marfă din momentul în care
aceasta a trecut balustrada vasului în bordul de încărcare.
Să plătească orice alte cheltuieli suplimentare care rezultă din faptul
că vasul desemnat de el nu s-a prezentat în timp util, nu poate să încarce marfa
sau nu poate să termine încărcarea înainte de data stabilită sau cumpărătorul
nu a efectuat avizarea prevăzută la C7, cu condiția însă ca marfa să nu fi fost
individualizată corespunzător, adică pusă deoparte sau identificată în orice alt
mod ca fiind marfa care face obiectul contractului.
Să plătească taxele vamale, alte taxe și speze oficiale, precum și
cheltuielile pentru îndeplinirea formalităților vamale de import și, dacă este
cazul, cele legate de tranzitarea mărfii printr-o țară terță.
C7. Avizarea vânzătorului
Să avizeze vânzătorul, în mod corespunzător, cu privire la numele
vasului, locul de încărcare și termenul de livrare necesar.
C8. Dovada livrării, documentul de transport și mesajul electronic
echivalent
Să accepte dovada livrării efectuate în conformitate cu V8.
C9. Inspectarea mărfii
Dacă nu s-a convenit altfel, să plătească costurile legate de
inspectarea prealabilă încărcării mărfii, inclusiv pentru inspectarea dispusă de
către autoritățile din țara exportatoare.
C10. Alte obligații
Să plătească toate costurile și cheltuielile pentru obținerea
documentelor sau mesajelor electronice prevăzute la V10 și să restituie
vânzătorului cheltuielile ocazionate pentru acordarea sprijinului său în
conformitate cu cele menționate.
 Clauza CIF: obligațiile părților
Incoterms 2000

Cost, Asigurare și navlu (...port de destinație) (engl. Cost,

Insuranceand Freight): înseamnă că vânzătorul are aceleași obligații ca în
cazul CFR, dar suplimentar, el trebuie să efectueze asigurarea maritimă care să
acopere riscul cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a mărfii în timpul
transportului. Vânzătorul încheie contractele de asigurare și plătește prima de
asigurare.
Cumpărătorul trebuie să ia notă că în cazul termenului CIF vânzătorul
este obligat să obțină asigurarea pentru acoperire minimă.
Termenul CIF impune vânzătorului să asigure vămuirea mărfii la
export.
Acest termen poate fi folosit numai pentru transportul maritim sau pe
apele interioare.
În cazul în care balustrada vasului nu prezintă relevanță, cum ar fi în
cazul traficului roll-on/roll-off sau containerizat este mai potrivit să se
folosească termenul CIP.
Vânzătorul are obligația
V1. Livrarea mărfii conform contractului
Să livreze marfa și să furnizeze factura comercială sau mesajul
electronic echivalent potrivit contractului de vânzare și orice atestare de
conformitate cerută de contract.
V2. Licențe, autorizații și formalități
Să obțină pe riscul și cheltuiala sa licența de export sau orice altă
autorizație oficială și să îndeplinească formalitățile vamale necesare pentru
exportul mărfii.
V3. Contractul de transport și asigurarea
a) Contractul de transport
Să încheie, pe cheltuiala sa, în condiții uzuale, contractul pentru
transportul mărfii la portul de destinație convenit, pe ruta obișnuită, cu o navă
maritimă (sau o navă folosită pe apele interioare, dacă este corespunzătoare)
de tipul celei utilizate, în mod uzual, pentru transportul mărfii care face
obiectul contractului.
 b) Contractul de asigurare
Să obțină, pe cheltuiala sa, asigurarea mărfii așa cum s-a convenit
prin contract, astfel încât cumpărătorul sau orice altă persoană care are un
interes asigurabil în ceea ce privește marfa, să fie îndreptățită să se adreseze
direct asiguratorului; să furnizeze cumpărătorului polița de asigurare sau orice
altă atestare care dovedește asigurarea. Asigurarea va fi încheiată cu agenți de
asigurare sau cu o societate de asigurare cu reputație bună și, dacă nu s-a
convenit astfel, aceasta trebuie să fie conformă cu acoperirea minimă
prevăzută de "Institute Cargo Clauses" (Institute of London Underwriters) sau
alte clauze similare.
Perioada acoperită prin asigurare trebuie să fie conformă cu C5 și C4.
La cererea cumpărătorului, vânzătorul trebuie să furnizeze, pe cheltuiala
cumpărătorului, asigurarea pentru riscul de război, greve, revolte sau mișcări
civile, dacă o asemenea asigurare poate fi obținută.
Asigurarea minimă trebuie să acopere prețul prevăzut în contract plus
zece la sută (adică 110%) și va fi efectuată în valuta contractului.
V4. Livrarea
Să livreze marfa la bordul navei, în portul de încărcare, la data sau în
cadrul perioadei stabilite.
V5. Transferul riscurilor
Sub rezerva prevederilor de la C5, să suporte toate riscurile de
pierdere sau deteriorare a mărfii până în momentul în care aceasta a trecut
balustrada vasului în portul de încărcare.
V6. Repartizarea cheltuielilor
Sub rezerva prevederilor de la C6, să suporte toate costurile legate de
marfă până în momentul în care aceasta a fost livrată, astfel cum se prevede la
V4, navlul și alte costuri care rezultă din C3, inclusiv cheltuieli de încărcare a
mărfii la bordul navei și orice alte cheltuieli de descărcare care sunt percepute.
V7. Avizarea cumpărătorului
Să avizeze cumpărătorul, în mod corespunzător, că marfa a fost
livrată la bordul navei și să comunice orice alte date care să permită
cumpărătorului să ia măsurile necesare în mod obișnuit pentru preluarea
mărfii.
 V8. Dovada livrării, documentul de transport sau mesajul electronic
echivalent
Dacă nu s-a convenit astfel, să furnizeze cumpărătorului, fără
întârziere, pe cheltuiala sa, documentul uzual de transport pentru portul de
destinație convenit.
Acest document (cum ar fi, conosamentul negociabil, conosamentul
nenegociabil sau documentul de transport pe apele interioare) trebuie să
menționeze marfa care face obiectul contractului, să fie datat în cadrul
perioadei convenite pentru încărcare, să permită cumpărătorului să solicite
marfa la destinație de la cărăuș și, dacă nu s-a convenit altfel, să o vândă în
tranzit prin transferarea documentului către alt cumpărător (conosament
negociabil) sau prin notificarea cărăușului.
În cazul în care documentul de transport este întocmit în mai multe
originale, trebuie prezentat cumpărătorului setul complet de originale.
În cazul în care documentul de transport face referire la charter-party,
vânzătorul trebuie să furnizeze și copia acestui document.
În situația în care vânzătorul și cumpărătorul au convenit să comunice
prin mijloace electronice, documentul menționat la paragrafele precedente
poate fi înlocuit prin mesajul electronic echivalent (EDI).
V9. Vânzarea, ambalajul, marcarea
Să plătească cheltuielile legate de operațiunile de verificare (cum ar
fi: verificarea calității, măsurarea, cântărirea, numărarea) necesare pentru
livrarea mărfii astfel cum se prevede la V4.
Cu condiția ca în asemenea tranzacții să nu fie uzual ca marfa care
face obiectul contractului să fie neambalată, să furnizeze, pe cheltuiala sa,
ambalajul necesar pentru transportul mărfii.
Ambalajul trebuie marcat corespunzător.
V10. Alte obligații
Să acorde cumpărătorului, la cerere, pe riscul și cheltuiala acestuia,
tot sprijinul necesar pentruobținerea oricăror documente sau mesaje
electronice echivalente (altele decât cele menționate la V8), emise sau
transmise în țara în care se face livrarea
și/sau în cea de origine, de care cumpărătorul ar putea avea nevoie pentru
importul mărfii și, dacă este cazul, pentru tranzitarea acesteia printr-o țară
terță.
Cumpărătorul are obligația
C1. Plata prețului
Să plătească prețul așa cum s-a prevăzut în contractul de vânzare.
C2. Licențe autorizații și formalități
Să obțină pe riscul și cheltuiala sa licența de import sau orice altă
autorizație oficială și să îndeplinească formalitățile vamale de import și, dacă
este cazul, pe cele necesare pentru tranzitarea mărfii printr-o țară terță.
C3. Contractul de transport
Nici o obligație.
C4. Preluarea mărfii
Să accepte livrarea mărfii în momentul în care aceasta a fost livrată
astfel cum se prevede la V4 și să primească marfa de la cărăuș în portul de
destinație.
C5. Transferul riscurilor
Să suporte riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii din momentul
în care aceasta a trecut balustrada vasului în portul de încărcare.
În cazul în care nu efectuează avizarea prevăzută la C7, să suporte
toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii, de la data convenită sau de
la expirarea perioadei stabilite pentru încărcare, cu condiția însă ca marfa să fi
fost individualizată corespunzător, adică pusă deoparte sau identificată în orice
alt mod ca fiind marfa care face obiectul contractului.
 2.6 Profilul fraudatorului

Persoanele fizice care au făcut obiectul unor investigaţii privind

fraudele la operațiunile comerciale intracomunitare sunt de diverse
naţionalităţi şi provin din majoritatea mediilor sociale (comunitatea de afaceri,
administraţia centrală/locală, societatea civilă etc).
Relevant este faptul că unii dintre aceştia au legături directe sau sunt
interpuşi ai persoanelor cu funcţii decizionale sau executive din spectrul
politico-instituţional central sau local implicat în monitorizarea acestor
activități
De asemenea, se poate observa specializarea, datorită experienţei
anterioare, a firmelor cu capital străin, majoritatea off-shore, în a utiliza
manopere frauduloase pentru disimularea şi transferul în străinătate al
profiturilor înregistrate.
În vocabularul comun al investigatorilor în domeniul fraudelor,
termenul de fraudator este des utilizat şi se referă atât la indvidul care comite o
neregula la regimul intracomunitar cât si la cel care savârşeşte o infracţiune, o
fraudă. Dar în abordarea noastră o să evidenţiem trăsăturile de personalitate
ale infractorului intracomunitar, cel care are capacitatea, atunci când condiţiile
îi permit, să ignore prevederile legale în vigoare într-un anumit moment.
Din punct de vedere juridic, infractorul este persoana care comite o
infracţiune cu vinovăţie sau participă la comiterea ei, fie în calitate de
instigator, fie în calitate de complice.
Infractorul intracomunitar este o noţiune specie a noţiunii generice de
infractor, diferenţa specifică fiind constituită din domeniul în care acţionează,
respectiv sfera economică şi financiară, fiscală sau bancară intracomunitară prin
care prejudiciază bugetul național si cel european. Scopul urmărit de el este
obtinerea ilegală de sume considerabile de bani, schimbarea traseului comerscial
prin interpunerea unor societați comerciale de tip ,,bidon”, ,,fantomă” și
sustragerea de la plata taxelor aferente operaţiunilor comerciale desfăsurate la
nivel european, diminuînd în acest fel resursele bugetare naționale și europene.3

3
Nicolae Ghinea, s.a.,Criminalitatea economico-financiară în Uniunea
Europeană,Editura Sitech-Craiova, 2009
 Conduita criminală a infractorului financiar necesită cunoaşterea
aprofundată a mecanismelor şi factorilor care o influenţează. Infractorul, ca
individ, trebuie cunoscut şi analizat în profunzime, acordându-se o deosebită
atenţie structurii sale psihologice, factorilor endogeni şi exogeni care
acţionează asupra comportamentului său.
Lumii economico-financiare îi sunt caracteristice atât anumite
modalităţi faptice, cât şi anumite tipuri de personalităţi criminale, cu un anume
potenţial motivaţional de natură infracţională.
Motivaţia făptuitorilor reprezintă totalitatea elementelor psihice care
concurează la luarea deciziei de a comite o anumită faptă ilegală, ea fiind
alcătuită din structurarea tuturor motivelor care au dus la această alegere4. Cu
cât un infractor este mai motivat în activitatea pe care o desfăşoară, cu atât va
avea mai multe şanse de reuşită, deoarece va depune toate diligenţele pentru a
atinge rezultatul pe care îl urmăreşte. Motivaţia nu este unică pentru toţi
făptuitorii, ea variind în funcţie de interesele şi nevoile de moment ale fiecărui
individ. Cu toate acestea, un element comun al tuturor infractorilor din sfera
criminalităţii economico-financiare este dat de rezultatul urmărit prin
desfăşurarea activităţii infracţionale.
Astfel, motivaţia acestui tip de infractor se caracterizează în principal
prin dorinţa de câştig, de obţinere a unor avantaje materiale cât mai mari. În
actualul context social, motivul îmbogăţirii poate apărea ca justificat: dorinţa
de câştig este, cel puţin în sistemul economiei de piaţă, apreciată ca o
justificare suficientă şi legitimă fiind acceptată social.
Lăcomia şi invidia sunt trăsături dominante ale multora dintre
comportamentele care se manifestă în spaţiul afacerilor. Motivaţia obţinerii
unor câştiguri materiale considerabile este cea mai convingătoare şi se
întâlneşte la toţi infractorii care acţionează în acest mediu. Practic acesta este
elementul definitoriu în desfăşurarea activităţii infracţionale şi constituie un
element deosebit de important în dezvoltarea acestui tip de criminalitate.

4
Amza, Tudor, Tratat de teorie şi politică criminologică, Editura Luminalex, Bucureşti,
2000
 V. Ruggiero 5 opina în legătură cu motivaţia infracţională că doar
„ambiţia personală este cea care îi împinge pe oameni să comită infracţiuni.
Infracţionalitatea în afaceri reprezintă „fructul oprit” pentru instrumentele de
control, dar şi de autocontrol din partea propriilor indivizi, ce aparţin prin
definiţie sistemului de afaceri”. Cauzalitatea fraudelor este legată
preponderent de personalitatea autorilor şi mai puţin de mediul în care acesta
operează şi care le-ar spori gradul de vulnerabilitate infracţională.
În opinia lui V. Ruggiero, cauzalitatea infracţională aparţine sferei
motivaţionale determinate de nivelul de cultură al indivizilor 6 . Astfel, orice
activitate infracţională a indivizilor reprezintă o situaţie inedită, din care se
desprinde imposibilitatea acestora de a avea un autocontrol suficient. În ceea
ce priveşte stăpânirea de sine şi refuzul trecerii la act, lipsa acestora ar putea fi
explicate printr-un comportament dominat de anumite vicii, cum ar fi: o
asumare precară a riscului, tendinţa de a evita sarcinile dificile, toleranţa
redusă faţă de frustrări, impulsivitatea manifestată prin înclinaţia către
plăcerile de moment. Toate aceste trăsături se circumscriu egocentrismului, ca
latură a personalităţii umane.
Infractorii care acţionează în sfera criminalităţii economico-
financiare intracomunitare cunosc în detaliu lacunele existente în sistemele de
reglementare în care îşi desfăşoară activitatea, iar vidul legislativ şi
incapacitatea guvernelor de a conferi fermitate activităţii de control ce ar
trebui exercitat în acest sistem conferă o vulnerabilitate deosebită faţă de acest
gen de infracţiuni.
Pregătirea intelectuală reprezintă nivelul de instruire şcolară pe care
îl au infractorii din această categorie a criminalităţii şi care influenţează în
plan calitativ fenomenul infracţional, în sensul că oferă cunoştinţele necesare
pentru comiterea unor fapte cu moduri de operare deosebit de complexe.
Experienţa ultimilor ani în studierea acestui gen de infracţiuni a relevat faptul
că infractorii posedă tot mai multe cunoştinţe în cele mai variate domenii,

5
Lygia, Negrier-Dormont şi colaboratorii, Introducere încriminologie aplicată, Editura
Universul Juridic, 2004 – pag. 304
6
Voicu, Costică, Georgeta Ungureanu, Adriana Voicu, Globalizarea şi criminalitatea
financiar-bancară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005 – pag. 229
pornind de la cel legislativ şi până la domenii care s-au dezvoltat recent
(informatică, telecomunicaţii etc.).
Specific infractorului financiar este faptul că el acţionează în
domeniul său de activitate, acolo unde posedă cunoştinţe temeinice, unde
cunoaşte legislaţia şi imperfecţiunile acesteia, oferindu-i-se posibilitatea de a
eluda dispoziţiile legale7.
În majoritatea cazurilor infractorul financiar are studii superioare şi
ocupă funcţii de conducere în cadrul unei organizaţii( ex.: manager, director,
patron, administrator etc.). Funcţia deţinută îi dă posibilitatea să îşi pună în
practică cunoştinţele, încălcând prevederile legale, urmărind obţinerea unor
profituri ilicite.
Lăcomia îl determină pe fraudator să pună la punct scheme prin care
să sustragă sume considerabile de bani, pe care le investeşte ulterior în bunuri
imobiliare ( ex. : locuinţe, terenuri ), în achiziţionarea unor obiecte de valoare
( cum ar fi autoturisme de lux ) sau chiar în coruperea unor funcţionari sau
oameni politici cu influenţă.
Fraudatorul studiază fisurile existente în sistem şi în unitatea în care
îşi desfăşoară activitatea, stabileşte în amănunt modalitatea în care urmează să
acţioneze şi îşi pune în aplicare planul cu mult tact, calm, consecvent, afişând
un tonus excepţional. Organele de control, în special cele interne, sunt
preocupate într-o mai mică măsură să caute fisuri în interiorul sistemului.
Astfel, în inevitabila lor ignoranţă nu reuşesc sau nu îndrăznesc să îi verifice
pe cei care, cel puţin în aparenţă, se bucură de succes în activitatea pe care o
desfăşoară. În consecinţă nu se procedează la o verificare riguroasă a
activităţilor financiar-contabile efectuate de membrii organizaţiei. Această
trăsătură a managerilor de a avea încredere în oamenii pe care îi conduc
favorizează săvârşirea unor infracţiuni.
Un alt motiv pentru care controlul se dovedeşte, în multe situaţii,
ineficient este că cea mai mare parte a managerilor consideră că în organizaţia
pe care o conduc nu poate fi comisă o fraudă de mari proporţii. Tratarea cu
indiferenţă a semnalelor care prefigurează comportamentul suspect al unor
angajaţi, precum şi părerea unor angajaţi precum că prea multe verificări ale

7
Voicu, Costică, Georgeta Ungureanu, Adriana Voicu, op.cit.
personalului are efecte negative asupra acestuia, favorizează activitatea
fraudatorilor, creând împrejurări prielnice punerii în aplicare a fraudelor.
De multe ori un manager este pus în situaţia limită de a amâna luarea
unei decizii ferme faţă de neregulile descoperite pentru simplul motiv că
dezvăluirea acestora îi va afecta situaţia profesională proprie. În alte situaţii
poate interveni şi ignoranţa managerului, conturată prin incapacitatea acestuia
de a descifra mecanismele şi procedeele utilizate de fraudator.
În opinia specialiştilor, personalitatea infractorului financiar are atât o
latură pozitivă cât şi o latură negativă8.
În ceea ce priveşte latura pozitivă se are în vedere faptul că
fraudatorul este dinamic, consecvent, cu o deosebită rezistenţă fizică şi psihică,
obişnuieşte să muncească peste orele de program, nu solicită concedii de
odihnă, fără a fi afectat de efortul depus. În instituţiile financiar-bancare şi
fiscale, în care există o permanentă relaţie cu publicul, se observă faptul că
infractorul intracomunitar comunică deosebit de uşor în relaţiile interumane,
având permanent la îndemână soluţii şi răspunsuri care atrag clienţii şi îi
impresionează pe colegi, obişnuind să îşi argumenteze afirmaţiile cu ajutorul
unor termeni şi expresii de strictă specialitate, pe care este conştient că
interlocutorii nu le înţeleg pe deplin.
Ca o categorie aparte a infractorilor care acţionează în mediul
economico-financiar, fraudatorii conştientizează faptul că ei operează într-o
instituţie ( bancă, fond de investiţii, instituţii pubice, societăţi comerciale,
agentii de dezvoltare regională) care gestionează riscul. Toate operaţiunile
efectuate sunt marcate de o doză mai mare sau mai mică de risc. De aceea, în
cele mai multe cazuri ei nu au remuşcări sau sentimente de vinovăţie atunci
când pierd într-o operaţiune. Conştient de risc, fraudatorul se manifestă
impulsiv, nu se consultă cu nimeni, ignorând deliberat reglementările tehnice
şi contabile. Această manieră de lucru este acceptată de către şefi, care nu sunt
deranjaţi de aspecte, în aparenţă minore.
Latura negativă a personalităţii fraudatorului este întregită de
aroganţa acestuia. El se consideră cel mai capabil individ din organizaţia în
care acţionează şi are convingerea intimă că nimeni nu va reuşi să îi descopere
8
Lygia, Negrier-Dormont şi colaboratorii, Introducere încriminologie aplicată, Editura
Universul Juridic, 2004 – pag. 203
manoperele frauduloase. Fraudatorul afişează o atitudine nonşalantă, o
vestimentaţie elegantă, disponibilitate faţă de orice problemă pusă în discuţie,
stăpâneşte şi controlează orice situaţie. Pentru a oferi imaginea completă a
unui profesionist, ştie când şi pentru ce să facă mici concesii, să cedeze, dar
numai în situaţii care nu îi afectează interesele.
Fraudatorul intracomunitar are o situaţie materială foarte bună,
comparându-se permanent cu cei aflaţi deasupra sa în ierarhia organizaţională,
dar manifestând în acelaşi timp preocuparea de a nu ieşi în evidenţă nici în
mod pozitiv nici în mod negativ.
Studiile efectuate în domeniu au relevat că lăcomia nu reprezintă un
element care să îl motiveze în mod deosebit pe fraudatorul intracomunitar în
săvârşirea unor acţiuni ilegale.
În cadrul Universităţii Yale din Statele Unite ale Americii
funcţionează un departament care studiază psihologia infractorilor specializaţi
în criminalitatea economico-financiară. Cercetătorii au elaborat un concept
destul de interesant, care se referă la faptul că infractorul nu este cineva cu o
lăcomie evidentă, ci acea persoană care se teme de eşecuri, de ratări. Exemplul
clasic dat de cercetători este tipul de persoană care o duce cu adevărat bine din
punct de vedere financiar. În momentul în care instituţia în care îşi desfăşoară
activitatea suferă un eşec financiar, iar individul este afectat din punct de
vedere al remuneraţie, încearcă să comită o fraudă cât de mică, sperând să nu
fie descoperit. Analizele efectuate evidenţiază şi faptul că organizaţiile
financiare şi băncile, preocupate exclusiv de rezultate, nu sunt dispuse să
analizeze modul în care acestea au fost obţinute, excluzând orice control
asupra activităţii salariaţilor aflaţi în punctele cheie ale afacerilor derulate.
Pentru a nu fi surprinşi de situaţii delicate, managerii din instituţiile financiar-
bancare sunt preocupaţi de coruperea firmelor de audit financiar sau a
organismelor de supraveghere şi control care le verifică legalitatea
operaţiunilor şi le confirmă bilanţurile contabile.
Complicitatea conducerii instituţiilor financiar-bancare la săvârşirea
fraudelor şi a operaţiunilor de spălare a banilor este pusă în evidenţă şi de
refuzul constant al acestora de a interveni preventiv, ori de a sesiza organelor
abilitate neregularităţile constatate, care nu reprezintă altceva decât infracţiuni
în curs de săvârşire.
 O altă particularitate a personalităţii infractorului intracomunitar o
reprezint şi capacitatea de a relaţiona şi de a stabili legături de natură a-l
favoriza, cu importanţi funcţionari sau lideri din administraţie, poliţie şi
justiţie. El ştie să profite de aceste relaţii şi să le folosească atunci când îşi
simte ameninţată poziţia sau activitatea.
Numeroasele legături pe care le deţin cei care se ocupă de
criminalitatea economico-financiară, fac ca dezvoltarea fenomenului să fie una
prolifică, deoarece de cele mai multe ori legăturile acestor infractori se găsesc
în sfera politicului unde infracţionalitatea de natură economică se dezvoltă
paralel cu corupţia politică. Din această cauză depistarea şi combaterea
faptelor ilicite este mult mai dificilă decât în alte domenii.
Asociind corupţia cu infracţionalitatea se formează un sistem de
favorizare şi se creează oportunităţile care deschid canalele necesare
desfăşurării activităţile ilicite şi care dă dimensiunile reale ale facilităţilor de
care beneficiază criminalitatea în desfăşurarea activităţilor sale.
Profilul psihologic şi comportamental al acestui tip de infractori din
domeniul criminalităţii economico-financiare intracomunitare, conturează o
personalitate robustă, a cărei opulenţă ascunde caractere foarte puternice.
Autorii infracţiunilor de acest gen sunt cei care se află în prim-planul vieţii
publice, care au acumulat averi considerabile şi au capacitatea de a influenţa
structurile politice şi de putere. Planificate cu grijă şi urmărite cu răbdare,
acţiunile lor de corupere ating ţinta, ceea ce denotă o premeditare a
activităţilor infracţionale. Ei speculează cu mare abilitate candidaturile şi
pulsul vieţii economice, sociale şi politice, construind şi punând în aplicare
veritabile strategii menite să le sporească averea şi puterea, recurgând la
inedite artificii care, bazându-se pe sclipiri de inteligenţă şi lacune legislative ,
oferă teren propice trecerii la act.
Spre deosebire de ceilalţi infractori care, după săvârşirea infracţiunii
încearcă să se facă nevăzuţi, infractorii din lumea economico-financiară se
afişează în public fără nici un fel de remuşcări. De fapt ei sunt indivizi
apreciaţi în societate, stimaţi şi care se făcuseră remarcaţi de cei din jur,
posedă cunoştinţe care le oferă o funcţie apreciabilă şi nicidecum nu ar putea
fi consideraţi infractori de către cei din jur. În realitate însă ei sunt infractori,
asemănători celor care ar săvârşi infracţiuni contra persoanei sau o altă
infracţiune de drept comun.
De multe ori, o parte din aceştia se află temporar pe teritoriul
României, reşedinţa lor reală aflându-se în insule de opulenţă ( Monte Carlo,
Paris, Londra, Roma etc. ) şi în paradisuri fiscale. Ei se plasează, datorită
potenţialului financiar şi puterii de penetrare, foarte rapid, în cercul oamenilor
politici, al elitelor economice şi financiare, studiind relaţiile existente şi
explorând conjuncturile inevitabile.
După cum am arătat, motivaţia infractorului financiar este
reprezentată de dorinţa de a obţine cât mai multe avantaje materiale, scopul
spre care se îndreaptă indiferent de speţa în care acţionează, este de a câştiga
cât mai mulţi bani sau de a realiza un profit cât mai mare. Ei sunt, cel puţin în
aparenţă, oameni respectabili, cu o poziţie socială bine definită, posedând
studii de specialitate care le permit să exploateze orice situaţie care
favorizează realizarea scopului final, chiar dacă prin acţiunile pe care le
desfăşoară încalcă dispoziţiile legale. de cele mai multe ori comportamentul
ilegal al acestui tip de infractor este dificil de descoperit datorită statutului lor,
însă pot fi identificaţi o multitudine de indicatori socio-mutuali referitori la
comportamentul infractorului, care ar putea scoate în evidenţă activităţile
ilegale pe care le desfăşoară şi care îi aduc beneficii materiale.
În activitatea de investigare a fraudei intracomunitare, investigatorii
trebuie să aibă în vedere indicatorii socio-neutrali referitori la comportamentul
infractorului financiar9,respectiv:
 schimbarea bruscă a modului de viaţă, vizibilă în special prin
dobândirea unor bunuri şi valori importante şi care nu ar putea fi
justificate prin veniturile declarate legal. Astfel de infractori investesc
sumele de bani obţinute ilegal în locuinţe, autoturisme, îmbrăcăminte,
concedii, bunuri de folosinţă îndelungată sau asigură condiţii
 materiale deosebite propriilor copii. Aceste bunuri nu ar putea fi
obţinute numai din salariul obişnuit, de aceea de multe ori diferenţele
dintre nivelul de trai şi mijloacele prin care îşi asigură existenţa în

9
Voicu, Costică, Georgeta Ungureanu, Adriana Voicu, Globalizarea şi criminalitatea
financiar-bancară, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005 – pag. 246
 mod oficial constituie un indiciu că individul desfăşoară activităţi
ilicite.
 indicatorul numit „iresponsabilitate”, materializat în renunţarea
voluntară la concediile legale de odihnă, prezenţa neîntreruptă la
serviciu pentru perioade îndelungate, prelungirea nejustificată a
programului de lucru sau insistenţa de a participa la activităţi care nu
sunt în mod normal în responsabilităţile sale etc. acest tip de infractor
se caracterizează printr-o dinamică şi atenţie deosebită, ei studiază
toate situaţiile existente, prezentând interes pentru tot ce se întâmplă
în mediul lor.

Infractorii care acţionează în sfera criminalităţii economico-

financiare intracomunitare afişează, în general, o imagine falsă, din această
cauză fiind relativ greu de descoperit. Datorită puterii şi statutului social, de
care sunt conştienţi şi de care profită, ei reuşesc să corupă valorile considerate
imune la puterea banilor. Egocentrismul este considerat „ţara” infracţională,
forţa motrice a realizării dorinţelor lor. Banul şi puterea sunt principalele lor
motivaţii, pentru care s-ar amesteca în orice activitate care le-ar aduce un
profit.
 CAPITOLUL 3 – FRAUDE INTRACOMUNITARE

3.1 Modalități de fraudă

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care reprezintă în

cea mai mare parte a sa o resursă a bugetelor statelor membre ale Uniunii
Europene și într-o mai mică măsură o parte a bugetului Uniunii Europene,
alături de taxele vamale și o pondere din produsul național brut. În consecință,
colectarea acestui impozit de către autoritățile naționale de aplicare a legii,
trebuie să constituie o preocupare permanentă a fiecărui stat membru al
Uniunii Europene.
Crearea pieței interne a Uniunii Europene prin desființarea
frontierelor statelor membre în scopul facilitării, eficientizării și dezvoltării
comerțului intracomunitar și armonizarea legislațiilor naționale în materia
TVA, a accizelor și a altor impozite indirecte, au creat premisele apariției unor
mecanisme de fraudare destinate sustragerii de la plata taxei pe valoare
adăugată în statul membru de destinație.
Cazuistica instrumentată de către organele de aplicare a legii din
România a relevat faptul că, deși, scopul urmărit de către persoanele implicate
în infracțiuni intracomunitare este acela de a obține un profit cât mai mare, în
funcție de rezultatul produs, se evidențiază trei modalități de fraudă:
i. Sustragerea în totalitate de la plata obligațiilor datorate
bugetului general consolidat al statului;
ii. Sustragere parțială de la plata obligațiilor datorate bugetului
general consolidat al statului;
iii. Rambursări ilegale de la bugetul general consolidat al statului.
 3.2 Sustragerea în totalitate de la plata obligațiilor datorate

3.2.1 Frauda Intracomunitară Tipică (MTIC)

Structura acestei scheme infracționale concepute în scopul realizării

fraudei fiscale vizează utilizarea unui circuit economic în care sunt implicate
persoane juridice, plătitoare de TVA, care îndeplinesc funcții diferite:

Firma Fantomă – Missing Trader, este o persoană juridică fără

activitate economică reală, aceasta nebeneficiind de independență financiară în
desfășurarea activității economice circumscrise obiectului de activitate
declarat la Oficiul Registrului Comerțului, rolul său fiind exclusiv de a realiza
achizițiile intracomunitare și de a crea un TVA deductibil care să permită
subsecvent exercitarea dreptului de deducere.
Aceasta este abandonată după o perioadă relativ scurtă de timp (20-
30 de zile) pentru a împiedica investigarea activității sale de către autoritățile
de aplicare a legii. De asemenea, această societate fie nu își declară activitatea
organelor fiscale teritoriale, fie își declară activitatea, depune deconturile de
TVA, își evidențiază debitele fiscale, însă nu le achită.
Unul dintre cele mai importante roluri ale acesteia este în circuitul
financiar, întrucât conturile sale sunt folosite de cele mai multe ori pentru
retragerea în numerar a profitului ilicit, mascat în cota de TVA datorată
bugetului general consolidat al statului.
Firma Tampon – Buffer company, este persoana juridică
impozabilă, interpusă în schema infracțională între firma fantomă și
beneficiarul final în scopul creării unei aparente stări de legalitate. Principalul
său rol este acela de furnizor „onest” al beneficiarului final, care își
înregistrează în contabilitate achiziții de pe teritoriul național, purtătoare de
TVA deductibil. Analizând schema infracțională, se constată că dreptul de
deducere a TVA provine practic de la firma fantomă, care îl colectează însă nu
îl varsă către bugetul general consolidat al statului.
În cazurile instrumentate au existat situații în care, grupuri
infracționale organizate, cu posibilități financiare mai mari au interpus două
sau mai multe firme tampon, pentru a îndepărta cât mai mult beneficiarul final
de firma fantomă și implicit de a îngreuna investigația administrativă sau
penală.
Această firmă, nu efectuează achiziții intracomunitare, își declară
activitatea comercială, respectiv achiziții și livrări pe teritoriul național nefiind
necesară abandonarea acesteia. Adaosurile comerciale practicate sunt foarte
mici, ceea ce generează depunerea unor declarații fiscale în care cuantumul
obligațiilor datorate este apropiat de zero. Prin urmare, aceste firme vor fi
folosite un timp mai îndelungat, întrucât sunt relativ ferite de investigațiile
inițiale ale organelor de aplicare a legii care se concentrează pe societățile care
efectuează achiziții intracomunitare.
În anumite cazuri s-a constatat faptul că, după o anumită perioadă de
timp, firmele tampon preiau rolul de firmă „fantomă”, pentru o perioadă de
20-30 de zile, înainte de a fi abandonate.
Beneficiarul final este persoana juridică impozabilă care fie pune la
dispoziție resursele financiare și controlează celelalte persoane juridice din
amonte direct sau prin interpuși, fie încheie o înțelegere cu un grup de
criminalitate organizată care le controlează, acesta fiind beneficiara
avantajului fiscal creat artificial prin fraudă.
În cazul acestui tip de fraudă intracomunitară se constată adesea că
mărfurile achiziționate pot fi comercializate în două modalități:
Pe de-o parte prin adăugarea unei marje comerciale, scopul fiind
crearea unei baze impozabile a cărei valoare să fie apropiată de valoarea de
revânzare practicată de beneficiarul final, astfel încât să se realizeze
concomitent cu deducerea TVA și o diminuare a profitului impozabil;
subsecvent, se va constata pe fluxul plăților că achitarea contravalorii
mărfurilor s-a realizat integral, dar la nivelul firmei fantomă se procedează la o
defalcare a plăților. Astfel din suma de bani încasată pe lanțul comercial ilicit
se plătesc furnizorii intracomunitari și diferența reprezentând marja comercială
și TVA colectată care trebuia virată la bugetul de stat este retrasă în numerar
Pe de altă parte, dacă scopul este exclusiv diminuarea TVA colectat
prin crearea unui TVA deductibil artificial, se va putea proceda inclusiv la
vânzarea în pierdere de la firma fantomă către firma tampon și apoi către
beneficiarul final. Plățile efectuate aferente facturilor înregistrate vor fi în
cuantumul necesar acoperirii cheltuielilor cu furnizorii intracomunitari și ale
transportatorilor.
Ceea ce trebuie reținut în cea de-a doua ipoteză este faptul că simpla
vânzare în pierdere de la firma fantomă către firma tampon și apoi la
beneficiarul final nu este decât un element obiectiv inițial care poate conduce
la suspiciunea existenței unei fraude cu TVA, însă acesta nu este suficient prin
el însuși să califice ansamblul relațiilor comerciale ca fiind viciate de fraudă
fiscală, în acest sens fiind și jurisprudența comunitară – Decizia CJUE în
cauza C-412/2003, Scandic Gåsabäck AB.
De asemenea, având în vedere că profitul este de natura, iar nu de
esența activității economice a persoanei juridice impozabile, iar caracterul
vânzărilor sub costul de achiziție din perspectiva furnizorului trebuie să fie
excepțional, trebuie demonstrat motivul pentru care furnizorul firmă fantomă a
fost determinat să vândă în pierdere. În consecință, pentru a se stabili existența
unei fraude fiscale, esențiale sunt stabilirea poziției subiective a
contribuabilului în urmărirea sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale,
respectiv demonstrarea participării la această fraudă a beneficiarului real al
avantajului fiscal obținut fraudulos – dreptul de deducere a TVA.

3.2.2 Deducerea ilegală de TVA (facturarea încrucișată)

Această schemă infracțională a fraudei intracomunitare presupune la

rândul său două modalități:
Prima modalitate constă în înregistrarea în evidențele contabile în
perioadele anterioare efectuării achizițiilor intracomunitare a unor cheltuieli
fictive (avans marfă sau prestări servicii) care generează TVA deductibil.
Cea de-a doua modalitate presupune înregistrarea unor achiziții
fictive de mărfuri de pe teritoriul național, urmate de livrări intracomunitare
fictive către o firmă fantomă dintr-un alt stat membru, fapt ce generează, de
asemenea, TVA de rambursat.
Oricare ar fi modalitatea de săvârșire, actorul principal în această
schemă este o persoană impozabilă, înregistrată în România cu cod valid de
TVA, care are ca scop efectuarea de achiziții intracomunitare de mărfuri, fără
a achita TVA către bugetului general consolidat al statului.
După efectuarea achiziției intracomunitare, mărfurile sunt
comercializate către beneficiarul final, factura emisă fiind purtătoare de TVA,
fiind o livrare națională. Acest TVA, deși colectat, nu este plătit către bugetul
general consolidat al statului întrucât este compensat cu valoarea TVA
deductibil înregistrat anterior, în baza cheltuielilor fictive de la firme fantomă.
Sumele încasate cu titlu de TVA sunt retrase în numerar, cu explicații
diverse (ex. restituire împrumut) și sunt folosite pentru plata transportului și
pentru beneficiul personal al administratorului firmei.
Schema este avantajoasă și pentru beneficiarul final întrucât acesta nu
mai plătește transportul mărfurilor și înregistrează o achiziție cu TVA
deductibil, pe care îl recuperează ulterior la vânzarea pe piața internă.
Un calcul scurt realizat într-un dosar penal privind achiziții de oțel
beton din Bulgaria ar fi următorul:
Valoarea unui camion = 11.000 eur
Valoarea de vânzare pe piața internă = 10.450 + 2508 VAT=12.958 eur
Valoarea achitată furnizorului = 11.000 eur
Costul transportului = 800 eur
Câștig personal = 1.158 euro/camion
Câștigul efectiv estimat la un număr de 300 de camioane = 1.158 X
300=347.400 eur
Prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului =
750.000 eur (TVA)

În cazul acestei scheme infracționale, pot apărea dificultăți în ceea ce

privește probarea activității ilicite (înregistrarea unor achiziții fictive de
servicii sau mărfuri) realizate de firma care a realizat achizițiile
intracomunitare. În practică, au existat situații când, între firma beneficiară și
firma fantomă au fost interpuse mai multe firme conductă, cu scopul de a
îngreuna descoperirea fraudei.
O astfel de schemă poate fi exemplificată după cum urmează:
 3.2.3 Livrări intracomunitare fictive

Această schemă, presupune existența unor stocuri de marfă, de regulă,

generatoare de TVA deductibil, ca urmare a unor achiziții de pe piața internă.
Descărcarea scriptică de gestiune se realizează prin înregistrarea în
contabilitate a unor livrări intracomunitare fictive, către firme fantomă din alte
state membre.
În realitate, mărfurile sunt comercializate pe piața internă fără
emiterea de documente fiscale, plata contravalorii acestora efectuându-se cu
bani lichizi. În practică s-a constatat că firmele fantomă din alte state membre
erau controlate de către aceleași persoane care controlau și firma care realiza
livrarea intracomunitară fictivă din România.
Pentru a întări caracterul licit al tranzacțiilor, aceștia emiteau comenzi
în numele firmelor fantomă, confirmau recepția mărfurilor prin ștampilarea
documentelor de transport (CMR) și efectuau plățile prin viramente bancare.
În unele situații mijloacele de transport se deplasau efectiv în statul în care era
înregistrată firma fantomă, păstrând documente justificative în acest sens (ex.
taxă de drum, taxă de pod etc.)
 3.2.4 Frauda de tip CASH & CARRY

Această schemă infracțională, des întâlnită în anii precedenți,

presupune achiziționarea de mărfuri de larg consum de la magazinele de tip
cash and carry, în numele unor firme din alte state membre, urmate de
comercializarea acestora pe teritoriul României, fără emiterea de documente
legale și plata obligațiilor către bugetul general consolidat al statului.
Astfel, persoanele implicate înființau firme în alte state membre, sau
obțineau procuri de reprezentare de la asociații acestora și se prezentau la
magazinele cash and carry unde plasau comenzi. Facturile emise nu conțineau
TVA întrucât urma să se realizeze o livrare intracomunitară, scutită, cu drept
de deducere.
Plata se efectua prin depuneri de numerar la automate de tranzacții cu
numerar (bancomate), direct în contul bancar al magazinului cash and carry.
Mijloacele de transport aparțineau organizatorilor fraudei și după
încărcare, acestea erau dirijate către complexe comerciale angro unde
mărfurile erau valorificate „la negru”, contravaloarea acestora fiind încasată în
numerar.
 După o perioadă de timp, aceștia returnau la magazinele cash and
carry documentele de transport (CMR) pe care se afla ștampila firmei străine,
care atesta recepția mărfurilor în statul membru respectiv.

3.2.5 Operațiuni de import folosind procedura vamală 42.00

Operațiunea de import (procedura vamală 40.00) presupune

indigenizarea unor mărfuri provenite din afara spațiului comunitar, prin
prezentarea acestora în puncte vamale ale Uniunii Europene și achitarea
obligațiilor datorate (TVA, taxe vamale, comision vamal etc.).
Taxele vamale sunt colectate direct la bugetul Uniunii Europene, doar
un mic procent din acestea fiind direcționat către statele membre în scopul
asigurării bunei funcționări a instituțiilor vamale.
Pe de altă parte, taxa pe valoarea adăugată este colectată de către
statul membru în care se realizează indigenizarea mărfurilor, în condițiile
stabilite de către legislația națională în materie de TVA.
În România, obligațiile vamale se colectează în punctul vamal,
înainte de acordarea liberului de vamă. Conform regulamentelor vamale în
vigoare în România, liberul de vamă nu se poate acorda înainte de prezentarea
dovezii (chitanței de trezorerie) care atestă achitarea obligațiilor de import.
În alte state membre ale Uniunii Europene, taxa pe valoarea adăugată
se virează către bugetul național, după indigenizarea și comercializarea
mărfurilor.
Procedura vamală 42.00 presupune o operațiune de import printr-un
punct vamal dintr-un stat membru A urmată de o livrare intracomunitară către
un alt stat membru B. Practic, în acest caz, taxele vamale sunt colectate în
statul membru A iar TVA-ul în statul membru B.
Schema infracțională folosind procedura vamală 42.00 constă în
indigenizarea bunurilor în statul membru A, declararea unei livrări
intracomunitare către statul membru B și comercializarea acestora fără
documente legale în statul membru A, în statul membru B sau într-un alt stat
membru C (situat în cele mai multe cazuri pe ruta dintre statul membru A și
statul membru B).
 3.3 Sustragerea parțială de la plata obligațiilor datorate

3.3.1 Achiziții intracomunitare subevaluate

Acesta schemă infracțională complexă, presupune existența unor

firme controlate de către organizator în minim două state membre, prin
intermediul cărora re realizează subevaluarea valorii mărfurilor, cu scopul de a
se achita TVA la o valoarea mai mică decât în mod normal.
În schema grafică prezentată, mărfurile sunt livrate de către un
furnizor din Germania, către o firmă conductă din Bulgaria, tranzacția nefiind
purtătoare de TVA, fiind o livrare intracomunitară. Rolul acestei societăți
conductă este acela de a refactura mărfurile, la o valoare subevaluată către o
firmă din România, controlată de asemenea de către organizator.
Această societate din România, înregistrează achizițiile
intracomunitare în evidențele contabile, își depune declarațiile fiscale și achită
valoarea TVA colectată către bugetul general consolidat al statului. Bunurile
fiind înregistrate în gestiune cu o valoare subevaluată, următorul pas este acela
de a le aduce la valoarea reală, fără achitarea impozitului pe profit și a taxei pe
valoarea adăugată aferente.
Acest lucru se realizează prin comercializarea mărfurilor către o
firmă fantomă din România, la o valoare apropiată de cea de achiziție din
Bulgaria. Rolul acestei firme fantomă este acela de a „ridica” valoarea
mărfurilor la cea de piață prin revânzarea către o firmă tampon (Buffer), însă
fără a-și achita obligațiile către bugetul general consolidat al statului.
În cele din urmă, firma tampon comercializează produsele către
beneficiarii finali, aceștia înregistrându-se contabilitate cu TVA deductibilă.
Practic, prin utilizarea acestei scheme infracționale, bugetul de stat
colectează o mică parte (20-25%) din valoarea reală a TVA.
Avantajul schemei este acela că firma din România care efectuează
achizițiile intracomunitare poate fi folosită o perioadă mai îndelungată,
întrucât își declară activitatea organelor fiscale teritoriale și își achită
obligațiile datorate. De asemenea, dacă se efectuează o verificare încrucișată
în sistemul VIES nu se vor constatat diferențe între declarațiile 390 ale
acesteia și cele similare ale partenerului comercial din Bulgaria.
De asemenea, firma fantomă poate fi folosită un timp mai îndelungat,
întrucât nu efectuează achiziții intracomunitare, fiind astfel ferită de eventuale
analize de risc bazate, de exemplu, pe aplicația TRAFIC CONTROL,
gestionată de Ministerul Finanțelor Publice.
3.3.2 Frauda la marjă

Art 152 ind 2 din Codul Fiscal al României stabilește regimul special
de taxare al bunurilor second hand. În cazul unor asemenea tranzacții, se va
aplica cota de TVA doar la marja de profit, pe factura emisă făcându-se
mențiunea „TVA inclus și nedeductibil”. Pentru a se putea aplica acest regim
de scutire, bunurile trebuie să provină fie de la un utilizator final, persoană
neimpozabilă (de ex. o persoană fizică) fie de la o persoană impozabilă
revânzătoare, care aplică la rândul său taxarea la marja de profit.
În cazul achizițiilor de la o persoană impozabilă revânzătoare, pentru
a se putea aplica regimul special de taxare, este necesar ca pe factura fiscală de
achiziție să fie făcută mențiunea că furnizorul aplică la rândul său taxarea la
marjă în conformitate cu dispozițiile CE 112/2006 privind sistemul comun al
taxei pe valoarea adăugată.
Frauda „la marjă” sau Margin Fraud a fost cel mai des întâlnită în
cazul achizițiilor intracomunitare de autoturisme second hand. În conformitate
cu legislația europeană și Codul Fiscal al României, prin mijloc de transport
second hand se înțelege bunul care are un rulaj mai mare de 6.000 km sau care
a fost dat în folosință anterior cu cel puțin 6 luni.
Acest tip de fraudă poate consta fie în achiziția de autoturisme second
hand pentru care se aplică regimul normal de taxare, pentru care sunt
falsificate facturile de achiziție, în sensul că vânzătorul aplică la rândul său
taxarea la marjă, fie în achiziția de autoturisme noi, pentru care se aplică
regimul normal de taxare, pentru care sunt falsificate facturile de achiziție, în
sensul declarări acestora ca fiind second – hand.
În ambele situații, vânzătorul din statul membru A declară livrări
intracomunitare către cumpărătorul din statul membru B, cu regim normal de
taxare (scutită cu drept de deducere).
Cumpărătorul din statul membru B declară achiziții intracomunitare
de bunuri second hand pentru care vânzătorul din statul membru A aplică
taxarea la marjă.

3.4 Rambursări ilegale de la Bugetul General Consolidatal

Statului - Frauda Carusel
 Frauda Carousel este o schemă infracțională care are ca scop
obținerea de rambursări ilegale de TVA prin facturarea succesivă, în mod
fictiv a unor bunuri/servicii între mai multe firme din cel puțin două state
membre.
În schema prezentată mai sus, mărfurile sunt livrate intracomunitar de
la un furnizor din Spania către o firmă fantomă din România, operațiunea
fiind scutită de TVA cu drept e deducere. Ulterior, acestea sunt facturate către
o firmă tampon (Broker) din România, livrarea fiind taxată cu cota de TVA
aferentă.
Firma tampon comercializează ulterior bunurile către o a treia firmă,
tot din România, denumită broker. La rândul său, această firmă
comercializează bunurile către o firmă conductă din alt stat membru
(Bulgaria în schema de mai sus). Rolul acestei firme este de a achiziționa
intracomunitar bunurile, fără TVA, și de a le refactura către furnizorul inițial.
Odată circuitul închis, operațiunile descrise anterior se reiau.
Firma fantomă nu plătește TVA – ul colectat către bugetul general
consolidat al statului iar firma broker va rambursa de la buget TVA – ul plătit
către firma tampon.
 CAPITOLUL 4 - INVESTIGAȚIA ADMINISTRATIVĂ

4.1 Detecție

În mod evident, prima etapă în derularea activităților specifice ale

DGAF, o constituie cea de stabilire a zonelor și domeniilor economice în
care se manifestă fenomene de evaziune fiscală și de detecție a principalilor
actori care determină prejudicii majore.
Cel mai important rol în cadrul acestei etape îl deține Direcția analiză
de risc, selecție și programare, rezultatele proceselor derulate constând în
analize de risc și evaluări ale implicațiilor fiscale ce decurg din activitatea
comercială a unei entități economice sau lanț tranzacțional.
Analizele de risc sunt realizate în baza unor profiluri complexe,
actualizate frecvent, ce iau în calcul o multitudine de indicatori economico-
financiari, comerciali, socio-profesionali, etc., ce surprind, în funcție de starea
de fapt concretă, manifestări ale unor comportamente și situații ce pot fi
apreciate ca fiind suspecte.
În această etapă, inputul informațional are de cele mai multe ori un
volum imens și o complexitate sporită, însă, prin metodele specifice și
instrumentele de analiză adoptate, sunt identificate și prioritizate, în baza unor
criterii obiective, acele situații ce prezintă risc fiscal major.
O altă sursă importantă de informații ce sunt prelucrate în această
etapă o constituie cooperarea internațională a administrației fiscale din
România cu cele din alte state membre, derulată în baza legislației europene și
a acorduirlor bilaterale.
Aceste procese de profilare și de evaluare fiscală asigură o rată
ridicată de confirmare ulterioară, rezultată în urma acțiunilor de control, și
implicit o eficiență ridicată a activității DGAF pe ansamblul ei.
 4.2 Prevenire

Funcția de prevenire a evaziunii fiscale îndeplinită de activitatea

DGAF îmbracă o multitudine de forme, însă, din perspectiva prezentului ghid,
vor fi abordate numai câteva dintre acestea:
1. Acordarea/retragerea codului de înregistrare în scopuri de TVA;
2. Inactivarea societăților comerciale în condițiile prevăzute de
legislația primară și secundară;
3. Instituirea consemnelor vamale și de Trafic Control generate de
profilurile de risc.

4.2.1 Acordarea/retragerea codului de înregistrare în

scopuri de TVA

Marea majoritate a fraudelor fiscale au ca element comun firma

fantomă, iar numărul mare al acestora a afectat mulți ani bugetul de stat și
climatul concurențial corect din țara noastră.
Pentru limitarea existenței și influenței acestora, au fost adoptate
prevederi legale prin care, în esență, este evaluată intenția și capacitatea
entității solicitante de a derula afaceri în sfera TVA. Evaluarea este realizată în
baza unor criterii clare și obiective, urmându-se o procedură bine determinată,
în cadrul căreia DGAF îndeplinește un rol foarte important.
Această procedură este aplicată societăților nou înființate, în vederea
acordării sau neacordării codului de înregistrare în scopuri de TVA, însă și
firmelor care dețin un astfel de cod, atunci când au loc schimbări de acționariat
sau de sediu social.

4.2.2 Inactivarea soci etăților comerciale

În paralel cu atribuțiile ce decurg din paragraful anterior, în

conformitate cu art. 78^1 din Codul de Procedură Fiscală, DGAF este
competentă pe linia inactivării firmelor în cazul constată că acestea nu
funcționează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin
ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Această atribuție este foarte importantă în principal în vederea
limitării la un nivel minim a duratei de funcționare și, implicit, a impactului
negativ pe care îl poate avea o firmă fantomă.
Au existat situații semnificative, când în urma acțiunilor de control
ale DGAF și măsurilor coordonate de prevenire și combatere au fost
identificate astfel de firme aflate în faza incipientă de funcționare, aflate la
primele tranzacții, iar asupra stocurilor acestora fiind dispuse măsuri
asiguratorii. După inactivarea lor, s-a constatat că persoanele care controlau
societățile comerciale respective s-au relocat în alte țări, unde au derulat
tranzacții de zeci de milioane de euro, prejudiciul potențial fiind proporțional.

4.2.3 Instituirea consemnelor vamale și de trafic control

În foarte multe situații, analiza de risc generează liste de entități

economice a căror activitate comercială este situată preponderent în zona
achizițiilor intracomunitare și a importurilor, ce constituie punctul de pornire a
unor potențiale fraude, asupra acestora fiind instituite consemne.
În cazul identificării unor astfel de transporturi, în baza consemnelor
instituite pentru fiecare situație în parte, sunt adoptate cele mai potrivite
măsuri de prevenire a fraudelor, de exemplu sigilarea transportului de bunuri
urmată de desigilarea la locul de destinație, de indisponibilizare a acestuia
până la clarificarea situației de risc fiscal, sau chiar de confiscare, atunci când
este cazul.

4.3 Combatere

Atunci când sunt întrunite elementele unei fraude fiscale sau când
sunt constatate împrejurări ale unor fapte sancționate de legea penală,
preocuparea principală și imediată a DGAF este de identificare a bunurilor și
valorilor care pot acoperi (total sau parțial) prejudiciul cauzat, adoptarea
măsurilor specifice DGAF conexe indisponibilizării acestora, precum și
instrumentarea fraudelor până la nivel de detaliu, conform competențelor.
Când sunt constatate împrejurări ale unor fapte sancționate de legea
penală, acestea sunt sesizate organelor de urmărire penală, iar după caz, sunt
constituite echipe operative și continuate măsurile de verificare și control,
conform strategiei procurorului de caz.
În domeniul cooperării administrative internaționale, Regulamentul
904/2010 prevede, ca cea mai complexă formă de cooperare, derularea de
controale multilaterale, de către mai multe administrații fiscale din statele
membre.
Acestea sunt propuse de către un stat membru atunci când deține date
privind o fraudă fiscală cu extensii în mai multe state membre și/sau afectează
bugetele acestora.
Participarea statelor membre la un astfel de control este voluntară,
decizia fiind luată după evaluarea situației concrete și implicațiilor fiscale ale
acesteia.
 CAPITOLUL 5 – INVESTIGAȚIA FINANCIARĂ

Oficiul integrează informațiile financiare transmise de entitățile

raportoare în baza Legii nr. 656/2002, cu alte date disponibile în scopul
generării unor produse de informare cu valoare pentru efortul investigativ al
agențiilor de aplicare a legii.
Diseminările Oficiului conțin informații specifice menite să identifice
persoane fizice și juridice, precum şi conturi şi informații privind tranzacții.
Atunci când instituția constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a
banilor diseminează informațiile Parchetului de pe lânga Înalta Curte de
Casație şi Justiţie, iar în cazul în care sunt identificate indicii temeinice de
finanţare a terorismului, va disemina informaţiile şi Serviciul Român de
Informații.
Totodată, când se constată existenţa unor indicii temeinice de
săvârşire a altor infracțiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanțare a
terorismului, Oficiul sesizează organul competent să investigheze astfel de
infracțiuni.
În vederea realizării unei analize financiare eficiente, activitatea
Oficiului Naţional se ghidează după următoarele principii de guvernare:
Principiul priorităţii activităţii de prevenire
Similar altor sisteme, prevenirea faptelor de spălare de bani şi/sau
finanţare a terorismului este mai eficientă sub raport cost/beneficiu decât
componenta de combatere. Prevenirea corespunzătoare a riscurilor elimină
consecinţele nefavorabile ale materializării acestora, manifestate la nivel
social, economic, etc. În acest context, este important ca orice informare
transmisă autorităţilor publice cu privire la operaţiuni financiare efectuate şi
care prezintă indicii privind posibile fapte de spălare de bani şi/sau finanţare a
terorism, să fie privită ca un risc neidentificat la momentul oportun, căruia
sistemul i-a permis să se materializeze. Componenta de prevenire trebuie să
vizeze identificarea cauzelor care au permis materializarea riscului respectiv.
Principiul parteneriat şi colaborare
Instituția este poziționată la intersecția dintre sectorul financiar,
autorităţi de reglementare şi supraveghere, autorităţi de aplicare a legii şi
autorităţi echivalente străine ceea ce constituie o oportunitate deosebită pentru
integrarea/inter-relaționarea acestor perspective diferite, în scopul generării
unei imagini cuprinzătoare referitoare la prevenirea, detectarea şi combaterea
criminalității economico-financiare în general.
Este importantă maximizarea colaborării cu toate autoritățile cu
responsabilităţi în domeniul prevenirii şi combaterii criminalității economico-
financiare, în scopul alocării cât mai eficiente a resurselor la nivel de sistem şi
creșterii rezultatelor pozitive (condamnări).
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor este
deosebit de activ în încercarea de a îmbunătăţi substanţial cooperarea naţională
în domeniul CSB/CFT.
Principiul eficienţei în combatere
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere Spălării Banilor este o
autoritate publica fără competenţe de aplicare a legii. În calitatea sa de unitate
de informaţii financiare instituţia trebuie să se asigure ca informaţiile relevante
din sectorul financiar şi non-financiar, sunt prelucrate cu luarea în considerare
a nevoilor beneficiarilor şi sunt livrate acestora, în timp util, pentru aplicarea
corespunzătoare a legii. În acest context, evaluarea relevanţei activităţii
instituţiei se raportează la rata de confirmare a produselor de intelligence
financiar diseminate către autorităţile de aplicare a legii.
Oficiul a încheiat protocoale de cooperare cu autorități de aplicare a
legii (și alte autorități publice), autorități de supraveghere, servicii de
informații și cu asociații profesionale care reprezintă entitățile raportoare.
Aceste protocoale permit:
 elaborarea unor analize comparative între cadrul normativ
naţional din domeniul prevenirii si combaterii spălării banilor
şi a finanţării terorismului şi cerinţele, reglementările şi
criteriile de eficienţă emise de forurile internaţionale de profil
din acest sector (Financial Action Task Force, Consiliul
Europei, ONU, UE, etc),
 coordonarea procesului de modificare/completare a legislaţiei
în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi
finanţării terorismului, potrivit cerinţelor de armonizare
 legislativă cu principalele reglementări naţionale, comunitare
şi internaţionale în domeniu.
 elaborarea unei analize asupra eficienţei mecanismului
naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a
finanţării terorismului, inclusiv privind posibilitatea reţinerii
infracţiunii de spălare de bani ca infracţiune de sine stătătoare
şi elaborarea şi implementarea unor măsuri de eficientizare
 identificarea bazelor de date existente la nivel naţional şi
selectarea acelora pe care instituţiile şi autorităţile competente,
după caz, le-ar putea utiliza în derularea obiectului de
activitate specific, precum şiîncheierea de acorduri de
cooperare pentru realizarea accesului efectiv la aceste baze de
date;
 analiza practicii judiciare de netrimitere în judecată de către
Ministerul Public şi a soluţiilor de achitare dispuse de
instanţele de judecată, în cauzele având ca obiect infracţiunea
de spălare a banilor, pentru identificarea eventualelor
disfuncţii de sistem;
 analiza practicii actuale a entităţilor raportoare în relaţia cu
O.N.P.C.S.B, în vederea identificării măsurilor necesare
pentru eficientizarea activităţii de raportare, inclusiv pe
palierul modalităţii de transmitere electronică a RTS-urilor,
RTN-urilor şi RTE-urilor, precum şi a corespondenţei aferente
acestora;
 realizarea unor întâlniri de lucru specializate cu participarea
unor reprezentanţi ai instituţiilor şi autorităţilor competente, la
nivel central şi teritorial, care pot propune iniţierea unor
direcţii de investigaţii operative în domeniul combaterii
spălării banilor, evaluarea şi actualizarea indicatorilor de risc
şi a profilurilor de risc specific, precum şi transferul de bune
practici în domeniu;
 furnizarea de date statistice consolidate şi de tipologii de
spălare a banilor pentru entităţile raportoare;
  elaborarea unor ghiduri de bune practici în domeniul
combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, pentru
autorităţile de aplicare a legii implicate, care cuprind tipologii
şi tehnici de investigare folosite la documentarea cazurilor de
spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
 organizarea unor întâlniri de lucru la nivel de experţi în scopul
eficientizării schimbului de informaţii;
 organizarea unor întâlniri de lucru tematice ale O.N.P.C.S.B
şi/sau a celorlalte autorităţi de supraveghere prudenţială, cu
reprezentanţii desemnaţi ai entităţilor raportoare,
supravegheate şi controlate şi cu asociaţiile profesionale ale
acestora, după caz, pentru consolidarea gradului de instruire cu
privire la fenomenul spălării banilor şi al finanţării
terorismului;
 actualizarea, publicarea şi diseminarea unor materiale
documentare/ghiduri de instruire în domeniu pentru entităţile
raportoare financiare şi non-financiare, în scopul identificării
tranzacţiilor suspecte şi respectării obligaţiilor de prevenire şi
combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului precum
şi al promovării conceptului de abordare pe bază de risc în
materie de spălare a banilor, la nivelul categoriilor de entităţi
raportoare.

Pentru ca Oficiul să aducă valoare adăugată informațiilor primite şi

deținute, acesta efectueză următoarele tipuri de analiză (investigaţie
financiară):
a) Analiza operațională: sunt folosite informațiile disponibile sau care
pot fi obținute pentru identificarea unor ținte specifice de investigație (ex.
persoane, bunuri, rețele infracționale si asocieri), pentru urmărirea anumitor
activitati sau tranzacții, precum si pentru stabilirea unor legături intre acele
ținte si produsele infracționale, spălare de bani, infracțiuni predicat si
finanțarea terorismului,
b) Analiza strategică: sunt folosite informații disponibile sau care pot fi
obținute, inclusiv date care pot fi furnizate de alte autorităţi competente,
pentru identificarea tipologiilor şi pattern-urilor de spălare de bani şi/sau
finanțarea terorismului. Aceste informații sunt apoi folosite de Oficiu sau de
alte autorităţi publice pentru identificarea vulnerabilităților şi amenințărilor de
spălare de bani şi finanțarea terorismului. Analiza strategică ajută la stabilirea
politicilor şi obiectivelor Oficiului, sau la o scară mai largă, pentru alte entităţi
de la nivelul sistemului CSB/CFT.
c) Analiza operațională: Legea nr. 656/2002 prevede în articolul 26
alin. 3 ca ONPCSB efectuează analiza tranzacțiilor suspecte (a) la sesizarea
oricăreia dintre persoanele prevăzute la art. 10 si (b) din oficiu, când ia
cunoștința pe orice cale despre o tranzacție suspectă.
Deși legea nu detaliază conținutul procesului de analiză, art. 8 alin. 1
din Legea nr. 656/2002 stabilește în mod clar scopul acestuia, respectiv
identificarea indiciilor temeinice de spălare a banilor sau de finanțare a
terorismului.
Având în vedere faptul că, după efectuarea analizei, ONPCSB
sesizează PICCJ şi/sau SRI în legătură cu indiciile temeinice identificate,
procesul de analiză vizat de art. 26 din Lege acoperă componenta de analiza
operațională.
Potrivit standardelor internaţionale aplicabile în materie, esenţa analizei
financiare constă în faptul că informaţiile relevante cu privire la riscuri/fapte
de spălare de bani și finanţarea terorismului, disponibile la nivelul sectorului
financiar și non-financiar, să fie diseminate în timp util, de către Unitatea de
Informații Financiare, instituţiilor de aplicare a legii competente, astfel încât
acestea să poată dispune măsurile preventive sau combative necesare. Procesul
impus de standardele internaţionale în acest sens este cel de intelligence
(analiza a informaţiilor).
La nivelul ONPCSB, activitatea de analiza a informaţiilor este realizată
în cazurile care prezintă un risc ridicat de SB/FT, urmare procesului de
evaluare a riscului derulat la nivelul instituţiei.
În acest sens, rolul Oficiului este acela de a transforma informaţiile
colectate/accesate în baza legii, în produse de informare cu valoare adăugată,
relevante pentru autorităţile de aplicare a legii.
Analiza informaţiilor în scopuri operaţionale este procesul prin care
sunt convertite /transformate informaţiile brute disponibile Oficiului Naţional
de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în produse de informare care
răspund nevoilor de informare ale beneficiarilor și sprijină procesul decizional
al acestuia.

INFORMAȚIE + ANALIZĂ = PRODUS DE INFORMARE

(informație cu valoare)

În conformitate cu prevederile Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea

şi sancționarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de
prevenire şi combatere a finanțării terorismului, Oficiul National de Prevenire
şi Combatere a Spălării Banilor primește următoarele categorii de informații:
a) Imediat - Informații in legătură cu suspiciuni de spălare a
banilor si/sau finanțare a terorismului, identificate în cazul
operațiunilor derulate de clienții entităților prevăzute la art.
10 din Lege (art. 5(1), 6(2) si 6(3) din Legea nr. 656/2002),
b) În cel mult 10 zile lucrătoare - Informații privind
operațiunile cu sume în numerar, in lei sau valută, a căror
limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro,
indiferent daca tranzacția se realizează prin una sau mai
multe operațiuni ce par a avea legătura între ele (art. 5(7) din
Legea nr. 656/2002),
c) În cel mult 10 zile lucrătoare - Informații privind
operațiunile de transfer extern, în şi din conturi, în lei sau
valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a
15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una
sau mai multe operațiuni ce par a avea legătura între ele (art.
5(8) din Legea nr. 656/2002),
d) Nu mai târziu de 24 de ore de la momentul tranzacției -
Informații in legătură cu motivul pentru care o operațiune
suspectă de spălare a banilor şi finanțarea terorismului nu a
fost raportată conform art. 6(1) din Lege,
e) Lunar - Informațiile deținute potrivit legii de către Direcţia
Generală a Vămilor, în legătură cu declarațiile persoanelor
fizice privind numerarul în valută şi/sau în monedă națională,
 care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin
Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 (art. 5(12) teza 1 din
Legea nr. 656/2002),
f) De îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore – toate informațiile
legate de suspiciunile de spălare de bani sau finanțare a
terorismului, ce sunt identificate în cursul activității
specifice a Autorităţii Naționale a Vămilor (art. 5(12) teza 2
din Legea nr. 656/2002),
g) În termen de 30 de zile – datele şi informațiile solicitate
persoanelor menționate la art. 10 precum şi instituțiilor
competente, necesare îndeplinirii atribuțiilor stabilite de lege
(art. 7 (1) din Legea nr. 656/2002),
h) Date şi informații ce fac obiectul schimbului, în baza
reciprocității, cu instituții străine care au funcții
asemănătoare şi care au obligația păstrării secretului în
condiții similare, dacă asemenea comunicări sunt făcute în
scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a
finanțării terorismului (art.7(4) din Legea nr. 656/2002),
i) Informații privind numele persoanei cu responsabilităţi în
aplicarea prevederilor Legii nr. 656/2002, împreună cu
natura şi limitele responsabilităților menționate, transmise
de entitățile prevăzute de art. 10 din Lege, cu excepția
persoanelor menționate la art. 10 (k) (art. 20 (1) din Legea
nr. 656/2002),
j) Informații privind suspiciuni de spălare a banilor, de
finanțare a terorismului sau alte încalcari ale dispozițiilor
Legii nr. 656/2002, transmise de autoritățile şi structurile
prevăzute la art. 24 alin. 1 lit. (a)-(c) din lege (art. 24(2) din
legea nr. 656/2002).

Pentru realizarea unei analize financiare eficiente, analiza se face în

etape respectiv planificare, colectare, evaluare, procesare şi colecţionare,
analiză, informare.
 Analiza financiară trebuie să răspundă la următoarele întrebări:
 CINE – care sunt entităţile vizate de informaţiile
iniţiale?
 CE – care este activitatea suspectă (ce se cunoaşte
despre aceste entităţi (ce au făcut)?
 UNDE – unde a avut loc activitatea suspectă?
 CÂND – când a avut loc activitatea suspectă?
 CUM – care este modul de operare al entităţilor
vizate de informaţiile iniţiale?
 DE CE – care este motivul pentru care entităţile au
acţionat aşa cum au făcut-o?
De asemenea, pentru realizarea analizei financiare se va răspunde la
următoarele întrebări:
 Care este scopul analizei?
 Ce informaţii lipsesc?
 Care sunt sursele de informaţii disponibile?
 Care din sursele de informaţii disponibile conţin
informaţii relevante pentru analiza care se
efectuează?
Colectarea de informații de calitate constituie o componentă cheie a
procesului de analiză a informațiilor.
Calitatea informaţiilor depinde de acurateţea, relevanţa şi oportunitatea
acestora.
În cadrul analizei financiare se va ține cont de:
 Identificarea relaţilor dintre entitățile analizate,
 Identificarea evenimentelor semnificative,
 Identificarea golurilor informaţionale,
 Clarificarea semnificaţilor datelor colectate.
Analiza constituie procesul de conversie a informaţiilor care au fost
colectate, evaluate și colaţionate, în produse de informare, prin integrarea și
interpretarea lor.
Diseminarea spontană – FIU are capacitatea de a disemina
informaţii şi rezultatele analizelor sale către autorităţile competente atunci
când exista indicii de suspiciune cu privire la spălarea banilor, infracţiuni
predicat sau finanţarea terorismului. În baza analizelor elaborate de FIU,
diseminarea informaţiilor trebuie să fie selectivă şi să permită beneficiarilor
concentrarea pe cazurile/informaţiile relevante.
Diseminarea la cerere – FIU are capacitatea de a răspunde la
solicitările de informaţii transmise de autorităţile competente. La primirea unei
solicitări din partea unei autorităţi competente, decizia de efectuare a analizei
şi/sau diseminarea informaţiilor către autoritatea solicitantă aparţine unităţii de
informaţii financiare.
Diseminarea spontană - Art. 8 din Legea nr.656/2002(r) indică
urmatoarele categorii de beneficiari ai rezultatelor analizelor efectuate la
nivelul Oficiului, respectiv:
- Parchetul de pe langa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
Serviciul Român de Informaţii – procesul de analiza relevă
existenta unor indicii temeinice de spălarea banilor sau de
finanţarea terorismului,
- Alte organe competente – când sunt identificate indicii temeinice
de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de spălarea banilor sau
finanţarea terorismului.
Diseminarea la cerere - Art. 8 din Legea nr. 656/2002(r)
reglementează accesul autorităţilor de aplicare a legii la datele şi informaţiile
financiare deţinute de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării
Banilor, în următoarele condiţii:
“… (5) După primirea sesizării, procurorul care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală şi Serviciul Român de Informaţii pot solicita
Oficiului completarea acesteia.
(6) Oficiul are obligaţia de a pune la dispoziţie procurorului care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală şi Serviciului Român de
Informaţii, la solicitarea acestora, datele şi informaţiile pe care le-a
obţinut potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(7) Organele de urmărire penală vor comunica periodic Oficiului
stadiul de rezolvare a sesizărilor transmise, precum şi cuantumul sumelor
aflate în conturile persoanelor fizice sau juridice pentru care s-a dispus
blocarea, ca urmare a suspendărilor efectuate ori a măsurilor asigurătorii
dispuse.”
Totodată, procesul de diseminare la cerere se activează şi în relaţiile
de cooperare cu instituţii străine cu funcţii similare, la art. 7 alin. (4) din Legea
656/2002, republicată, fiind reglementata capacitatea ONPCSB de a face
schimb de informatii “ Oficiul poate face schimb de informaţii, în baza
reciprocităţii, cu instituţii străine care au funcţii asemănătoare şi care au
obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă asemenea comunicări
sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a finanţării
terorismului.”
Analiza strategică: poate fi, în mod simplu, definită ca procesul
de informaţii financiare care include rezultatele analizelor datelor
financiare (date cu privire la circuitele financiare, tranzacţile financiare,
circuitele activelor, etc.), precum şi alte informaţii non-financiare
accesibile obţinute prin diferite metode analitice şi instrumente IT, pentru
a identifica tendinţele şi modelele de anomalii sau alte elemente suspecte
de spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
Deși Legea nu conține prevederi exprese cu privire la obligația
ONPCSB de a derula un proces de analiza strategica in sensul Recomandării
29, potrivit articolului 8(8) Oficiul are obligația de a furniza persoanelor fizice
si juridice prevăzute la art. 10, precum si autoritatilor cu atribuții de control
financiar si celor de supraveghere prudențiala, printr-o procedura considerata
adecvata, informații generale privind tranzacțiile suspecte si tipologiile de
spălare a banilor si finanțare a terorismului.
În acest scop, art. 11(3) lit. j din H.G nr. 1599/2008, prevede ca
Direcţia de Analiză şi Prelucrare a Informaţiilor elaborează pe baza cazurilor
analizate în cadrul Oficiului, studii privind tipologiile specifice de spălare a
banilor şi/sau finanțare a terorismului.
De asemenea, Oficiul efectuează analize şi produce informări
strategice referitoare la riscurile de spălarea banilor şi/sau finanțarea
terorismului, precum şi la evoluțiile celor două fenomene.
 Din această perspectivă, informațiile financiare prelucrate de Oficiu,
au scos în evidenţă o serie de amenințări precum şi vulnerabilităţi exploatate
de cei interesați de spălarea banilor/finanțarea terorismului, respectiv:

Ameninţări:
 Grupuri organizate, specializate în spălarea banilor proveniți din
evaziune fiscală. Acestea folosesc persoane interpuse pentru
scoaterea unor fonduri semnificative din sistemul financiar, mutarea
fizică a banilor şi punerea lor la dispoziția beneficiarului;
 Grupuri organizate externe care folosesc sistemul financiar din
România pentru tranzitarea unor fonduri ilicite din state vest
europene către jurisdicții non-UE. Aceștia folosesc în special conturi
bancare pentru transferul sumelor în România, fondurile fiind retrase
în numerar şi stratificate prin transferuri ulterioare şi succesive prin
sisteme de transfer rapid de bani;
 Grupuri organizate externe care folosesc sistemul financiar din
Romania, drept poartă de plasare în sistemul financiar al UE a unor
fonduri semnificative de origine necunoscută. Banii sunt transferați în
România cu justificări fictive. Ulterior, sunt folosite servicii de
internet banking pentru externalizarea sumelor către alte state UE;
 Grupuri organizate autohtone implicate în activităţi de proxenetism şi
trafic de persoane. Acestea manifestă o predispoziție spre utilizarea
sistemelor de transfer rapid de bani pentru repatrierea câștigurilor
generate de persoanele traficate în state din vestul Europei;
 Grupuri nestructurate de evazioniști sau evazioniști individuali
implicați în importuri subevaluate de mărfuri din state asiatice.
Aceștia se folosesc de persoane interpuse, posibil angajați, pentru
transferul unor sume semnificative către persoane fizice şi juridice
din China în special prin intermediul sistemelor de transfer rapid de
fonduri.
Vulnerabilităţi:

 Creșterea nivelului de complexitate al schemelor de spălare a banilor,

prin folosirea unor metode tradiționale de plată, alternativ cu
folosirea unor metode moderne de plată;
 Folosirea frecventă a conturilor persoanelor juridice de tip societate
cu răspundere limitată în schemele de spălare a banilor proveniți din
evaziune fiscală;
 Folosirea în scheme de spălare a banilor a serviciilor bancare care nu
necesită prezenţa fizică în sucursala băncii pentru efectuarea
operațiunilor;
 Prezenţa frecventă a tranzacțiilor cu numerar în cadrul schemelor de
spălare a banilor;
 Folosirea persoanelor interpuse pentru ascunderea originii ilicite a
fondurilor şi pentru disimularea identităţii beneficiarului real al
produselor infracționale;
 Folosirea frecventă a sistemelor de transfer rapid de bani, în legătură
cu operațiunile comerciale derulate de persoane juridice;
Folosirea conturilor externe, deschise la instituții de credit aflate în
destinații off-shore, pentru plasarea fondurilor ilicite obținute în România.
 CAPITOLUL 6 - INVESTIGAȚIA PENALĂ

Investigația penală reprezintă o procedură cu caracter secret și/sau

public, efectuată de autoritățile judiciare competente, cu respectarea garanțiilor
procesuale, a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie
constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio
persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană
care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen
rezonabil.
Cadrul general în care se realizează investigația penală este stabilit de
Codul de procedură penală, aprobat prin Legea nr.135/2010, cu modificările și
completările ulterioare, precum și de alte reglementări cu caracter procedural.
În scopul punerii în aplicare a dispozițiilor cu caracter procedural, au
fost emise „Metodologia de investigare a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale
și vamale”, încheiată în luna februarie 2014 între Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Inspectoratul General al Poliției Române și
Agenția Națională de Administrare Fiscală10, precum și Ordinul procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al
ministrului afacerilor interne 11 , pentru aprobarea Normelor metodologice
privind înregistrarea, evidența unitară, circuitul sesizărilor penale și
coordonarea administrativă a activităților dispuse organelor de poliție de către
procuror.
În desfășurarea activității de urmărire penală, procurorul
supraveghează activitatea organelor de cercetare penală, astfel ca orice
infracțiune să fie descoperită și orice persoană care a săvârșit o infracțiune să
fie trasă la răspundere penală
Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin
actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează
din oficiu.

10
Înregistrată sub nr.2144/10.02.2014, nr.8372/18.02.2014, respectiv
nr.800215/10.02.2014
11
Înregistrat sub nr.12/C/2014, respectiv nr.56/10.04.2014
 În cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare, în care
sunt incluse și cele care privesc fraudele intracomunitare, după înregistrarea
sesizării la parchet, aceasta se repartizează procurorului desemnat să exercite
supravegherea sau să efectueze urmărirea penală.
În termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, procurorul dispune,
în condițiile legii, cu privire la:
a) actele procesuale ce se vor efectua de către organele de
cercetare penală;
b) activitățile ce se vor efectua de către inspectorii antifraudă;
c) atunci când consideră necesar, termenele pentru aducerea la
îndeplinire a dispozițiilor prevăzute la lit.a) și b).
Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr.74/201312 , în cadrul structurii
centrale a A.N.A.F. - Direcția generală antifraudă fiscală, funcționează
Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate
procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect
infracțiuni economico-financiare. În acest scop, inspectorii antifraudă din
cadrul Direcției de combatere a fraudelor sunt detașați în cadrul parchetelor, în
condițiile legii, pe posturi de specialiști.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.4 din O.U.G. nr.74/2003,
inspectorii antifraudă efectuează, din dispoziția procurorului:
a) constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de
probă, în condițiile legii;
b) investigații financiare în vederea indisponibilizării de
bunuri;
c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.
Desemnarea inspectorului antifraudă se face în funcție de criteriile
obiective stabilite în acest sens de conducătorul parchetului și presupune
întocmirea unei ordonanțe motivate prin care se dispune cu privire la: numele
specialistului desemnat, activitățile pe care urmează să le realizeze, actele
dosarului la care are acces, termenul de soluționare, alte aspecte care
interesează cauza.

12
Privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității AgențieiNaționale
de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
 În cele 10 zile de la data înregistrării cauzei la parchet, inspectorul
antifraudă poate fi desemnat să realizeze verificările în materie fiscală la care
se referă art.3 alin.4 lit.c) din O.U.G. nr.74/2003, dintre care amintim:
- identificarea actelor contabile și a documentelor legale definite de
art.2 lit.c) din Legea nr.241/200513, concludente și utile cauzei;
- accesarea bazelor de date, la care are acces potrivit atribuțiilor de
serviciu și efectuarea de copii de pe toate documentele relevante depuse de
contribuabilii care interesează cauza ori cele întocmite de instituțiile statului în
legătură cu activitatea realizată de aceștia;
- examinarea actelor existente în dosar cu privire la conturile bancare
deținute de persoanele indicate în actul de sesizare, pentru a se stabili dacă se
impune aplicarea prevederilor art.153 C.proc.pen., care reglementează
obținerea de date privind situația financiară a unor persoane;
- accesarea aplicației www onrc.ro și efectuarea de copii privind
entitățile comerciale cercetate ori cele implicate în cauză;
Activitățile realizate de inspectorii antifraudă, în baza art.3 alin.4
lit.b) și c) din O.U.G. nr.74/2003 se materializează prin întocmirea de procese-
verbale.
Exceptând cauzele în care desfășoară urmărire penală proprie,
procurorul înaintează dosarul organului de cercetare penală competent, în
vederea efectuării urmăririi penale.
Activitatea de urmărire penală presupune respectarea cu strictețe a
regulilor de procedură general aplicabile indiferent de natura infracțiunii
investigate.
Dintre activitățile care se impun a fi realizate pentru probarea
infracțiunilor având ca obiect fraude intracomunitare exemplificăm:

13
documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal,
Legea contabilității nr.82/1991, republicată, și de reglementările elaborate pentru punerea în
aplicare a acestora
 6.1 Obținerea de date și informații inițiale

- Administrația Națională de Administrare Fiscală, pentru a se stabili:

dacă faptele cercetate au făcut obiectul unor controale efectuate la
nivelul acestei instituții, unitățile bancare la care au deschise conturi
societățile și persoanele fizice care interesează cauza, alte date din
dosarul fiscal al contribuabilului;
- Oficiul Național al Registrului Comerțului, privind dosarul juridic al
societăților care interesează cauza;
- Inspectoratul Teritorial de Muncă, în legătură cu raporturile de
muncă;
- Oficiul National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care
poate furniza informații de specialitate de natură confidențială, cu
mențiunea că valorificarea lor în procesul penal necesită
administrarea mijloacelor de probă cum ar fi: obținerea de date
privind situația financiară, comisia rogatorie internațională, ș.a.;
- Societățilecomerciale de distribuție a imprimatelor cu regim special,
în vederea identificării seriilor și plajelor de numere ale facturilor,
chitanțelor și alte înscrisuri cu regim special ridicate de societățile
comerciale implicate în cauză;

6.2 Dispunerea de activități specifi ce de supraveghere

operativă(filaj, investigații), efectuate de instituțiile specializate ale statului;

6.3 Ridicarea de obi ect e și înscrisuri, prevăzută de art.169

C.proc.pen. 14 , care poate fi realizată fie prin predarea benevolă, fie prin
ridicarea silită, aceasta din urmă în condițiile stabilite în art.171 C.proc.pen.15.
Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice, astfel cum este

14
potrivit căruia organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să
ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal
15
textul prevede că dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul
de urmărire penală, prin ordonanță, sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită
reglementată de art.170 C.proc.pen.16, presupune emiterea unei ordonanțe prin
care organul de urmărire penală dispune persoanei fizice sau juridice, în
posesia sau detenția căreia se află, să le prezinte și să le predea, sub luare de
dovadă. Fapta persoanei care, fiind avertizată asupra consecințelor inacțiunii
sale, refuză să pună la dispoziția organului de urmărire penală, în tot sau în
parte, datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute, care i-au fost
solicitate în mod explicit, în condițiile legii, realizează conținutul infracțiunii
de obstrucționarea justiției17.

6.4 Efectuarea percheziției domiciliare și a celei

informatice.
Această activitate poate fi impusă de necesitatea identificării:
- documentelor justificative, actelor contabile, alte acte legale,
fictive sau neînregistrate, evidențele contabile duble, acte
constitutive ori cele modificatoare ale societăților, documente
de transport, acte vamale, contracte, ștampile, ș.a.;
- depozitelor ori alte locații unde sunt ascunse mărfurile
sustrase de la obligațiile fiscale;
- sumelor de bani sustrase de la plata obligațiilor fiscale,
precum și cele rezultate din activitatea ilicita realizată de
contribuabil ori de alte persoane în numele acestuia;
- bunurilor și produselor realizate prin încălcarea prevederilor
legale, a instalațiilor, utilajelor și mașinilor destinate acestui
scop;
- sistemelor informatice și suporturile de stocare a datelor
informatice;
- altor înscrisuri sau probe materiale care atestă activitatea
infracțională desfășurată de persoanele cercetate.

16
reglementare - În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea
sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi
ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune
persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare de
dovadă
17
Art.271 din Codul penal
 6.5 Identificarea bunurilor deținute de suspect, inculpat, de alte
persoane (cazul confiscării extinse) și aplicarea sechestrului sau a popririi
asiguratorii, scop în care procurorul poate dispune realizarea de investigații
financiare de către inspectorul antifraudă, astfel cum prevede art.3 alin.4 lit.b
din O.U.G. nr.73/201318.

6.6 Supravegherea tehnicăse efectuează în baza unui mandat

emis de judecătorul de drepturi și libertăți sau a autorizării procurorului pe un
termen de maximum 48 ore, această din urmă supusă confirmării în condițiile
legii.
Supravegherea tehnică poate fi realizată prin:
- interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la
distanță, care constă în interceptarea, accesul, monitorizarea,
colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon,
sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare19;
- accesul la un sistem informatic, presupune pătrunderea într-un sistem
informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de
la distanță, prin intermediul unor programe specializate ori prin
intermediul unei rețele, în scopul de a identifica probe20;
- supravegherea video, audio sau prin fotografiere, ce constă în
fotografierea persoanelor care interesează cauza, observarea sau
înregistrarea conversațiilor, mișcărilor ori a altor activități ale
acestora21;
- localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, presupune folosirea
unor dispozitive care determină locul unde se află o persoană sau
obiectul la care sunt atașate22;

18
privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției
Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normative
19
Art. 138 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Codul de procedură penală
20
Art. 138 alin. 1 lit. b) și alin. 3 din Codul de procedură penală
21
Art. 138 alin. 1 lit. c) și alin. 6 din Codul de procedură penală
22
Art. 138 alin. 1 lit. d) și alin. 7 din Codul de procedură penală
 - obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane,
prin care se asigură cunoașterea conținutului tranzacțiilor financiare
și al altor operațiuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin
intermediul unei instituții de credit ori al altei entități financiare,
precum și obținerea de la o instituție de credit sau de la altă entitate
financiară de înscrisuri ori informații aflate în posesia acesteia
referitoare la tranzacțiile sau operațiunile unei persoane23.

6.7 Măsuri de supraveghere și metode speci ale de

cercetare, realizate prin:

- reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale, care

presupun verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a
altor trimiteri poștale sau a obiectelor transmise prin orice alt
mijloc24;
- utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor,
presupune folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală
în scopul obținerii de date și informații cu privire la săvârșirea
infracțiunilor ce fac obiectul cauzei25;
- livrarea supravegheată, prin care se permite intrarea, tranzitarea sau
ieșirea de pe teritoriul României a unor bunuri în privința cărora
există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deținerii sau
obținerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităților
competente, în scopul investigării infracțiunii sau al identificării
persoanelor implicate în săvârșirea acesteia26;
- obținerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de rețele
publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de
comunicații electronice destinate publicului, altele decât conținutul
comunicațiilor, și reținute de către aceștia27.

23
Art. 138 alin. 1 lit. e) și alin. 9 din Codul de procedură penală
24
Art. 138 alin. 1 lit. f) și alin. 8 din Codul de procedură penală
25
Art. 138 alin. 1 lit. g) și alin. 10 din Codul de procedură penală
26
Art. 138 alin. 1 lit. i) și alin. 12 din Codul de procedură penală
27
Art. 152 din Codul de procedură penală
 6.8 Obținerea de date privind situația financiar ă

Presupune întocmirea unei ordonanțe motivate de către procuror, prin

care dispune comunicarea datelor privind existența și conținutul conturilor și a
altor situații financiare ale persoanelor fizice sau juridice care interesează
cauza. Solicitarea trebuie supusă încuviințării prealabile a judecătorului de
drepturi și libertăți competent.

6.9 Audierea suspecților și a inculpaților , cu respectarea

strictă a drepturilor procesuale ale acestora și a regulilor de tactică
criminalistică specifice fiecărei cauze.
Raportat la fraudele intracomunitare, audierea suspecților și
inculpaților trebuie să vizeze:
- identificarea entităților din spațiul intracomunitar care au avut relații
comerciale având conotații penale cu operatori din România;
- bunurile și produsele suspuse evaziunii, mijloacele de transport
utilizate, traseul parcurs și destinația acestora;
- stabilirea perioadei de timp în care a avut loc activitatea infracțională;
- dacă la săvârșirea infracțiunilor au participat și alte persoane în
calitate de coautori, instigator sau complice;
- identificarea modului de operare care a condus la sustragerea
contribuabilului de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului
consolidat al statului;
- veniturile obținute de suspecți și inculpați ori de alte persoane din
activitatea evazionistă și felul cum au fost utilizate;
- alte aspecte concludente și utile cauzei.

6.10 Dispunerea și efectuarea constatărilor tehnico-

știintifice și a expertizelor

- constatarea tehnico-științifică sau expertiza grafică/grafoscopică,

care poate avea ca obiectiv: identificarea autorului scrierii și/sau
subscrierii documentelor justificative, a actelor și registrelor
 contabile, identificarea persoanei care a scris evidența contabilă dublă
ori a celei care a înregistrat cheltuieli care nu au avut la bază
operațiuni reale, ș.a.
- constatarea tehnico-științifică efectuată de inspectorul
antifraudă, poate avea ca scop următoarele aspecte: legalitatea
întocmirii documentelor justificative și de evidență contabilă, a
celorlalte documente cerute de lege, realitatea cheltuielilor
înregistrate, veniturile realizate și declarate, cuantumul impozitelor,
taxelor și contribuțiilor datorate și cele efectiv plătite, cuantumul și
modul de compunere a prejudiciilor datorate bugetului consolidat al
statului, ș.a.;
- expertiza fiscal-contabilă judiciară, se dispune în cazul în care
concluziile raportului de constatare întocmit de inspectorul antifraudă
sunt contestate28, precum și atunci când organul de urmărire penală
apreciază că sunt necesare concluziile unui expert pentru constatarea,
clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului în cauză.

6.11 Identificarea și audierea martorilor

Martorii pot fi identificați din rândul:
- persoanelor (transportatori, comisionari, delegați, ș.a.) care au
cunoștință despre furnizori, împrejurările deplasării bunurilor în
spațiul intracomunitar și beneficiarii acestora;
- celor care au realizat servicii în numele persoanelor cercetate
(contabili, referenți, magazioneri, ș.a.), în măsura în care nu au
participat la săvârșirea faptelor imputate acestora;
- persoanelor care au cunoștință despre falsificarea și/sau întocmirea
incompletă sau necorespunzătoare a actelor primare și de evidență
contabilă;
- celor care au cunoștință despre locurile de depozitare și modul cum
au fost valorificate bunurile supuse procesului evazionist;

28
Art. 172 alin. 12 din Codul de procedură penală
 - persoanelor care pot furniza relații despre distrugerea sau alterarea
evidenței contabile, a altor înscrisuri, a memoriilor aparatelor de
taxat, de marcaj ori a mijloacelor de stocare a datelor;
- altor persoane care cunosc aspecte utile și concludente cauzei.
Ascultarea martorului vizează în primul rând stabilirea aspectelor
esențiale cauzei, dintre care amintim:
- împrejurările care i-au permis să ia cunoștință despre faptele
cercetate;
- care a fost modul de operare ce a condus la sustragerea
contribuabilului de la plata obligațiilor datorate bugetului consolidat
al statului;
- cine este autorul și care au fost acțiunile sau inacțiunile săvârșite de
acesta;
- cum și cine anume a transportat bunurile în spațiul intracomunitar ori
în interiorul tării;
- locurile de depozitare și modul de valorificare a bunurilor suspuse
evaziunii;
- veniturile realizate din activitatea infracțională și beneficiarii
acestora;
- dacă alte persoane au participat la săvârșirea infracțiunii, în caz
pozitiv, care a fost contribuția acestora;
- alte aspecte specifice cauzei.

6.12 Comisia Rogatorie Internațională, este acea formă de

asistență judiciară care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară
dintr-un stat o acordă unei autorități din alt stat, mandatată să îndeplinească, în
locul și în numele său, unele activități judiciare privitoare la un anumit proces
penal29.

29
Art.173 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală
 Este dispusă de procuror și poate avea ca obiect 30 următoarele
aspecte:
- localizarea și identificarea persoanelor și obiectelor; audierea
suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile, părții
responsabile civilmente, martorilor și experților, precum și
confruntarea; percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, sechestrul
și confiscarea specială sau extinsă; cercetarea la fața locului și
reconstituirea; expertizele; transmiterea de informații necesare într-un
anumit proces, interceptarea convorbirilor, examinarea documentelor
de arhivă și a fișierelor specializate și alte asemenea acte de
procedură;
- transmiterea mijloacelor materiale de probă;
- comunicarea de documente sau dosare.

30
Art.174 din Legea nr.302/2004
 CAPITOLUL 7 – PRACTICA JUDICIARĂ

7.1. Dosarul penal nr .115D/P/2014 - D.I.I.C.O.T. –

Serviciul Teritorial Oradea

7.1.1 Mod de sesizare:

Sesizarea A.N.A.F. – Direcția Generală Antifraudă Fiscală, nr.1233919 din

16.07.2014.

7.1.2. Situația de fapt reținută în cauză

În perioada 2011 - 2014 inculpatul D.M., prin continuarea unui grup

infracțional organizat, la care au aderat inculpații N.S., în calitate de
reprezentant al S.C. T.D. SRL, V.C.Ș., în calitate de reprezentant al S.C. S.P.
SRL, I.I., în calitate de reprezentant al S.C. V.D. SRL, D.L.A. și K.Z., în
calitate de reprezentanți ai S.C. TLV 2008 SRL, a inițiat și coordonat un
circuit evazionist care a avut ca scop sustragerea societății comerciale
inculpate B.I. SRL de la plata obligațiilor fiscal.
B.I. SRL, societate profilată pe comerțul cu fructe și legume, a
realizat în mod direct achiziții de mărfuri de la parteneri din spațiul
intracomunitar (în special din Italia), operațiuni care sunt declarate în
documentele justificative. Mărfurile astfel achiziționate au fost vândute în
sistem en-gros prin punctele de lucru (depozite) din Oradea și Satu Mare, către
parteneri interni (în special lațurile de supermarket-uri Carrefour, Cora și
Metro). Activitatea comercială a SC B.I. SRL a fost controlată de inculpatul
D.M., care a deținut și calitatea de administrator.
În scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a fost creat un
circuit comercial de tip evazionist prin implicarea societății comerciale T.D.
SRL, societate de tip „tampon (buffer)”, controlată de către inculpatul D.M.
prin intermediul inculpatului N.S., administrator al S.C. T.D. SRL și angajat în
cadrul B.I. SRL la punctul de lucru din Satu Mare.
 Astfel, în perioada 2012/2013, B.I. SRL a înregistrat achiziții fictive
de la T.D. SRL în valoare totală de 32.198.554,75 lei, despre care s-a stabilit
nu reflectă operațiuni reale deoarece nu au avut corespondent într-o activitatea
de livrare/achiziție faptică reală care să urmărească circuitul documentar. La
rândul ei T.D. SRL a înregistrat achiziții de la societățile cu comportament tip
„fantomă (missing traders)”: S.C. S.P. SRL, S.C. V.D. SRL, și S.C. TLV 2008
SRL.
B.I. SRL a înregistrat și achiziții directe în valoare de 4.812.937 lei
de la S.C. S.P. SRL în cursul anului 2011 și în valoare de 8.099.516 lei de la
S.C. V.D. SRL în cursul anului 2014.
Rolul societăți de tip „tampon (buffer)”, societate în relații de foarte
strică dependență de societatea beneficiară, a fost acela de a asigura o aparență
de legalitate a operațiunilor comerciale înregistrate de beneficiar, prin
declararea integrală a operațiunilor comerciale de achiziție și livrare, dar prin
practicarea unui adaos comercial nesemnificativ, de aproximativ 0,57 %, astfel
ca datoriile fiscale acumulate de această societate să fie foarte mici.
Practic, activitatea T.D. SRL era controlată de societatea comercială
B.I. SRL., care a fost unicul beneficiar al așa-ziselor livrări efectuate de T.D.
SRL. S-a stabilit că T.D. SRL nu avea declarate puncte de lucru, nu are
angajații, nu deține mijloace fixe și nu a desfășurat activități la sediul declarat.
Declarațiile fiscale ale T.D. SRL erau depuse de persoana care
asigura depunerea declarațiilor fiscale și pentru B.I. SRL, respectiv martora
G.M., persoană care a fost contactată pentru a presta servicii pentru T.D. SRL
de către inculpatul D.M.. Martora mai declară că sumele de bani pentru plata
serviciilor îi erau remise în numerar la sediul. B.I. SRL, de către angajații
acestei din urmă societăți, iar documentele contabile ale T.D. SRL îi erau puse
la dispoziție la sediul B.I. SRL fie îi erau aduse de reprezentanții acestei
societăți.
La momentul abordării sale de către organele fiscal, inculpatul N.S.
nu a putut furniza informații cu privire la sediul societății, la persoanele care
asigură întocmirea documentelor contabile și depunerea declarațiilor contabile,
furnizorii și clienții T.D. SRL.
Pentru a asigura aparența de realitate a livrărilor către B.I. SRL, în
contabilitatea T.D. SRL au fost înregistrate achiziții fictive de la societățile
comerciale cu comportament tip „fantomă (missing traders)”: S.C. S.P. SRL,
reprezentată de inculpatul V.C.Ș., S.C. V.D. SRL, reprezentată de inculpatul
I.I. și S.C. TLV 2008 SRL, reprezentată de inculpații D.L.A. și K.Z., aceste
trei societăți fiind, așa cum s-a arătat, singurii furnizori ai S.C. T.D. SRL. O
parte din livrările acestor societăți au fost justificate prin operațiuni de
achiziție de la alte societăți cu comportament6 tip “fantomă” (S.C. F.M. SRL
șu S.C. K.C.SRL), cu mențiunea că diferența nu are corespondent în operațiuni
de achiziții.
Societățile tip „fantomă (missing trader)” se sustrag de la verificările
fiscale, nu funcționează la sediul social declarat, sunt reprezentate în drept de
persoane insolvabile, greu de localizat, care se declară străine de activitatea
comercială a societății, invocând faptul că au executat ordinele unor persoane
identificabile sau neidentificabile. Acestea au rolul de a acumula datorii fiscale
aferente operațiunilor fictive, obligații ce ar reveni practic beneficiarului, iar
prin comportamentul lor asigură sustragerea de la plata acestor obligații. Prin
intermediul societăților comerciale cu comportament tip „fantomă” s-a
asigurat și obținerea sumelor de bani rezultate din activitatea evazionistă (fie
prin ridicare în numerar din conturile societății fie prin virarea acestora în
conturile altor societăți cu comportament tip fantomă).
S.C. S.P. SRL, administrată de inculpatul V.C.Ș., nu a desfășurat
nicio activitate comercială în mod real. În perioada februarie 2012 - aprilie
2012, în numele acestei societăți au fost emise un număr de 77 de facturi
fiscale de livrare (legume fructe) către S.C. T.D. SRL, în valoare totală de
4.687.193 lei cu TVA inclus. În primul semestru al anului 2011 S.C. B.I. SRL
a înregistrat achiziții de la S.C. S.P. SRL în valoare de 4.812.937 lei cu TVA
inclus, ulterior optându-se pentru interpunerea societății tip „tampon” (S.C.
T.D. SRL), pentru nu trezi suspiciuni cu privire la realitatea achizițiilor.
Inculpatul V.C.Ș. a recunoscut caracterul fictiv ale relațiilor
comerciale cu S.C. T.D. SRL și S.C. B.I. SRL.
S.C. V.D. SRL a fost administrată de inculpatul I.I.. În perioada
aprilie 2013 – octombrie 2013 în evidența contabilă a S.C. T.D. SRL Oradea
au fost înregistrate 112 facturi fiscale de aprovizionare cu mărfuri (legume
fructe) în valoare de 9.727.373 lei cu TVA inclus. În perioada ianuarie –
aprilie 2014 S.C. B.I. SRL a declarat achiziții directe de la S.C. V.D. SRL în
valoare de 8.099.516 lei TVA inclus.
S.C. TLV 2008 SRL a fost administrată de inculpații K.Z. și D.L.A.
(în prezent decedat). În perioada mai – iulie 2012, respectiv ianuarie – martie
2013 în contabilitatea S.C. T.D. SRL au fost înregistrate 150 de facturi fiscale
de achiziție (fructe și legume) de la S.C. TLV 2008 SRL, în valoare totală de
13.811.188 lei TVA inclus. Începând cu data de 16.01.2012, inculpatul D.L.A.
a fost desemnat ca administrator al unei alte societăți cu comportament tip
„fantomă”, S.C. F.M. SRL, care, deși nu a avut relații directe cu S.C. B.I. SRL,
a asigurat aparența de realitate a livrărilor către această societate prin
asigurarea unor operațiuni de achiziției în contabilitatea societăților de tip
fantomă care au înregistrat relații directe cu beneficiarul sau cu societatea de
tip „tampon”. Rolul acestor societăți cu comportament tip „fantomă”,
poziționate pe relația de tip evazionist “în amonte”, a fost și acela de a permite
fluxurile de numerar prin conturi, sume de bani care sunt ridicate în numerar
(de la ghișeu sau ATM).
Prin înregistrarea atât a achizițiilor reale (spațiul intracomunitar) cât
și a achizițiilor fictive (naționale), stocul scriptic al S.C. B.I. SRL s-a majorat
artificial. Cu ocazia controlului, organele fiscale au constatat o valoare dublă a
stocului de marfă conform evidenție contabile față de valoare din evidența
scriptică a gestiunii. Pentru descărcarea stocului de marfă acumulat artificial
S.C. B.I. SRL simulează livrări intracomunitare de mărfuri către societăți din
spațiul intracomunitar, în special din Ungaria. Caracterul fictiv al livrărilor
intracomunitare rezultă din coroborarea: actelor de cercetare ale organelor
fiscale din cadrul A.N.A.F. – Direcția Generală Antifraudă Fiscală, finalizate
prin sesizarea nr.1233919 din 16.07.2014 înregistrată cu DIICOT sub nr.115
D/P/2014; Raportul de constatare nr.9 din 19 decembrie 2014 întocmit de
inspectorii antifraudă detașați în cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial
Oradea; informațiile tip SCAC 2005 și declarațiile martorilor R.I.V.
(administratorul societății comercială cu comportament tip „fantomă”
RUNCAN KFT din Ungaria) și K.A. (administratorul societății comercială cu
comportament tip „fantomă” MIOLINA KFT din Ungaria.
Schița activității infracționale

7.1.3 Încadrarea juridică

În sarcina inculpaților au fost reținute următoarele infracțiuni:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.367
alin.1, 2 din C.pen., în sarcina inculpaților D.M.; S.C. B.I. SRL;
N.S.; S.C. T.D. SRL; V.C.Ș.; S.C. S.P. SRL; I.I.; S.C. V.D. SRL;
K.Z. și S.C. TVL 2008 SRL;
- evaziune fiscal, prevăzută de art.9 alin.1, lit.c rap. la alin.3 din Legea
nr.241 din 2005, cu aplic. art.35 alin.1 din C. pen., în sarcina
inculpatului D.M., cu un prejudiciu de 14.551.937 lei;
- complicitate la evaziune fiscal, prevăzută de art.48 din C.pen. rap. la
art.9 alin.1, lit.c rap. la alin.3 din Legea nr.241 din 2005, cu aplic.
art.35 alin.1 din C.pen., în sarcina inculpaților N.S. și K.Z.
 (10.386.631 lei prejudiciu), V.C.Ș., )10.386.631 lei + 1.552.560 lei
prejudiciu) și I.I., în cazul acestuia prejudicial fiind de 10.386.631 lei
+ 2.612.746 lei,

7.1.4 Latura civilă a cauzei

Prejudiciul total a fost calculat la suma de 14.551.937 lei. Astfel, din

relația S.C. T.D. SRL - S.C. B.I. SRL a rezultat în prejudiciul de 10.386.631
lei (6.231.979 lei TVA și 4.154.652 lei impozit pe profit); din relația S.C. V.D.
SRL - S.C. B.I. SRL a rezultat un prejudiciul de 2.612.746 lei (1.567.648 lei
TVA și 1.045.099 lei impozit pe profit); din relația S.P. SRL - S.C. B.I. SRL
a rezultat un prejudiciul de 1.552.560 lei (931.536 lei TVA și 621.024 lei
impozit pe profit).

7.1.5 Măsurile preventive

În cauză au fost dispuse următoarele măsuri preventive:

- reținerea, pe o perioadă de 24 ore, față de inculpații I.I., D.M., N.S. și
V.C.Ș.;
- arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 zile, dispusă prin încheierea
nr.63/DL/2014 din data de 18.06.2014 a Tribunalului Bihor față de
inculpații D.M. și N.S.;
- controlul judiciar, față de inculpații I.I. și V.C.Ș.;
Prin încheierea nr.75/DL/2014 din data de 08.07.2014 Tribunalul Bihor
a admis cererile inculpaților D.M. și N.S. de înlocuire a măsurii arestului
preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.

7.1.6 Măsuri asiguratorii:

Prin ordonanța din data de 17 iunie 2014 s-a dispus instituirea măsurii
asiguratorii a sechestrului asupra unor bunuri imobile și mobile ale inculpaților
S.C. B.I. SRL și D.M., pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de
17.06.2014, evaluate la suma de 5.565.807 lei..
 7.1.7 Soluții:

Prin rechizitoriul nr. 115D/P/2014 din 01.04.2015 s-au dispus:

Trimiterea în judecată a inculpaților:
D.M. și S.C. B.I. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune
fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c, din Legea nr.241/2005, raportat la art.9,
alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal și
constituirea unui grup infracțional organizat - prev. de art.367 alin.1, 2 din C.
pen., ambele cu aplic. art.38 din C. pen. și art.5 din C. pen.
N.S., S.C. T.D. SRL, V.C.Ș., S.C. S.P. SRL, I.I., S.C. V.D. SRL,
K.Z., S.C. TLV 2008 SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la
evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 din C. pen. rap. la art.9 alin.1 lit.c, din
Legea nr.241/2005, raportat la art.9, alin.3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea
art.35 alin.1 din Codul penal, și constituirea unui grup infracțional organizat -
prev. de art.367 alin.1, 2 din C.pen., ambele cu aplic. art.38 din C. pen. și art.5
din C. pen.
Clasarea cauzei față de inculpatul D.L.A., cercetat pentru săvârșirea
infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 din C.
pen. rap. la art.9 alin.1 lit.c, din Legea nr.241/2005, raportat la art.9, alin.3 din
Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal, și constituirea
unui grup infracțional organizat - prev. de art.367 alin.1, 2 din C. pen., ambele
cu aplic. art.38 din C. pen. și art.5 din C. pen, deoarece a intervenit decesul
acestuia.
Sesizarea Tribunalului Bihor, instituție pe rolul căreia se fală cauza
în prezent în stare de judecată.
 7.2 Dosarnr.1030/P/2014-Parchetulde pe lângă TribunaluL
București

7.2.1 Mod de sesizare:

La data de 12.03.2014 ANAF-Direcția Generală Antifraudă Fiscală a

sesizat P.T. București cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală
de către SC S.F.B.SRL, SC A.B.E.SRL și SC N.T.SRL
Din verificările efectuate de către reprezentanții Direcției Generale
Antifraudă Fiscală a rezultat faptul că, în cursul anului 2013, SC S.F.B.SRL,
SC A.B.E.SRL și N.T.SRL au efectuat achiziții intracomunitare de bunuri, în
valoare de 10.488.621 lei, 8.634.624 lei, respectiv 1.697.243 lei pe care nu le-
au declarat autorităților fiscale. De asemenea cele trei societăți comerciale
menționate anterior, controlate de P.M.R. prin persoane interpuse, nu au
declarat livrări de bunuri efectuate în cursul anului 2013 către SC S.F.B.SRL,
societate administrată de P.M.R. și mama sa, N.E., în valoare de 7.281.935 lei,
7.701.395 lei, respectiv 1.946.032 lei.

7.2.2 Situația de fapt reținută în cauză

În perioada 31.12.2012-13.09.2013, inculpatul P.M.R., în calitate de

administrator de fapt al SC A.B.E.SRL a efectuat achiziții intracomunitare de
bunuri electronice pe care le-a revândut pe piața internă prin intermediul a
două site-uri. Operațiunile au generat venituri și TVA colectată în cuantum de
675.980,64 lei, pe care P.M.R., a omis să le evidențieze în documentele
contabile sau în alte documente justificative în scopul sustragerii de la plata
obligațiilor fiscal. La săvârșirea acestor fapte inculpatul P.M.R. a fost ajutat de
inculpații N.E., I.V., I.G., P.N.L. și M.L.C.
În perioada 01.01.2013-30.04.2014, inculpatul P.M.R., ajutat de
inculpații N.E., I.V., I.G., P.N.L. și M.L.C, în calitate de administrator al SC
S.F.B.SRL, a înregistrat operațiuni nereale de bunuri și servicii de la societăți
comerciale cu comportament tip fantomă, controlate de acesta, astfel: de la SC
V.C.I. SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de
5.040.408,23 lei cu TVA dedusă în cuantum de 1.209.697,98 lei, de la SC
A.B.E.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de
7.311.193,18 lei cu TVA dedusă în cuantum de 1.754.686,36 lei și de la SC
N.T.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de
8.118.060,09 lei cu TVA dedusă în cuantum de 1.948.334,42 lei. Operațiunile
au fost create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum total de
4.912.718,76 lei, colectat de către SC S.F.B.SRL ca urmare a revânzării
bunurilor electronice pe piața internă, prin intermediul site-urilor.
În perioada 2013-2014, inculpatul P.M.R., ajutat de inculpații N.E.,
I.V., I.G., P.N.L. și M.L.C, în calitate de administrator de fapt al SC
E.S.I.SRL, a înregistrat operațiuni nereale de bunuri și servicii de la societăți
comerciale cu comportament tip fantomă, controlate de acesta, astfel: de la SC
V.C.I. SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de
5.137.329,84 lei cu TVA dedusă în cuantum de 1.276.194,69 lei iar de la SC
N.T.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de 180.148,04
lei cu TVA dedusă în cuantum de 43.235,53 lei, operațiunile fiind create în
mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de 1.276.194,69 lei, colectat
de către SC E.S.I.SRL ca urmare a revânzării bunurilor electronice pe piața
internă.
Inculpata S.F.B.SRL a fost utilizată în perioada 01.01.2013-
30.04.2014, în frauda fiscală de tip carusel, în sensul că a înregistrat operațiuni
nereale de achiziții bunuri și servicii de la societăți comerciale cu
comportament tip fantomă - SC V.C.I. SRL, SC N.T.SRL și SC A.B.E.SRL,
operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de
4.912.718,76 lei, colectat ca urmare a revânzării bunurilor electronice pe piața
internă, prin intermediul intermediul site-urilor.
Inculpata SC E.S.I.SRL a fost utilizată în frauda fiscală de tip carusel
în perioada 2013-2014, în scopul de a furniza magazinele online
www.gsmtell-online.ro și www.online-tel.ro prin care erau vândute telefoanele
mobile provenite din activitatea ilicită a SC S.F.B.SRL și SC A.B.E.SRL, iar
în perioada 01.01.2014-30.04.2014, a fost utilizată în comiterea fraudei carusel
și a înregistrat operațiuni nereale de achiziții bunuri și servicii de la societăți
comerciale cu comportament tip fantomă - SC V.C.I. SRL și SC N.T.SRL,
operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de
1.276.194,69 lei, colectat de către SC E.S.I.SRL ca urmare a revânzării
bunurilor electronice pe piața internă.
Inculpata SC T.G.T.SRL a fost utilizată în perioada 2013-2014 în
frauda fiscală de tip carusel, prin înființarea acesteia cu unicul scop de a
achiziționa domeniile de internet pe care erau găzduite magazinele online
www.gsmtell-online.ro și www.online-tel.ro prin care erau vândute telefoanele
mobile provenite din activitatea ilicită a SC S.F.B.SRL, SC A.B.E.SRL și SC
E.S.I.SRL.
Inculpata SC A.B.E.SRL a fost folosită pentru efectuarea de achiziții
intracomunitare de electronice mici. În perioada 31.12.2012-13.09.2013 a
efectuat operațiuni de livrare în cuantum de 2.816.586 lei care au generat
venituri și TVA colectată în cuantum de 675.980,64 lei, operațiuni care nu au
fost evidențiate în evidența contabilă sau în alte documente justificative în
scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, cu consecința producerii unui
prejudiciu în cuantum de 675.980,64 lei reprezentând TVA. În perioada
01.01.2013-30.04.2014, a fost utilizată cu singurul scop de a funcționa ca
societate fantomă care colectează TVA pe plan intern de la SC S.F.B.,
societatea de tip “fantomă” nedeclarând operațiunile și neplătind TVA
colectată.
Inculpata SC N.T.SRL a fost folosită în perioada 2013-aprilie 2014
pentru efectuarea de achiziții intracomunitare de electronice mici iar ulterior,
în perioada 01.01.2013-30.04.2014, a fost utilizată cu singurul scop de a
funcționa ca societate fantomă care colectează TVA pe plan intern pentru SC
S.F.B.SRL și SC E.S.I.SRL.
Inculpata SC V.C.I. SRL a fost folosită în perioada 2013-2014 pentru
efectuarea de achiziții intracomunitare de electronice iar ulterior acestor
operațiuni comerciale, în perioada 01.01.2013-30.04.2014, a fost utilizată cu
singurul scop de a funcționa ca societate fantomă care colectează TVA pe plan
intern pentru SC S.F.B.SRL și SC E.S.I.SRL.
 7.2.3 Încadrarea juridică

Prin prisma materialului probator administrat în cauză au fost

reținute:
InculpataP.M.R.,
Infracțiunile de:evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.(1)
lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1)
C.pen.;evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(2) din
Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen. și evaziune
fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din Legea
nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen.fiecare cu aplicarea
dispozițiilor art.77 alin.(1) lit.a) și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38
C.pen., constând în aceea că:
- în perioada 31.12.2012-13.09.2013, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (bugetul de stat), în calitate
de administrator de fapt al SC A.B.E.SRL e efectuat achiziții intracomunitare
de bunuri electronice pe care le-a revândut pe piața internă prin intermediul
siteurilor www.gsmtell-online.ro și www.online-tel.ro (deținute de SC
E.S.I.SRL și găzduite pe domeniile internet proprietatea SC T.G.T.SRL),
operațiuni în cuantum de 2.816.586 lei care au generat venituri și TVA
colectată în cuantum de 675.980,64 lei și pe care acesta a omis să le
evidențieze în documentele contabile sau în alte documente justificative
sustrăgându-se de la plata sumei de 675.980,64 lei
- în perioada 01.01.2013-30.04.2014, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (bugetul de stat), în calitate
de administrator al SC S.F.B.SRL, a înregistrat operațiuni nereale de bunuri și
servicii de la societăți comerciale cu comportament tip fantomă, controlate de
acesta, respectiv de la SC V.C.I. SRL a înregistrat achiziții de bunuri și
servicii în cuantum de 5.040.408,23 lei din care TVA dedusă 1.209.697,98 lei,
de la SC N.T.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de
8.118.060,09 lei din care TVA dedusă 1.948.334,42 lei, de la SC A.B.E.SRL a
înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de 7.311.193,18 lei, cu
TVA dedusă în cuantum de 1.754.686 lei, operațiunile fiind create în mod
artificial pentru a deduce TVA în cuantum de 4.912.718,76 lei colectat de
către SC S.F.B.SRL ca urmare a revânzării bunurilor electronice pe piața
internă, beneficiarilor finali, prin intermediul intermediul siteurilor
www.gsmtell-online.ro și www.online-tel.ro (deținute de SC E.S.I.SRL și
găzduite pe domeniile internet proprietatea SC T.G.T.SRL) sustrăgându-se
astfel de la plata sumei totale 4.912.718,76 lei reprezentând TVA dedusă și
- în perioada 01.01.2014-30.04.2014, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (bugetul de stat), în calitate
de administrator de fapt al SC E.S.I.SRL, a înregistrat operațiuni nereale de
achiziții bunuri și servicii de la societăți comerciale cu comportament tip
fantomă, controlate de acesta, respectiv de la SC V.C.I. SRL a înregistrat
achiziții de bunuri și servicii în cuantum de 5.137.329,84 lei din care TVA
dedusă 1.232.959,16 lei și de la SC N.T.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și
servicii în cuantum de 180.148,04 lei din care TVA dedusă 43.235,53 lei,
operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de
1.276.194,69 lei colectat de către SC E.S.I.SRL ca urmare a revânzării
bunurilor electronice pe piața internă, beneficiarilor finali, prin intermediul
siteurilor www.gsmtell-online.ro și www.online-tel.ro (deținute de SC
E.S.I.SRL și găzduite pe domeniile internet proprietatea SC T.G.T.SRL)
scopul activității infracționale fiind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale,
scop care în concret a fost atins prin sustragerea de la plata sumei totale de
2.126.991,15 lei, compusă din TVA dedusă în cuatum de 1.276.194,69 lei și
impozit pe profit în valoare de 850.796,46 lei și a înființat SC E.S.I.SRl și a
folosit-o pentru a cumpăra site-urile www.gsmtell-online.ro și www.online-
tel.ro pentru a oferi spre vânzare bunurile provenite din frauda comisă de SC
S.F.B.SRL și Sc A.B.E.SRL.
Infracțiunile de:complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de
art.48 C.pen. rap. la art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 cu
aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen., complicitate la evaziune fiscală,
faptă prev. și ped. de art.48 C.pen. rap la art.9 alin.(1) lit. b) și alin.(2) din
Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen., și
complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.48 C.pen. rap. la
art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(2) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor
art.35 alin.(1) C.pen.,fiecare cu aplicarea dispozițiilor art.77 alin.(1) lit. a) și
toate cu aplicarea dispozițiilor art.38 C.pen., în sarcina:
 - inculpatei N.E., constând în aceea că, în perioada 2012-2014,
cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin constituirea, alături de
inculpatul P.M.R., a SC S.F.B.SRL, societate utilizată în activitatea
infracțională, prin constituirea SC T.G.T.SRL societate înființată doar în
scopul achiziționării domeniilor de internet folosite pentru magazinele online
unde erau tranzacționate bunurile ce fac obiectul fraudei fiscal, prin
menționarea numărului său de telefon ca număr de contact pentru societatea de
tip fantomă SC A.B.E.SRL, prin efectuarea de operațiuni bancare din contul
SC S.F.B.SRL și prin contactarea persoanelor care se ocupă de evidența
contabilă și a funcționarilor din cadrul ONRC și soluționarea problemelor
legate de situațiile contabile și dizolvarea SC S.F.B.SRL, i-a oferit ajutor
material inculpatului POPESCU RĂZVAN MIHAI la săvârșirea infracțiunilor
prin intermediul SC A.B.E.SRL, SC S.F.B.Expertise SRL, SC E.S.I.SRL, SC
T.G.T.SRL, SC V.C.I. SRL și SC N.T.SRL
- inculpatului P.N.L., constând în aceea că, în perioada 2012-2014,
cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin preluarea comenzilor
telefonice sau online de pe siteurile www.gsmtell-online.ro și www.online-
tel.ro, prin menținerea legăturii cu societățile de curierat rapid în vederea
primirii coletelor de la furnizorii intracomunitari ai SC A.B.E.SRL, SC
N.T.SRL și SC V.C.I. SRL și livrarea comenzilor către clienții SC S.F.B.SRL
și SC E.S.I.SRL, prin ținerea evidenței zilnice a stocului de telefoane, prin
încasarea sumelor de bani de la inculpații M.L.C. și I.V. în vederea predării lor
către inculpatul P.M.R. și prin efectuarea plăților online către furnizorii de
telefoane, la indicațiile inculpatului P.M.R. i-a oferit ajutor material
inculpatului P.M.R. la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC
A.B.E.SRL, SC S.F.B.Expertise SRL, SC E.S.I.SRL, SC T.G.T.SRL, SC
V.C.I. SRL și SC N.T.SRL.
- inculpatului M.L.C., constând în aceea că, în perioada 2012-2014,
cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin preluarea comenzilor
telefonice sau online de pe siteurile www.gsmtell-online.ro și www.online-
tel.ro, prin primirea coletelor de la furnizorii intra-comunitari ai SC
A.B.E.SRL, SC N.T.SRL și SC V.C.I. SRL și livrarea comenzilor către
clienții SC S.F.B.SRL și SC E.S.I.SRL pe raza municipiului București, prin
încasarea banilor de la clienții de pe raza municipiului București și predarea
acestor sume de bani inculpatului P.N. i-a oferit ajutor material inculpatului
P.M.R. la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC A.B.E.SRL, SC
S.F.B.Expertise SRL, SC E.S.I.SRL, SC T.G.T.SRL, SC V.C.I. SRL și SC
N.T.SRL.
- inculpatului I.V., constând în aceea că, în perioada 2012-2014,
cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin preluarea comenzilor
telefonice sau online de pe siteurile www.gsmtell-online.ro și www.online-
tel.ro, prin acceptarea calității formale de asociat al SC E.S.I.SRL deși
cunoștea că de această societate se va ocupa în fapt inculpatul P.M.R., prin
primirea coletelor de la furnizorii intra-comunitari ai SC A.B.E.SRL, SC
N.T.SRL și SC V.C.I. SRL și livrarea comenzilor către clienții SC S.F.B.SRL
și SC E.S.I.SRL pe raza Municipiului București, prin încasarea banilor de la
clienții de pe raza municipiului București și predarea acestor sume de bani
inculpatului P.N.L. și prin efectuarea de operațiuni bancare și de operațiuni
privind circuitul produselor la indicațiile inculpatului P.M.R. i-a oferit ajutor
material inculpatului P.M.R. la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC
A.B.E.SRL, SC S.F.B.Expertise SRL, SC E.S.I.SRL, SC T.G.T.SRL, SC
V.C.I. SRL și SC N.T.SRL.
- inculpatei I.G., constând în aceea că, în perioada 2012-2014,
cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin acceptarea calității formale
de asociat al SC E.S.I.SRL deși cunoștea că de această societate se va ocupa în
fapt inculpatul P.M.R., pregătirea coletelor cu telefoane mobile pentru livrarea
către client și prin predarea documentelor și sumelor de bani către inculpatul
P.M.R. sau N.E. i-a oferit ajutor material inculpatului P.M.R. la săvârșirea
infracțiunilor prin intermediul SC A.B.E.SRL, SC S.F.B.Expertise SRL, SC
E.S.I.SRL, SC T.G.T.SRL, SC V.C.I. SRL și SC N.T.SRL.
Infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.(1)
lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1)
C.pen. și cu aplicarea dispozițiilor art.77 alin.(1) lit.a) din C.pen., în sarcina
inculpatei SC S.F.B.SRL, constând în aceea că, în perioada 01.01.2013-
30.04.2014, a fost utilizată în frauda fiscală de tip carusel și a înregistrat
operațiuni nereale de achiziții bunuri și servicii de la societăți comerciale cu
comportament tip fantomă, respectiv de la SC V.C.I. SRL a înregistrat
achiziții de bunuri și servicii în cuantum de 5.040.408,23 lei din care TVA
dedusă 1.209.697,98 lei, de la SC N.T.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și
servicii în cuantum de 8.118.060,09 lei din care TVA dedusă 1.948.334,42 lei,
de la SC A.B.E.SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de
7.311.193,18 lei, cu TVA deductibilă în cuantum de 1.754.686 lei,
operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de
4.912.718,76 lei colectat de către SC S.F.B.SRL ca urmare a revânzării
bunurilor electronice pe piața internă.
Infracțiunile de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.(1)
lit.c) și alin.(2) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1)
C.pen., complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.48 C.pen.
rap. la art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea
dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen. și complicitate la evaziune fiscală, faptă
prev. și ped. de art.48 C.pen. rap. la art.9 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din Legea
nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen., fiecare cu
aplicarea dispozițiilor art.77 alin.(1) lit.a) din C.pen. și toate cu aplicarea
dispozițiilor art.38 C.pen., în sarcina inculpatei SC E.S.I.SRL, constând în
aceea că, în perioada 2013-2014, prin înființarea acesteia în scopul de a
furniza magazinele online www.gsmtell-online.ro și www.online-tel.ro prin
care erau vândute telefoanele mobile provenite din activitatea ilicită a SC
S.F.B.SRL și SC A.B.E.SRL și în perioada 01.01.2014-30.04.2014, a fost
utilizată în comiterea fraudei carusel și a înregistrat operațiuni nereale de
achiziții bunuri și servicii de la societăți comerciale cu comportament tip
fantomă, respectiv de la SC V.C.I. SRL și de la SC N.T.SRL, operațiunile
fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de 1.276.194,69
lei colectat de către SC E.S.I.SRL ca urmare a revânzării bunurilor electronice
pe piața internă.
Infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de
art.48 C.pen. rap. la art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 cu
aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen., complicitate la evaziune fiscală,
faptă prev. și ped. de art.48 C.pen. rap. la art.9 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din
Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen. și
complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.48 C.pen. rap. la
art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(2) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea dispozițiilor
art.35 alin.(1) C.pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art.77 alin.(1) lit.a)
C.pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art.38 C.pen., în sarcina inculpatei SC
T.G.T.SRL, constând în aceea că, în perioada 2013-2014 a fost utilizată de
inculpatul Popescu Răzvan Mihai în frauda fiscală de tip carusel, prin
înființarea acesteia cu unicul scop de a achiziționa domeniile de internet pe
care erau găzduite magazinele online www.gsmtell-online.ro și www.online-
tel.ro prin care erau vândute telefoanele mobile provenite din activitatea ilicită
pentru SC S.F.B.SRL, SC A.B.E.SRL, SC E.S.I.SRL.
Infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de
art.48 C.pen. rap. la art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 cu
aplicarea dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen. și evaziune fiscală, faptă prev. și
ped. de art.9 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea
dispozițiilor art.35 alin.(1) C.pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art.77
alin.(1) lit.a) din C.pen. și ambele cu aplicarea dispozițiilor art.38 C. pen., în
sarcina:
- inculpatei SC A.B.E.SRL, constând în aceea că,în perioada 2012-
2014 a fost folosită pentru efectuarea de achiziții intracomunitare de
electronice mici iar ulterior acestor operațiuni comerciale, în perioada
31.12.2012-13.09.2013 a efectuat operațiuni în cuantum de 2.816.586 lei care
au generat venituri și TVA colectată în cuantum de 675.980,64 lei și pe care
acesta a omis să le evidențieze în documentele contabile sau în alte documente
justificative în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, sustrăgându-se
efectiv de la plata sumei de 675.980,64 lei reprezentând TVA colectată iar în
perioada 01.01.2013-30.04.2014, a fost utilizată cu singurul scop de a
funcționa ca societate fantomă care colectează TVA pe plan intern de la SC
S.F.B., societatea de tip “fantomă” nedeclarând operațiunile și neplătind TVA
colectată
- inculpatei SC N.T.SRL, constând în aceea că, în perioada 2013-
aprilie 2014 pentru efectuarea de achiziții intracomunitare de electronice mici
iar ulterior, în perioada 01.01.2013-30.04.2014, a fost utilizată cu singurul
scop de a funcționa ca societate fantomă care colectează TVA pe plan intern
pentru SC S.F.B.SRL și SC E.S.I.SRL, societatea de tip “fantomă”
nedeclarând operațiunile și neplătind TVA colectată;
- inculpatei SC V.C.I. SRL, constând în aceea că, în perioada 2013-
2014 pentru efectuarea de achiziții intracomunitare de electronice iar ulterior
acestor operațiuni comerciale, în perioada 01.01.2013-30.04.2014, a fost
utilizată cu singurul scop de a funcționa ca societate fantomă care colectează
TVA pe plan intern pentru SC S.F.B.SRL și SC E.S.I.SRL, societatea de tip
“fantomă” nedeclarând operațiunile și neplătind TVA colectată

7.2.4 Latura civilă

Prin comiterea infracțiunilor a fost cauzat un prejudiciu total în

cuantum de 6.864.894,09 lei reprezentând TVA sustrasă de la plată prin
intermediul SC A.B.E.SRl, SC E.S.I.SRL și SC S.F.B.SRL.
Prin adresa nr.2936640 din data de 28.11.2014 ANAF- Direcția
Generală Juridică s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.914.512 lei

7.2.5 Măsurile preventive

În cauză au fost dispuse următoarele măsuri preventive:

- reținerea, pe o perioadă de 24 ore, față de inculpații P.M.R., N.E.,
I.V., I.G., P.N.L. și M.L.C:
- arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, dispusă prin încheierea
din data de 19.06.2014 a Tribunalului București, față de inculpații
P.M.R., N.E., I.V., I.G., P.N.L. și M.L.C.

7.2.6 Măsuri asiguratorii:

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București

nr.1030/P/2014 din data de 16.06.2014 s-a dispus instituirea sechestrului
asigurător :
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri,
autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând
inculpaților P.M.R.,, N.E., P.N.L., M.L.C., I.V. și I.G. și a popririi
asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acestora,
până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
 - asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri,
autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatei
SC S.F.B.SRL și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice
titlu de către terți acesteia, până la concurența sumei de 4.646.581 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri,
autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând
inculpatelor SC E.S.I.SRL, SC T.G.T.SRL și a popririi asupra
sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acestora, până la
concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri,
autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând
inculpatelor SC A.B.E.SRL, SC V.C.I. SRL și SC N.T.SRL și a
popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți
acestora, până la concurența sumei de 5.512.630,22 lei;

7.2.7 Soluții:

Prin rechizitoriul nr.1030/P/2014 din 11.06.2015 s-au dispus:

Trimiterea în judecată a inculpaților: P.M.R., P.N.L., N.E., M.L.C.,
I.G., I.V. , SC S.F.B.SRL, SC E.S.I.SRL, SC T.G.T.SRL, SC ADVANCED
BUSINESS EXPERTISE SRL, SC N.T.SRL și SC V.C.I. SRL, pentru
săvârșirea infracțiunilor arătate la secțiunea “încadrarea juridică”;
Sesizarea Trubunalului București, instanță pe rolului căreia se află
cauza în present în stare de judecată.
 CAPITOLUL 8 – FRAUDA INTRACOMUNITARĂ DIN
UNGARIA

8.1 Istoricul investigației infracțiunilor fiscale din Ungaria

Competența de investigare a infracțiunilor fiscale a fost transferată de

mai multe ori între autoritățile de aplicare a legii din Ungaria după cum
urmează:
 Până la data de 31 ianuarie 1999, investigarea fraudelor fiscale era de
competența Autorității Vamale din Ungaria și a Gărzii Financiare
(HC&FG)
 Până la data de 31 ianuarie 1999, organe din cadrul Poliției cu
activități de protejare a economiei au condus procedurile de
investigații a fraudelor dacă erau fiscale (doar infracțiunile grave erau
preluate de oficiul județean, infracțiunile minore erau investigate de
oficiile locale sau în Budapesta în funcție de district)
 La 1 februarie 1999, Direcția Penală a Administrației fiscale și de
control financiar a fost înființată împreună cu organele regionale și
locale (un birou de investigație era responsabil pentru Budapesta și
pentru județul Pest) – fraudele fiscale privind TVA-ul la import au
fost anchetate în continuare de către HC&FG
 La 1 ianuarie 2003, competența de investigare fiscală și financiară a
trecut de la Poliție (Direcția pentru Investigații financiare a Direcției
Penale a Poliției Naționale și organele sale locale, iar în ceea ce
privește Județul Pest și Budapesta, era competent un singur oficiu de
investigație) – investigarea fraudelor fiscale privind TVA-ul la import
a rămas în sarcina HC&FG
 La 1 iulie 2004 Biroul Național de Investigație (NIO) a fost înființat
în cadrul Poliției Naționale, afacerile financiare fiind investigate de
către Departamentul pentru Investigații Financiare și organele sale
regionale (investigarea fraudelor fiscale privind TVA-ul la import a
rămas în sarcina HC&FG)
 La 1 iulie 2005 NIO este reorganizat drept un serviciu independent,
investigațiile financiare erau efectuate la nivel regional. (investigarea
fraudelor fiscale privind TVA-ul la import a rămas în sarcina
HC&FG)
 La 15 septembrie 2006 au loc schimbări în ceea ce privește aria
competenței: HC&FG i se atribuie competență de investigație
exclusivă
 La 1 ianuarie 2011 au loc schimbări în ceea ce privește aria
competenței: Administrația fiscală și de control financiar și
Autoritatea vamală ungară și Garda Financiară au fuzionat în
Administrația Națională Fiscală și Vamală (NTCA), având
competență exclusivă în investigarea diferitelor infracțiuni financiare
precum: fraudă la plata contribuțiilor către sistemul de asigurări
sociale, indemnizații sociale și alte asigurări sociale; fraudele
împotriva bugetului (evaziune fiscală, fraudă fiscală, contrabandă,
frauda privind accizele); omisiunea responsabilităților de
monitorizare și supraveghere în legătură cu frauda împotriva
bugetului; conspirația pentru săvârșirea încălcărilor prevederilor
legale privitoare la accize; încălcarea prevederilor contabile;
faliment fraudulos.

8.2 Legislația ungară

Legea C din 2012 privind Codul Penal

Frauda împotriva bugetului
Secțiunea 396
1. Orice persoană care:
a) Determină o persoană să aibă sau să continue să aibă o
reprezentare falsă sau care șterge date evidente în
legătură cu orice obligație de plată la bugetul de stat sau
cu orice alte fonduri plătite sau de plătit din buget sau
face o declarație falsă cu privire la acestea;
 b) Solicită în mod neîntemeiat orice avantaj existent în
legătură cu obligațiile de plată către buget;
sau
c) Folosește fonduri plătite sau plătibile de la buget în alte
scopuri în afara celor autorizate; și astfel cauzează
pierderi financiare la unul sau mai multe bugete, se face
vinovat de o infracțiune pentru care legea prevede
pedeapsa închisoare de până la doi ani.
2. Pedeapsa va fi închisoarea de până la trei ani pentru o
infracțiune dacă:
a) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară majoră; sau
b) Frauda împotriva bugetului definită la alineatul (1) este
săvârșită în asociere infracțională cu complici sau la
scară comercială.
3. Pedeapsa va fi închisoarea între 1 și 5 ani dacă:
a) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară majoră; sau
b) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară majoră și este săvârșită în asociere
infracțională sau la scară comercială.
4. Pedeapsa va fi închisoarea între 2 și 8 ani dacă:
a) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară gravă; sau
b) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară gravă și este săvârșită în asociere infracțională
sau la scară comercială.
5. Pedeapsa va fi închisoarea între 5 și 10 ani dacă:
a) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară deosebit de gravă; sau
b) Frauda împotriva bugetului cauzează o pierdere
financiară deosebit de gravă și este săvârșită în asociere
infracțională sau la scară comercială.
6. Fapta de a fabrica, a obține, a depozita, a vinde sau a
comercializa bunuri accizabile fără a îndeplini condițiile
prevăzute de Legea privind accizele și de regulamentele
speciale privind comercializarea bunurilor accizabile sau de
către alte legi adoptate în temeiul prezentei Legi, sau fără o
autorizație oficială, și prin aceasta se cauzează o pierdere
financiară la bugetul central, este pedepsită în conformitate
cu alineatele (1)-(5).
7. Orice persoană care fie nu se conformează sau se
conformează necorespunzător obligațiilor de înființare,
contabile sau de notificare în legătură cu fondurile plătite
sau de plătit de la buget, sau face o declarație falsă cu privire
la acestea, sau folosește un document sau un instrument fals,
contrafăcut sau falsificat, se face vinovată de o contravenție
care se pedepsește cu închisoare de până la trei ani.
8. Pedeapsa poate fi redusă nelimitat dacă autorul infracțiunii
plătește daunele aferente pierderii financiare cauzate de
frauda împotriva bugetului prevăzută la alineatele (1) – (6)
înainte de trimiterea în judecată. Prezenta prevedere nu se
aplică dacă infracțiunea penală este săvârșită în asociere
infracțională cu complici sau la scară comercială.
9. În scopul prezentei Secțiuni:
a) „Buget” se referă la subsistemele bugetului central
– inclusiv bugetele fondurilor asigurărilor sociale și
fondurile extrabugetare-, bugetele și/sau fondurile
gestionate de către sau în numele organizațiile
internaționale și bugetele și/sau fondurile gestionate
de către sau în numele Uniunii Europene. În
legătură cu infracțiunile săvârșite în legătură cu
fondurile plătite sau plătibile de la buget, termenul
de „buget” se referă și la – pe lângă sensul de mai
sus – bugetele și/sau fondurile gestionate de către
sau în numele unui stat străin;
 b) „Piedere financiară” se referă la orice pierdere de
venit cauzată de nerespectarea obligațiilor de plată
către buget, precum și solicitarea de fonduri de la
buget în mod neîntemeiat sau folosirea fondurilor
plătite sau plătibile de la buet în alte scopuri decât
cele autorizate.
Prezenta lege a reunit prevederile privind evaziunea fiscală, frauda
fiscală, contrabanda și frauda privind accizele sub o nouă denumire de fraudă
împotriva bugetului.

8.3 Tipurile tendin țelor de fraudă fiscală și modurile de

operare din Ungaria

Autorii infracțiunilor financiare și economice au ajuns să opereze la

scară mare, pe de o parte prin încălcarea legii pentru infracțiuni de valoare
mică, uneori pentru propria subzistență, pe de altă parte prin comiterea de
infracțiuni organizate, internaționale în valoare de miliarde. Infracțiunile
economice grave sunt toate săvârșite în mod organizat.
Una din infracțiunile de bază din cadrul infracțiunilor financiare și
economice este infracțiunea fiscală sau relativă la obligațiile fiscale. Serviciul
nostru de investigație a cunoscut mai multe comportamente de comitere a
acestei infracțiuni în ultimii ani. Cea mai comună infracțiune este atunci când
autorul înscrie date false în declarația de TVA pentru a-și reduce venitul
impozabil de către stat. Declarația falsă poate fi efectuată în două moduri.
Unul este atunci când în ciuda activității economice, aceștia nu declară nimic
sau completează declarația cu date false. De cele mai multe ori, ne confruntăm
cu ambele modalități infracționale. Cel de-al doilea mod este atunci când
declară date reale, dar facturile care dovedesc activitatea economică sunt false,
ceea ce înseamnă că nu a avut loc nicio activitate reală. Facturarea falsă este
foarte întâlnită în cazul fraudelor fiscale.
  Fabricile de facturi:
Pentru a-și reduce obligațiile fiscale de plată, anumite firme naționale
introduc în contabilitate facturi fictive. Infractorii specializați în aceste
operațiuni, folosesc firme false (firme fără nicio activitate economică reală).
Administratorii acestor firme sunt de regulă de negăsit de către autorități
(oamenii străzii, cetățeni ai altor țări), sau dacă îi găsesc, aceștia nu dețin
niciun bun care să poată fi executat. Esența fenomenului este că infractorii
emit facturi fictive pentru un anumit procent din valoarea facturii în numele
firmelor înființate în numele oamenilor nevoiași, oamenilor străzii sau
cetățenilor străini. În acest fel, firmele care plătesc și acceptă aceste facturi pot
să-și recupereze TVA-ul și impozitul pe venit în mod ilegal. Activitatea fictivă
este de regulă munca la câmp, în educație, consiliere, curățenie, publicitate etc.,
activități care sunt greu de controlat de autorități.
 Fraudă privind TVA intracomunitar:
- Fraudă privind TVA în legătură cu activitățile de export
Una dintre principalele probleme cu vânzările intracomunitare nu este
TVA-ul neplătit, ci cererile ilegale de rambursare a TVA. Firma exportatoare
– după trecerea frontierei – poate să solicite rambursarea de TVA în funcție de
materialele folosite în produs, servicii plătite anterior.
Cea mai folosită tehnică este atunci când materialele exportate nu
părăsesc în realitate niciodată țara dar sunt vândute pe piața internă fără a fi
facturate, dar cu aplicarea pentru rambursare de TVA aferentă activității de
export. Infractorii din acest caz profită de prevederea conform căreia TVA-ul
bunurilor exportate care au fost cumpărate pe piața internă este de 0%, astfel
că TVA-ul se poate recupera în procent de 100%.
Înainte ca Ungaria să intre în UE, în cazul activității de export,
bunurile nu erau lăsate să părăsească teritoriul Ungariei decât dacă erau
controlate de către autoritățile vamale. După aderarea la UE, bunurile părăsesc
teritoriul Ungariei fără a fi controlate, contribuabililii trebuie să dovedească
activitatea de export după efectuare cu documentele sau metodele alese de
aceștia.
 Cele mai întâlnite comportamente infracționale:

- Firma exportatoare nu deține niciun bun, dovedește

cumpărarea acestora, vinde folosind documente false,
documentele vamale sunt de asemenea false. Aceasta
depune declarațiile fiscale folosind date false și aplică pentru
rambursarea de TVA în baza achizițiilor fictive.
- Firma exportatoare – în funcție de canitatea bunurilor
cumpărate – transportă doar pe hârtie o cantitate
semnificativ mai mare de bunuri. Pentru diferență, aceasta
întocmește documente false..
- În acest caz, firma exportatoare nu deține niciun bun.
Acordarea liberului de vamă are loc prin mituirea ofițerului
vamal și pe baza unor facturi fiscale, și, după părăsirea țării,
de vreme ce vehiculul de transport solicită intrarea în țara
următoare fără niciun bun, nu există nici obligația de a plăti
taxe vamale.

- fraude privind TVA-ul în legătură cu achizițiile intracomunitare

În anumite cazuri, societatea comercială nu acceptă bunurile

importate dintr-un alt stat membru, dar le revinde partenerului său de afaceri
care este plătitor de TVA. Pierderea suferită de stat constă pe de o parte în
faptul că nu s-a plătit TVA și pe de altă parte în rambursarea ilegală de TVA
solicitată.
Dacă firma desfășoară și alte activități iar cererea de rambursare a
TVA apare doar ca un element de reducere a obligațiilor de plată, este posibil
ca frauda fiscală să nu fie descoperită deloc, având în vedere că autoritatea
fiscală verifică de regulă firmele care aplică pentru o rambursare de TVA.

- frauda privind TVA-ul de tip carusel sau organizată

Combinarea celor două tehnici de mai sus este reprezentată de frauda

de tip carusel sau cu alte cuvinte frauda privind TVA-ul organizată care a
apărut în Statele Benelux-ului la sfârșitul anilor 70, începutul anilor 80. Un
aspect important este acela că firma, înființată pentru motivele de mai sus,
cumpără bunuri ușor transportabile dar de mare valoare dintr-un alt stat
membru. Vânzătorul asigură un transport intracomunitar lipsit de taxe și
cumpărătorul ar trebui să declare TVA-ul pentru bunurile cumpărate. Evident,
acest lucru nu se întâmplă, dar bunurile sunt vândute din nou de această dată
în cadrul țării care percepe TVA-ul de pe factură. Cumpărătorul – care poate fi
o societate comercială cu o activitate economică reală – solicită o rambursare
de TVA și frauda, datorită faptului că desfășoară o activitate economică reală,
nu va fi descoperită imediat. Până se descoperă infracțiunea, firma, care a
vândut ilegal bunurile, dispare.

- importul de bunuri în regim de scutire de TVA (fraudă fiscală

folosind procedura vamală 42.00)

Datorită locației geografice, Ungaria este ținta principală a grupurilor

infracționale care profită de posibilitățile de fraudare a prevederilor privind
importul de bunuri. Așa-numitul principiu al fraudei privind TVA-ul este acela
că bunurile declarate la oficiile vamale din Ungaria sunt transportate – doar
scriptic – către un alt stat membru, prin urmare la declararea bunurilor, nu se
plătește TVA-ul la import. Transportul însă – după punerea în liberă circulație
– nu părăsește niciodată teritoriul Ungariei, ci este pus în circulație internă fără
plata TVA.
Bunurile deosebit de populare folosite în genul acesta de fraudă, sunt
bunurile provenite din Orientul Îndepărtat (încălțăminte, produse textile) sau
zahăr alb.
Condițiile folosirii procedurii vamale 42.00 constau în transportarea
bunurilor importate către un alt stat membru după efectuarea procedurii
vamale. Astfel, bunurile sunt scutite de taxe la import dacă sunt transportate
din interiorul țării către un alt stat membru și acest lucru poate fi dovedit.
Având în vedere că Uniunea Europeană este de asemenea și o uniune
vamală, atunci acordarea liberului de vamă bunurilor importate pe teritoriul
Comunității poate fi făcut la orice stat membru. Cu toate acestea, trebuie să
existe siguranța că independent de locul vămuirii, încasările din TVA la
import ar trebui să se ducă la bugetul statului membru către care importul este
destinat în mod real. Reglementarea acestei situații prevede că în statul
membru unde se acordă liberul de vamă, importul este scutit de taxe, dar
aceste taxe trebuie să fie plătite la statul membru către care este destinat
importul în mod real.
Frauda fiscală în legătură cu produsele textile este comisă de regulă
de societățile comerciale cu acționariat chinez, care beneficiază desigur de
suportul profesional necesar (avocați, contabili, consultanți fiscali, lucrători
vamali). Aceste produse textile importate din Orientul Îndepărtat sosesc în
porturile Europei de vest în containere. Bunurile sunt de regulă transportate
către Slovacia, unde liberul de vamă se acordă folosind procedura vamală
42.00, după care containerele sunt transportate către Budapesta sau împreună
cu acte false către sud – sau către țările din Europa de vest. Infractorii folosesc
firmele „de paie” maghiare pentru punerea în libera circulație a bunurilor, cu
aceste firme acoperind importul lor din Orientul Îndepărtat. Prin introducerea
firmelor „fantomă” în lanțul de facturare, infractorii nu-și îndeplinesc
obligațiile fiscale de plată și de depunere a declarațiilor fiscale.
Având în vedere că firma „de paie” nu emite nicio factură către
infractori, este greu de calculat cantitatea de bunuri vândută în mod real în
Ungaria.
Caracteristicile comportamentului mai sus menționat sunt
următoarele:
- Infracțiunea este legată de un import dintr-o țară din lumea a treia, în
majoritatea cazurilor fiind vorba de produse textile și încălțăminte
- Statul membru unde bunurile sunt puse în liberă circulație diferă de
statul membru unde are loc vămuirea bunurilor
- Firmele „de paie” sunt folosite drept primii utilizatori intracomunitari
ai bunurilor (nu depun nicio declarație fiscală, nu sunt de găsit la
sediul social, nu au angajați, nu există nicio tranzacție în contul
bancar al societății)
- TVA-ul care ar trebui să fie plătit pentru importarea bunurilor, nu
este plătit statului membru care a fost indicat drept locul de destinație
a bunurilor
 Exemple de fraudă privind TVA:

- Comportamente infracționale în legătură cu produsele agricole

(grâu, carne, zahăr, ulei)

Majoritatea agenților economici slovaci și români cu acționariat

maghiar cumpără grâu de la vânzătorii maghiari pentru a-l transporta către un
alt stat membru UE.
Aceste transporturi nu au loc niciodată în mod real, grâul este vândut
intern. Infractorii acoperă ieșirea bunurilor cu documente de transport fictive.
Modul de săvârșire a activității descrisă mai sus devine din ce în ce
mai complicată, având în vedere că dovedirea faptului că grâul nu a părăsit
niciodată teritoriul Ungariei nu era foarte dificilă prin examinarea
documentelor de transport, susținute prin declarațiile transportatorilor. Pentru
a eluda autoritățile, de cele mai multe ori, aceștia chiar scot bunurile.
Comportamentul specific sectorului cerealelor apare de asemenea în legătură
și cu alte produse. Caracteristicile comune sunt că aceste produse se transportă
ușor în cantități mari. Aceste bunuri sunt: ulei, zahăr și carne. În dovedirea
infracțiunilor de mai sus, declarațiile transportatorilor joacă un rol important
pentru că astfel se poate dovedi dacă bunurile au părăsit teritoriul Ungariei sau
nu.

- Comportamente infracționale în legătură cu serivciile de securitate

și protecție (așa-numitul leasing de personal)

Pentru evitarea taxelor și obligațiilor de plată a contribuțiilor, anumite

firme de protecție și securitate – conform experienței de investigație – declară
angajații lor ca și când ar fi angajați de altă societate. Firmele „de paie” includ
plata contribuțiilor pentru angajații lor în declarația lor și conținutul TVA-ului
aferent facturii către contractorul general, cu toate că plata reală a
contribuțiilor nu are loc niciodată. În acest fel, contractorul general care
angajează de fapt angajații nu trebuie să plătească pentru aceștia taxe către stat,
mai mult taxele companiei scad datorită facturilor primite. Infractorii nu
folosesc doar subcontractori ci aceștia contactează și companiile de leasing de
personal. Aceste societăți sunt tot societăți „de paie” fără sediu social
înregistrat, nu depun nicio declarație fiscală și după o scurtă perioadă de timp,
își încetează activitatea, își schimbă sediul și conducerea. Descoperirea
societăților „de paie” de la baza lanțului de facturare are loc aproape de fiecare
dată, dar dovedirea că scopul lanțului de facturare este acela de a exonera pe
contractorul general de la plata obligațiilor fiscale nu este posibilă fără
activitățile operaționale.

- Comportamentele care dăunează bugetului din industria

construcțiilor

Industria construcțiilor este de asemenea infectată cu societății care

reduc valoarea taxelor pe care ar trebui să le plătească prin emiterea de facturi
fictive, oferindu-și prin aceasta un avantaj competitiv neconcurențial.
Societatea realizează lucrările de construcție cu ajutorul muncitorilor declarați
sau nedeclarați, dar în contabilitate aceasta creează impresia că lucrarea a fost
realizată de către subcontractori, reducându-și astfel obligațiile fiscale de plată.
Subcontractorul „de paie” nu-și depune declarația fiscală și nu-și îndeplinește
obligația fiscală de plată și astfel TVA-ul nu este plătit. Astfel se îngreunează
operațiunea de dovedire că deși activitatea economică din factură a avut loc în
mod real, dar nu în modul în care a fost declarată. Infractorii încearcă de cele
mai multe ori să dovedească rolul subcontractorilor cu contracte, transferuri
bancare etc.

- Comportamente în legătură cu vânzarea autovehiculelor folosite

achiziționate intracomunitar

În aceste cazuri, vânzătorul de mașini uzate – cu ajutorul legăturilor

acestuia – comandă mașina pentru clientul său de la un vânzător
intracomunitar. Pentru import, aceștia stabilesc o societate „de paie” care
cumpără mașina în statul membru respectiv și vânzătorul mașinii uzate vinde
mașina cu transmiterea dreptului de proprietate, doar pe hârtie bineînțeles.
Venitul și obligația de plată a TVA apar în sarcina societății „de paie” dar
rețeaua este condusă de vânzătorul care vinde mașina.
 - „Cimiterele societăților”

În ultimii ani, serviciul de investigare din cadrul Administrației

naționale fiscale și vamale a întâlnit de mai multe ori societăți care au adunat
datorii importante, iar reprezentarea acestor societăți este asigurată de o
pesoană bine cunoscută de NTCA. Caracteristica comună a acestor societăți
este aceea că sediul lor este înregistrat în același loc, care funcționează drept
un „cimitir al societății”. Această metodă este atât de populară încât NTCA a
desfășurat mai multe investigații în cazul a sute de societăți înregistrate în
același loc. A deține mai multe societăți nu este desigur contrar legii, dar
cineva care folosește fictiv aceste societăți în vederea scutirii foștilor
proprietari de la plata taxelor și a altor obligații trebuie să răspundă în fața
legii.
Esența fenomenului este acela că proprietarii societăților adună un
debit semnificativ și apoi vând acțiunile socității către persoane fizice – de
regulă în schimbul unui preț – care nu au nicio intenție de a ține societatea în
stare de funcționare. Mai curând, pe lângă persoanele fizice, o societate care
nu poate fi găsită la sediul social, apare de asemenea drept cumpărător. Foștii
proprietari de regulă nu predau contabilitatea societății, iar eventualele active
ale societății zboară către un loc necunoscut. Fostul proprietar de cele mai
multe înființează o nouă societate (cu același domeniu de activitate, sediu,
acționariat, angajați, instrumente) dovedind astfel că nu a intenționat să-și
înceteze acticitatea, vânzarea celeilalte societăți făcându-se doar pentru a
scăpa de datorie.

8.4 Care sunt cele mai populare bunuri în cazurile mtic din
Ungaria

La data de 1 ianuarie 2012, TVA a crescut de la 25% la 27%. Ungaria

are cea mai mare a treia valoare a TVA-ului din lume după Sfânta Lucia și
Djibouti. Infractorii nu fac diferența între bunuri. Aceștia folosesc toate
bunurile în vederea săvârșirii fraudei privind TVA-ul precum mașinile,
alimentele la conservă, scutece, articole din lemn. Cele mai populare bunuri
comerciale sunt: zahărul, laptele, uleiul vegetal, carnea congelată, ouăle,
ciocolata, băuturile energizante, cafeaua, cimentul, fierul, aluminiul (material
industrial de bază), plastic granulat, ambalaje de nailon, soia, produse electrice,
telefoane mobile și tablete, mașini uzate, mâncare pentru animale, uleiul de
rapită.
Bunurile nu trebuie să aibă însemne distinctive (precum hardware-
urile de calculator, piese IT) și să nu fie reglementate în mod special (precum
bunurile accizabile). Sunt preferate bunurile de dimensiuni mici, cu valoare
mare și cu o greutate scăzută pentru ca transportul acestora să nu pună
probleme.
Cu cât bunurile sunt mai multe și valoarea lor mai mare, cu atât mai
mare este profitul obținut. De fapt, încărcăturile în vrac sunt o alegere bună
(cerealele precum grâul, porumbul; mierea, zahărul etc.). Cererea mare pentru
anumite bunuri poate să-i atragă pe infractori, precum bunurile de consum.

8.5 Analiza de risc și managementul riscului sau: ce

sprijin poate fi oferit de sistemele și soluțiile avansate de
management al riscului?

Folosirea instrumentului de analiză a rețelei Panorama pentru

evaluarea lanțurilor de facturare cu riscuri identificate pe baza datelor VIES31
și a datelor TVA intern defalcate32
Ungaria este de regulă o țară țintă în regiune. O țară țintă nu
înseamnă neapărat un loc de consum, deși se poate presupune că anumiți frme

31
TVA (taxă pe valoare adăugată) SIstemul de schimb de informații: un sistem care
înregistrează datele cheie de identificare a contribuabililor care au un număr de înregistrare
comunitar în scopuri de TVA, inclusiv validitatea acestor numere în scopuri de TVA și cifrele de
afaceri intracomunitare ale acestor contribuabili declarate în declarațiile lor prescurtate.
32
Un formular de furnizare de informații trebuie să fie depus din 01.01.2013 ca o anexă
la declarația de TVA, care conține date cheie ale fiecărei facturi separate inclusive suma TVA în
valoare de 2 milioane HUF sau mai mult care trebuie plătită sau dedusă, precum și totalul sumei
TVA-ului relative la parteneri, ale căror facturi includ o valoare a TVA consolidate ajungând la 2
milioane HUF sau mai mult pentru acea perioadă de raportare, deși nu de facturi, ci de partnerii de
afaceri.
fantomă din Ungaria care nu-și declară achizițiile intracomunitare sunt doar
virtual destinatarii livrărilor. De fapt, în anumite cazuri, societățile stabilite de
către persoane fizice cehe, poloneze sau slovace au recunoscut că au revândut
bunurilor către clienți în aceleași state membre. Rute de transport ilogice
precum și lipsa sediilor socaile sau a altor condiții necesare desfășurării
operațiunilor comerciale ne fac să tragem concluzia că anumite transporturi nu
s-au efectuat niciodată către Ungaria, având singurul rol de a ascunde originea
reală a bunurilor, împiedicând astfel activitatea autorităților din statele
membre.
Pachetul de soluții ale analizei rețelei Panorama oferă un sprijin
eficient personalului NTCA în activitatea de descoperire a procedurilor de
transport cu risc de mai sus și, mai precis, procesele de facturare declarate
oficial. Sistemul, care este bazat direct pe date stocate în depozite de date,
oferă o sinteză excelentă a soluțiilor de management al riscului: prezintă
ierarhia relațiilor contribuabililor, indicatorii de risc în legătură cu cele mai
importante tipuri de taxe, pe baza regulilor de modelare a extragerii de date și
– pe baza datelor VIES, precum și pe baza datelor TVA intern defalcat –
sistemul ajută la examinarea mediului direct și indirect și a relațiilor
comerciale dintre contribuabilii cu risc, oferind un sprijin eficient pentru
detectarea lanțurilor comerciale suspicioase care funcționează în scopul de a
eluda taxele.
Listele centrale de selecție, precum și cazurile cu risc descoperite
includ de cele mai multe ori contribuabilill care sunt interconectați, au
reprezentanți, proprietari sau parteneri de afaceri comuni sau sunt înregristrați
la același sediu social. Baza de date conținând informații despre relațiile cu
risc (prescurtată drept KoKaIn din Ungaria) este permanent actualizată cu
datele privind persoanele care au comis fraude deja cunoscute sau descoperite.
Baza de date cuprinde de regulă contribuabilii care prezintă un risc de control,
de încetare a activității în condiții suspicioase, de fantomizare, precum și
reprezentanții și proprietarii din spatele acestor contribuabili. În același timp,
indicatorii KOKAIN sunt prezenți și în cazul relațiilor existente sau al celor
noi desfășurate de acești contribuabili, prevestind astfel riscurile fraudei
fiscale sau colapsul societăților în cauză. (În aria de desfășurare a rețelei
instrumentului Panorama, relațiile unor ierarhii complicate devin transparente
și relațiile suspicioase devin ușor de recunoscut și identificat).
(Harta relațiilor agenților economici care funcționează pe piața
uleiurilor de bază este generată cu ajutorul sistemului Panorama și este inclusă
în Anexa 3).
Lista centrală de selecție denumită „RIASZT”, care a fost începută în
2008, este compusă în principal din datele privind rambursările de TVA și
indicatorii lor cronologici, precum și din comparația acestora cu cifrele de cont
curent, pe baza indicatorilor definiți în relație cu trei roluri de risc comuni
caracterizați printr-o creștere bruscă a cifrei de afaceri, implicată în modelul
lanțului de fraudă (adică brokerii efectivi, firmele tampon de reducere a
taxelor și firmele fantomă). Listele rezultate în urma selecției centrale pentru
cele trei roluri diferite menționate mai sus sunt trimise unităților de control din
regiuni lunar sau trimestrial, în funcție de indicatorii de risc. De la bun început,
contribuabilii incluși pe liste au fost caracterizați prin stabilirea unei diferențe
de plată absolută și medie, precum și printr-un nivel ridicat de pierdere a
controlului, care reprezintă indicatorii care sugerează continuu și relevant
nivelul de risc aferent contribuabililor selectați.
Din 2011, o serie de contribuabili care nu-și declarau achizițiile
intracomunitare au fost introduși, pe baza unor date VIES la nivelul
partenerilor încărcate sistematic în depozitul de date RADAR și mai mult, din
2012, contribuabilii care își declară vânzările intracomunitare către aceeași
parteneri intracomunitari cu risc au fost de asemenea incluși în grupuri,
precum și pe lista RIASZT. (Câteva din acestea au fost publicate în orice caz,
parametrii lor fiind tipici pentru brokerii „tradiționali”). Numai atunci, o serie
de contribuabili comunitari au apărut în listă și care au fost identificați ca fiind
parteneri făcând parte din acele grupuri. Era tipic pentru acești parteneri ca în
anumite perioade, vânzările contribuabililor maghiari către ei, precum și
achizițiilor acestora nedeclarate să fie aproape identice, ceea ce a permis din
acel moment procedurii RIASZT să identifice sute de lanțuri de tip semi-
carusel în mod automat. Cu ajutorul acestei metode de grupare, am reușit să
legăm firmele fantomă și brokerii care au fost selectați înainte într-un mod
automat, prin intermediul partenerilor comunitari.
 Ca urmare a celor de mai sus, o serie de societăți maghiare implicate
în tranzacții cu uleiuri de bază au fost de asemenea incluse pe lista RIASZT,
având în vedere că au prezentat diferențe VIES semnificative, nu își depuneau
declarațiile de impozit, sau când făceau acest lucru, achizițiile intracomunitare
importante nu erau declarate corespunzător. Majoritatea societăților „se
fantomizau” când se demarau controalele, în timp ce următoarele societăți din
lanț continuau achizițiile de la aceeași sursă. Înainte de 2013, nu puteam să
obținem informații despre tranzacțiile de revânzare ale acestori cumpărători
sau nici existența bunurilor cumpărate prin utilizarea instrumentelor de control
fiscal.
Cu toate acestea, folosirea datelor privind TVA-ul defalcat din
raportul de sinteză intern care cuprinde fiecare factură introdusă separat în
ianuarie 2013 a reprezentat de fapt o piatră de temelie în identificarea rutelor
și rețelelor cu risc, de vreme ce datele procesate ofereau o bază pentru
dezvoltarea unui sistem automat de identificare a lanțurilor de facturare sau a
unor fragmente din lanțuri prezentând goluri suspicioase, precum și lanțurile
de facturare de tip carusel complete. Sistemul arată de asemenea tranzacțiile
de revânzare ale contribuabililor care nu-și declară achizițiile și ale celor care
nu depun declarațiile fiscale privind TVA și nu furnizează datele defalcate
dacă următoarea zală din lanțul de facturare este conformă și își declară
achizițiile.
Se preconizează că prin dezvăluirea lanțurilor complete, cu ajutorul
controalelor coordonate, eficiența taxelor și a zonelor vamale va crește și prin
obținerea regulată de informații privind rețelele cu riscul cel mai ridicat reușim
să atragem atenția asupra riscurilor economicel și fiscale actuale și în anumite
cazuri se poate asigura sprijin în vederea detectării rețelelor infracționale
organizate înființate pentru evaziunea fiscală „profesionistă”.
Tabelul 7:

1.)2008-2011 : Marcaje ale rolurilor 2)Din 2011: Formarea unui grup pe baza
fraudei carusel datelor VIES (KAKUK)

3.) 2013: Adăugarea cifrelor TVA intern defalcate (TAFA) formării grupului şi formarea lanţului

Generația de contribuabili și grupuri de risc în lista RIASZT

 8.6 Recomandări – cooperarea între Agențiile de aplicare a
legii și Autoritatea Fiscală

 Evitarea cât mai repede posibil a dezavantajelor cauzate de

procedurile administrativ-fiscale și operative
 Datele administrativ-fiscale ar putea fi utilizate drept informații noi în
cadrul procedurii penale – anual aproape 1600 de investigații în curs
sunt desfășurate datorită fraudelor fiscale suspectate
 Verificarea creșterii imediate de avere (standardul de viață nu
corespunde veniturilor declarate)
 Avantajele procedurilor sincronizate penale și administrativ-fiscale
(de ex. evitarea problemelor de eliberare de documente din cazurile
administrativ-fiscale desfășurată în paralel cu procedurile penale;
punerea sub sechestru asigurător a documentelor contabile din cadrul
unei proceduri penale poate duce la un caz administrativ-fiscal)
 Concluziile procedurilor administrativ-fiscale – raport criminalistic
oficial
 Acces direct la informațiile fiscale și vamale clasificate în cadrul
procedurilor penale deschise – „acces direct terminal”

8.7 Fenomenul MTIC – căutarea bunurilor – recuperarea

bunurilor

În lupta împotriva fraudelor MTIC (în cazul fraudei împotriva

bugetului, falimentului fraudulos, spălării de bani), pe durata investigației, este
obligatoriu să se realizeze un profil financiar care să ajute la căutarea bunurilor
și la recuperarea acestora. Pentru acest motiv, a fost creată o fișă cu profilul
financiar de mai jos:
 Alte bunuri relevante ar putea fi: piese, lucrări, antichități, drepturi de
proprietate intelectuală, cai, bijuterii, pietre prețioase, polițe de asigurare,
opere de artă vechi, titluri de stat, acțiuni, investiții (aur, argint).
Dacă paguba depășește 30.000 Euro, este obligatoriu să se trimită o
cerere către FIU național.
Dacă paguba depășește 16.000 Euro, este obligatoriu să se trimită o
cerere către autoritatea fiscală națională pentru a găsi toate conturile bancare
aparținând societăților respective și a persoanelor juridice.
Pe baza informațiilor că bunurile relevante aparțin suspectului sau
titularului real al dreptului de uzufruct care se află în alt stat membru UE, este
obligatoriu să se trimită o cerere către Oficiul Național de Recuperare a
Bunurilor.
Înainte de primul interagatoriu al suspectului, ar trebui creat profilul
financiar al suspectului și al persoanelor relevante (membrii ai familiei,
prieteni, parteneri de afaceri, etc.) care au fost implicați sau au ascuns bunul
„la negru” obținut din săvârșirea unei infracțiuni.
 8.8 Studiu de caz

Situația de fapt:
A.. este locuiește în Debrecen și a înființat o rețea de societăți
formată din aproape 60 de societăți, iar prin folosirea acestor societăți,
acesta a cumpărat diferite materiale de prelucrare a metalelor, a adus utilaje
și instalații de prelucrare în Ungaria și le-a pus în circulație fără să plătească
TVA.

Organizația infracțională a folosit următoarele metode:

1. Bunuri provenind de pe teritoriul Comunității pe alte rute decât cele
folosite pentru livrare, sosesc prin intermediul unei rețele de facturare
de 8 membri, scopul fiind acela de a face bunurile să pară drept
bunuri interne, apărând astfel dreptul de a solicita rambursarea TVA
de către utilizatorul final.
2. Bunurile provenind de pe teritoriul Comunității intră în circulație
intern și prin aceasta se creează posibilitatea unor multiple cereri de
rambursare a TVA.
Pierderea cauzată de această activitate ilegală este: 3.031.000.000 HUF
Rezultatul operației este: bunurile în valoare de aproape 3 miliarde
HUF au fost puse sub sechestru asigurător, 5 schimburi automate private
păstrate în custodie.
Rețeaua de facturare:
„Firmă fantomă”: au fost întocmite cărți de identitate românești
false, permise de conducere și carduri fiscale maghiare pentru membrii
organizației infracționale. Aceste societăți au primit conturi bancare, acces la
internet și carduri bancare. Cardurile bancare erau ținute într-un birou
separat care aparținea tot organizației. Pe carduri erau indicate denumirea
societății și codurile pin. Membrii organizației infracționale retrag numerar
de la automatele ATM pe care apoi îl returnează expeditorului reprezentantul
societății. Aceste societăți nu pot fi găsite de autoritatea fiscală. Singura
concluzie la care poate ajunge autoritatea fiscală este aceea că documentele
sunt incomplete.
Societățile care joacă rolul firmei fantomă sunt modificate într-o
perioadă scurtă de timp.
Broker 1: Agenții economici cu o contabilitate existentă. Aceștia au
cumpărat doar de la societăți de tip fantomă. Managerii acestora au
confirmat existența reală a activităților economice. Declarațiile lor au fost
influențate de liderii grupului infracțional. In fiecare caz, aceștia le-au
furnizat răspunsurile iar managerii au fost obligați să le învețe și să le
transmită autorităților fiscale.
In cazul în care managerii spuneau ceva greșit, se modifica în scris,
declarațiile erau scrise în pix albastru ulterior. După ani de investigare la
acest nivel, autoritatea fiscală a putut să ajungă la o concluzie. Cu toate
acestea, la momentul la care a fost inițiată o procedură de supraveghere
fiscală, societatea a dispărut.
Broker 2: Agenții economici cu o contabilitate existentă. Aceștia au
cumpărat de la diferite societăți de nivelul Broker 1. La acest nivel, societatea
are propriu contabil, care a reprezentat-o în fața autorității fiscale.
Autoritatea fiscală nu a putut să tragă o concluzie la acest nivel.
Vânzătorii angro: aceștia se află la vârful rețelei de facturare și sunt
agenți economici cu un istoric extraordinar. Activitatea lor ilegală a fost
stabilită în baza activităților lor reale.
Acțiunile obținute au fost mutate de mai multe ori pe hârtie, ceea ce a
permis vânzarea bunurilor la prețuri mai mici pentru lucrări de construcție
mai mari. Scopul lor a fost acela de a micșora obligațiile de plată a TVA-ului
aferent activităților lor legale, dar ocazional au încercat să solicite
rambursări de TVA ilegale.
In aceste cazuri, ei pun o nou agent economic „curat” în vârful
rețelei de facturare și transportul bunurilor a fost efectuat prin cărăuși externi.
Contacte:
Fiecare societate a folosit o adresă de email de tipul gmail.hu și
toate documentele în legătură cu menținerea contactului cu ceilalți au fost
salvate drept ciorne. Atunci ceilalți care bineînțeles știau parola, au verificat
ciorna, și astfel au putut să continue comunicarea.
 Fiecare membru al organizației avea un telefon mobil separate.
Telefonul și cardul SIM erau schimbate la fiecare o lună și jumătate.
Telefoanele erau înregistrate pe numele unor persoane fără adăpost,
ajungând la aproape 3000 de abonamente. Aceste telefoane erau închise de
regulă după ora 4 PM. Întâlniri personale între principalii organizatori aveau
loc – din cauza distanței – doar atunci când își predau numerar unuia altuia.
Putem de asemenea să spunem că întâlnirile personale aveau loc foarte rar
pentru că infractorii câștigaseră o încredere de sine foarte puternică de-a
lungul timpului și duceau o viață foarte confortabilă și indolentă.
Birou:
Pentru contabilitatea fără greșeală și pentru activitatea de facturare,
organizația infracțională avea nevoie de un birou pe care l-au închiriat pentru
jumătate de an, după care s-au mutat în următorul. Erau foarte atenți în ceea
ce privește biroul. Doar patru persoane aveau acces la birou. De fiecare data,
primul care ajungea deschidea telefoanele mobile din birou. Adresa biroului
era ținută secret chiar și față de familiile lor.
Registre:
În biroul organizației, se ținea un registru foarte precis pentru
fiecare agent economic. Principalele register:
- Rețeaua de facturare: de unde cumpără și către cine vinde fiecare
societate
- Parola de email: adresele de email gmail cu parolele
- Termenele de depuneere a declarațiilor: când trebuie făcute și dacă
s-au depus sau nu
- Declarațiile administrativ-fiscale: ce tipuri de declarații sunt
autorizați să facă managerii
- Cheltuielile: cât de mult se cheltuia cu fiecare societate, câți bani
primea fiecare membru, care din cheltuielile lor erau finanțate
Depunerea declarațiilor:
Conform informațiilor disponibile, declarațiile fictive depuse, erau
întocmite electronic de către un contabil din Debrecen.
Pentru depunerea declarațiilor, era folosit un stick de internet mobil
bulgar. Pe laptopul contabilului au fost găsite o serie de materiale ale
diferiților agenți economici.
 Modelul de facturare :

AGENȚI ECONOMICI SLOVACI

FIRMĂ FANTOMĂ

SOCIETATE BROKER 1

SOCIETATE BROKER 2

ANGROSIȘTI
 CAPITOLUL 9 - FRAUDELE INTRACOMUNITARE ÎN
OLANDA

9.1 FIOD

FIOD, Serviciul de Investigații Penale din cadrul Ministerului de

finanțe din Olanda face parte din Administrația fiscală și vamală din Olanda.
FIOD luptă împotriva fraudei fiscale, financiar-economice și de bunuri,
veghează la integritatea sistemului financiar și combate crima organizată, în
special în ceea ce privește partea financiară a acesteia.
Administrația fiscală și vamală olandeză (personal aproximativ
28.000) are trei procese primare, și anume taxele, taxele vamale și
indemnizațiile. FIOD este responsabil pentru aplicarea legii penale privind
fraudarea acestor trei procese.
FIOD poate fi implicat dacă o persoană eludează taxele sau comite o
fraudă în alt mod. Mai mult de 1300 de persoane din personalul FIOD se
ocupă de investigația penală a:
• fraudei fiscale (inclusiv frauda privind TVA-ul/de tip carusel,
frauda privind accizele sau bunuri străine nedeclarate);
• frauda financiar-economică (utilizarea abuzivă a informațiilor
confidențiale, falimentul fraudulos, fraudă imobiliară, spălarea
de bani, frauda din sectorul serviciilor de sănătate, frauda cu
banii publici etc.);
• frauda cu bunuri (bunuri și sancțiuni strategice, materii prime
pentru droguri, proprietate intelectuală etc.)

FIOD este un serviciu centralizat cu aproape 30 de echipe

operaționale în toată țara grupate în 15 birouri. În total, sunt aproape 1000 de
investigatori din care 75% au o formare profesională superioară sau cu studii
universitare urmate de o formare internă pe investigarea infracțiunilor
financiare și pe articolele relevante din codurile penale aplicabile (codurile
generale și specifice) și secțiunile relevante ale codurilor privind procedurile
penale.
 Toți anchetatorii au competențe absolute polițienești și sunt sprijiniți
de echipele FIOD în domeniul tehnologiei informației criminalistice,
arestărilor, supravegherii, interceptării, informațiilor strategice, cooperării
internaționale și operațiunilor sub acoperire.
În Olanda, toate anchtele penale sunt desfășurate sub autoritatea unui
procuror. În aproape toate anchetele penale desfășurare de FIOD, acești
procurori aparțin de un Parchet Național Specializat, „Functioneel Parket”.

9.2 Unitatea Centrală Antifrauda privind TVA (abordarea

olandeză împotriva fraudei MTIC)

La nivel național precum și într-un cadru internațional, lupta

împotriva fraudei intracomunitare privind TVA-ul este unul dintre punctele
esențiale ale FIOD. Cu FIOD care face parte din Administrația fiscală și
vamală, încercăm o abordare integrată a aplicării legii în vederea combaterii
fraudei la TVA. Acest lucru înseamnă că acționăm cu un ansamblu de măsuri
preventive, educative, de comunicare, de supraveghere și de anchetă pentru a
combate acest tip de fraudă. Cu un mix echilibrat al acestor ingrediente,
încercăm să atingem maximul efect al aplicării legii. Acest lucru înseamnă o
cooperare foarte strânsă cu administrațiile fiscale, în primă instanță bineînțeles
cu Administrația fiscală și vamală din Olanda, dar și cu administrațiile fiscale
străine și agențiile de aplicare a legii care se confruntă cu frauda
intracomunitară la TVA.
FIOD joacă un rol important în acest proces având în vedere existența
în cadrul acestuia a Unității centrale antifraudă la TVA (CPB).
În cadrul acestei unități, 15 membrii ai personalului lucrează la
sarcini diferite
1. Analiza informațiilor provenite din bazele de date naționale și ale
UE pentru a detecta cât mai devreme posibil frauda
intracomunitară la TVA, instrumente moderne precum Analytics
sunt folosite în acest scopt
2. Schimbul de informații cu alte state membre UE
3. Coordonarea auditului fiscal
 4. Formarea auditorilor fiscali, anchetatorilor, procurorilor,
judecătorilor, etc.
5. Sprijinirea anchetelor penale
6. Cooperarea internațională la nivel operațional, tactic și strategic
(Eurofisc, EMPACT, echipe de investigații comune, grupuri de
lucru ale CE)
7. Strategii de comunicare, concentrate pe antreprenori, bănci, notari,
consultanți fiscali, expeditori de marfă etc.
8. Sugestii pentru modificarea legislației către Ministerul de finanțe
și/sau către Comisia Europeană
Informațiile obținute în cadrul investigațiilor penale (zonele de
comitere a infracțiunilor, modus operandi, suspecții implicați) sunt comunicate
Administrației fiscale astfel încât această să determine mai bine zonele de risc
pentru a-și canaliza resursele limitate de supraveghere cât mai eficient posibil
în vederea obținerii unor rezultate de pe urma acestor activități.
O activitate importantă a unității este aceea de coordonare a auditului
fiscal. La semnalul CPB, administrația fiscală este obligată să înceapă auditul
fiscal în 3 zile și trebuie să raporteze rezultatele către unității. Cu toate aceste
activități, avem o imagine mai mult sau mai puțin completă asupra domeniului
și suntem mai bine dotați în vederea realizării alegerilor necesare pe care
situații să ne concentrăm.

9.3 Consultații tripartite

FIOD primește zilnic raportări privind frauda de la Administrația

fiscală și vamală, de la Autoritatea vamală, societăți, persoane fizice, asociații
comerciale, poliție, Unitatea de Informații Financiare (FIU), bănci, etc. Pentru
a cerceta toate aceste semnale, este nevoie de o capacitate enormă de lucru a
anchetatorilor și a procurorilor.
În Olanda, nu toate infracțiunile cu fraudă fiscală trebuie să fie
urmată de o anchetă penală. În codul nostru civil, este inclus principiul
oportunității.
 Administrația fiscală, FIOD și Parchetul decid împreună în consultare
tripartită dacă o infracțiune anume ar trebui anchetată și mai apoi judecată sau
trebuie să fie tratată în alt mod (de ex. o amendă administrativă). În acest fel,
capacitatea de anchetare penală limitată este folosită cât mai eficient posibil.
Criteriile pentru alegerile care trebuie făcute sunt stabilite de lege,
de îndrumările AAFD (anexa xx). Documentele de evaluare preliminară
sunt ulterior cântărite pe baza diferitelor criterii pe durata așa-numitelor
Consultații tripartite, adică consultațiile între trei părți: FIOD, Parchetul
și un reprezentant al Administrației fiscale. Când se ajunge la concluzia
de începere a urmărire penală, luăm în considerare și consecințele
financiare și sociale ale acestei urmăriri.
Alte cazuri sunt abordate în mod administrativ de către
Administrația fiscală prin intermediul unei evaluări, a unei amenzi sau a
unei alte măsuri pentru a lărgi efectele luptei împotriva fraudei cât mai
mult posibil.
FIOD cooperează strâns în permanență cu procurorul pe durata
anchetei penale. La sfârșit, procurorul stabilește care cazuri vor fi trimise
în judecată.
 9.4 Infracțiunile și pedepsele maxime

În Olanda, există un Cod penal general și o Lege generală fiscală. În

ambele conduri, infracțiunile pentru acest tip de fraudă sunt definite.
În cazul în care infracțiunea este comisă de o societate, poate fi
impusă următoarea categorie. În majoritatea cazurilor, cea de-a șasea categorie
va corespunde. Valoarea maximă a categoriei 6 este de 810.000€.
 9.5 Măsuri speci fice care pot fi luate în Olanda

9.5.1 Scrisori de avertizare

Din Ianuarie 2001, Administrația fiscală din Olanda trimite scrisori

de avertizari în anumite cazuri.
Mai ales atunci când există o îndoială rezonabilă că societatea este
implicată într-o rețea de tip carusel, în care cel puțin o societate nu și-a
îndeplinit obligațiile privind TVA-ul și există o pierdere fiscală pentru Olanda,
administrația fiscală poate trimite o scrisoare de avertizare (vezi anexa 2).
În această scrisoare, antreprenorul este avertizat că bunurile pe care le
primește de la furnizorul X fac parte cel mai probabil dintr-un lanț de tip
carusel.
În legătură cu Kittel și Italmoda, jurisprudența europeană, o societate
care știe sau ar trebui să știe că este implicată într-un lanț de tip carusel, poate
să i refuze deducerea TVA-ului care a fost facturat către societate. Prin această
scrisoare, avertizăm societatea că s-ar putea afla în acest caz.
Un avantaj suplimentar este acela că atunci când societatea face
obiectul unei anchete (administrativă sau penală) la un stadiu ulterior, nu se
poate nega că persoanele responsabile nu au fost conștiente de infracțiunea pe
care au comis-o.

9.5.2 Confiscarea bunurilor obținute prin săvârșirea

infracțiunii

De câțiva ani, se obișnuiește în toate anchetele penale ale FIOD să se

confiște bunurile suspecților. Un proiect specific a fost inițiat în privința
acestui aspect. Specialiștii din toate birourile sunt disponibili să asiste
anchetatorii (care sunt toți formați în confiscarea bunurilor). Nu luăm bunurile
doar prin confiscare sau punere sub sechestru asigurător, dar și prin alte
modalități, spre exemplu printr-o evaluare suplimentară efectuată de
Administrația fiscală sau oferim posibilitatea lichidatorului din cadrul unei
proceduri de insolvență să pună sechestru asigurător pe bunuri.
 Obiectul acestei proceduri nu constă doar în bani, dar și în orice lucru
evaluabil în bani, punerea sub sechestru asigurător a bitcoin-urilor, cardurilor
de debit, mașinilor scumpe, operelor de artă, proprietăților, etc.

9.5.3 Cooperarea cu Unitatea de Informații Financiare (FIU)

Anchetatorii FIOD sunt subordonați Unității de informații financiare

din Olanda. Misiunea lor este de a detecta Rapoarte de tranzacții suspicioase
(STR) care au legătură cu frauda MTIC și transferarea lor către FIOD / CPB în
scopul de a fi anchetate penal.

9.5.4 Amenda administrativă aplicată de Administrația

Fiscală

Când este detectat un caz de fraudă MTIC, acesta este raportat către
FIOD (așa cum s-a explicat la punctul 9.4). După Consultarea tripartită (FIOD,
procuror și Administrația fiscală) se decide dacă respectivul caz va fi anchetat
de FIOD (și în consecință urmărit penal de procuror) sau dacă Administrația
fiscală va lua măsuri. Administrația fiscală are puterea, conform Legii
generale fiscale, să adauge la decizia de impunere și o amendă administrativă.
Această amendă poate fi un procent din decizia de impunere suplimentară.
Amenda este calculată în funcție de gradul de implicare în cazul de fraudă, și
anume vinovăție, neglijență gravă, intenție sau fraudă. În funcție de aceste
situații, amenda este de 25%, 50% sau de 100%. În cadrul Administrației
fiscale, există ofițeri specializați pentru a se ocupa de aceste probleme.
 9.6 Cazuri

În acest capitol, sunt prezentate două anchete penale olandeze privind

frauda intracomunitară.

Cazul 1
Acest caz privește frauda intracomunitară privind TVA cu mașini
uzate scumpe. Aceste mașini au fost cumpărate din Germania de către un grup
de crimă organizată (OCG), prin intermediul unei firme fantomă olandeze și
transferate către Olanda. În Olanda, aceste mașini erau vândute către societăți
de mașini cunoscute.
Prima diagramă arată frauda înainte să fie descoperită de Unitatea
centrală olandeză pentru combaterea fraudei privind TVA. (CPB).
Cea de-a doua diagramă arată frauda descoperită de FIOD.

Prima schemă
Prima schemă arată că OCG a păstrat un contact digital cu societățile
de mașini germane. Pentru a face aest lucru, acesta s-a prezentat drept o firmă
fantomă olandeză. După efectuarea achiziționării digitale, facturile germane,
fără TVA, au fost trimise digital către firma fantomă, adică OCG. După aceea,
mașinile au fost ridicate din Germania cu documente false în numele firmei
fantomă olandeze și s-a plătit în numerar. Mașinile au fost transferate direct
către firma tampon olandeză din Olanda și vândute cu emiterea de facturi în
numele firmei tampon, cu perceperea de TVA, către societățile de mașini din
Olanda. Pentru a ascunde această fraudă, OCG a întocmit facturi de
achiziționare false în numele firmei fantomă, cu TVA și reducere de preț, și a
înregistrat aceste facturi false în gestiunea firmei tampon. Firma fantomă
olandeză nu și-a respectat obligațiile privind TVA-ul.
După ce administrația fiscală a început să pună întrebări firmei
fantomă și firmei tampon despre comerțul cu mașini, OCG a scăpat rapid de
cele două entități.
 Cea de-a doua schemă
După o lună, frauda a fost reactivată. Cea de-a doua diagramă arată
că OCG a organizat o fraudă mult mai complexă și mai dificil de detectat. Încă
o dată, OCG păstrează contactul digital cu societățile de mașini din Germania
dar acum se prezintă drept o firmă fantomă belgiană.
În urma unei achiziții digitale efectuată de OCG, societățile de mașini
germane au trimis prin fax facturile germane, fără TVA, către firma fantomă
belgiană care a trimis prin fax aceste documente către OCG din Olanda.
Aceste mașini erau ridicate din Germania cu documente false pe numele
firmei fantomă din Belgia și plătite în numerar. Aceste mașini erau direct
transferate către una dintre cele două firme tampon olandeze și vândute cu
facturi în numele acestei firme tampon, cu percepere de TVA, către societățile
de mașini din Olanda. Pentru a ascunde frauda, OCG a întocmit facturi false în
numele uneia dintre cele 5 firme fantomă, cu TVA și reducere de preț, și a
înregistrat aceste facturi false în gestiunea firmei tampon. Cele 5 firme
fantomă olandeze nu și-au respectat obligațiile privind TVA.

Cazul 2

Acest caz privește frauda MTIC cu telefoane mobile.

În acest caz, Parchetul olandez a urmărit penal o societate olandeză
care a fost implicată într-o fraudă internațională cu TVA de tip carusel, cu
toate că nu s-a cauzat nicio pierdere fiscală pentru Olanda, ci în principal în
Regatul Unit.
Societatea intermediară olandeză a vândut telefoane mobile la o firmă
fantomă la distanță (denumită și societate de blocaj. Firma fantomă la distanță
nu și-a îndeplinit obligația privind TVA, nu a depus declarațiile de TVA și nici
declarația recapitulativă astfel încât documentele justificative din lanțul de
tranzacții se oprește aici) din Cipru. Firma fantomă la distanță a vândut
telefoanele mobile către o firmă fantomă engleză care le-a vândut unei firme
tampon. Telefoanele sunt vândute prin intermediul mai multor firme tampon
către o societate de brokeraj.
Societatea de borkeraj cumpără bunurile de pe piața locală cu TVA și
le vinde către alte state membre UE, fără TVA (livrare intracomunitară).
Pentru că această societate a cumpărat bunurile cu TVA și le-a vândut fără
TVA, declarația de TVA va arăta o rambursare plătită de HRMC (autoritățile
fiscale din Marea Britanie).
Firma fantomă engleză nu a depus declarația de TVA și nu a plătit
TVA către HRMC. Firma fantomă la distanță nu a depus declarația de TVA și
declarația recapitulativă și blochează schimbul de informații.
Schema fraudei: Frauda MTIC cu telefoane mobile

Conturi bancare
Toate societățile implicate au avut un cont bancare la aceeași bancă
offshore. Această bancă a facilitat plățile internaționale în câteva minute, în
cazul în care ambele părți aveau un cont bancare la această bancă offshore.
Anchetarea conturilor bancare ale tuturor societăților implicate arată
că toate plățile efectuate între societățile implicate erau făcute într-un timp
foarte scurt.
 Schema de mai jos arată plățile privind tranzacția din 4 aprilie 2009:

Prima plată de 1.567.500 GBP, a fost efectuată de o societate

olandeză către o societate germană pe 4 aprilie 2006 la ora 15:03. Societatea
germană a plătit 1.566,000 GBP către Brokerul din Marea Britanie la ora
15:09. Și așa mai departe.
Ultima plată în valoare de 1.775.100 GBP a fost efecutată de
societatea cipriotă în aceeași zi la ora 19:39. Societatea olandeză a câștigat
într-un interval de timp de 4,5 ore 207.600 GBP. În această tranzacție, TVA-ul
furat este în valoare de 267.225 GBP (pierdere fiscală în Regatul Unit).
 Profitul lanțului de tranzacții
Din lanțul de tranzacții de mai sus privind tranzacția de pe 4 aprilie
2009, profiturile societăților implicate sunt menționate în tabelul de mai jos.

Tabelul de mai sus arată că:

 TVA-ul furat este de 267.225 GBP;
 Societatea UK1 (firma fantomă) a pierdut 265.462,50 GBP cu această
tranzacție. În cazul fraudei cu TVA de tip carusel, această pierdere
denumită vânzare în pierdere. Firma fantomă vinde bunurile pentru
un preț mai mic decât valoarea de cumpărare. Profitul reprezintă
TVA furat.
 Societățile tampon (UK2, UK3,UK4 și UK5) au câștigat (=profit)
1.500 GBP și 3.000 GBP;
 Firma conductă olandeză (NL1) a câștigat 207.600 GBP;
  Firma fantomă la distanță cipriotă (CY1) a câștigat 17.362,50;
 Firma conductă germană a câștigat 1.500 GBP.
Câteva detalii:
Firma conductă olandeză a operat pentru 15 luni cu o cifră de afaceri
care depășea 1,5 miliarde GBP. Aceasta este o altă caracteristică a fraudei
MTIC. (firma fantomă implicată are o cifră de afaceri mare într-o perioadă
scurtă de timp).
Pierderea fiscală totală a Marii Britanii a fost de aproximativ 250
milioane GBP.
Firma conductă olandeză a întocmit mai mult de 1000 de facturi de
vânzare, peste 600 din aceste facturi au fost adresate aceleiași firme fantomă la
distanță din Cipru.

ANEXA 1

Orientări pentru raportarea și soluționarea infracțiunilor fiscale,

infracțiunilor vamale și a infracțiunilor privind prestațiile sociale (Orientările
AAFD)
Richtlijnen aanmelding en afhandeling fiscale delicten, douane-en
toeslagendelicten (Richtlijnen AAFD)
Acest amendament intră în vigoare pe 1 iulie 2011.
Ca urmare a introducerii a ordinului de pedeapsă din data de 1 iulie
2011, Orientările pentru raportare, soluționare și urmărire penală privind
infracțiunile fiscale și infracțiunile din domeiul vamal și al prestațiilor au fost
modificate. Amendamentul se referă doar la consecințele introducerii
penalității fiscale: un ordin de pedeapsă emis de Administrația fiscală a
statului (infracțiuni fiscale) în baza Secțiunii 76, alin. 1 din Legea fiscală
generală sau de inspectorul vamal (infracțiuni vamale) în baza Secțiuni 10:15
din Legea vamală generală. Printre altele, și denumirea acestor Orientări s-a
schimbat în „Orientări pentru raportarea și soluționarea infracțiunilor fiscale,
infracțiunilor vamale și a infracțiunilor cu beneficii”.
 Din considerente practice, textul amendat al Orientărilor este
reprodus mai jos.

1. Introducere
1.1. Context și principii
Orientările pentru raportarea și soluționarea infracțiunilor fiscale,
infracțiunilor vamale și a infracțiunilor privind prestațiile suplimentare descriu
mai jos modalitatea în care departamentul fiscal selectează rapoartele unor
posibile infracțiuni care pot face obiectul unei anchete penale pentru
următoarele domenii juridice: taxe, prestații și prevederi vamale și în ce mod
aceste rapoarte sunt soluționate ulterior în consultare cu Parchetul în vederea
soluționării pe calea judecății.
Aplicarea legii penale
Toate eforturile de aplicare trebuie să respecte legislația și
regulamentele și să încurajeze un comportament conform. În acest scop, sunt
disponibile câteva instrumente de aplicare, inclusiv legea penală. Utilizarea
legii administrative sau a legii penale este stabilită în funcție de care
instrument este cel mai eficient și mai efectiv.
Spre exemplu, legea penală va fi folosită să ia măsuri corective în
cazurile care presupun încălcări flagrante ale ordinii juridice, având ca rezultat
dăunarea gravă a intereselor cetățenilor. Legea penală face parte din întregul
lanț de aplicare. Cu toate acestea, legea penală servește unui scop mai larg.
Plus valoarea legii penale este de asemenea efectul de stabilire a unui standard
și de confirmare a acestuia și efectul preventiv pe care îl exercită. Prin
aplicarea legii penale ca parte integrantă din aplicarea legii, aceasta poate fi
folosită pentru a acționa proactiv ca un lanț complet și pentru a produce efecte
sociale la scară largă.
În conformitate cu această tendință, legea penală va fi folosită din ce
în ce mai mult pentru a sprijini și a interacționa cu celelalte organisme în
vederea aplicării legii și încurajării conformității.
Orientările AAFD au fost scrise pentru a concentra utilizarea legii
penale asupra cazurilor care au un efect social (spre exemplu, cazurile în care
ordinea juridică a fost grav încălcată). Prin urmare, aceste Orientări înseamnă
că acele cazuri de fraudă vamală și/sau de beneficii cu un efect social mai mic
sau inexistent vor fi soluționate administrativ mai des pe viitor. În funcție de
valoarea pierderii fiscale, aceste Orientări indică dacă – în principiu – va fi
aleasă o soluție administrativă sau o soluție obținută în urma unui proces penal.
În funcție de aspectele descrise în capitolul 5, întâlnirea tripartită (TPO) decide
care soluțiue este cea mai potrivită pentru fiecare caz în parte.
Excepțiile de la aceste Orientări pot fi făcute dacă legea penală este
aplicată în sprijinul autorităților administrative. Spre exemplu, acțiuni speciale
întreprinse de departamentul fiscal, care vizează anumite grupuri de
contribuabili și acțiunile specifice în legătură cu anumite infracțiuni, spre
exemplu infracțiunile de omisiune. Pentru aceste tipuri de acțiuni,
departamentul fiscal încheie o convenție cu Parchetul în prealabil pentru ca
eforturile de aplicare a legii să fie coordonate.
1.2. Departamentul fiscal
Departamentul fiscal este însărcinat cu aplicarea legislației fiscale,
privitoare la prestații și legislația vamală. Departamentul fiscal îndeplinește
aceste îndatoriri legale în modul cel mai efectiv și eficient posibil. Prin
intermediul acțiunilor lui, acesta urmărește să păstreze securitatea juridică și
egalitatea în fața legii. Acesta funcționează din punctul de vedere al
conformării: departamentul fiscal are ca obiectiv ca părțile în cauză
(contribuabili, părțile îndreptățite la prestații, agenții de reținere și persoanele
responsabile de ținerea registrelor) să respecte voluntar obligațiile lor legale.
Dacă apare situația în care părțile în cauză nu-și respectă obligațiile,
departamentul fiscal încurajează conformarea prin intermediul acțiunilor
corective și, dacă este cazul, prin intermediul conformării aplicate pe calea
penală.
Departamentul fiscal/Autoritatea vamală
În cazul infracțiunilor vamale, posibilitatea de a impune amenzi
administrative de obicei nu există.
Prin urmare, pentru infracțiunile vamale există deseori doar opțiunea
între un ordin de pedeapsă și trimiterea cazului în fața instanței de judecată.
Pentru aceste infracțiuni vamale, există Orientări specifice în legătură cu
ordinul de pedeapsă. Acestea pot fi găsite în Handboek Douane elaborat de
Ministerul de finanțe.
 Orientările AAFD descriu care dintre infracțiunile vamale fiscale pot
face obiectul unei urmăriri penale. Procedura infracțiunilor ne-vamale, așa
numitele infracțiuni VGEM (infracțiuni în domeniul siguranței, sănătății,
economiei și mediului) este reglementată de Handboek VGEM.
1.3. Procedura de la raportare la urmărire
Procedura AAFD constă în trei etape. Aceste etape sunt:

Etapa face Obiectul orientărilor în

1 raportare capitolul 2
2 adunarea pentru selecție capitolul 3
3 adunarea tripartită capitolul 4

Orientările referitoare la raportare (capitolul 2) au fost elaborate de

directorul general al departamentului fiscal al Ministerului de finanțe în
consultare cu Consiliul Procurorilor Generali din cadrul Parchetului.
Orientările pentru emiterea unui ordin de pedeapsă (capitolul 4.2) au reieșit
din consultările comune între Consiliu și directorul general.
Orientările privind urmărirea penală (capitolul 4.3) au fost elaborare
de Consiliul procurorilor generali în consultare cu directorul general.

2. Raportare (etapa 1)
Orientările privind raportarea indică în care cazuri ofițerii fiscali
trebuie să raporteze suspiciunile despre o infracțiune penală către
coordonatorul privind penalitățile fiscale/frauda fiscală (ofițerul de legătură).
Criteriile de raportare
Raportarea are loc dacă un anumit prag valoric este depășit.
Pentru taxe și prestații, aceasta este valoarea care – ca rezultat al
infracțiunilor comise pe durata perioadei de anchetare care a determinat
această raportare – a fost sau ar fi fost percepută mai puțin sau care a fost
sau ar fi fost atribuită într-un cuantum prea mare dacă declarația fiscală
sau cererea părții interesată ar fi fost luată în considerare (denumită în
continuare „pierdere financiară”). Pierderea financiară trebuie să fie de
cel puțin 10,000€ pentru contribuabilii persoane fizice sau pentru
persoanele cu dreptul la prestații suplimentare, sau de 15,000 € pentru
persoanele juridice. Această pierdere financiară minimă reprezintă pragul
valoric. Pragul valoric trebuie să fie depășit pentru fiecare domeniu
juridic (taxe, prestații, vama)
Coordonatorul privind penalitățile fiscale/fraudei judecă dacă a
existat intenție pentru cel puțin pragul valoric. Coordonatorul privind
penalitățile fiscale/fraudei depune aceste cazuri raportate la întâlnirea de
selecție și indică ce aspecte (vezi capitolul 5) sunt importante.
În cazul prevederilor vamale, un ordin de pedeapsă cu un maxim
de 100% din taxa percepută mai puțin este emis dacă pragul valoric este
depășit ca rezultat al intenției.
Dacă nu a existat intenție sau dacă pierderea financiară cu
intenței nu depășește pragul valoric, cazul este înapoiat la unitatea
organizațională în cauză pentru a fi soluționat pe cale administrativă.

Infracțiunile de omisiune
Infracțiunile de omisiune sunt de asemenea raportate pe baza
criteriilor menționate de mai sus (pierderea financiară cu intenție se ridică la
cel puțin 10,000 pentru persoanele fizice și la cel puțin 15,000€ pentru
pesoanele juridice).
Cu toate acestea, în practică se poate întâmpla ca pierderea financiară
cauzată de o infracțiune de omisiune nu poate să fie cuantificată sau
determinată sau nu poate fi cuantificată sau determinată în mod corect, și prin
urmare nu poate să se stabilească dacă depășește pragul valoric.
Infracțiunile de omisiune se pot clasifica în două categorii: infracțiuni
pentru care se aplică o amendă administrativă și infracțiuni de omisiune pentru
care nu se poate aplica nicio amendă administrativă.
O infracțiune de omisiune este raportată pentru urmărire penală dacă
în perioada anterioară (prestații: pentru anul precedent), pentru aceeași
prestație sau taxă, a presupus și o încălcare a aceleiași prevederi legale și dacă
această încălcare a fost pedepsită cu o amendă pentru comiterea unei
infracțiuni.
În celelalte cazuri în care există o infracțiune de omisiune cu o
pierdere financairă care nu poate fi cuantificată sau determinată sau nu poate fi
cuantificată sau determinată în mod corect, urmărirea penală este de asemenea
un punct de pelcare dacă este clar că departamentul fiscal a întreprins destule
acțiuni pentru a determina partea în cauză să se conformeze cu prevederile
legale și această acțiune a departamentului fiscal nu a dus la conformare.
Departamentul fiscale trebuie să fi dat părții în cauză ocazia – în scris – să se
conformeze cu prevederea încălcată cu acordarea unui termen de grație. Dacă
partea în cauză nu se conformează pe deplin cu prevederea legală înăuntrul
perioadei stabilite este posibil – dacă legea penală se aplică pentru aspectele
menționate în capitolul 5 – să se opteze pentru urmărirea penală.

3. Adunarea pentru selecție (etapa 2)

Adunarea pentru selecție (la care participă FIOD, ofițerul de legătură
pentru legea procedurală, coordonatorul pentru penalitățile fiscale/fraudă/ofițerul
de legătură vamal și coordonatorii pentru penalitățile fiscale/fraudă din regiune)
verifică dacă un caz a fost raportat corect pe baza regulilor de raportare
(capitolul 2) (denumit în continuare „caz de raportat”).
Pentru cazurile de raportat, întâlnirea pentru selecție decide dacă
respectivul caz poate face obiectul unei anchete, în funcție de gradul de
demonstrabilitate al cazurilui (acestea sunt cazurile care pot face obiectul
urmăririi penale). Adunarea pentru selecție analizează de asemenea și care
aspecte (capitolul 5) se aplică.
Adunarea pentru selecție califică acele cazuri care se pot face
obiectul urmăririi penale încadrându-se în categoria I sau II.
Categoria I
În aceste cazuri, pierderea financiară cu intenție se ridică cel puțin la
pragul valoric și nu depășește 125,000 €.
Categoria II
În aceste cazuri, pierderea financiară cu intenție se ridică la 125,000 €
sau mai mult.
Cazurile din categoria I se retrimit la departamentul fiscal pentru
soluționarea pe cale administrativă dacă niciunul dintre aspectele (capitolul 5)
nu se aplică. Dacă un caz din categoria I implică cel puțin unul din aceste
aspecte, adunarea pentru selecție poate să supună cazul întâlnirii tripartite.
Adunarea de selectare informează adunarea tripartită despre cazurile din
categoria I că adunarea de selecția a retrimis cazurile la departamentul fiscal.
Pentru că adunarea pentru selecție raportează aceste cazuri cu titlu informativ,
aceste cazuri rămân vizibile adunării tripartite și, dacă e cazul, (pentru cazurile
noi, comparabile) se fac ajustări.
Cazurile din categoria II trec prin adunarea tripartită și pot face – în
principiu – obiectul urmăririi penale.
Dacă adunarea pentru selecție decide că nu există niciun caz (care
poate) face obiectul raportării, cazul este trimis înapoi departamentului fiscal
unde este soluționat pe cale administrativă.

4. Adunarea tripartită (etapa 3)

4.1. Proces și organizare
Adunarea tripartită (formată dintr-un procuror, ofițer de legătură
pentru legea de procedură, coordonatorul pentru penalitățile
fiscale/fraude/ofițerul de legătură vamal și FIOD) verifică dacă un caz
îndeplinește Orientările pentru soluționarea pe calea proceului penal (ordin de
pedeapsă sau urmărire penală). Dacă se dovedește că respectivul caz nu
îndeplinește aceste Orientări, cazul este retrimis departamentului fiscal pentru
soluționarea pe cale administrativă. Dacă însă cazul satisface Orientările, se
pornește ancheta penală.
La luarea acestei decizii, un rol foarte important îl au aspectele
menționate la capitolul 5, în afara aspectului privind capacitatea.
În cazul unor situații flagrante care îndeplinesc criteriile stabilite prin
aceste Orientări, coordonatorul pentru penalitățile fiscale/fraude/ofițerul de
legătură contactează imediat FIOD și Parchetul pentru a discuta cazul cât mai
repede posibil.
4.2. Orientări pentru emiterea unui ordin de pedeapsă
Administrația fiscală a statului sau inspectorul pentru infracțiunile la
Legea vamală generală poate emite un ordin de pedeapsă bazat pe rezultatele
anchetei penale, dacă ordinul de penalitate este metoda de soluționare (penală)
dorită.
Nedepunerea cu intenție a declarațiilor fiscale pentru stabilirea
taxelor (infracțiuni de omisiune), cu o pierdere fiscală care nu poate fi
calculată (în întregime), se califică în principiu pentru un ordin de pedeapsă
dacă nici în perioada fiscală precedentă declarațiile fiscale nu au fost depuse
intenționat și dacă acest lucru a fost sancționat printr-o amendă pentru o
infracțiune.
Alte cazuri de infracțiuni de omisiune ale căror pierderi fiscale
cauzate nu pot fi calculate (în întregime) se califică în principiu pentru un
ordin de pedeapsă dacă aceste cazuri prezintă unul sau mai multe din aspectele
descrise la capitolul 5.
Pentru infracțiunile vamale, există Orientări speciale pentru emiterea
unui ordin de specialitate (vezi capitolul 1.2)
4.3. Orientările pentru urmărirea penală
Luând în considerare Legea generală fiscală, Legea generală privind
schemele dependente de venit și Legea privind colectarea taxelor către stat din
1990, Orientările de urmărire penale se referă doar la infracțiunile comise cu
intenție.
Se aplică următoarele criterii privind infracțiunile fiscale, privind
prestațiile și infracțiunile vamale:
Categoria I
În aceste cazuri, pierderea financiară cu intenție se ridică cel puțin la
pragul valoric și nu depășește
125,000€. Se aplică cel puțin unul din celalalte aspecte (capitolul 5).
Categoria II
În aceste cazuri, pierderea financiară cu intenție se ridică la 125,000 €
sau mai mult.

Adunarea tripartită poate decide să trimită cazurile din categoria I pe

care adunarea pentru selecție le-a transmis adunării tripartite (vezi capitolul 3)
către departamentul fiscal pentru soluționarea pe cale administrativă. Spre
exemplu, dacă adunarea tripartită este de părere că este de esența unei aplicări
echilibrate a justiției soluționarea pe cale administrativă. În principiu, cazurile
din categoria II sunt trimise în judecată. În cazuri excepționale, se poate devia
de la acest principiu.
 5. Pierderea financiară și alte aspecte
Pierderea financiară și alte aspecte
Această listă include dimensiunea pierderii financiară și alte aspecte
pe baza cărora se decide dacă respectivul caz trebuie pus sub urmărire penală.
Nu se pot face remarci generale despre greutatea reciprocă ce trebuie acordată
fiecărui aspect în parte. În plus, pot să existe diferențe mutuale în atribuirea
unui anume aspect unuia dintre cazuri. Există o diferență între „rolul exemplar”
al ministrului spre exemplu și al unui funcționar public. „Concurența” cu o
fraudă de 100,000 € trebuie să fie cântărită și judecată diferit de „concurența”
în legătură cu prezența unei facturi false în registrele contabile ale societății.

Pierdere financiară
Cazurile pot fi raportate adunării tripartite dacă pierderea financiară
este de cel puțin 10,000 € (persoane fizice) sau de 15,000€ (persoane juridice).
Pierderea financiară se referă la suma care – ca rezultat al
infracțiunilor comise în perioada sau pe parcursul perioadei de anchetare care
a dus la determinarea pierderii – a fost probabil sau ar fi fost percepută mai
puțin dacă inspectorul fiscal ar fi urmat declarația fiscală depusă de partea în
cauză sau suma prestațiilor care a fost sau ar fi fost atribuită într-un cuantum
prea mare dacă Belastingdienst/Toeslagen ar fi urmat cererea părții în cauză.
Conceptul de pierdere financiară este în conformitate cu – și are
aceeași substanță ca – „scopul cerinței” din Secțiunea 69 din Legea generală
fiscală. Spre exemplu: dacă s-a aprobat o rambursare prea mare pe baza unor
informații incorecte (din declarația fiscală), această rambursare mare este luată
în considerare la calcularea pierderii financiare.
Pragul valoric trebuie să fie depășit pentru fiecare domeniu juridic.
Dacă spre exemplu, pierderea financiară se ridică la 6,000 € pentru taxe și la
5,000 € pentru beneficii, nu se va raporta un caz care implică o persoană fizică.
Dacă o rambursare prea mare este acordată pe baza unor informații incorecte
(din declarația fiscală), această rambursare mare este luată în considerare la
determinarea pierderii (fiscale). Pentru completitudine, trebuie notat că pentru
determinarea pierderii fiscale, pierderea declarată care se susține a fi fost
suferită în cursul anului financiar în cauză, este de asemenea luată în calcul.
De asemenea, se include și suma taxei care a fost acordată ilegal sau a fost mai
mare datorită reducerii, scutirii, rambursării sau a creditului fiscal prevăzut de
lege. De asemenea, se include și suma taxei care ar fi fost percepută mai puțin
de la terțe părți ca rezultat al infracțiunii fiscale, vamale sau privind prestațiile.

Alte aspecte
1. Statutul rolului suspect/exemplar
Acesta se referă la situațiile în care suspectul este o persoană bine
cunoscută la nivel regional sau național (cu statut social), o persoană care
deține o funcție publică (primar, ministru sau reprezentant politic) sau o
persoană cu influență profesională asupra comportamentului terțelor persoane
sau asupra integrității financiare a fluxurilor de bani (judecător, avocat,
consultant, notar, bancher, broker de acțiuni). Trebuie să există o relaie între
acest statut și infracțiunea comisă. Mai mult, trebuie să fie în legătură cu
statutul actual la momentul luării deciziei în adunarea tripartită. Dacă există
concurență de aspecte privind „statutul de suspect” în calitate de consultant
și ”cooperare prin consultant”, doar un singur aspect poate fi luat în
considerare.
2. Recidivă
Recidiva se referă la faptul că suspectul a fost deja condamnat pentru
o infracțiune fiscală, vamală sau privind prestațiile, sau financiară (nelegată de
departamentul fiscal), că a primit un ordin de pedeapsă în legătură cu o astfel
de infracțiune care a fost executat, sau dacă a primit o amendă pentru o
infracțiune în ultimii cinci ani. Aceasta se referă la perioada între rămânerea
irevocabilă a penalității și presupusa dată la care s-a comis o nouă infracțiune.
3. Recuperare imposibilă
Impunerea unei amenzi administrative nu este o măsură alternativă
pentru aplicarea legii penale dacă această amendă nu poate fi recuperată, în alt
mod până la împlinirea prescripției. Astfel, acest aspect trebuie luat în
considerare atunci când se decide că într-un anumit caz trebuie începută
urmărirea penală. Urmărirea penală trebuie începută în special în cazul în care
un suspect a încercat să zădărnicească recuperarea.
 4. Combinarea între o infracțiune fiscală și una sau mai multe
infracțiuni non-fiscale
Plecând de la ideea că ordinea juridică este mai des încălcată dacă –
pe lângă frauda fiscală sau frauda privind prestațiile – s-ar comite și alte
infracțiuni, astfel că la deciderea dacă un caz ar trebui urmărit penal se ia în
considerare o combinație între infracțiunile fiscale sau fraudele privind
prestațiile, infracțiunile economice și civile. Acest lucru implică o gamă largă
de infracțiuni economice și civile pe care legiuitorul le-a sancționat pentru a
proteja celelalte interese. Exemple pot fi infracțiunile legate de mită, corupție,
faliment fraudulos, deturnare de fonduri, retragerea de sub sechestru asigurător,
amenințări împotriva persoanelor/funcționarilor publici, traficul de droguri,
dăunarea mediului, neconformarea cu obligația de a avea acte de identitate
(lucrul cu străini ilegali), exploatarea și infracțiunile VGEM din domeniul
juridic al vămii. Acest lucru include participarea unei grup de crimă organizată.
Nu se aplică și Secțiunea 69 din Legea fiscală generalăși Secțiunea
225 din Codul penal dacă se depun facturi false pentru o declarație fiscală. Se
aplică ambele prevederi legale dacă facturile false sunt descoperite în
registrele unei societăți pe durata unui audit fiscal.
5. Cooperarea unui consultant, expert extern sau a unui agent vamal
de tranzit
Acest aspect este foarte important pentru că implică o situație în care
se abuzează de încrederea autorităților. Faptul că departamentul fiscal oferă
facilități consultanților și agenților vamali de tranzit este un motiv în plus
pentru care acest abuz ar trebui să fie sancționat. Pentru a preveni tragerea
concluziei pripite că acest aspect este implicat, departamentul fiscla trebuie să
demonstreze pe baza căror indicatori a ajuns la părerea că consultantul,
expertul extern sau agentul vamal de tranzit a știut de fraudă și și-a oferit
cooperarea. Dacă există concurență între aspectele ”statutul de suspect” în
calitate de consultat și ”cooperare din partea unui consultant”, doar unul dintre
aceste aspecte se ia în considerare.
6. Aplicarea echilibrată a legii
Începerea unei acțiuni penale poate fi recomandată pentru a asigura
aplicarea unei prevederi legale sau conformarea cu o prevedere. Aplicarea
echilibrată a legii se referă la aplicarea legii în scopul aplicării sau conformării
prevederilor în vederea protejării unor interese legale mai mari, de bază. Spre
exemplu, în cazul în care frauda fiscală, vamală sau privind prestațiile are
consecințe sociale, precum un pericol la sănătatea sau siguranța publică sau un
atac la integritatea tranzacțiilor financiare. O altă ideea este măsura în care
cetățenii nevinovați sau naivi sunt vătămați (scheme piramidale sau
exploatarea lucrătorilor). Acest aspecte este de asemenea implicat dacă frauda
însemană că suspectul câștigă un avantaj competitiv pe munca unor pesoane
care-și respectă obligațiile fiscale, sau dacă frauda are un efect de domino în
cadrul sectorului de afaceri. De asemenea, se ia în considerare și importanța
deschiderii. În anumite cazuri, infracțiunile comise trebuie să fie trase la
răspundere în public.
Aspectul privind „aplicarea echilibrată a legii” poate de asemenea să
joace unrol în situațiile în care urmărirea penală ”normală” este considerată o
pedeapsă prea grea și ordinul de penalitate emis de administrația fiscală a
statului este o sancțiune prea blândă. În asemenea cazuri, trebuie să se ia în
considerare ordinul de penalitate emis de Parchet. Deoarce pe viitor este
posibil să se adauge un ordin de muncă în folosul comunității ca penalitate la
acest ordin de pedeapsă. Acest lucru nu e posibil dacă ordinul de penalitate
este emis de Administrația fiscală a statului, cum este de regulă cazul.
7. Nu este posibilă nicio amendă administrativă, alta decât până la
împlinirea prescripției
În majoritatea cazurilor, frauda fiscală și frauda privind prestațiile pot
fi sancționate printr-o amendă administrativă. Cu toate acestea, aceasta nu se
aplică celor mai multe din cazurile de infracțiuni vamale. În aceste cazuri,
decizia de începere a urmăririi penale trebuie să fie luată la un stadiu anterior.
Mai există și cazul în care un co-autor nu poate fi sancționat printr-o amendă
administrativă, deși impunerea unei penalități acestui autor este de dorit.
8. Stabilirea adevărului
Se poate întâmpla ca situția de fapt și circumstanțele stabilite pe
durata auditului, care furniează prin ele însele suspiciunea rezonabilă privind
vinovăția în cazul unei infracțiuni, să nu ofere totuși suficiente motive pentru
soluționarea administrativă. În acest caz, o anchetă penală poate fi desfășurată
pentru a cerceta aceste fapte și circumstanțe cu aplicarea puterilor de anchetare,
în vederea trimiterii în judecată pentru stabilirea adevărului.
 9. Hotărâre
În anumite cazuri din Categoria II se anticipează că o anchetă penală
va dura mult timp încât – în scopul unei administrări echilibrate a justiției –
este mai bine să se aplice o amendă administrativă. Mai mult, aplicarea legii
prin intermediul unei amenzi administrative reprezintă o metodă potrivită de
sancționare dacă suspectul este o entitate juridică care dispune de resurse
suficiente de a plăti o astfel de penalitate. Luând în considerare importanța
deschiderii urmăririi penale precum și egalitatea în fața legii, o astfel de
decizie trebuie să fie întotdeauna bine argumentată.

6. Intrarea în vigoare și dispoziții tranzitorii

Pentru cazurile raportate către adunarea pentru selecție înainte de 1
ianuarie 2010, așa cum se prevede în capitolul 2, Orientările, astfel cum au
fost stabilite la 12 decembrie 2005, nr. DGB 2005/6956, publicate în
Staatscourant 2005, nr. 247, rămân aplicabile.
Prezentul regulament va fi publicat în Staatscourant.
Haga, 24 iunie 2011
Consiliul Procurorilor Generali
M.C.W.M. van Nimwegen
Directorul general al departamentului fiscal din cadrul Ministerului
de finanțe
P.W.A. Veld

ANEXA 2

Formatul scrisorilor de avertizare

Domnule sau Doamnă,

Vă informăm prin prezenta că ancheta noastră a arătat că ați cumpărat
bunuri de la (numele furnizorului). Având în vedere aceste circumstanțe,
există o puternică suspiciune că aceste bunuri sunt comercializate în cadrul
unui lanț în care cel puțin o parte nu își îndeplinește obligațiile privind TVA-ul
și se comite astfel o fraudă intracomunitară privind TVA-ul de tip carusel.
 Vă solicităm să ne puneți la dispoziție lista tuturor furnizorilor și
cumpărătorilor cu care ați încheiat tranzacții pe durata celor 6 luni. Pe viitor,
vă solicităm de asemenea să raportați toți furnizorii și cumpărătorii înainte de
prima tranzacție cu aceștia către (numele auditorului fiscal).
În temeiul secțiunilor 47 și 53 din Legea fiscală generală(denumită în
continuare AWR) sunteți obligați să furnizați inspectorului fiscal datele și
informațiile în legătură cu terțele părți (la cererea acestuia). Modalitatea în
care veți face acest lucru poate să fie stabilită de inspectorul fiscal (secțiunea
49 din AWR)
Poate nu este necesar, dar vă informăm că neconformarea cu aceste
obligații se pedepsește conform secțiunilor 68 și 69 din AWR.
Puteți să verificați la departamentul fiscal dacă societatea cu care
doriți să încheiați o tranzacție este înregistrată ca persoană juridică. Dacă este
vorba de o societate străiniă, puteți să consultați site-ul EU33 pentru a vedea
dacă societatea în cazuă are un număr valabil de identificare în scopuri de
TVA. Puteți de asemenea să consultați departamentul fiscal cu privire la
măsurile de precauție pe care trebuie să le luați atunci când vă alegeți
partenerii de afaceri.
În calitate de persoană juridică, trebuie să acordați o atenție deosebită
în alegerea furnizorilor și clienților pentru a putea preveni implicarea dvs. în
spre ex. o fraudă privind TVA-ul. Curtea de Justiție de la Luxembourg și alte
autorități judiciare au stabilite în mai multe rânduri că comercianții trebuie să
facă tot ce este rezonabil posibil pentru a preveni implicarea lor într-un lanț în
care se comit fraude la TVA. Dacă nu sunteți destul de atent, riscați ca dreptul
dvs. de a deduce impozitul pentru achiziții să fie revocat.
Faptul că sunteți prudent poate reieși din (printre altele) următoarele
acțiuni:
 Modul în care intrați în contact cu furnizorii sau cumpărătorii dvs.;
 Ați stabilit că persoanele de contact cu autorizate să reprezinte
societățile;
 Puteți să intrați în contact cu aceste societăți și persoanele lor de
contact prin utilizarea canalelor obișnuite, precum vizita la sediul

33
ec.europa.eu/taxation_customs/vies/
 social, a unui număr de telefon (fix) sau a unei adrese de email (ușor
de recunoscut);
 Știți unde se află bunurile la momentul furnizării și puteți să dispuneți
(fizic) aceste bunuri;
 Verificați personal bunurile sau aveți un terț care verifică livrările;
 Bunurile sunt asigurate pe durata transportului;
 Dacă bunurile prezintă defecte, puteți să formulați o plângere către
furnizor.
Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă, puteți să vă demonstrați
precauția și în alte modalități.
Dacă aveți bănuieli că ați fost implicat într-o fraudă intracomunitară
privind TVA-ul împotriva voinței dumneavoastră, puteți să raportați acest
lucru către meldpunt carrouselfraude, așa cum se prevede pe site-ul
departamentului fiscal34. Puteți de asemenea să contactați ofițerul menționat
mai jos în această scrisoare.
S-a stabilit că există anumite bunuri care sunt deseori tranzacționate
în cadrul lanțurilor în care se comit fraude la TVA de tip carusel. Anchetele
desfășurate de administrația fiscală olandeză au arătat că florile sunt de
asemenea de regulă folosite pentru a comite fraude la TVA intracomunitare.
Persoanele juridice care comercializează bunuri trebuie să fie extra
avertizați cu privire la fraudele intracomunitare privind TVA.
Un lanț comercial care implică fraudă intracomunitară privind TVA
are deseori una sau mai multe dintre caracteristicile de mai jos:
 Privește comerțul cu bunuri de risc;
 Comerțul transfrontalier are loc în cadrul lanțului;
 În cadrul lanțului activează multe societăți;
 Bunurile sunt comercializate în volume mari, au o valoare mare și
sunt oferite uneori sub prețul de piață obișnuit; acesta poartă numele
și de comerț paralel;
 Furnizorii și cumpărătorii din cadrul lanțului se schimbă frecvent,
deseori implicând noi societăți sau societăți reînființate sau societăți
cu noi directori/acționari;

34
www.belastingdienst.nl
  Alții stabilesc de la cine poți/ar trebui să cumperi sau către cine
poți/ar trebui să furnizezi bunurile. Aceste ”alte persoane” pot să fie
furnizorul sau cumpărătorul tău, sau un intermediar.

Cu stimă,
Belastingdienst/…………….

ANEXA 3

Infracțiuni relevante privind frauda MTIC

Secțiunea 69 din Legea fiscală generală

1. Orice faptă săvârșită cu intenție de a nu depune o declarație fiscală,
prevăzută de legea fiscală, sau de a nu depune această declarație fiscală în
termenul prevăzut de lege sau comite una dintre faptele descrise la
Secțiunea 68, primul alineat, literele a, b, d, e, f sau g, dacă acestea duc la
perceperea unei taxe mai mici, se pedepsește fie cu închisoarea de până la
4 ani sau cu o amendă din categoria 4, sau, dacă aceasta este prea mare, cu
o amendă egală cu suma taxei percepută mai puțin.
2. orice faptă săvârșită cu intenție de a depune o declarație fiscală incorectă
sau incompletă, prevăzută de legea fiscală, sau comite fapta descrisă în
secțiunea 68, primul alineat, litera c, dacă aceasta duce la perceperea unei
taxe mai mici, se pedepsește cu închisoarea de până la șase ani sau cu o
amendă din categoria 5 sau, dacă este prea mare, cu o amendă egală cu
suma taxei percepută mai puțin, cu condiția ca în măsura în care
informațiile incorecte sau incomplete din declarația fiscală se referă la
venitul impozabil prevăzut la Secțiunea 5.1 din Legea privind impozitul pe
venit din 2011, amenda nu trebuie să depășească de trei ori valoarea taxei
percepută mai puțin.
3. Dreptul de a porni acțiunea penală în temeiul prezentei Secțiuni încetează
dacă infractorul depune o declarație corectă sau completă sau furnizează
informațiile corecte și complete, datele sau mențiunile, înainte de a ști sau
de a bănui în mod rezonabil că unul sau mai mulți oficiali prevăzuți la
 Secțiunea 80, primul alineat, este sau sunt la curent sau sunt în curs de
aflare a informațiilor incomplete sau incorecte.
4. Dacă fapta pentru care suspectul este urmărit penal, este inclusă în una din
prevederile primului și celui de-al doilea alineat, precum și în prevederile
Secțiunii 225, al doilea alineat din Codul penal, urmărirea penală în baza
Secțiunii 225 susmenționată, al doilea alineat, este eliminată.
5. Secțiunea 68, al treilea alineat, se aplică mutatis mutandis.
6. Dacă persoana vinovată comite una din infracțiunile descrise la primul și al
doilea alineat, în exercitarea profesiei sale, acesteia poate să-i fie luat
dreptul de a mai practica aceasăt profesie.

Secțiunea 69a din Legea fiscală generală

1. Orice faptă săvârșită cu intenție de a nu plăti, de a plăti parțial sau de a nu
plăti în termenul prevăzut de lege, impozitul care trebuie plătit pe baza
unei autoestimări, se pedepsește fie cu închisoarea de până la 6 ani sau cu o
amendă din categoria 5, sau cu o amendă care nu depășește valoarea
impozitului plătit mai puțin, oricare dintre cele două sume este mai mare.
2. Secțiunea 69, alineatul 6, se aplică mutatis mutandis.
3. Orice faptă de a solicita colectorului de taxe o amânare a plății impozitului
sau de a informa colectorul de taxe imediat în scris, după ce s-a constat
imposibilitatea de a plăti impozitul, nu se pedepsește.

Secțiunea 140 din Codul penal

1. Participarea într-o organizație al cărei scop este de a comite fapte penale se
pedepsește cu închisoarea de până la 6 ani, sau cu amendă din categoria 5.
2. Participarea la continuarea activităților unei organizații care a fost interzisă
printr-o decizie judiciară definitivă sau care a fost interzisă prin lege, sau
cu privire la care a fost emisă o declarație definitivă prevăzută în Secțiunea
122, primul alineat, din Cartea 10 a Codului civil, se pedepsește cu
închisoare de până la 1 an sau cu amendă din a treia categorie.
3. Pedepsele cu închisoarea primite de fondatorii, liderii sau directorii unei
astfel de organizații pot fi mărite cu o treime.
4. Participarea, așa cum se prevede în primul alineat, se referă și la furnizarea
de sume de bani sau alte materiale către – și strângerea de fonduri sau
recrutarea de personae pentru – organizația indicată mai sus.

Secțiunea 140a din Codul penal

1. Participarea într-o organizație al cărei scop este de a comite infracțiuni de
terorism se pedepsește cu închisoarea de până la 15 ani sau cu amendă din
a cincea categorie.
2. Fondatorii, liderii și directorii sunt pasibili de închisoare pe viață sau de o
pedeapsă cu închisoarea de până la 30 de ani, sau o amendă din categoria a
cincea.
3. Secțiunea 140, alineatul 4 se aplică mutatis mutandis.

Secțiunea 225 din Codul penal

1. Orice faptă de a contraface sau de a falsifica un document care este folosit
drept document justificativ pentru orice faptă, în vederea utilizării lui sau
înlesnirea altora să-l utilizeze ca și când ar fi real sau nefalsificat,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare și se
pedepsește cu închisoarea de până la 6 ani sau cu amendă din a cincea
categorie.
2. Aceeași pedeapsă se aplică și pentru orice faptă de a folosi în mod deliberat
un document fals sau falsificat ca și cum ar fi autentic sau nefalsificat sau
care fapta de a furniza în mod intenționat sau de a deține un astfel de
document, deși persoana în cauză știe sau ar trebui să bănuiască faptul că
acel document este destinat unei astfel de utilizări.
3. Dacă o faptă penală, așa cum e prevăzută la primul și al doilea alineat, este
comisă cu intenția de a pregăti sau facilita o infracțiune de terorism,
pedeapsa cu închisoarea aplicată în cazul infracțiunii va crește cu o treime.

Secțiunea 420bis din Codul penal

1. Orice faptă de a:
a) ascunde sau disimula natura reală, originea, locul în care a fost găsit,
dispunerea sau relocarea unui obiect, sau de a ascunde sau a disimula
cine este persoana care este proprietarul obiectului sau care îl posedă,
 deși persoana în cauză știe că obiectul provine – direct sau indirect –
dintr-o faptă penală;
b) obține, poseda, transfera sau vinde un obiect sau de a folosi un
obiect, deși persoana în cauză știe că obiectul provine – direct
sau indirect – dintr-o faptă penală;
Întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani și se
pedepsește cu închisoarea de până la șase ani sau cu amendă din categoria
a șasea.
2. Obiectele pot fi orice elemente de proprietate sau orice drepturi de
proprietate.

Secțiunea 420ter din Codul penal

1. Orice persoană care de obicei comite infracțiunea de spălare de
bani, este pasibilă de o pedeapsă cu închisoarea de până la 8 ani sau cu
amendă din categoria a cincea.
2. Aceeași pedeapsă se aplică și pentru orice faptă de spălare de bani
în exercitarea profesiei sau pe durata funcționării societății.
 CAPITOLUL 10 - COOPERARE INTERNAȚIONALĂ

10.1 Ministerul Public - Echipele Comunede Anchetă (JIT)

La 29 mai 2000, Consiliul de Miniştri al UE a adoptat Convenția

privind asistența judiciară reciprocă în materie penală („Convenția MLA
2000”). Obiectivul acestei convenții este de a încuraja și de a moderniza
cooperarea între autoritățile judiciare și de aplicare a legii din cadrul Uniunii
Europene, precum şi din Norvegia și Islanda, prin completarea dispozițiilor
din instrumentele juridice existente și prin facilitarea aplicării acestora.
În urma progreselor lente înregistrate cu privire la ratificarea
Convenției MLA 2000, Consiliul a adoptat la 13 iunie 2002 Decizia-cadru
privind echipele comune de anchetă.
Conceptul de JIT s-a născut din convingerea că metodele existente de
cooperare internațională în domeniul polițienesc și judiciar nu erau, în sine,
suficiente pentru a face față cazurilor grave de criminalitate organizată
transfrontalieră. S-a considerat că o echipă formată din anchetatori și autorități
judiciare din două sau mai multe state, acționând împreună și pe baza unei
autorități juridice și a unei securități juridice clare cu privire la drepturile,
îndatoririle și obligațiile participanților, ar îmbunătăți combaterea
criminalității organizate.
Cadrul juridic pentru constituirea JIT este prevăzut la articolul 13 din
Convenția MLA 2000, precum și în decizia-cadru. De fapt, decizia-cadru reia
aproape literal articolele 13, 15 și 16 din Convenția MLA 2000. Decizia-cadru
a fost pusă în aplicare de statele membre în moduri diferite. În timp ce unele
țări au adoptat legi speciale privind JIT sau au inserat dispoziții privind JIT în
codurile lor de procedură penală respective, altele au menționat doar
aplicabilitatea directă a Convenției MLA 2000 în ordinea lor juridică.
Ce reprezintă JIT?
JIT este o echipă de anchetă constituită pe baza unui acord între două
sau mai multe state membre și/sau alte părți, cu un obiectiv precis și pentru o
durată limitată.
 Avantajele generale ale unei JIT în comparație cu formele
tradiționale de aplicare a dreptului internațional și de cooperare judiciară,
precum anchetele „în oglindă” sau „în paralel” și comisiile rogatorii, sunt
rezumate succint în chenarul de mai jos. Există de asemenea numeroase
avantaje specifice ale activității în cadrul unei JIT legate de situația
caracteristică a cazurilor individuale.
Avantajele recurgerii la o JIT:
Capacitatea de a împărtăși informații direct între membrii JIT fără să
fie nevoie de solicitări oficiale
Capacitatea de a solicita măsuri de cercetare direct între membrii,
fără să mai fie nevoie de comisii rogatorii. Aceasta se aplică și solicitărilor de
măsuri coercitive
Posibilitatea pentru membri de a fi prezenți în cadrul perchizițiilor la
domiciliu, interogatoriilor etc. în toate jurisdicțiile acoperite, ajutând la
depășirea barierelor lingvistice din cadrul interogatoriilor etc.
Capacitatea de a coordona eforturile în mod spontan și de a avea
schimburi informale de cunoștințe specializate
Capacitatea de a crea și de a promova încrederea reciprocă între
specialiștii din diferitele jurisdicții și medii de lucru
O JIT oferă cea mai bună platformă pentru determinarea celor mai
bune strategii de anchetă și urmărire
Capacitatea Europol și Eurojust de a se implica prin oferirea de
sprijin și asistență directă
Capacitatea de a solicita finanțarea disponibilă din partea UE,
Eurojust sau Europol
Participarea la o JIT crește gradul de informare a conducerii și
îmbunătățește efectuarea anchetelor internaționale
Cerințe pentru JIT
Articolul 13 alineatul (1) din Convenția MLA 2000 și articolul 1 din
Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă
abordează conceptul de JIT nu atât din perspectiva gravității unei infracțiuni,
cât din perspectiva dimensiunii internaționale și transfrontaliere a infracțiunii.
Articolul 13 alineatul (1) din Convenția MLA3 prevede că JIT pot fi
constituite în special în cazurile în care:
  în cadrul anchetării unor fapte penale într-un stat membru,
este necesar să fie efectuate cercetări dificile și care implică
mobilizarea unor mijloace importante care privesc și alte
state membre;
 mai multe state membre desfășoară anchetarea unor fapte
penale, în care natura cazului face necesară o acțiune
coordonată și concertată în respectivele statele membre.
În general, JIT sunt luate în considerare atunci când se anchetează
unele forme mai grave de criminalitate. Cu toate acestea, atunci când se are în
vedere constituirea unei JIT, ar trebui examinate legislația națională și
orientările operaționale pentru a se determina dacă crearea unei JIT respectă
un prag al gravității sau alte criterii care trebuie îndeplinite.
JIT se pot dovedi însă utile și în anchetarea unor cauze
transfrontaliere de o amploare mai redusă. Acest lucru se datorează faptului că
JIT poate facilita cooperarea într-un caz specific și poate, de asemenea, pregăti
terenul pentru viitoare JIT prin consolidarea încrederii reciproce și prin
acumularea de experiență în cooperarea transfrontalieră.
Cererile de constituire a unei JIT pot proveni adesea de la un stat
membru, dar ar putea fi formulate adesea și de Europol și Eurojust. În unele
state membre, această solicitare inițială trebuie să îmbrace forma unei comisii
rogatorii.
Se recomandă ca anchetatorii, procurorii, magistrații și/sau
judecătorii din statele membre care au în vedere constituirea unei JIT,
împreună cu delegații din partea Eurojust și Europol, să se întâlnească pentru a
discuta chestiunea cât mai curând posibil înainte de a face propunerea oficială
și de a încheia acordul. Având în vedere că unele țări au introdus norme
interne de punere în aplicare care prevăd, de exemplu, notificarea ministerelor
competente în etapa pregătitoare, implicarea din vreme a tuturor persoanelor
competente este fundamentală pentru a nu periclita sau întârzia întregul proces.
 10.2 Inspectoratul Generalal Poliției Române - CCPI

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.)

Fiind organizată ca direcţie în subordinea Inspectoratului General al
Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.)
constituie autoritatea naţională centrală în domeniul cooperării poliţieneşti
internaţionale fiind specializată în schimbul de informaţii operative în
domeniul combaterii criminalităţii la nivel internaţional şi potrivit legii,
asigură schimbul de informaţii operative în domeniul combaterii criminalităţii
transfrontaliere, precum şi gestionarea fluxului informaţional de interes
operativ aferent cooperării internaţionale derulată de structurile specializate
ale Ministerului Afacerilor Interne.
C.C.P.I. reuneşte următoarele canalele de cooperare poliţienească
internaţională: INTERPOL, EUROPOL, Sistemul Informatic
Schengen/SIRENE, legătura operaţională cu Centrul SELEC, precum şi cu
ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură, atât români acreditaţi în
străinătate, cât şi străini acreditaţi în România.
Atribuții
a) primirea şi transmiterea cererilor de asistenta, care privesc:
- organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii
operative desfăşurat între autorităţile competente romane şi
structurile similare din străinătate, precum şi cu organisme
ori instituţii internaţionale;
- realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul
poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu
respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a
datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în
domeniu;
- informarea autorităţilor competente romane şi străine cu
privire la infracţiunile de terorism şi a faptelor conexe
acestora, traficul de droguri, falsificarea de moneda şi alte
titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de
artă şi autovehicule, activitatea infractorilor străini sau
 români urmăriţi internaţional, conţinutul unor documente de
identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii ilegale a
unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute
de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se
impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu
caracter transfrontalier;
- alte forme de cooperare şi asistenta poliţienească şi judiciară
ce derivă din tratate la care România este parte sau din
instrumente juridice comunitare ori potrivit legislaţiei
interne;
b) alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească şi judiciară ce
derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente
juridice comunitare ori potrivit legislaţiei interne;
c) dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii
şi coordonarea activităţii ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de
legătură români acreditaţi în străinătate, în domeniul schimbului de
date şi informaţii operative;
d) coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile
competente române şi străine, în scopul desfăşurării unor acţiuni
comune care necesită realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor
state;
e) sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătura români la Centrul SELEC;
f) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din
străinătate.

10.3 Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010

privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe
valoarea adăugată prevede instrumente foarte importante de acțiune împotriva
fraudelor de acest gen.
Astfel, este prevăzută funcționarea VIES (sistemul de schimb de
informații privind TVA) prin care se asigură schimbul automat de informații
privind livrările intracomunitare, denumirea entităților economice care le
derulează, obiectul de activitate și date privind validitatea codului de TVA al
acestora.
De asemenea, acest regulament prevede și alte instrumente foarte
importante de cooperare și obținere a informațiilor necesare, printre care:
a) solicitarea de informații; la cererea unei autorități solicitante,
autoritatea solicitată comunică orice informații care ar putea ajuta la
efectuarea unei determinări corecte a TVA, la controlul aplicării
corecte a TVA, mai ales în cazul tranzacțiilor intracomunitare, și la
combaterea fraudei în domeniul TVA;
b) schimbul de informații fără cerere prealabilă (schimbul spontan);
Autoritatea competentă a fiecărui stat membru transmite autorității
competente a oricărui alt stat membru în cauză, fără cerere
prealabilă, informațiile menționate, în următoarele cazuri:
 atunci când se consideră că impozitarea are loc în statul
membru de destinație, iar informațiile furnizate de statul
membru de origine sunt necesare pentru eficacitatea
sistemului de control al statului membru de destinație;
 atunci când un stat membru are motive să creadă că s-a
comis sau că este posibil să se fi comis o încălcare a
legislației referitoare la TVA în celălalt stat membru;
 atunci când există un risc de pierderi fiscale în celălalt stat
membru.
c) controale simultane; statele membre pot conveni să efectueze
controale simultane de fiecare dată când consideră că astfel de
controale sunt mai eficace decât controalele realizate de un singur
stat membru;
d) EUROFISC; în scopul de a promova și de a facilita cooperarea
multilaterală în privința combaterii fraudei în domeniul TVA,
prezentul capitol instituie o rețea (descentralizată și fără
personalitate juridică) de schimburi rapide de informații specifice
între statele membre, în cadrul căreia:
 instituie un mecanism multilateral de avertizare timpurie
pentru combaterea fraudei în domeniul TVA;
  coordonează schimbul rapid și multilateral de informații
punctuale în domeniile de lucru ale Eurofisc;
 coordonează activitatea funcționarilor de legătură ai
Eurofisc din statele membre participante în vederea
acționării în momentul primirii avertizărilor.
Pe lângă legislația națională și europeană care guvernează acest
domeniu, o importanță deosebită au deciziile Curții Europene de Justiție, prin
care sunt asigurate noi interpretări ale prevederilor legislației fiscale europene.
Această importanță rezidă în faptul că se asigură astfel actualizarea
interpretărilor legislației fiscale și congruența acesteia cu cele mai recente
cazuri și situații întâlnite în practică, spre deosebire de procesul de
modernizare legislativă care poate fi mult mai dificil de realizat.

10.4 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării

Banilor

Amploarea pe care a cunoscut-o economia subterană, al cărei unic scop

este acela al maximizării veniturilor ce nu pot fi controlate de stat, indiferent
de mijloacele şi metodele folosite pentru aceasta, a determinat analizarea
acestui fenomen pe plan internaţional, ţările din întreaga lume, elaborând un
sistem unitar de norme pentru prevenirea folosirii sistemelor financiare în
scopul spălării banilor.
Una din cele mai eficiente metode de capturare a infractorilor este
urmărirea fondurilor dobândite pe căi ilegale. Din acest motiv, cât şi pentru
eliminarea surselor de finanţare a organizaţiilor criminale şi teroriste, România
a elaborat o legislaţie care urmăreşte combaterea spălării banilor.
Cea mai eficienta soluţie în problema spălării banilor pe plan
internaţional este în primul rând cooperarea internaţionala şi crearea de
sisteme de control şi reglementari unitare în cadrul fiecărei ţări.
În acest sens, este deosebit de importantă participarea Oficiului
Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, ca unitate de informaţii
financiare la activităţile specifice organizate în scopul cooperării internaţionale,
care au ca obiectiv prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării
terorismului.
Principiul perspectivei internationale
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor se află
într-o poziție favorabilă pentru menținerea unei perspective internaționale în
legătură cu fenomenul de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanțării
terorismului. Fenomenul globalizării se manifestă nu doar în economia vizibilă,
ci într-un ritm mai alert, în legătură cu know-how-ul infracțional. Menținerea
unei perspective internaționale asupra fenomenului criminalității economico-
financiare în general şi a spălării banilor şi finanțării terorismului, în special,
constituie o condiție obligatorie pentru identificarea şi abordarea
corespunzătoare a riscurilor generate de acest tip de fenomene la adresa
securității naționale şi a integrității, stabilității şi reputației sistemului financiar
românesc.
Cooperarea internaţională – schimbul de informaţii financiare în
domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării
terorismului:
Pe plan internaţional, România este apreciată pentru semnarea şi
ratificarea convenţiilor aplicabile acestui domeniu şi pentru cadrul extins
de cooperare şi de acordare a asistenţei judiciare mutuale.
OFICIUL deține mecanisme funcționale în realizarea schimbului
de informații cu Unitățile de Informații Financiare din străinătate,
informațiile fiind furnizate într-o manieră rapidă, constructivă și eficientă,
fapt confirmat și de alte FIU-uri partenere.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 656/2002,
republicată cu modificările ulterioare, şi în vederea desfăşurării cu
operativitate a analizelor financiare efectuate în cadrul Oficiului şi obţinerii
informaţiilor în timp real, instituţia activează şi pe plan internaţional, în
calitate de Unitate de Informaţii Financiare, realizând schimbul de informaţii,
pe bază de reciprocitate sau din proprie iniţiativa, cu instituţiile cu funcţii
asemănătoare din străinătate, prin reţeaua securizată globală a Grupului
Egmont şi reţeaua europeană FIU.NET.
 Principiile internaţionale care stau la baza schimbului de informatii
intre unitatile de informatii financiare pot fi sintetizate astfel:
 FIU-urile trebuie să facă schimb de informaţii cu alte FIU-uri,
indiferent de statutul acestora, daca sunt de tip administrativ,
aplicarea legii, judiciar sau alt tip.
 FIU-urile trebuie să dispună de prevederi legale adecvate pentru
asigurarea cooperării cu privire la spălarea banilor, infracţiunile
predicat asociate şi finanţarea terorismului.
 FIU-urile trebuie să facă schimb de informaţii liber, spontan şi la
cerere, pe bază de reciprocitate. FIU-urile trebuie să se asigure ca pot
asigura rapid, constructiv şi efectiv cooperarea la nivel internaţional
în scopul combaterii spălării banilor, infracţiunilor predicat asociate
şi a finanţării terorismului. FIU-urile trebuie să poată asigura
cooperarea spontan şi la cerere şi trebuie să dispună de baza legală
pentru asigurarea acestui tip de cooperare.
 În plus faţă de informaţiile pe care entităţile le raporteaza FIU-ului
(în baza funcţiei de primire), FIU-ul trebuie să fie în măsură să poate
obţine şi utiliza informaţii suplimentare de la entităţile raportoare
care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiei de analiză, în mod
corespunzător.
 Pentru îndeplinirea funcţiei de analiză, FIU-ul trebuie să aibă acces
pe cât posibil la informaţii de natură financiară, administrativă şi de
tip aplicarea legii. Acestea trebuie să includă informaţii din surse
deschise sau publice, precum şi informaţii relevante colectate sau
deţinute de către sau în numele altor autorităţi şi atunci când este
cazul, informaţii de natură comercială.
 FIU-ul trebuie să fie în măsură să poată disemina la cerere sau
spontan, informaţii şi rezultate ale analizelor sale către autorităţile
competente relevante.
 FIU-urile trebuie sa utilizeze cele mai eficiente metode de cooperare.
Daca este nevoie de acorduri bilateral sau multilateral, cum ar fi
Memorandum-urile de intelegere, acestea trebuie sa fie semnate si
negociate in timp util cu cat mai multe FIU-uri straine in contextual
 cooperarii internationale pentru combaterea spalarii banilor,
infractiunilor predicat asociate şi a finantarii terorismului.
 FIU-urile trebuie sa poata efectua cautari in numele altor FIU-uri si
sa faca schimb de informatii cu acestea in legatura cu toate
informatiile pe care le-ar putea obtine urmare cautarilor la nivel
national.

Schimbul de informaţii financiare- principală formă de cooperare

internaţională
Înţelegând că eficienţa cooperarării internaţionale între Unităţile de
Informaţii Financiare trebuie să se bazeze pe o fundaţie de încredere reciprocă,
Oficiul realizează schimbul de informaţii cu partenerii săi străini din întrega
lume, în principal cu FIU-urile Statelor Membre UE, folosind atât canalul de
comunicare al Grupului Egmont, cât şi platforma pusă la dispoziţie de
Uniunea Europeană şi Proiectul FIU.NET.
Cererile de informaţii transmise de Oficiul către alte FIU-uri vizează
obţinerea unor informaţii suplimentare care să vină în sprijinul soluţionării
analizelor financiare şi care să completeze circuitul financiar al fondurilor
supuse procesului de spălare a banilor, în vederea creşterii calităţii
informaţiilor transmise de Oficiu către P.I.C.C.J., sub forma sesizărilor sau a
răspunsurilor la solicitarea unităţilor de parchet competente.
Cererile sunt transmise în baza existenţei unor suspiciuni asupra
acţiunilor desfăşurate de persoane fizice şi juridice, şi în care se indică
provenienţa unor fonduri intrate sau ieşite pe/de pe teritoriul ţării noastre care
ar putea avea la bază comiterea unor infracţiuni.
De asemenea, primirea de cereri de informaţii de la alte unităţi de
informaţii financiare reliefează necesitatea cooperării la nivel internaţional
între FIU-uri, în general, şi în special, utilitatea informaţiilor furnizate de FIU
România în folosirea informaţiilor în cadrul analizelor altor instituţii cu
atribuţii similare Oficiului.
Schimbul de informaţii financiare prin Reţeaua FIU.NET
Reţeaua computerizată FIU.NET a fost creată cu sprijinul Comisiei
Europene în scopul realizării schimbului de informaţii securizat între
FIU-urile din Statele Membre ale Uniunii Europene, având ca obiective
principale lupta împotriva criminalităţii organizate şi stoparea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.
FIU.NET reprezintă un canal de comunicare securizat folosit pentru schimbul
de informaţii între FIU-urile din U.E.
Această reţea a fost realizată în baza Acordului de Subvenţie finanţat în
anul 2003 de către Comisia Europeană şi acordat Ministerului Justiţiei din
Olanda, în cadrul Proiectului PHARE Regional 2003-2005.
Unitatea de Informaţii Financiare din România - Oficiul Naţional
de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a devenit membru al Reţelei
FIU.NET în anul 2004, urmare implementării Proiectului PHARE Regional
2003-2005, derulat de Biroul FIU.NET din cadrul Ministerului Justiţiei din
Olanda.
FIU.NET este un instrument important în cooperarea internaţională
care permite realizarea schimbului de informaţii la nivelul U.E., indiferent de
tipul FIU-urilor – poliţienesc, administrativ, judiciar, hibrid.
FIU.NET permite FIU-urilor să analizeze în comun informaţiile şi să
constituie cazuri la nivel UE în timp real, în timp ce datele rămân în Statele
Membre UE.
Reţeaua FIU.NET are disponibilă aplicaţia Ma3tch care este dedicată
Analizei Anonime Autonome. Ma3tch reprezintă o tehnologie IT avansată
care permite FIU-urilor conectate să potrivească datele lor cu cele ale altor
FIU-uri, într-un mod anonim.
Cu aplicaţia Ma3tch în funcţiune, FIU-ul poate detecta subiecţii de
care sunt interesaţi, în alte ţări, chiar dacă nu au nicio informaţie cu privire la
faptul că subiectul a încercat să-şi ascundă veniturile produse din infracţiuni în
acele ţări, dorindu-se astfel ca toate FIU-urile din Uniunea Europeană să poată
funcţiona ca un singur FIU, iar reţeaua FIU.NET să funcţioneze ca o entitate
virtuală pentru a detecta informaţiile ascunse. Prin urmare, aşa cum infractorii
se deplasează în interiorul UE datorită dreptului la liberă circulaţie, FIU-urile
din Uniunea Europeană pot detecta activităţile lor financiare în spaţiul
comunitar.
 Schimbul de informaţii financiare prin Reţeaua Securizată Egmont – la
nivel mondial
Grupul Egmont, organizaţia internaţională a Unităţilor de Informaţii
Financiare, creată în anul 1995, asigură cadrul de eficientizare a cooperării în
domeniul schimbului de informaţii, de instruire, schimbului de experienţă şi de
know-how pe problematica prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a
finanţării terorismului.
Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor este
membru al Grupului Egmont încă din luna mai 2000. Implicarea permanentă a
Oficiului la activităţile Grupului Egmont a fost şi rămâne unul dintre
obiectivele principale pe plan internaţional.
Reţeaua Securizată Egmontpermite membrilor săi să comunice între ei,
printr-un e-mail securizat, să solicite şi să primească informaţii, precum şi să
posteze şi să acceseze informaţii privind tipologii, instrumente analitice şi
evoluţii tehnologice în domeniu.
De asemenea, Oficiul participă la o serie de iniţiative şi proiecte în
domeniu derulate la nivel european, în cadrul Comitetului de Experţi în
Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor – MONEYVAL,
Consiliul Europei sau la nivelul Platformei Unităţilor de informaţii
Financiare din Uniunea Europeană, urmărindconsolidarea cooperării la
nivel european în domeniul combaterii spălării banilor şi al finanţării
terorismului, aceste activităţi detaliind informaţiile disponibile, modalităţile de
realizare a schimbului de informaţii, căile de comunicaţie folosite, precum şi
cele mai bune practici în domeniu.
În plan internaţional, Oficiul a încheiat 55 de acorduri de schimb de
informații cu unităţi similare, pentru a permite schimbul de intelligence
financiar în domeniul combaterii spălării banilor şi finanțării terorismului.