Snow Trace - Zeita de Gheata - Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

5/19/2016 Snow Trace: Zeita de gheata Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016
2 Mai multe Următorul blog» Creați blog Autentificare
Snow Trace
Expeditie Ski Alpinism Cho Oyu 8201m, 2016
Blog Despre mine Avalanse in Carpati Ski de tura, Ski alpinism Meteo Sponsori si Parteneri
Translate Zeita de gheata Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016 Parteneri :

Like 71 people like this. Be the first of your friends.
Select Language
Pow ered by Translate

Zeita de gheata
www.dynafit.com
Staying home is not an
option...
http://snowtrace.blogspot.ro/2016/05/jurnaldeexpeditiechooyu2016.html 1/51
Adventureguide.ro
Adventure and Mountainguide
Dupa 6 zile de stationare la Kathmandu, Nepal pornim in sfarsit spre munte. Din pacate incepem
cu un foarte lung ocol de 700km spre Lhasa in Tibet, asta doar pentru ca "onor" guvernul chinez a
inchis fara o explicatie functionala trecerea rutiera cu Nepalul si astfel singura varianta a ramas
zborul spre Lhasa. Exista desigur si o explicatie economica, costul intregii expeditii a crescut cu Ski Alpinism Race
peste 1500$. Iata deci o reteta de a face turism cu forta...
Promote Your Page Too
Labels
Fagaras ski
alpinism Balea Expeditia Manalsu
2013
alpinism ski de tura
Retezat Expeditie
Himalaya Negoiu Alps curs
avalansa curs ski alpinism
maraton traversare creasta
Fagarasului Mont Blanc
Nepal Curs ski de tura
Freeride Manalsu Ski
Alpinism Race curs de munte Manastirea Potala
sky running trail running
Custura Saratii Gran Paradis
Kanchenjunga Moldoveanu
semimaraton Mont Blanc du Tacul
Mont Maudit Ultra Trail Fagaras curs Expeditia
ski off piste ultramaraton Kanchenjunga
2012
Despre mine
Adi Valean
Hard work!
There Are No
Shortcuts...
Vizualizați
profilul meu complet
2 X 2 Race
ARHIVA BLOG
▼ 2016 (5)
▼ mai 2016 (1)
Zeita de
gheata
Jurnal de
Expeditie
Cho Oyu
2016...
► aprilie 2016 (1)
► martie 2016 (2) Maraton Cindrel
La Lhasa, 3600m ramanem 2 zile, timp in care vizitam manastirea Potala, fosta manastire
► ianuarie 2016 fortareata interzisa din Tibet. In prezent un loc despuiat de spritualitate, aglomerat. Se simte
(1) graba si presiunea de a transforma un loc odinioara incarcat de simboluri si spirit intrun simpla
destinatie turistica...
► 2015 (9)
► 2014 (18)
► 2013 (18)
► 2012 (22)
► 2011 (19)
► 2010 (20) Semimaraton Sibiu
► 2009 (32)
► 2008 (12)
► 2007 (16)
► 2006 (16)
► 2005 (3)
► 2002 (1) Permanent marginalizati si impinsi la o parte pentru a face loc hoardelor de turisti, tibetanii
incearca sasi pastreze identitatea...
M P C
RSS
7500
Retezat Trail Race
Maraton Apuseni
U T F 2015
Eco Marathon
Inauntru, in straie de calugari, stau de veghe si agentii sigurantei statului, doar atitudinea aroganta
si vigilenta ii tradeaza. E un melanj interesant de calugari autentici, oameni care merg in pelerinaj,
turisti guracasca si politisti sau agenti care se amesteca in acest carusel fiecare din alta sfera...
Maraton Hercules
Sentimetul pe care lam avut vizitand Potala e unul de tristete. Cine stie poate ca totul va fi
reversibil la un moment dat.
Calugari budisti dezbatand diverse teme. E una din activitatile predilecte pe care le desfasoara. E
un bun exemplu de dialog pentru multi dintre noi...
Dupa Lhasa continuam traversarea Tibetului si facem o scurta escala la Xigaze, 4200m si apoi la
Tingri 4700m. Aici vizitam o alta manastire catarata pe o coama de munte. Partial aceasta a fost
distrusa iar apoi reconstruita, ca multe alte manastiri budiste. Estimativ 80% din manastirile
budiste ale Tibetului au fost distruse in perioada initiala a invaziei chineze si in perioada revolutiei
culturale din anii 60.
De sus de pe pintenul muntelui de 4900m se vad crestele himalayane, iar in foto de mai jos
vedem dincolo de coamele aride ale Tibetului, zeita mama a pamantului, Chomolugma, aka
Everestul.
De la Tingri iesim de pe drumul asfaltat, spre Sud, pe un drum pietruit care ne duce spre varful
Cho Oyu. Dupa 40km de hurducaturi si praf ne oprim la 5000m in Tabara de baza chineza, de fapt
un outpost al armatei si punct de control. Acesta e punctul terminus al transportului motorizat. De
aici vom continua pe jos calatoria noastra. Aici facem cunostinta cu ofiterul de legatura chinez, un
om uns cu toate alifiile, care ne informeaza in legatura cu marile beneficii pe care "partidul" lea
pregatit pentru noi: costuri suplimentare la transportul bagajelor inspre ABC, numarul insuficient
de yaci pentru tot necesarul logistic al expeditiei, costuri aberante pentru jeep, in cazul unei
eventuale evacuari de urgenta: un jeep costa 1900 $ !!! Lipsa totala al oricarui serviciu de urgenta
pe munte, indiferent de zona, nici chiar din tabara de baza, ca sa nu mai vorbim de o eventuala
evacuare cu elicopterul din zonele superioare ale muntelui...Desigur toate astea nu sunt noutati,
dar imi fac datoria sa le trec in revista.
Dupa o zi de pauza la 5000m pornim spre Intermediate Base Camp, la 5300m aflata la 15km de
Chinese BC. Aici e un alt outpost si punct de observatie al armatei. Pana aici am mers pe un
drum aflat in constructie si modernizare. Nori de praf si nisip neau invaluit in permanenta pe
drum. Practic am traversat un imens santier.
Cativa Yaci ne depasesc, speram sa fie suficienti pentru a avea toate bagajele la timp in ABC.
Praful a fost constanta de pana acum a expeditiei, la Kathmandu praful ce a ramas in urma
cutremurului si a secetei de peste iarna, in Tibet podisul e de fapt un imens desert, astfel ca
scrasnetul nisipului intre dinti a devenit o obisnuinta.
Speram sa ajungem cat mai repede pe munte pentru a avea aer curat si a scapa de nisip, din
pacate socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Vantul constant aduce din desert
valuri de praf si nisip.
Spre Sud,Nepal nori si zapada, spre Nord spre Tibet, praf si vant...
Mica noastra tabara intermediara. De aici pana in ABC , mai sunt 15km si aproximativ 400 D+.
Pe crestele si varfurile inalte ale Himalayei vantul spulbera zapada, va mai dura inca mult pana
cand conditiile vor permite ascensiunea.
Cei 23 de yaci transporta in 2 zile cele 1,5 tone de echipament necesar expeditiei. Suntem 7
alpinisti, 1 echipa formata din un spaniol, Juan si un suedez, Frderik, 1 echipa de 3 formata din 1
slovaka, Barbora, 1 francez, Vivi si un elvetian, Gunter; 1 australian, Andrew cu 1 sherpa, Tarke si
mica mea echipa (eu).
Varful pare aproape, sal atingi cu mana, dar pe masura ce incercam sa ne apropiem ne dam
seama de adevaratele proportii ale muntelui. Traversam o vale si apoi o alta, coboram si urcam
morena si nu pare sa ne apropiem deloc.
Dupa ce iesim din podis, incepe muntele cu vaile,morenele si ghetarii de la baza. Ne indreptam
catre pasul Nangpa La, un loc traditional de trecere al granitei intre Tibet si Nepal. In prezent
trecerea nu mai este posibila, multiplele outposturi si baze militare chineze din regiune au blocat
complet accesul. Inca din anii 2000 armata a incercat sa limiteze si apoi sa inchida aceasta
trecere. In 2006 sa tras in cei care incercau sa treaca granita spre Nepal, mai multi tibetani fiind
ucisi...In prezent locul e complet parasit si nimeni nu mai indrazneste sa treaca granita.
Pregatirea bagajelor pentru transport.
Lungul drum, 15km, spre ABC traveseaza cateva limbi de ghetar.
Urmarim spinarile morenelor ce serpuiesc intre versantii inclinati si ghetar.
Deja se simte altitudinea si mergem din ce in ce mai greu. Rucsacul pare mai greu si pauzele
sunt mai dese, suntem deja aproape la 5600m.
O ultima creasta de morena ne conduce la amplasamentul taberei de baza avansate, ABC, la
5750m.
Inca 20 de minute si ajungem, dupa fiecare movila de pietris ne asteptam sa vedem tabara de
baza. Ciurda de yaci se intoarce din tabara, nu mai poate fi mult.
Ajunsi in tabara, ne alegem locurile de cort, le montam si incepem sa ne desfacem bagajele.
Fiecare isi pregateste cat poate de bine locul in care ne vom petrece urmatoarele 4 saptamani.
Pe fundal Cho Oyu, varful pe care ne asteptam sal gasim alb si incarcat in zapada asa cum
aparea in majoritatea fotografiilor. In schimb un varf golas si stancos ne strajuieste si parca rade
de noi si iluziile noastre. In special eu care vreau sal cobor pe skiuri sunt cel mai afectat de
aceasta imagine. Totusi inca sper ca in urmatoarele saptamani sa mai ninga...
Dupa o prima zi in care mam ocupat de bagaje si treburi administrative am inceput sa fac
plimbari in jurul taberei de baza pentru aclimatizare. Nu exista nici un fel de poteca, drumul e
marcat de momai de piatra, iar deplasarea e mult ingreunata: practic se merge pe niste movile
instabile de bolovani care se misca la fiecare pas.
Dupa prima zi a inceput sa ninga, a si batut mult vantul iar zapada sa ascuns printre bolovani si
prin locurile adapostite. A ramas doar un strat subtire care face bolovanii alunecosi, cat sa ne
incurce la mers. E in continuare foarte frig, 14/12 C inregistreaza termometrul in cort in fiecare
noapte, ziua temperatura creste un pic mai ales in cort dara afara vantul e taios. Nici in dinning
tent nu e mai placut, picioarele ingheata repede si toti stam rebegiti, luam masa rapid iar apoi ne
imprastiem fiecare in cortul lui. De abia astept sa urc pe munte si sa incep activitatea.
E in continuare foarte frig, mult vant si mult praf, chiar daca a nins. Conditiile sunt foarte atipice
pentru un munte himalayan. Aflam ca pe partea Sudica, in Nepal, ninge mult si stiu ca partea
nepaleza, datorita junglei de la baza muntilor aerul e mult mai umed. Deja datorita prafului, caile
respiratorii sunt iritate si nasul e infundat de mai bine de 2 saptamani.
Vantul imprastie deopotriva nisipul si zapada aiurea pe ghetarul intins. Cerul si norii sunt frumos
desenati de vant, dar desi ninge zilnic, vantul face ca zapada sa dispara rapid. Seceta de peste
iarna a schimbat dramatic peisajul. Incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca lucrurile nu o sa schimbe
asa de repede.
Dincolo de pasul Nangpa La pare sa fi nins mult mai mult, de fapt valuri de nori vin dinspre Nepal,
se scutura deasupra varfurilor de pe frontiera iar apoi dispar, dar inca nimic consistent pe varful
nostru.
Ne strajuieste in continuare golas, masiv si inghetat.
Timpul trece incet in tabara de baza, dimineata ne trezim doar dupa ce soarele ne incalzeste.
Frigul noptii se risipeste si imi incep activitatea. Ma imbrac bine si merg in dinning tent, imi fac un
ceai si astept si pe ceilalti colegi din tabara de baza. Inca nu dorm foarte bine, altitudinea de
aproape 6000m isi spune cuvantul.Suntem practic 4 echipe care pe munte o sa functionam
independent. Ma inteleg bine cu toti, dar in special cu Andrew, australianul si Frederik suedezul.
Toti au urcat munti peste 7000m iar Frederik a urcat pe Manaslu in 2010. Andrew e rookie, a urcat
pe varfuri de 60006400m iar acum vrea sa vada cum e pe un varf de 8000m. El va urca cu Tarke
sherpa.
Urmeaza ceremonia Puja, dupa care putem urca pe munte.
Ziua cu Puja e cea mai buna zi de cand am venit pe munte, temperatura a crescut, iar afara e
aproape placut, la soare nu se mai simte frigul taios din zilele anterioare, iar vantul sa domolit.
Urc spre tabara 1 6400m, unde vreau sa fac un depozit de echipament, iar apoi sa cobor inapoi in
tabara de baza. Morena pe care urcam iti face nervii praf: fiecare pas e instabil si e dinou foarte
frig. Cum nu e zapada deloc, am urcat in pantofi de approch, destul de subtiri, iar frigul se simte.
Inca de la inceput sunt nevoit sami misc degetele incontinuu, ca sa numi inghete. Sunt 10/15C,
chiar si la soare. Micile paraiase care de obicei curg pe ghetar sunt toate inghetate. Drumul e o
succesiune de urcari si coborari pe movilele de pietris instabil.
Dupa 8km de deplasare aparent pe orizontala, in care nu am castigat decat vreo 100m altitudine,
am ajuns la 5850m. Cu toate astea gpsul a inregistrat deja 350m diferenta de nivel urcata si
coborata.
Dar cireasa de pe tort e ultima panta, denumita sugestiv: killer slope. E numai pietris si nisip
instabil desigur, foarte inclinata, pe care aluneci la fiecare pas. 500m D+ e un loc damnat, care
probabil a auzit toate injuraturile si blestemele din lume :). Nici eu nu fac exceptie si dupa multe
blesteme si cateva ore de patinaj vertical ajung in sfarsit intro zona unde panta scade si incepe
sa se intrevada un fel de poteca. Altitudinea se simte, rucsacul trage greu la vale. Duc cu mine
echipamentul de ski, cort si ce este necesar pentru amenajarea taberei 1.
Vantul bate cu putere, frigul taie iar altitudinea iti ia energia. Inca nu sunt aclimatizat si efortul
sustinut ore in sir ma face sa ma doara capul. Dar nu mai mult, in curand vantul sufla si mai tare.
Cerul se acopera treptat, semn ca vremea o sa se strice. Ajung sus la 6400m, fac rapid un
depozit de echipament si cobor fara sa ma uit inapoi. Nam vrut sa remarc conditiile dezolante de
pe munte: gheata albastra si stanca si foarte putina zapada.
Cobor foarte repede, manat de frig, picioarele sunt reci si frigul e patrunzator. Jos pe ghetar, la
5800m imi permit o pauza mai lunga. Spaniolul si suedezul au ramas sa petreaca noaptea sus,
iar ceilalti au coborat si ei. Doar Andrew si Tarke au urcat in C1, ceilalti au facut un depozit mai
jos pe panta.
Nu mai zabovesc pe drum si merg direct in tabara de baza, unde ajung foarte repede, mananc ca
un lup si apoi dorm un somn fara vise, in ciuda frigului patrunzator.
Urmeaza 2 zile de vreme instabila, cu mult vant, frig si ninsori slabe.
Doua zile mai tarziu, pe vreme buna, fara vant si fara frigul crancen urcam dinou spre tabara 1. De
data asta urc cu bocancii de altitudine pe care desi speram sa nui folosesc decat in caz de
rezerva, se pare ca vor redevenii principala arma.
Urcarea merge greu, dar deja se simte adaptarea organismului la altitudine. In ciuda rucsacului
greu, aprox 18kg: am cu mine tot echipamentul pentru echiparea taberei 1 si 2, mancare, cort,
gaz, sac dormit, downsuit, echipament de alpinism necesar ajung in tabara 1 devreme, e soare si
asta face ca toate treburile : montat cort, topit zapada, gatit sa fie mai usoare. Gasim un loc care
parea foarte bun, chiar pe creasta, adapostit dupa un grup de stanci. Mai bine stai pe uscat decat
pe zapada sau gheata.
Cu toate astea locul ingust face ca dormitul sa nu fie cel mai comod. Alunec mereu intro parte.
Cum locurile de cort sunt putine in C1 impart cortul meu cu Frederik.
E foarte frig, in cort termometru indica 20C, dar neam imbracat bine, cu downsuitul pe noi si in
sacul de dormit nu simtim frigul dar e incomod. Dimineata pe interior e gheata, dar 10min de
soare topeste tot, apa picura pe noi si ne da desteptarea. Eu sunt hotarat sa urca azi cat mai sus
spre tabara2.
Pornesc totusi tarziu dupa ora 9,30, dupa ce manac, topesc zapada, ma hidratez si iau cu mine
1L de ceai. Incerc sa nu ma gandesc acum la coborarea pe skiuri desi e evident ca o astfel de
incercare e imposibila acum. Peste tot e gheata dura, albastra sau portiuni de stanca golasa.
Spre tabara 2 au fost montate deja corzi fixe, o echipa mixta formata din 1 suedez, 1 austriac, 1
german si 2 serpasi au montat ceea ce era necesar, nu e coarda peste tot iar asta e ok, nici nu ar
Acest site folosește cookieuri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă AFLAȚI MAI MULTE AM ÎNȚELES
fi fost nevoie.
folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookieurilor.
Vremea este foarte buna, nu e frig si nici nu mai bate vantul.
Doar imaginea dezolanta a muntelui decopertat de zapada numi da pace, e un cosmar ...
Dar peisajul e magnific, se vede pana departe spre Shishapagma si alte varfuri din Nepal si Tibet.
Incerc din cand in cand zapada cu pioletul cu speranta nemarturisita ca voi putea skia. Peste
gheata sunt 23 cm de zapada. Coltarii musca din gheata dura.
Urc bine, ma simt excelent si ajung rapid dupa cateva ore undeva la peste 7000m. Aici e ceva
multa zapada dar portiunile sunt atat de fragmentate si scurte incat nu poate fi vorba sa incerc sa
cobor pe skiuri. In acest moment planul de ski este inghetat, la propriu...
La coborare ma sincronizez cu echipa fruntasa si stam de povesti, si austriacul si germanul ar fi
dorit sa skieze, ne impartasim deziluzia. Austriacul e din SudTirol, a coborat deja Manaslu si
Gashebrum 2, dar acum nu poate fi vorba, Germanul e ghid, a urcat Cho Oyu de 5 ori si 1data a
coborat pe skiuri, dar in alte vremuri si cu alte zapezi.
Coboram repede, fara sa facem rapeluri, cu coarda in mana, sau acolo unde e mai abrupt rapel
clasic, fara coborator, cu coarda pe la spate.
Doar scurtele rampe la urcare ne fac sa ne aducem aminte ca suntem la aproape 7000m.
Nori leticulari se țes printre varfurile din zona semn ca vremea o sa se schimbe...
Seara debuteaza cu vant puternic. Urmeaza cea mai atroce noapte de cand merg pe munte,
vantul sa domolit spre miezul noptii dar se lasa un frig crancen, in cort sunt 24C, afara undeva
intre 30 si 35C. In sac si imbracat in costumul de puf e doar foarte incomod.
Senzatia de frig ma chinuie toata noaptea, dorm foarte rau, ma trezesc adeseori, nici macar nu
stiu daca am atipit sau nu, ma uit din cand in cand la ceas, orele trec ingrozitor de greu. Trebuie
sa ies afara dar frigul ma face sa ma razgandesc. Spre dimineata frigul se accentuaza, picioarele
incep sa inghete desi sunt invelite intro jacheta de primaloft si sunt in sacul de dormit. Le
frectionez, le incalzesc si ma chircesc inapoi in sac. Odata cu zorii incepe sa ninga viscolit.
Gheata si chiciura se scutura in cort peste noi punandune rabdarea la mare incercare.
Deja situatia devine critica, in ciuda discomfortului ne activam, facem apa, ne hidratam, ne
pregatim si cate 1L pe drum, arhivam tot ce avem in cort in saci de plastic impermeabili si pornim
catre tabara de baza. Inca nu a nins mult, doar 2030cm, dar ninge si viscoleste sanatos.
Ajungem repede pe ghetar, dam drumul la picioare, cobor impreuna cu echipa de ieri: Aus, Ger,
cei 2 suedezi si Tsiring Sherpa. De aici eu si Frederik mergem mai incet fiind rupti de noaptea
nedormita.
Permanent cu viscolul din fata ajungem rebegiti si rupti de oboseala in tabara de baza. Coborarea
dureaza mai mult decat urcarea si pare ca toata aclimatizarea sa evaporat, asta desi nu mai
avem bagaj.
Suntem de aproape 3 saptamani pe munte si constat cu stupoare cat am slabit, probabil 45kg.
Asta desi manac mult, practic sunt singurul care reuseste asta constant. Colac peste pupaza in
tabara 1 a inceput sa ma doara gatul, iar acum abia inghit. Respiratia e mult ingreunata de nasul
infundat. Am 3 zile la dispozitie sa ma odihnesc sa ma recuperez si sami fac gatul bine. Asta e
misiunea pentru urmatoarele zile.
Apelez la rezerva de cascaval si mancare de acasa. Din pacate dintro eroare am scos slanina si
carnațul din bagaj si leam lasat la SB. Inghit in sec si ma rezum la ce a mai ramas.
Apoi stirile incep sa se amplifice si sa se invalmaseasca: pe Annapurna sa urcat in urma cu 1 zi.
Se pare ca si pe Cho Oyu o sa fie o fereastra de vreme bune in 45 zile. Nu vreau sa mai pierd
vremea, stiu cu siguranta ce insemna sa stai cu saptamanile asteptand vremea buna si stiu cum
se duce motivatia si energia asteptand. Decid sami incerc sansa si puterile intrun summit
attempt. Primesc si de la aeroportul din KTM aceeasi informatie, 12 zile ninsori slabe si vant si
apoi 2 zile vreme buna. Oana confirma pe SATphone prognoza. Ma pregatesc de ascensiune.
Maine pornesc...
Urc foarte repede in tabara 1 motivat de provocarea varfului. Pregatesc tot pentru a urca in
continuare. Cum zapada nu e cu mult mai mare, doar cativa cm peste gheata, ascensiunea cu
skiurile e exclusa, o sa urc clasic. Spre seara, insa, vestile rele incep sa se adune, ninsori
abundente par sa urmeze. Nu ma descurajez, intentionez sa urc atat cat vremea si conditiile vor
permite. Am muncit deja prea mult ca sa renunt. Pe varfurile din jur fuioare de nori se infasoara si
dispar in rastimpuri. Frigul ia dinou in stapanire muntele. Ma retrag la adapostul cortului si al
sacului de dormit.
Chiar daca o sa fie doar o zi de vreme buna am un plan pentru situatia asta. O sa urc maine in
tabara 2 si o sa continui pana la baza pantei care duce spre tabara 3, undeva la 7300m. O sa
pornesc de acolo foarte devreme, in jur de 1AM. Deci practic nu o sa dorm ci doar o sa fac un
bivuac, de odihna inainte de ascensiune, in felul asta castig mai mult de 1 zi. Mica echipa teutona
(austriacul, germanul si suedzeul impreuna cu Tsiring) sunt deja in tabara 2, au avans 2 zile...au
pornit pe ninsoare din tabara de baza si au urcat pe vreme rea. Sper ca ei sa nu plece la noapte si
mai sper ca nu o sa fiu singurul care porneste spre varf acum. Iar daca nici una din conditii nu se
indeplineste sper sa am totusi urme in drumul spre varf...
Seara aduce linistea si seninul peste tancuri. Frigul incremeneste totul. Totusi se simte ca
temperetaura a crescut, sunt 10C iar in cort e chiar placut...
Au sosit in tabara 1 si din cele doua grupuri comerciale summitclimb si jaggedglobe. Ei sunt doar
la prima rotatie, prima noapte dormita in C1.
Ies afara la un moment dat si privelistea te infioara, sute de varfuri ca mare incremenita de frig cat
vezi cu ochii, totul in gri si albastru. Aici tocmai incercam sa zambesc la aparat, dar nam reusit
decat o grimasa chinuita :). Fac poza dupa poza pana cand frigul ma trimite inapoi in cort.
Noaptea din pacate dorm rau, ma trezesc obosit si lipsit de energie. Dar ma mobilizez si pe la
8,30 pornesc in sus. Pas cu pas castig altitudine, incerc sa pastrez un ritm sustinut si constant.
Imi simt picioarele destul de moi la inceput, apoi incet, incet imi revin. Nu am deloc probleme cu
respiratia si asta ma bucura. Ii depasesc pe Andrew si Tarke undeva la baza Icefallului.
Ceilalti sunt pleostiti si nici unul nu pare prea optimist sau cu chef de varf. Ii las in urma simi vad
de drum.
Norii se aduna dinou pe munte, sa format si un plafon la mare altitudine, peste 8000m. In
rastimpuri ceata invaluie tot muntele si intru in whiteout. Vantul face curatenie si apoi dinou. Jocul
asta va dura toata ziua.
Fac o scurta pauza la baza icefallului. In mod normal ar fi trebuit sa fie o panta de 2530m care
conecteaza creasta NV cu ghetarul superior unde este amplasata tabara 2.
Acum e o rupere de peste 100m cu o rampa de zapada inclinata si apoi un perete vertical de
gheata. Corzile vechi spanzura aiurea iesind din ghetar. Coarda montata noua e singura care nu e
acoperita de gheata. Urc incet fara sa ma trag foarte mult in maini, pe picioare cum se spune.
Rucsacul trage greu, dar urc constant si fara sa ma opresc. Inainte de peretele vertical ma opresc
sa ma orientez.
Deja e foarte cald, soarele radiaza si temperatura devine insuportabila. Oricum dupa tot frigul pe
care lam incasat prefer asa.
Locul e foarte expus dar cineva a taiat niste mici urme in gheata, le folosesc si reusesc sa urc
fara prea mare efort pana deasupra cascadei de gheata.
Cand soarele intra in nori e foarte frig, incepe sa fulguiasca. Continui deasupra de perete si intru
intrun platou , il traversez si urc panta cu zapada si gheata care conduce la amplasamentul
taberei 2. Panta e lunga si dureaza destul de mult pana reusesc sa urc. Deja sunt in white out
total, in zonele de plat zapada sa acumulat si e mult mai mare, se vad crevasele neacoperite de
zapada de peste iarna, ca niste nervuri care taie ghetarul. Ma opresc sa ma odihnesc. Conform
planului, am rugato pe Oana sami trimita prognoza din 5 in 5h. Pornesc telefonul si astept sa
intre mesajele. Iata si prognoza, de fapt un avertisment, vremea urmeaza sa se strice in mai putin
de 12h. Canitatea de precipitatii in 24h : peste 60cm. Imi spune ca si pe muntii din jur vremea sa
stricat si lumea sa retras in tabara de baza. Cand ceata se risipeste se vad norii care se
vanzolesc in jur. Incepe sa ninga slab. Stau pret de 1h si astept, nu stiu ce sa fac...Continui mai
sus, dar deja zapada e mare si crevasele ma cam sperie. Macar de mai era cineva cu care sa ma
leg in coarda. Merg la marginea unei crevase, ma uit cu atentie la marginea ei, se vede cum
zapada neconsolidata atarna peste abis, nu e imagine deloc agreabila. Nu vreau sa mor ca un
prost cazand intro crevasa la cativa zeci de metri de tabara. La un calcul sumar sansele de urca
pe varf si a cobora in 1012h sunt nule. Decizia e clara trebuie sa cobor...
La coborare dupa icefall, la 6800m ma intalnesc cu ceilalti colegi. Nu erau foarte hotarati sa
treaca peste icefall asa incat au stat la baza cascadei. Doar Gunter a urcat ceva mai sus iar apoi
incurcat de prea multele corzi sa oprit si apoi a coborat si el. Pe coborare ii vad cu surprindere
cum rapeleaza pe fiecare sector de coarda fixa. ii rog sa ma lase sa trec, cobor la mana si in
scurt timp ajung in tabara de baza.
Sunt obosit, nu ma gandesc deloc la dezamagire sau altceva, vreau doar sa beau apa, sa manac
si sa dorm. Nu pierd vremea, afara fulguieste si vantul a inceput sa bata dinou. Primesc de la
Tarke si Andrew o cafea, cea mai buna cafea din viata mea...in cinstea voastra prieteni !
Apoi cobor, daca vremea o sa se strice prefer sa fiu in tabara de baza sa mananc, sa dorm
comod si la caldura relativa de acolo decat la frigul absolut de aici :)
Cobor agale si fac poze pe ghetar,
Gasesc in sfarsit ragaz sa fac si cateva poze pentru Lateral si pentru Ciprian, prietenul care ma
ajutat cu finantarea expeditiei. Multumesc Ciprian !
Dinspre Nepal, valuri de nori se arunca spre munte...
Peisajul e dramatic, insa e placut afara, nu mai e frig deloc...
Pe varfuri se vad caciuli negre ce se aduna...
Ajung in tabara de baza si vremea se strica de tot. Se face frig , vantul care sia schimbat directia,
scutura corturile cu putere si ninge. Au urmat cateva zile de incertitudine. Am slabit foarte mult,
imi dau sema adupa cum stau hainele pe mine. Analizez la rece care sunt sansele sa urc pe varf.
Am sanse dar dupa ce am ajuns de 2 x la 7000m ma tem ca o sa ma epuizez prea mult. Am luat
decizia de a ma retrage: A fost cu siguranta cea mai grea expeditie si experienta in materie de
munte de pana acum. Sa urci pe un varf de peste 8000m e dificil, sa urci fara oxigen si fara
sprijinul serpasilor e foarte dificil, sa urci solitar si mai ales sa si vrei sa cobori pe skiuri e cu
adevarat extrem si cu toate ca am tras din rasputeri nu am reusit sa realizez ce miam propus.
Conditiile de pe munte au facut imposibila tentativa de a skia: gheata si stanca si foarte putina
zapada. Dar nu doar conditiile au fost dificile, cred ca e prima data cand miam atins limitele fizice
si asta e motivul principal pentru care am renuntat la inca o tentativa de urca pe varf...Pe scurt,
am ajuns de 2 ori la peste 7000m, am echipat toate taberele necesare ascensiunii de unul singur,
am carat si am avut pregatit echipamentul de ski si cel de ascensiune clasica pe munte, am
slabit 7kg, iar la momentul la care mam retras, am fost printre putinii alpinisti care am atins
altitudinea de 7200m...
Retragerea in tabara de baza chineza, traversarea Tibetului cu masina inapoi la Lhasa, zborul spre
Kathmandu si apoi drumul spre casa sau petrecut fara evenimente si incidente.
De data asta Tibetul a fost putin inverzit, mai vesel si mai putin prafos.
Dar cu siguranta bucuria cea mai mare a venit cand am zburat peste dealurile si campiile
inverzite ale tarii. Mia fost dor de casa, de verde, de cei dragi.
A fost un experiment pe care nu doresc sal mai repet, o expeditie solitara nu este ceea ce imi
place, nu cred ca mi se potriveste.
Ca si cuvant de final: simplu va urma, dar cu siguranta in alta formula :)...
Nu in ultimul rand multumesc celor care mau ajutat:
Oana Calina !
Ciprian Morar si compania Lateral !
Colegii si prietenii de Vertical Sport !
Gabriel Motica si Maramont !
Lucian Clinciu si Contour!
Dan Tarba si Absolut Explorer !
Labels: Cho Oyu, expeditie ski alpinism, expeditie solitara, Himalaya
+2 Recomandă acest material pe Google
Un comentariu:
Adi Valean spunea...
Daca doriti ca comentariile sa fie publicate va trebui sa va identificati...
altfel ramaneti la subsol, acolo unde va e locul...;)
19 mai 2016, 17:19
Trimiteți un comentariu
Links to this post
Creați un link
Pagina de pornire Postare mai veche
Abonațivă la: Postare comentarii (Atom)
Pagini
Copyright and Disclaimer
Старт сервера л2 сегодня.
Не пропус ти открытие. Огромный
выбор серверов л2.
Șablonul Awesome Inc.. Un produs Blogger.

Snow Trace - Zeita de Gheata - Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Snow Trace - Zeita de Gheata - Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

5/19/2016 Snow Trace: Zeita de gheata Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

2 Mai multe Următorul blog» Creați blog Autentificare

Blog Despre mine Avalanse in Carpati Ski de tura, Ski alpinism Meteo Sponsori si Parteneri

Translate Zeita de gheata Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016 Parteneri :

Pow ered by Translate

+2 Recomandă acest material pe Google

You might also like

Snow Trace - Zeita de Gheata - Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Snow Trace - Zeita de Gheata - Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

5/19/2016 Snow Trace: Zeita de gheata ­ Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

2 Mai multe Următorul blog» Creați blog Autentificare

Blog Despre mine Avalanse in Carpati Ski de tura, Ski alpinism Meteo Sponsori si Parteneri

Translate Zeita de gheata ­ Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016 Parteneri :

Pow ered by Translate

+2 Recomandă acest material pe Google

You might also like

5/19/2016 Snow Trace: Zeita de gheata Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016

Translate Zeita de gheata Jurnal de Expeditie Cho Oyu 2016 Parteneri :