Cooperarea intre factorii implicati in

terapia logopedica
DE LOGOPEDVIORICA

Terapia logopedică este o activitate complexă, desfăşurată pe multipleplanuri, individual sau

pe grupe, în funcţie deetiologia tulburării, gravitate şi vârsta, cunoaşterea şi prevenirea
cauzelor care provoacă tulburări de limbaj şi asigurarea unui climat favorabil dezvoltării
normale a limbajului.

In acest scop ,logopedul realizeaza:

– studierea şi cunoaşterea simptomatologiei tulburărilor de limbaj, a metodelor şi procedeelor

de corectare;

-depistarea, examinarea persoanelor cu tulburări de limbaj, începând cu vârsta preşcolară şi

organizarea activităţilor în funcţie de vârstă şi tulburare;

– corectarea tulburărilor de limbaj în paralel cu dezvoltarea gândirii, cu personalitatea, cu

activitatea lor şi formarea unei atitudini normale faţă de propriul defect şi faţă de lumea din
jur;

-elaborarea unui program terapeutic corect ţinând seama de esenţa, cauzele, mecanismele şi
dinamica tulburării;

-iniţierea în probleme de logopedie a persoanelor din anturajul copiilor pentru înţelegerea şi

sprijinirea acestora.

Scopul terapie logopedice il constituie in general adaptare scolara si sociala a elevului

si , mai apoi, a adultului .

Se stie ca printre principiile care trebuiesc respectate de catre logoped este si principiul
interventiei in echipa.

Principiul interventiei in echipa implica oferirea de catre toti factorii implicati in

recuperarea sau reconstruirea limbajelor deformate a unor modele vii de limbaj corect.
Partenerii logopedului sunt ,in primul randcadrele didactie,invatatoare si educatoare ,in al
doilea rand parintii copiilor care prezinta tulburari de limbaj scris si vorbit.Logopedul
pentru o viziune de ansam blu asupra personalitatii copilului cu deficiente apeleaza si la
specialisti din domeniul orl,neuropsihiatrie, kinetoterapie stomatologie,etc. O condiţie
esenţială pentru reuşita acestor acţiuni comune a factorilor implicati este existenţa unor relaţii
de înţelegere, constructive care se realizează prin atitudini deschise, prin disponibilitate,
printr-un „pozitivism” specific ce se cimentează cu voinţă şi convingere.
In toata lumea , ca şi în România angajarea şi responsabilitatea familiei in educaţia copiilor
este fundamentală pentru reuşita participării şcolare. La orice copil, în mod particular la copii
cu CES, gradul de interes şi de colaborare a părintilor cu şcoala este cel mai adesea direct
proporţional cu rezultatele şcolare obţinute de copii. Psihopedagogia moderna, centrată pe
copil se bazează pe convingerea că familia este principalul educator şi cu cel mai mare
potenţial de modelare. Familiile copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot
restul vietii. Un rol foarte important al şcolii este acela de a sprijini familiile să aibă incredere
în resursele proprii, de a face faţă greutăţilor cu care ele se confruntă.

Educatoarea (si apoi invatatoarea ) trebuie să cunoască deficienţele copiilor pe care îi va

primi în grupă (clasa)în scopul înţelegerii acestora şi pentru a-şi putea modela activităţile, în
funcţie de necesităţile copiilor. Această relaţie a grădiniţei si scolii cu părinţii copiilor cu
cerinţe educative speciale este necesară şi benefică, ea furnizând informaţii desprespecificul
dizabilităţii preşcolarului, precum şi date despre contextul de dezvoltare a acestuia. Părinţii
informează şi despre factorii de influenţă negativă care ar trebui evitaţi (fobii, neplăceri,
stimuli negativi, atitudini, care determină inhibarea / izolarea copiilor De aceea, putem afirma
că familia este primul educator şi are cel mai mare potenţial de modelare.

O buna colaborare in sens constructiv intre gradinita, scoala si familie este o premisa
pentru colaborarea cadrelor didactice si apoi a parintilor cu logopedul.

Este foarte important ca si parintii sa colaboreze cu logopedul pentru ca rezultatele terapiei sa

fie rapide si evidente . Demn de retinut este faptul ca ceea ce se lucreaza in cabinetul de
logopedie trebuie repetat si acasa. Exista un program anumit de recuperare pentru fiecare
tulburare in parte, de aceea se recomanda interventia specializata a logopedului in recuperarea
limbajului. Ceea ce incepe logopedul trebuie continuat in familie si la gradinita. Cand o
deprindere de articulare corecta nu este automatizata, copilul poate reveni dupa o pauza la
formulele defectuoase de rostire. Exista multi parinti care inventeaza scuze pentru a nu
continua terapia logopedica inceputa : fie ei vin prea tarziu de la servici, fie copilul este mai
tot timpul bolnav. Parintele trebuie sa stie ca el este responsabil de modul cum va reusi copilul
sa comunice si sa se integreze in colectiv. Copilul care intra in scoala cu defecte de articulare
netratate, are toate sansele sa aiba probleme de scris-citit (disgrafie- dislexie).

Daca profesorul invata elevul sa exploreze minunatiile naturii si fenomenele acesteia

absolut superbe, logopedul are nevoie de sprijinul acestuia pentru a-l face pe copil sa inteleaga
utilitatea explorarii propriului organism si a fenomenului tainic reprezentat de „limbaj”.
Ajutat de profesor si de parinti, si nu numai, logopedul ajuta copilul sa deschida cutia
cu cuvinte si sunete, ceea ce va usura munca profesorului la clasa, fiindca acel elev va fi
capabil sa inteleaga sensuri si semnificatii diverse.
Dar stim din experienta noastra ca acest lucru nu se intampla in general.

Situaţiile de non-colaborare dintre familie şi şcoală sunt frecvente. Ele sunt cauzate de
motive diverse, de percepţii diferite ale părinţilor şi cadrelor didactice cu referire la valoarea
şcolii, a copiilor.

Cadrele didactice sunt cele care pot induce (de cele mai multe ori inconştient) copilului
oimagine falsă asupra propriilor capacităţi, iar acesta ajunge să interiorizeze imaginea eronată,
crede cu adevărat în ea, rezultatul fiind subevaluarea sau supraevaluarea competenţelor într-
un domeniu, imagini de sine deformate ce pot influenţa destinul social al copilului
 Cresterea alarmanta a numarului de copii cu tulburari de limbaj si mai ales a celor
cu mutism electivimpune adoptarea unor masuri de preventie si de interventie. Din pacate,
lipsa de informatie este un fenomen des intalnit, asadar activitatea logopedului este adesea
ingreunata de obstacole mai ales in ceea ce priveste acordul cadrelor didactice si, uneori al
parintilor ca elevul sau copilul sa participe la sedintele de logopedie. Este necesara informarea
prin toate mijloacele posibile a scopurilor activitatilor logopedice. In acest sens, colaborarea
logopedului cu cadrul didactic se defineste ca vitala pentru corectarea defectelor, atat de
vorbire, cat si a problemelor lexico-grafice. Educaţia părinţilor şi consilierea au un rol
important în integrarea copiilor cu afecţiuni de natură psihică, emoţională, ori de altă natură în
grădiniţă.
Comunicarea părinte – educatoare, sau chiar comunicarea părinte – copil, în contextul
integrării copilului în instituţia grădiniţei asigură un anumit echilibru.
Familiile dezorganizate au un mod caracteristic afectat de tiparul de comunicare,
echilibrul familiei fiind sever tulburat de permanenta existenţă a conflictelor.

. Este greu. un copil care nu vorbeşte sau are diverse dislalii(tulburări de exprimare verbală)
de cele mai multe ori nu este luat în seamă nici de părinţi nici de medicul de familie, din
diverse motive. Se ajunge la vârste la care aceste tulburări deja sunt un handicap.

O alta situatie grava ,demna de semnalat : de multe ori pacienţii sunt la zeci de
kilometri de specialistul logoped iar părinţilor le este greu să deplaseze copiii sau să-i
interneze la secţii speciale pentru copiii cu dizabilităţi verbale. . Astfel, foarte mulţi copii vor
deveni adulţi cu probleme mai mari sau mai mici de vorbire.

Este absurd să existe o normă de 500 de elevi din două motive, unul pentru că în oraşe
aceşti specialişti există chiar dacă, după părera mea, insuficienţi numeric, pe când în rural sunt
o „rara avis”.

Trebuie să ne trezim din politica fără fond a Ministerului Invăţământului şi să ne dorim ca

oricare copil din România să primească gratuit suport logopedic atunci când acesta este
necesar, indiferent de domiciliul copilului şi acest lucru secopilului şi acest lucru se poate prin
grupuri de lobby a părinţilor care trebuie să-şi cunoască drepturile vis-avis de copiii lor cu
probleme verbale prin grupuri de specialişti, presa, etc.

… Statul ar trebui să fie DEŞTEPT şi să-şi dorească să scape de viitoare persoane cu

disabilităţi, prevenind aceste cazuri, cu cheltuieli mult mai mici şi cu inserţia socială a acestor
cazuri.

Despre logopedie, este de aşteptat, ca în viitor, lumea să o aşeze acolo unde îi este locul,
pentru că ea le va ajuta copiii să devină adulţi funcţionali.

Bibliografie :

Revista Psyvolution People,Nr.7(dec2010)

Revista de Logopedie,(a logopezilor din Bucuresti) ,Nr.1-2009