CAPITOLUL 3 FACTORII $1 FORTELE CARE DETERMINA POZITIA DINTILOR PE ARCADE. DETERMINANTII OGLUZIEI $1 CRITERIILE OCLUZIEI FUNCTIONALE Alinierea dintilor pe arcade apare ca rezultat al unei multitudini de forte care ac- tioneaza asupra dintilor in timpul si dupa eruptie. Odata ce dintii erup, ei sunt orien- tati intr-o pozitie in care fortele opuse sunt in echilibru. a) Majoritatea acestor forte sunt dez- . 3.1. Eruptia dentaré tn “ zona Neutra”, sau “culoarul muscular’, de echilibru al tonicitétii musculaturii linguo-oro-faciale (dupa Okeson, 1993) antagonis voltate de musculatura din vecinatatea din- tilor (musculatura linguo-oro-faciala). Pozi- tia dintilor pe arcade este aceea in care existé un echilibru intre grupul muscular intern gi cel extern, arcadele fiind situate in aga-numitul “culoar muscular", sau zona neutra. Fig. 3.2. Vectorii de forte care stabilizeaza dinti. Fortele de eruptie trebuie sé fie neutralizate de planurile dintelui anta- gonist. Dupa cum se poate observa, acest plan se situeazé In medie la 20 ° fata de axa de eruptie a dintelui. Ambit dinti ‘sunt stabilizati vestibulo-oral prin intermediul acti- uni reciproce a mugchilor limbii $i ai obrajilor Chiar si dupa eruptie, orice modificare in echilibrul de forte dintre cele douad grupe 25 (dupa Wiskott si Belser, 1995) musculare va tinde s& deplaseze dintele ‘intr-o pozitie in care fortele se echilibreaza(ca de exemplu in deglutitia infantil). Rolul morfogenetic al musculaturii orofaciale a fost confirmat de Perkins, Blanton si Biggs (1971) care, plecand de la inregistrarile electromiografice obtinute prin intermediul electrozilor fini implantati bilateral in mus- chii constrictori superiori faringieni, bucci- natori si orbiculari ai buzelor, au aratat c& ansamblul muscular amintit formeazé o unitate functionalé bine individualizata, constituind ceea ce ei au denumit “meca- nism buccinator”, care impreuna cu muscu- latura limbii exercité un rol deosebit in mor- fogeneza maxilo-faciala. b) O serie de alte forte, care nu deriva direct din activitatea muscularé, dar sunt asociate unor obiceiuri orale, pot influenta pozitia dintilor pe arcade. Instrumentele muzicale de suflat (de exemplu clarinetul), plasate intre dintii frontali antagonisti, pot dezvolta forte care s& determine vestibu- larizarea dintilor frontali maxilari. Acelasi efect il au gi alte obiceiuri vicioase, de tipul ‘sugerii degetului, care intervin in modifica- rea echilibrului tonicitatii musculare oro- faciale. c) Suprafetele meziale gi distale ale dintilor sunt si ele obiectul a variate forte. Contactele proximale dintre dinti contribuie la alinierea acestora pe arcade. Raspunsul functional al osului alveolar si a tesuturilor parodontale determina mezializarea conti- nua a dintilor. in timpul masticatiei, asupra dintelui se exercité forte care imprima acestuia at&t o deplasare verticala in al- veola (intruzie), cat si una directionaté vestibulo-oral, deplasari care in timp de- termina abrazarea suprafetelor aproximale. Pe masura ce abraziunea se accentueaza, mezializarea dintilor igi aduce aportul la mentinerea contactului intre dintii adiacenti, stabilizand astfel arcada. Mezializarea de- vine mai evidenté cand _ suprafetele aproximale ale dintilor posteriori sunt dis- truse prin carie, sau cand continuitatea ar- cadei este intrerupta prin extractii, situatii ‘in care se produc migrari dentare sub for- ma translatiilor sau a bascularilor dentare spre spatiul existent. d) Un alt factor important ce determi- na alinierea dintilor pe arcada este contac- tul ocluzal, ce previne migrarea verticala a dintilor (extruzie gi egresiune), mentinand astfel echilibrul interarcadic. Ori de cate ori se produce inchiderea gurii, se accentuea- 24 tiparul unic de contact ocluzal, care mentine dintii in pozitie. Migrrile dentare verticale, combinate cu cele orizontale, aparute ca urmare a cariilor sau a eden- tatiilor, altereaz& uneori dramatic relatiile ocluzale. ALINIEREA DENTARA INTRA- ARCADICA — PLANUL DE OCLUZIE Se refer la relatia care se stabileste ‘intre dintii unei arcade dentare. Imagi- nandu-ne o linie care trece prin toti cuspizii vestibulari si marginile incizale ale dintilor mandibulari gi extinzand aceasta linie la un plan care include varfurile cuspizilor linguali gi continua de-a lungul arcadei, acest plan poarté denumirea de plan de ocluzie. Examinand planul de ocluzie, se poa- te remarca ca acesta nu este plat, neted. Majoritatea migcarilor mandibulare este determinata de catre articulatiile temporo- mandibulare, care rareori functioneaza cu migcari identice, simultane. Intrucat migca-rile mandibulei sunt complexe, cu centrele de rotatie condiliene deplasate in mod con- stant, un plan ocluzal neted nu poate permi- te realizarea de contacte functionale simul- tane in mai mult de o zona a arcadei. De aceea, planurile ocluzale ale arcadelor sunt curbe intr-o maniera care permite utilizarea la maxim a contactelor dentare in decursul variatelor functii. Curbura planului de oclu- zie este in primul rand rezultatul faptului c& dintji sunt pozitionati in cadrul fiecdrei arca- de in grade variate de inclinare. Fig. 3.3. Conceptia lui Spee a relatiei intre angulatia eminentei articulare si dispozitia de ansamblu a suprafetelor ocluzale. Traiectoria condiliana si curba sagitalé de ocluzie a lui Spee se localizeaza pe supratata externé a cilindrului (dupa Wiskott si Belser, 1995) Observand arcadele dentare din nor- ma frontal, se remarca ca dintii maxilari au 0 usoara inclinare vestibulara, in timp ce la mandibula dintii posteriori poseda o usoara inclinare lingual, constituind curba transversal de ocluzie sau curba lui Wilson, convexa la maxilar si concava la mandibulé. Examinaénd arcadele dentare din norma laterala, se poate observa relatia axelor dentare in sens mezio-distal. La mandibula, atat dintii anteriori, cat gsi cei posteriori sunt inclinati mezial. La maxilar 27 dintii anteriori sunt inclinafi spre mezial, in timp ce dintii posteriori sunt orientati spre distal. Trasand o curba imaginara prin cuspizii vestibulari, se descrie o linie care urmeaza planul de ocluzie, convexa la ma- xilar gi concava la mandibula. Aceasta cur- ba a fost descrisA pentru prima data de F.G.von Spee in 1928, fiind denumita cur- ba sagitalé de ocluzie a lui Spee, in cadrul teoriei ocluzale a cilindrului. Fig. 3.4. Curbele de ooluzie sagitala i transversalé pe modele de studiu Fig. 3.5. Conceptul ocluzal al lui Monson. Axele dinfilor converg spre un punet situat la nivelul glabe- lei iar suprafetele ocluzale se situeazé pe suprafata unei sfere imaginare. Segmentele laterale inferioare ale arcadei sunt astfel concave in sens sagital. In plan frontal, aceasté dispozitie determina curba transversalé a lui Wilson(Monson) in zonele laterale ale arcadelor (dupa Wiskott si Belser, 1995)