FISA DE LUCRU

1. Stabileşte care din urmǎtoarele reacţii sunt exoterme:

a) SO2 (g) + ½ O2 (g) → SO3 (g) + 95,72 kJ
b) ½ H2 (g) + ½ I2 (g) → HI (g) – 25,9 kJ
c) PCl5 (g) → PCl3 (g) + Cl2 (g) ∆H = 130 kJ
d) 2NO2 (g) → N2O4 (g) ∆H = - 58,5 kJ

2. Care din urmǎtoarele hidrocarburi este mai stabilǎ? Se cunoaşte:

a) pentru C2H2 (g): ∆H0f = 226,55 kJ/mol;
b) pentru C2H4 (g): ∆H0f = 52,25 kJ/mol.

3. Intr-un pahar Erlenmayer se iau 42 mL soluţie HCl 37% cu densitatea ρ= 1,19 g/cm3. Se
neutralizeazǎ soluţia din pahar cu o soluţie diluatǎ de KOH. Scrie ecuaţia reacţiei chimice de
neutralizare şi calculeazǎ energia degajatǎ.

4. Legea lui Hess.

Intr-o reacţie chimicǎ, valoarea efectului termic depinde numai de starea iniţialǎ a
reactivilor şi de cea finalǎ a produşilor şi nu depinde de etapele intermediare.

Aceastǎ lege permite folosirea ecuaţiilor termochimice, aşa cum se folosesc ecuaţiile algebrice.

Oxidarea carbonului la dioxid de carbon poate avea loc direct sau în douǎ etape:
(direct) C(s) + O2(g) → CO2(g) + 94 kcal; ∆H = - 94 kcal/mol
(etapa I) C(s) + ½ O2(g) → CO(g) + 26,40 kcal; ∆H1 = - 26,40 kcal/mol
(etapa II) CO(g) + ½ O2(g) → CO2(g) + 67,60 kcal; ∆H2 = - 67,60 kcal/mol

Suma cǎldurilor degajate în cele douǎ etape succesive (I + II) este egalǎ cu valoarea cǎldurii
degajate la transformarea directǎ a carbonului în dioxid de carbon ∆H = ∆H1 + ∆H2

5. Calculati variatia de entalpie de reactie, in kJ, pentru transformarea chimica si scrieti ecuatia
termodinamica:
2 Mg(s) + CO2 → 2MgO(s) + C(grafit)
Se cunoaste:
a. ∆ Hf0 CO2(g) = - 393,5 kJ/mol
b. ∆ Hf 0MgO(s) = - 601,8 kJ/mol.
Se cere: ∆ Hr0 = ? kJ.

6. La obtinerea din elemente a 48 g din oxidul cu formula EO2 se degaja 678,8 kJ, in conditii
standard. Daca ∆ Hf0 EO2 = - 848,5 kj/mol, calculati masa atomica a elementului E.
Se cunoaste:
 m EO2 = 48 g
 ∆ H = - 678,8 kJ/mol
 ∆ Hf 0 EO2 = - 848,5 kJ/mol
 A0 = 16
Se cere: AE = ?