Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea din Stat inMoldova

Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice șiAdministrative
Catedra Relații Internaționale

Referat

,,PERSPECTIVELE STABILITĂȚII STABILIȚĂȚII NUCLEARE

PE SCARĂ MONDIALĂ’’

Autorul: CHERDIVARĂ NICOLAI, GR.RI,301

Coordonator Științific: BUSUNCIAN TATIANA.

CHIȘINĂU,2017
 CUPRINS:

 INTRODUCERE

 POLITICA DE SECURITATE NUCLEARA

 ACTIVITATILE DEPARTAMENTULUI DE SECURITATE NUCLEARA

 Serviciul de Autorizari si Fiabilitate

 Serviciul de Experienta de Exploatare

 BIBLIOGRAFIE.
 INTRODUCERE:

70 de ani. Atât a trecut de când omenirea a făcut cunoștință cu ceea ce îi putea aduce sfârșitul, cea
mai puternică modalitate de distrugere în masă:arma nucleară. Cu toate că oamenii au realizat că
posesia și utilizarea armelor nucleare înseamnă, de fapt, autodistrugere, și nu supremație,
realizarea și perfecționarea acestora continuă.

La începuturile erei nucleare, Statele Unite era singura țară care spera să dețină monopolul acestei
noi arme. Dar patru ani mai târziu, după ce bomba nucleară fost „testată”, în august 1945, pe
orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki, Uniunea Sovietică își prezintă și ea o achiziție
asemănătoare. Țările care le-au urmat exemplul celor două mari puteri au fost Marea Britanie în
1952, Franța în 1960 și China în 1964.
Pentru a limita răspândirea armamentului nuclear, pe 01 iulie 1968 a fost deschis spre semnare
Tratatul de Neproliferare Nucleară. Acesta a fost semnat de către 188 de state, mai puțin de către
India, Pakistan și Israel, iar Coreea de Nord s-a retras în 2003. În momentul încheierii tratatului,
stocurile SUA și ale Rusiei numărau zeci de mii. Începând cu 1970, cele două puteri au negociat
o serie de acorduri bilaterale de control al armelor și inițiative care limitau, iar mai târziu, reduceau
dimensiunea de arsenale nucleare. Cinci state nucleare
Oficial, statele care dețin arme nucleare sunt cinci:America, Rusia, China, Franța și Marea
Britanie. Deși tratatul legitimează posesia și testarea publică a acestora, se stabilește că ele nu ar
trebui să mențină și să construiască astfel de arme în permanență. Articolul VI din Tratat stipulează
că fiecare stat trebuie să „continue negocierile cu bună credință în privința măsurilor eficiente cu
privire la încetarea cursei înarmărilor nucleare la o dată timpurie și a dezarmării nucleare”. Cu
toate acestea, cele cinci continuă să își păstreze forțele nucleare. Rusia și America păstreză alte
mii de focoase ce urmează a fi dezasamblate.
Rebelii Tratatului de Neproliferare Nucleară
Alte trei state, care nu au semnat Tratatul de Neproliferare Nucleară, anume India, Israel și
Pakistan, sunt cunoscute ca deținând armament nuclear. India a testat prima armă în 1974,
susținând în fața comunității internaționale și a opiniei publică că scopurile sunt pașnice. În 1998,
India și Pakistan au testat public, împreună, o parte din arsenalul pe care îl aveau. Pe de altă parte,
Israel nu a testat niciodată o armă și nici nu recunoaște să aibă vreuna, refuzând categoric statutul
de primă țară care aduce arme nucleare în Orientul Mijlociu.
O altă categorie de țări care, în caz de război, au dreptul la folosirea armamentului nuclear sunt
câteva țări membre NATO. Aceste state iau parte la consultări și au un cuvânt de spus în luarea
deciziilor în privința politicii armamentului nuclear, mențin funcționale echipamentele tehnice
necesare pentru funcționarea armelor și păstrează arme nucleare pe teritoriul lor. În Europa, ţările
membre NATO care găzduiesc armament de distrugere în masă sunt:Turcia, Olanda, Germania,
Italia şi Belgia. Sunt aproximativ 180 de astfel de bombe pe continentul european, păzite de către
soldaţii americani.
Mentinerea permanenata a unui inalt nivel de securitate nucleara in toate fazele de realizare si
exploatare a obiectivelor si instalatiilor nucleare este de o importanta vitala si constituie prima
prioritate pentru Societatea Nationala “Nuclearelectrica” SA.
Gradul inalt de securitate nucleara este asigurat de modul in care obiectivele si instalatiile nucleare
sunt proiectate, construite, puse in functiune si exploatate.
Documentul cuprinzand Politica de securitate nucleara elaborat in cadrul Societatii Nationale
“Nuclearelectrica” SA si aprobat de Autoritatea de reglementare in domeniul nuclear din Romania,
garanteaza performante deosebite in toate activitatile importante pentru asigurarea securitatii
nucleare, in toate fazele de realizare si exploatare a obiectivelor si instalatiilor nucleare.
Acest document confirma si intareste faptul ca securitatea nucleara are prioritate maxima, fata de
cerintele legate de productie sau de termenele planificate in realizarea activitatilor de investitii.
Securitatea nucleara ca domeniu este un ansamblu de masuri tehnice si organizatorice destinate sa:
- Asigure functionarea instalatiilor nucleare in conditii de siguranta;
- Sa previna si sa limiteze deteriorarea acestora;
- Sa asigure protectia personalului, populatiei si a mediului inconjurator impotriva iradierii sau
contaminarii radioactive
Pe aceste deziderate se bazeaza si filozofia de securitate nucleară a centralelor de tip CANDU6 .
Aceasta filozofie are la baza trei principii fundamentale si anume:
Principiul Protecţiei-în-Adâncime, care consta in atingerea unui nivel ridicat al performanţelor
tehnice şi de securitate nucleară, prin prevederea unor bariere fizice multiple în calea eliberărilor
de radioactivitate spre mediu (matricea combustibilului nuclear; teaca elementului combustibil;
incinta sub presiune a circuitului primar; sistemul anvelopei; zona de excludere).
Principiul ALARA, ale cărui obiective trebuie să asigure protecţia personalului de exploatare, a
populaţiei şi mediului înconjurător, prin stabilirea şi menţinerea unei protecţii adecvate împotriva
riscurilor radiologice.
Principiul Grupării şi Separării, Gruparea sistemelor cu funcţii de securitate în două grupuri a fost
adoptată în proiectul centralei cu scopul de a prevede protecţia CNE împotriva unor evenimente
de cauză comună care ar produce distrugeri pe zone întinse din centrală, în acelaşi moment de
timp.
Aplicarea cu consecventa a principiilor cuprinse in acest document au asigurat si asigura furnizarea
de energie electrica in conditii foarte bune si un grad ridicat, la nivelul standardelor international,
al securitatii nucleare la CNE Cernavoda.

POLITICA DE SECURITATE NUCLEARA

Politica de securitate nucleara este definita in documentele de referinta ale centralei, inteleasa si
respectata de catre toti angajatii:
(a) Securitatea nucleara are prioritate maxima in fata oricaror cerinte legate de productie sau de
respectare a termenelor planificate ale unui proiect. Toate deciziile sunt luate si implementate in
conformitate cu aceasta declaratie.
(b) Pentru a compensa potentialele erori umane sau defectari ale echipamentelor, este implementat
si mentinut un concept de aparare in adancime, aplicat pe mai multeniveluri de protectie
(prevenire, supraveghere, atenuare, managementul accidentelor, raspunsul la urgente), incluzand
bariere succesive pentru prevenirea eliberarilor de material radioactiv in mediu.
(c) Personalul implicat in activitati care au un impact asupra securitatii nucleare este pregatit si
calificat pentru a-si indeplini sarcinile. Avand in vedere erorile umane potentiale, se stabilesc
actiuni care sa ajute operatorul sa ia deciziile corecte si sa-i limiteze posibilitatile de a gresi, prin
furnizarea mijloacelor pentru detectarea si corectarea sau compensarea erorilor.
(d) Este realizata si mentinuta o structura organizatorica puternica cu reponsabilitati bine definite
la toate nivelurile in ceea ce priveste securitatea nucleara.
(e) Operarea centralei este coordonata de personal autorizat in baza unor prevederi administrative
si cu respectarea procedurilor aprobate.
(f) Verificarea din punct de vedere a securitatii nucleare a procedurilor, analizelor si modificarilor
de proiect este facuta inainte de inceperea efectiva a lucrarii.
(g) Procedurile sunt respectate, iar in cazul aparitiei unor situatii neprevazute se obtine asistenta
de specialitate inainte de a continua lucrul. In asemenea situatii, intentia pe linia securitatii nucleare
a procedurii este mentinuta.
(h) Este definit un set de limite si conditii de operare pentru identificarea marginii de operare in
siguranta a centralei.
(i) Evenimentele cu semnificatie pentru securitate sunt identificate si evaluate in profunzime si
sunt luate cu promptitudine masuri corective pentru a inlatura cauzele, a face cunoscute
invatamintele trase si a se urmari ca actiunile luate au fost implementate in mod eficient.
Conducerea centralei are acces la experienta de exploatare cu implicatii de securitate de la alte
centrale din lume.
(j) Este de asteptat de la fiecare angajat o atitudine interogativa in legatura cu aspectele de
securitate si aceasta este incurajata. Este de asemenea incurajata o atitudine prin care erorile sunt
recunoscute si admise. Sanctiunile, atunci cand se impun, nu sunt aplicate astfel incat sa se
incurajeze ascunderea greselilor.
(k) Politicile si Principiile de Operare ale CNE Cernavoda nu sunt in mod deliberat violate.
Daca se descopera existenta unor conditii care contravin clauzelor OP&P, sistemul afectat este
imediat plasat in configuratie normala sau orice alta stare sigura cunoscuta, sau reactorul este
imediat plasat intr-o stare de oprire sigura.
(l) Se stabileste un set de standarde de securitate nucleara in functie de care se evalueaza
performantele de securitate ale CNE Cernavoda. Daca aceste standarde nu sunt respectate,
se implementeaza actiuni corective.
(m) Centrala se conformeaza tuturor cerintelor de securitate nucleara impuse de organismele de
reglementare. Centrala clarifica cu CNCAN orice cerinte sau interpretari ale acestora care par sa
nu fie benefice pentru sanatatea si securitatea populatiei sau a angajatilor.
(n) Conducatorii de la cel mai inalt nivel demonstreaza angajamentul lor pentru securitatea
nucleara printr-o atentie continua la procesele care au implicatii de securitate si prin acordarea
unui interes imediat celor mai semnificative probleme de securitate, atunci cand apar.
(o) Conducatorii asigura ca angajatii raspund la si beneficiaza de practicile (cultura) stabilite si,
prin atitudinea lor si exemplu, asigura ca angajatii, in sarcinile lor, sunt motivati continuu catre
niveluri inalte de performanta personala.

ACTIVITATILE DEPARTAMENTULUI DE SECURITATE NUCLEARA

Acest departament realizeaza activitatile legate de analizele de securitate (deterministe si
probabiliste), autorizare, analiza de evenimente si utilizare a experientei de exploatare.
Departamentul este condus de Inginerul Sef Securitate Nucleara si cuprinde trei servicii, ale caror
principale activtati sunt descrise in continuare:

Serviciul de Fizica Reactorului si Analize de Securitate

In cadrul grupului Fizica reactorului / gestionarea combustibilului se desfasoara calculele zonei
active pentru a se mentine istoria zonei si a se realiza balanta de reactivitate in zona activa. Scopul
acestei activitati este de a se mentine operarea reactorului in limitele proiectate si in cadrul
ipotezelor luate in considerare in analizele de securitate.
Totodata se urmareste gestiunea combustibilului, incluzand un grafic de incarcare, mentinerea unei
istorii a gradului de ardere, a puterii pe canal si pe fascicul conform unor rutine prestabilite.
Grupul de analize de securitate desfasoara activitati legate de preparare / validarea unor modele
folosite in coduri de calcul pentru accidente sau analize termohidraulice.
Grupul evalueaza impactul anumitor situatii de degradare a zonei active sau a conditiilor din
centrala asupra securitatii nucleare, precum si actualizarea rezultatelor analizelor de securitate din
Raportul de securitate.

Serviciul de Autorizari si Fiabilitate

Grupul de Autorizari asigura legatura cu CNCAN pentru toate problemele legate de securitate si
de autorizarea centralei nucleare. Conformitatea cu cerintele de autorizare este mentinuta prin
analiza si rezolvarea tuturor problemelor care au potential impact asupra respectarii cerintelor din
autorizatia de operare sau a declaratiilor din Raportul de Securitate Nucleara.
Problemele ridicate de CNCAN si raspunsul la acestea sunt de asemenea in responsabilitatea
acestui grup.
Acest grup reprezinta totodata autoritatea pentru bazele si continutul Politicilor si Principiilor de
Operare si stabileste si urmareste mentinerea cerintelor operationale si de securitate asociate
acestora.
Grupul furnizeaza suport pentru revizuirea din punctul de vedere al securitatii nucleare a
modificarilor, manualelor de exploatare, procedurilor de operare in caz de accident si a altor
documente de operare aplicabile activitatilor de testare si intretinere.
Grupul obtine aprobarea CNCAN pentru modificarile aduse proceselor sau proiectului centralei
nucleare si coordoneaza elaborarea si revizuirea periodica a Raportului de Securitate Nucleara.
Grupul de Fiabilitate elaboreaza si actualizeaza analizele probabiliste de securitate nucleara
conform normelor CNCAN. Aceste analize sunt folosite operativ in planificarea si realizarea
activitatilor de testare si intretinere pentru a reduce la minimum riscul de accident nuclear.
Grupul administreaza programul de testare obligatorie pentru sistemele speciale si sistemele suport
de securitate, program care se bazeaza pe analizele de fiabilitate ale acestor sisteme. Grupul asigura
ca acest program este documentat si se desfasoara in conformitate cu declaratiile din documentatia
suport de autorizare.

Serviciul de Experienta de Exploatare

Acest grup este responsabil pentru inregistrarea si evaluarea situatiilor anormale care survin in
centrala, precum si pentru identificarea evenimentelor aplicabile de la alte centrale.
Evenimentele interne care intrunesc anumite criterii sunt raportate catre CNCAN si inadrate pe
Scala Internationala a Evenimentelor (INES).
De asemenea, in cadrul grupului se desfasoara programul de schimb de informatii cu organizatiile
externe (COG, WANO).

Serviciul Îmbunatatire Performanțe

În cadrul Serviciului Îmbunătățire Performanțe se desfășoară activități legate de cultura de
securitate nucleară, experiența de exploatare, performanța umană, autoevaluare, procesare acțiuni
corective și preventive.
Pentru buna desfășurare a acestor activități de bază, sunt desfășurate o serie de alte activități cum
sunt: analiza de evenimente (procesarea rapoartelor de condiție anormală), analize de tendința
integrate, pregătire asigurată personalului din centrală pentru activități specifice de experiența de
exploatare și performanța umană, coordonare activități evaluare externă, coordonare activități
îmbunătățire performanță.
O componentă importantă în activitatea serviciului este diseminarea experienței de exploatare
interne și externe, în cadrul serviciului desfășurându-se programul de schimb de informații cu
organizațiile externe (COG, WANO).

Momentele de cotitură intervenite de-a lungul timpului au influenţat cultura de securitate

nucleară la nivelul centralelor nucleare comerciale din S.U.A. Primul semnal de alarmă
semnificativ din această industrie s-a înregistrat în 1979, ca urmare a accidentului de la centrala
nucleară Three Mile Island. La acest eveniment au contribuit numeroase probleme fundamentale
legate de echipamente, proceduri, instruire şi atitudinea faţă de securitate nucleară şi
reglementări. În 1986, accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, Ucraina, a readus cu
putere în atenţie pericolele pe care le implică tehnologia nucleară. Şi acest accident a avut în
mare măsură drept cauze aceleaşi neajunsuri care au provocat şi catastrofa de la Three Mile
Island. În plus, a evidenţiat importanţa menţinerii configuraţiei de proiectare, a controlului
asupra situaţiei centralei, a unei autorităţi pe linie de securitate a reactorului şi a unor atribute
culturale legate de securitatea nucleară. Reacţia organizaţiilor din industrie şi a autorităţilor de
reglementare faţă de ambele evenimente a fost unul cuprinzător. Au fost îmbunătăţite
standardele, echipamentele, procedurile de urgenţă, procesele, instruirea (inclusiv cu ajutorul
simulatoarelor), pregătirea pentru situaţii de urgenţă, controlul proiectului şi configuraţiei,
testarea, performanţele umane şi atitudinile faţă de securitatea nucleară. Descoperirea, în 2002, a
degradării părţii superioare a vasului reactorului de la centrala nucleară Davis-Besse a scos la
iveală problemele care apar când nu se acordă suficientă atenţie mediului de securitate al unei
centrale. Cel mai recent accident nuclear, cel de la centrala Fukushima Daiichi din Japonia, din
2011, ilustrează importanţa evaluării temeinice a impactului posibil al unui eveniment extern
extrem ipotetic, dar plauzibil. De asemenea, evidenţiază importanţa comenzii şi controlului
răspunsului în situaţii de urgenţă, instruirii şi disponibilităţii resurselor pentru un astfel de
eveniment. INPO 12-012, Revizia 1 - Traducere 3 O temă comună a acestor evenimente constă
în faptul că problemele şi-au făcut apariţia în timp, adesea legate de cultura de la nivelul centralei
sau ca rezultat direct al acesteia. Dacă aceste probleme ar fi fost recunoscute, abordate şi
rezolvate, evenimentele ar fi putut fi prevenite sau ar fi avut urmări mai puţin grave. Sursa
seriilor de decizii şi acţiuni care au dus la aceste evenimente poate fi identificată de regulă la
nivelul ipotezelor, valorilor şi convingerilor comune ale organizaţiei. La baza documentului de
faţă stau aceste evenimente şi ideea că ingredientul esenţial al succesului de ansamblu al
centralei este cultura organizaţiei. Cultura organizaţiei este reprezentată de ipotezele
fundamentale comune dezvoltate în cadrul unei organizaţii, pe măsură ce acumulează cunoştinţe
şi se confruntă cu probleme. Ipotezele de bază care au funcţionat suficient de bine pentru a fi
luate în considerare le sunt aduse la cunoştinţă noilor membri ai organizaţiei ca fiind modalitatea
corectă de percepe, gândi, acţiona şi simţi. Cultura înseamnă suma învăţămintelor unui grup.
Cultura este pentru grup ceea ce caracterul şi personalitatea sunt pentru individ. Pe lângă o
cultură organizaţională sănătoasă, fiecare centrală nucleară are nevoie, datorită caracteristicilor
speciale şi riscurilor tehnologice specifice — produse secundare radioactive, concentrarea de
energie în zona activă a reactorului şi căldura reziduală — de o cultură de securitate sănătoasă.
Cultura de securitate nucleară este definită ca fiind totalitatea valorilor şi comportamentelor
esenţiale rezultate din angajamentul colectiv al liderilor şi indivizilor de a da prioritate securităţii
nucleare faţă de obiectivele concurente, pentru a asigura protecţia persoanelor şi a mediului.
Această definiţie actualizată a fost elaborată pentru a se aplica pe scară largă, în toate domeniile
care utilizează tehnologii nucleare. Pentru industria energetică nucleară comercială, securitatea
nucleară rămâne prima prioritate. Deşi aceleaşi trăsături se aplică şi securităţii radiologice, celei
industriale şi protecţiei mediului, securitatea nucleară este prima valoare adoptată într-o centrală
nucleară şi nu este niciodată abandonată. Securitatea nucleară este o responsabilitate colectivă.
Conceptul de cultură de securitate nucleară se aplică fiecărui angajat dintr-o organizaţie nucleară,
de la consiliul de administraţie la contributorii individuali. Nici o persoană din cadrul
organizaţiei nu este scutită de obligaţia de a pune pe primul plan asigurarea securităţii nucleare.
Activitatea indivizilor şi organizaţiilor poate fi monitorizată, cu analiza tendinţelor şi, ca atare,
poate servi drept indicator al sănătăţii culturii de securitate a unei organizaţii. Sănătatea culturii
de securitate a unei organizaţii se poate situa, însă, în orice punct al unui vast continuum, în
funcţie de gradul în care sunt adoptate atributele culturii de securitate. Deşi cultura de securitate
este un concept întrucâtva abstract, se poate stabili dacă o centrală nucleară tinde către un capăt
al acestui continuum sau spre celălalt. Centralele nucleare comerciale sunt proiectate, construite
şi exploatate pentru producerea de energie electrică. Securitatea nucleară, producţia şi controlul
costurilor sunt obiective necesare pentru exploatarea unei astfel de centrale. Aceste rezultate sunt
în mare măsură complementare şi majoritatea centralelor nucleare din zilele noastre au niveluri
ridicate de securitate, performanţe de producţie impresionante şi costuri competitive susţinute
prin decizii şi acţiuni gândite pe INPO 12-012, Revizia 1 - Traducere 4 termen lung. Această
perspectivă menţine securitatea nucleară ca primă prioritate pentru fiecare centrală nucleară şi
pentru fiecare individ asociat acesteia. Cultura de securitate nucleară este o responsabilitate a
conducerii. Experienţa a demonstrat că liderii din organizaţiile cu o cultură de securitate
sănătoasă stimulează cultura de securitate prin activităţi precum următoarele: • Liderii profită de
orice ocazie pentru a consolida cultura de securitate. Sănătatea culturii de securitate nu este
tratată ca fiind un lucru de la sine înţeles. • Liderii evaluează frecvent sănătatea culturii de
securitate, concentrându-şi atenţia mai curând asupra tendinţelor decât asupra valorilor absolute.
• Liderii comunică ceea ce constituie o cultură de securitate sănătoasă şi se asigură că toţi cei
implicaţi îşi înţeleg rolul în promovarea acesteia. • Liderii recunosc faptul că o cultură de
securitate nu înseamnă totul sau nimic ci, mai curând, o evoluţie constantă de-a lungul unui
continuum. Ca atare, se poate discuta relaxat despre cultura de securitate atât în interiorul
organizaţiei, cât şi cu grupuri din exterior, cum ar fi autorităţile de reglementare. Trăsăturile
descrise în acest document sunt împărţite în trei categorii similare celor trei categorii ale culturii
de securitate din documentul Cultura de securitate (INSAG-4) al Grupului Consultativ
Internaţional pentru Securitatea Nucleară (International Nuclear Safety Advisory Group).
Categoriile şi principalele lor trăsături sunt următoarele: • Angajamentul individual pentru
securitate nucleară  Răspunderea personală  Atitudinea interogativă  Comunicarea eficientă
în domeniul securităţii nucleare • Angajamentul conducerii pentru securitatea nucleară  Valorile
şi acţiunile conducerii în domeniul securităţii nucleare  Luarea deciziilor  Mediul de lucru
bazat pe respect • Sistemele de management  Învăţarea continuă  Identificarea şi rezolvarea
problemelor  Mediul propice pentru comunicarea motivelor de îngrijorare  Procesele de lucru

Doi dintre ce-i mai importanți actori pe arena internațională în domeniul nuclear sunt S.U.A și
Fedetația Rusa.
Rusia revine în prim plan ca ameninţare militară la nivelul întregului flanc Estic. Ultimele evoluţii
arată o înarmare majoră inclusiv în Regiunea Extinsă a Mării Negre, ţinta fiind SUA, NATO,
interesele occidentale şi statele vecine. Ultimele date despre programul de înarmare arată că
Moscova îşi dezvoltă capabilităţi ofensive pe toate dimensiunile, nucleară, convenţională şi
hibridă.

O audiere în Consiliul Federaţiei, Camera superioară a Parlamentului rus, a ministrului Apărării

Naţionale Serghei Şoigu, determinată de dorinţa consilierului economic Kudrin de a relansa
economic Rusia în prag de alegeri prezidenţiale prin tăierea finanţărilor militare, a dus la
dezvăluirea amplorii programului nuclear rus, dar şi a slăbiciunilor curente recunoscute de către
militarii ruşi. Speriaţi că SUA pot să elimine, prin rachete supersonice de înaltă precizie, tot
programul lor nuclear, împreună cu leadership-ul rus în frunte cu Putin, militarii vor ca până în
2021 să continue înarmarea pe toate dimensiunile. În ceea ce priveşte războiul hibrid, după
capabilităţi pentru războiul informaţional şi cel cibernetic, au fost dezvăluite, în cadrul
operaţiunilor din Donbas, dar şi al militarizării din Crimeea, noile capabilităţi moderne ale
războiului electronic. De la bruiaj, la urmărirea ţintelor şi puls electromagnetic pentru încetarea
funcţionării elementelor electronice din armament, Rusia a adus toate aceste elemente pe teren.
Slăbiciunea lor este identificarea şi dezvăluirea prezenţei categoriilor exacte de trupe ruse pe teren
şi cartografierea lor. Ameninţarea este, însă, majoră şi în Marea Neagră.

În contrapartidă, la summitul NATO de la Bruxelles şi la summitul G7 din Sicilia, Rusia a fost

catalogată de către Donald Trump drept ameninţare la adresa NATO şi a SUA, în măsura în care
Serghei Şoigu a recunoscut în premieră că intrarea în Siria a trupelor ruse a vizat interesele
occidentale şi prezenţa trupelor americane pe teren. Nu mai puţin relevantă e prevederea din
doctrina militară a Poloniei care vede Rusia drept ameninţare existenţială şi creează formule pentru
a opri orice invazie cât mai aproape de frontierele sale, nepermiţând atacul în profunzime. Relaţia
Rusia-Occident este tot mai contondentă, mai tensionată, departe de imaginile edulcorate ale
întâlnirii Trump-Lavrov la Casa Albă, exfiltrate ilegal de către partea rusă pentru a marca imaginea
de bună înţelegere şi perspectiva unui Mare Târg între cele două state, eventual pe seama ţărilor
din zona de interes a Rusiei.

Trump spulberă perspectiva bunelor relaţii: Rusia, ameninţare pentru NATO şi pentru Occident
Joi, la Bruxelles, a avut loc un mini-summit NATO, în fapt un dejun de lucru de trei ore al şefilor
de stat şi de Guvern ale membrilor Alianţei, în care noul Preşedinte al SUA, Donald Trump,
preşedintele francez Emmanuel Macron şi premierul britanic Theresa May, şefi de state şi de
guverne ale celor trei ţări cu capabilităţi nucleare din Alianţă, au participat la prima întâlnire în
acest format cu Aliaţii după preluarea funcţiilor. Reuniunea a fost prilejuită de inaugurarea noului
sediu NATO, dar şi a două monumente simbolice, monumentul Articolului 5, accesat o singură
dată de către SUA după 11 septembrie, şi monumentul căderii Zidului Berlinului, cel care a dus la
extinderea Alianţei şi unificarea Europei după 1989 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice. Reuniunea a
adoptat două documente majore ale Alianţei, dar şi un addendum pentru Republica Moldova şi
Răsărit, respectiv promisiunea unei creşteri a susţinerii creşterii capacităţii de apărare şi
proiectarea stabilităţii în regiune, aşa cum, pentru Ucraina, reuniunea a lansat mesajul susţinerii
mai puternice a Ucrainei, aflată în război cu Rusia în Donbas şi ciuntită teritorial de aceeaşi Rusie
după anexarea Crimeei, în 2014. În ceea ce priveşte Rusia, aceasta a fost desemnată chiar de
Preşedintele Donald Trump (parcă mai ieri ne uitam la pozele exfiltrate ilegal de ministrul de
Externe Lavrov din Biroul Oval, încercând să demonstreze buna cooperare şi Marele Târg pe care
l-ar fi realizat) drept principală ameninţare pentru Alianţă, alături de terorism şi migraţie. Deci pe
relaţia cu Rusia continuă, ba chiar se amplifică, măsurile de reasigurare luate la Newport în Ţara
Galilor în 2014 şi măsurile de apărare şi descurajare de la Varşovia cu elemente pe tot frontul Estic
şi pe toate dimensiunile, apărării terestre, maritime şi aeriene, dar şi pentru combaterea
ameninţărilor convenţionale şi hibride deopotrivă. În plus, NATO se angajează să-şi adapteze din
mers acţiunile la evoluţia privind situaţia de pe teren din imediata apropiere. Deci, dacă intervine
o amplificare a ameninţărilor, se intră într-un proces de ajustare proporţională a apărării. Până
acum, de la instalarea lui Igor Dodon, acesta nu a permis participarea trupelor Armatei Republicii
Moldova la exerciţii NATO în afara hotarelor naţionale. În egală măsură, Alianţa este deschisă
iniţierii unui dialog cu Rusia, în condiţiile revenirii la regulile fundamentale care stau la baza
relaţiei NATO-Rusia, între care respectul pentru regulile OSCE, integritatea teritorială,
independenţa şi suveranitatea statelor, inviolabilitatea frontierelor, soluţionarea disputelor fără
utilizarea forţei şi a ameninţării cu utilizarea forţei. Fireşte că există oferta Alianţei către statele
partenere, inclusiv către Republica Moldova, însă ţine doar de autorităţile de la Chişinău să-şi
asume sau nu participarea la exerciţii, cooperare, interoperabilitate, programe de pregătire. Până
acum, de la instalarea lui Igor Dodon, acesta nu a permis participarea trupelor Armatei Republicii
Moldova la exerciţii NATO în afara hotarelor naţionale, iar Guvernul Republicii Moldova ori nu
a avut instrumente, ori, în orice caz, nu a reacţionat pentru a-l constrânge pe această direcţie. E de
văzut cât va profita Chişinăul mai departe de aceste resurse oferite de Alianţă. După cum spuneam,
reuniunea a adoptat două documente şi a andorsat un altul, deja convenit, privind postura de
apărarea NATO. Primul document se referă la împărţirea responsabilităţilor în Alianţă între aliaţi,
cu precădere între cei de pe ambele maluri ale Atlanticului. Astfel, toate statele membre au
convenit să-şi aducă bugetele apărării la nivelul a 2% din PIB şi cu un minim de 20% pe capabilităţi
noi şi cercetare-dezvoltare în armamente. Calendarul urmează a fi prezentat până la sfârşitul anului
de către fiecare aliat. Aceasta aduce un plus de 119 miliarde de dolari în finanţarea apărării statelor
aliate. Apoi, Alianţa a convenit să investească în mod direct în capabilităţile necesare NATO ca
un tot, nu numai la nivelul necesităţilor naţionale, deci fiecare aliat are propriile priorităţi şi va
prelua şi din capabilităţile comune necesare. Acest pas va duce la evitarea unor deficite de
capabilităţi identificate deja ca insuficiente de către aliaţi. În fine, cea de a treia componentă pe
dimensiunea responsabilităţii este cea de angajamente. Practic, fiecare stat membru îşi va asuma
în mod implicit şi participarea la misiunile Alianţei, în mod proporţional cu propriile resurse. Acest
prim document este destinat echilibrării contribuţiilor între aliaţi şi rebalansării investiţiilor în
NATO asumate de către SUA, responsabile astăzi cu o solidă majoritate din cheltuielile Alianţei.
„Cash, Capabilities and Commitments”, cei trei „C” ai responsabilităţii fiecărui aliat. Cel de-al
doilea document major este cel al reluării acţiunilor la distanţă strategică, respectiv cele relative la
proiecţia stabilităţii şi stabilizarea post-conflict. Este vorba despre participarea NATO în cadrul
Alianţei anti-ISIS, acolo unde majoritatea statelor membre sunt parte. Pe de altă parte, înseamnă
implicarea tot mai vizibilă a NATO în teatrele de operaţiuni anti-teroriste din lume. Nu e vorba
despre participarea pe teren, cu trupe, ci la dimensiunile de cunoaştere, coordonare, schimb de
informaţii şi combaterea directă a terorismului, fireşte, în chestiunile de acţiune directă pe teren,
la firul ierbii, responsabilitatea fiind preluată de către statele membre în coaliţia anti-Daesh/Stat
Islamic. Reuniunea de la Bruxelles marchează o revenire a agendei Alianţei la elementele de bază
desenate de politica tradiţională republicană. Alianţa participă cu zborurile de supraveghere fără
pilot AWACS, care-şi amplifică numărul de ore de zbor, şi cu o celulă specială ce vizează schimbul
de informaţii pe dimensiune teroristă. Se adaugă alte elemente şi capabilităţi implicate în
supravegherea luptătorilor străini care revin acasă şi cu elemente de altă natură identificabile
pentru combaterea acestui flagel pe teritoriul statelor membre. Pentru că strategia vizează cele
două dimensiuni - eradicarea teritoriilor controlate de organizaţiile teroriste unde se fac
antrenamente şi pregătire de către potenţiali terorişti, urmată de stabilizarea statelor după curăţirea
acestui flagel şi, pe de altă parte, combaterea teroriştilor radicalizaţi şi funcţionali în spaţiul
european, a influenţei lor malefice şi a înclinaţiilor spre jihadism, deci combaterea „inamicului din
cetate”. Deşi în mare măsură simbolică, reuniunea de la Bruxelles marchează o revenire a agendei
Alianţei la elementele de bază desenate de politica tradiţională republicană. De altfel, după ce în
cursul dimineţii Donald Trump s-a întâlnit cu liderii instituţiilor Uniunii Europene, discursurile
sale de la noul sediu NATO din Bruxelles proaspăt inaugurat au reafirmat asumarea elementelor
de solidaritate aliate, a reîntăririi relaţiei transatlantice şi postura SUA de putere europeană majoră,
implicată în securitatea şi apărarea Europei prin majorarea contribuţiei sale. Astfel, documentele
au reafirmat fără echivoc angajamentul şi coeziunea aliaţilor în faţa ameninţărilor prezente şi
viitoare.

Războiul electronic al Rusiei în Marea Neagră: bruiaj al undelor, blocaj energetic şi puls
electromagnetic După război cibernetic şi informaţional, războiul electronic al Rusiei la frontiera
sa Vestică, ţintind capabilităţile Alianţei, creşte simţitor. Este vorba despre un alt domeniu în care
dezvoltările ştiinţifice şi tehnologice şi categoriile de arme noi aglomerează regiunea, inclusiv în
Crimeea şi Marea Neagră. Federaţia Rusă demonstrează asftel o creştere exponenţială de capacităţi
în acest domeniu, cu elemente deja amplasate pe teren. Potrivit ultimelor estimări din surse publice,
se vădeşte creşterea capabilităţilor în domeniu chiar dacă, după cum avertizează specialiştii în
materie, capacităţile pe care ni le imaginăm sunt mult peste ceea ce are, în mod real, Federaţia
Rusă pe teren. Totuşi, saltul calitativ şi viteza de aducere pe teren a elementelor din spaţiul
războiului informaţional, al operaţiunilor psihologice cu bază informaţională, al atacurilor şi
capabilităţilor cibernetice şi, mai nou, al celor ale războiului electronic sunt spectaculoase, potrivit
inventarului făcut de Serghei Suhankin, de la Jamestown Foundation. Iar amplasamentele pe
flancul Vestic rus, în Crimeea şi Marea Neagră, au de ce să ne îngrijoreze. Astfel, agresiunea din
Estul Ucrainei nu a conţinut nu numai componenta militară hibridă şi convenţională, 7.000 de
atacuri cibernetice asupra Ucrainei începând din februarie 2014, ci importante atacuri în domeniul
războiului electronic, cu distrugerea serioasă a infrastructurii critice ucrainene, începând din
decembrie 2015, la nivelul centrelor de comandă şi control, prin blocarea comunicaţiilor, alterarea
puternică a capacităţilor sistemelor radar, distrugerea capacităţilor semnalelor GPS. Probele
directe au fost mai greu de descoperit, însă resursa de hackeri şi război cibernetic ucrainean a
identificat 6 capabilităţi ruse, potrivit Infonapalm.org: În mai 2016, lângă Doneţk a fost identificat
un complex de tip RB-341В „Leer-3” pentru disturbarea semnalelor GSM cu sprijinul sistemelor
fără pilot - UAV-urilor Orlan-10, sisteme de arme moderne şi noi introduse la nivelul Armatei
ruse, testate în Donbas. Bruiajul electronic în formula avansată e realizat de complexul tip RB-
301B „Borisoglebsk-2”, creat pentru obţinere de intelligence radio şi pentru bruiaj pe undele de
înaltă frecvenţă şi ultra înaltă frecvenţă, utilizate la nivel terestru şi aeropurtat. Ele au fost
amplasate în Districtul Militar de sud al Federaţiei Ruse şi au fost identiicate în 2015 în Luhansk,
dar apar deseori în toate operaţiunile din regiunea ocupată şi în misiunile Armatei ruse împreună
cu forţele de voluntari şi separatist, pentru a evita interceptările şi posibilitatea de a expune probele
participării trupelor ruse pe teren. Staţia automată de bruiaj R-934UM a fost identificată lângă
Luhansk în 2015, alături de sistemul de comandă F-330KMA. A mai fost identificată în estul
Ucrianei la Horlivka şi Makiivka în timpul atacurilor ruse. Brigăzile de infanterie din Districtul
Militar sudic cu baza în Cecenia au venit cu staţiile automate de bruiaj R-330Zh „Zhitel”, între
2015-2016, fiind identificate la Horlivka, Makiivka şi Zayţevo, dar şi la Debalţeve, în
2015. Staţiile radio de monitorizare a undelor radio ultrascurte tip R-381T2 UHF, complexurile
R-381T „Taran” şi „Torn” de radio-intelligence au fost identificate lângă Aeroportul Internaţional
Doneţk în timpul atacurilor din 2015. În fine, staţia de recunoaştere portabilă PSNR-8 Kredo-M1
(1L120) pentru determinarea ţintelor în mişcare pe baza semnalelor şi urmelor electronice pe teren,
şi apă, în sprijinul artileriei, a fost utilizată în condiţii de joasă vizibilitate în regiunea Luhansk (la
Blahodatne, Olhynka, Buhas şi Volnovaha). Până la 22 martie 2017, în regiunile ocupate Luhansk
şi Doneţk se aflau 43 de piese de echipament modern de război electronic de provenienţă rusă. Din
păcate pentru utilizatori, semnalele pe care le lasă aceste arme electronice sunt de natură să expună
pe deplin sursa rusă, dar şi categoriile de trupe ruse aduse în luptă care le exploatează. În plus,
Forţele Aeriene ruse au adus în Crimeea, la capul Tarhankut, gadgeturi tip HackRF1 ceea ce arată
că în Crimeea au fost deplasate elicoptere de atac Mi-8MTPR-1 echipate cu staţii de bruiaj
electronic Rychag-AV, care distrug capacitatea de acţiune a sistemelor de contra-apărare aeriană.
Sunt desfăşurate din 2016 în teritoriile districtului sudic şi în cel vestic al Armatei Ruse, respectiv
în zona Mării Negre şi pe tot flancul Estic al NATO. Totuşi, sistemele de război electronic din
Siria nu au funcţionat la atacul cu rachete Tomahawk al SUA.

Rusia, între cheltuieli militare şi relansare economică: reluarea programului nuclear strategic în
prim plan Situaţia economică internă a Rusiei ameninţă să afecteze profund susţinerea publicului
pentru actuala conducere a Rusiei, în ciuda mecanismelor represive puse la punct, a verticalei
puterii şi a acţiunilor de compromitere şi reprimare a liderilor. De la oponenţii Navlnîi şi
Hodorkovski, susţinuţi de public în tot mai multe oraşe şi orăşele, nu numai în Moscova şi Sankt
Petersburg, la greva şoferilor de TIR şi numeroase alte revolte locale, toate arată că tensiunea e în
creştere şi asta după ce am intrat în anul dinaintea alegerilor prezidenţiale din martie anul viitor.
Alexei Kudrin, fost ministru al Finanţelor şi consilierul economic liberal al lui Putin, readus la
conducerea economiei, a propus un proiect de relansare economică ce presupune tăieri masive la
nivelul cheltuielilor militare, pentru a investi în dezvoltare economică. Nivelul pentru 2017 atinge,
potrivit ministrului Apărării Şoigu, doar minimumul funcţionării Armatei şi afectează proiectele
de investiţii, motiv pentru care acesta s-a plâns public în Consiliul Federaţiei, Camera superioară
a Parlamentului rus. Dacă Putin nu a decis încă nicio formulă, audierea a permis nu numai presiuni
asupra Kremlinului şi publicului, ci a expus şi planurile reconfigurării programului nuclear
strategic al Rusiei. Evaluarea Ministerului Apărării rus este că SUA pot distruge cu Prompt Global
Strike toată zestrea nucleară a Rusiei, să-l ucidă pe Putin şi să elimine toată conducerea structurilor
de forţă ruse. Modernizarea triadei nucleare terestru-aer-naval a Rusiei era depăşită, potrivit
relatărilor experţilor ruşi. Pavel Felgenhauer, de la Jamestown Foundation, subliniază temerile
Ministerului Apărării potrivit cărora bombardierele strategice ar fi veriga slabă a triadei, din cauza
nivelului depăşit tehnologic şi a imposibilităţii de a ajunge la 3.000 km de coastele SUA, în Pacific
sau Atlantic, fără a fi doborâte, pentru a atinge ţinta cu rachetele de croazieră de la bord. De
asemenea, în zona navală lucrurile au devenit profund disfuncţionale, în timp ce submarinele
strategice de sub calota glacială au devenit tot mai vizibile din cauza încălzirii globale şi a topirii
ei, aşa încât evaluarea Ministerului Apărării rus este că SUA pot distruge cu Prompt Global Strike
– loviturile cu ţintă sigură şi zbor supersonic de mare viteză – toată această zestre nucleară a Rusiei,
să-l ucidă pe Putin şi să elimine toată conducerea structurilor de forţă ruse. Programele de înarmare
în zona nucleară dezvăluite de ministrul Apărării Şoigu pentru a justifica nevoia de fonduri vizează
desfăşurarea a până la 17 regimente Yars de rachete intercontinentale strategice (circa 10 de
regiment) până în 2021, 9 fiind deja desfăşurate. Forţele navale ruse au acum 9 submarine nucleare
strategice desfăşurate deja constant, din care 3 din clasa Borei, cu rachete nucleare strategice
Bulava. Armata rusă îşi doreşte în viitorii 4 ani 13 submarine strategice, 7 dintre ele din clasa
Borei. Iar topirea gheţii Arctice impune mutarea lor din zona Mării Barents şi construirea unei noi
baze în Marea Ohotsk, prin întărirea apărării aeriene şi maritime în zona Insulelor Kurile, în
Sahalin şi Kamceatka.
 BIBLIOGRAFIE:
http://www.nuclearelectrica.ro/despre-noi/zona-tehnica/securitate-nucleara/

http://www.cncan.ro/assets/Instalatii-nucleare-controlate/Cultura-de-securitate-nucleara/Cultura-
de-securitate-nucleara-RO-INPO-SC-Traits-Traducere.10.10.2016.pdf

International Nuclear Safety Advisory Group

http://www.scritub.com/stiinta/fizica/SECURITATE-NUCLEARA73841.php

SECURITATE NUCLEARA