Mamifere

a)Mamifere inferioare
Ornitorincul traieste in Australia si in Tasmania.
Vizuina lui are o incapere si doua galerii cu iesire in apa
sip e uscat. Are doua medii de viata. Corpul ,lung de
aproximativ 50 cm, este greoi si turtit dorso-ventral.
Este acoperit cu o blana de culoare brun inchis, aspra,
lucioasa si unsuroasa, incat apa nu partunde la piele.
Capul este mic si turtit. Anterior, are un cioc ca de
rata ,latit ,fara dinti. Ochii sunt mici, narile sunt asezate
pe varful ciocului, iar urechile fara pavilioa-
ne, se pot inchide in apa. Membrele mai scurte. Au 5
degete unite printr-o mem-
brana innotatoare si terminate cu gheare lungi.
Membrele sunt folosite la inot si la saparea galeriilor.
Coada este latita, solzoasa si intrebuintata drept carma,
in timpul inotului. Se hraneste cu pestisori, insecte,
viermi scoici si melci, pe care ii sfarama cu placile
cornoase ale ciocului. Are doua pungi laterale ale
obrajilor in care aduna hrana . Isi cauta hrana seara.
Inmultirea se face prin oua. Fecundati-a este interna.
Femela depunde 2-3 oua. Inainte de a fi depuse, ouale
stau un timp in cloaca. Dupa 2 saptamani de clocire
apar pui golasi si orbi. Ei se heanesc cu laptele secretat
de glandele mamare ,lipsite de mameleoane. Laptele se
prelinge pe firele de par. Deoarece are cloaca si se
inmuleste prin oua ,ornitorincul sese aseamana cu
reptilele. Se mai numesc si mamifere inferioare. Corpul
acoperit cu par si hranirea puilor cu lapte sunt caractere
de mamifer. Tot mamifer inferior este si echdna.

Referat.clopotel.ro
 Cangurul traieste numai in Australia, in locuri
ierboase, dar si in regiuni stancoase sau acoperite cu
arbusti. Este un animal diurn si traieste in carduri.
Membrele anterioare, terminate cu 5 degete, sunt
folosite la apucat hrana. Mem-
brele posterioare, mai lungi, puternice si musculoase,
terminate cu 4 degete. Cand se deplaseaza isi strange
membrele anterioare la piept, isi intinde brusc
membrele posterioare si face vsalturi lungi, de
aproximativ 8 m si inalte de 2-3 m. Cand se opreste se
sprijina pe membrele posterioare si pe coada. In caz de
pericol, se apara cu membrele. Este si un bun inotator.
Cangurul se hraneste cu iarba, muguri, frunze, fructe,
chiar si cu scoarta copacilor. In lipsa hranei patrunse in
semana-
turi, unde face mari pagube. Este animal erbivor. Dintii
lui sunt :incisivi, canini si masele. In perioada de
inmultire apar mari conflicte intere masculi. La nastere,
puii sunt nedezvoltati si au ochii inchisi. Ei stau mult
timp intr-o punga de pe pantecele mamei, numita
punga marsupiala. De aceea, cangurul este un mamifer
marsupial. In marsupiu, unde se gasesc glandele
mamare, puii gasesc adapost si hrana. Dupa 8 luni,
puilui paraseste marsupiul si paste in apropierea
mamei. La orice primejdie, intra din nou in marsupiu.
Cangurul este un mamifer superior ornitorincului,
deoarece naste pui si ii hraneste cu lapte produs de
mamele. Este vanat pentru carne si blana. Alte animale
marsupiale sunt :lupul marsupial (car-
nivor), pisica marsupiala (carnivora), sobolanul
marsupial (rozator), oposumul (arboricol), veverita
marsupiala (zburatoare), cartita marsupiala (subterana)
si ursuletul Koala (arboricol).

Referat.clopotel.ro
b) Mamifere insectivore
Cartita este raspandita in toate regiunile
tarii.Traieste toata viata sub pamant ,unde isi sapa
galerii, sub forma de retele, ridicand musuroaie la
suprafa-
ta pamantului. Corpul cilindric, lung de aproape 16 cm,
este terminat cu o coada scrurta de 2-3 cm. Este
acoperit cu o blana de culoare neagra, catifelata si
neteda care o protejeaza de umiditate si frig. Capul are
forma conica, este prevazut cu un bot acutit, cu peri
sensibili. In varful botului se afla narile. Ochii sunt mici,
acoperiti cu blana. Urechile nu au pavilioane. Auzul,
mirosul si pipaitul sunt bine dezvoltate si o ajuta sa se
orienteze in galeriile intunecoase. Membrele anterioare
sunt scurte, groase, iar degetele, terminate cu gheare
lungi, sunt unite printr-o membrana rezistenta. Ele
servesc la saparea galeriilor. Membrele poste-
rioare sunt mai lungi si mai putin dezvoltate, au degete
libere si sunt terminate cu gheare ascutite. Cu ele,
scoate pamantul din galerii. Cartita calca pe toata talpa.
Deci, este un animal plantigrad. Cartita se hraneste in
general cu insecte, larve, dar si melci, rame, soareci,

Referat.clopotel.ro
soparle etc. Sfarama hrana cu dintii ei ascutiti, conici si
cu maselele, care au varfuri ascutite. Este un mamifer
insectivor. Pe ambele maxilare cartita are 44 de dinti.
Este lacoma, are nevoie de 40-50 g de hrana zilnic.
Daca in 24 de ore nu se hraneste moare. Iarna este
activa. In cuibul ei, captusit cu muschi, iarba si frunze,
femela maste o data sau de doua ori pe an 4-5 pui mici,
nedezvoltati, pe care ii hraneste cu lapte. Blana cartitei
poate fi intrebuintata la confectionarea caciulilor,
gulelelor etc. Dusmanii ei sunt: vipere-
le, nevastuicile si pasarile rapitoare de noapte.

Ariciul traieste in paduri, parcuri, campii, gradini si

se adaposteste sub gar-
duri vii, sub radacini si in scorburile arborilor. Este activ
noaptea, iar ziua doar-
me intr-un culcusi de frunze. Cand este atacat se face
ghem, dar adesea cade prada carnivorelor. Hrana lui
este alcatuita,in general, din insecte, dar consuma si
viermi, melci, soareci, soparle, broaste etc. Femela
naste pui pe care ii hraneste cu lapte. Este un animal
folositor, deoarece starneste soarecii si insectele
daunatoare.

Referat.clopotel.ro
 Liliacul alcatuieste ordinul Chiroptera (de la kheir,
“mana” si pteron, “aripa”) si sunt singurele mamifere
capabile de zbor sustinut. Sunt impartiti in doua
subordine: Megachiroptera (liliecii mari sau mega
liliecii), care contine cele 170 specii de lilieci de fructe
din familia Pteropodidae, si Microchiroptera (liliecii mici
sau micro liliecii) , care cuprinde restul liliecilor,
aproximativ 800 specii in 18 familii, mult mai multe
decat in orice alt ordin de mamifere in afara de
rozatoare, iar liliecii chiar le intrec numeric. Liliecii se
gasesc peste tot in lume inafara de zona arctica,
Antarctica si cateva insule izolate din ocean. Toti liliecii
mari si unele familii de lilieci mici traiesc numai in
emisfera estica, alti lilieci mici – in cea vestica si foarte
putine familii au raspandire globala. Se considera ca
liliecii au aparut intr-un climat cald, probabil la inceputul
Eocenului (cea mai veche fosila de liliac are aproximativ
60 de milioane de ani) si centrul raspandirii lor raman
zonele tropicale si subtropicale. Membrii a 4 familii, toti
facand parte din ordinul Microchiroptera, traiesc in
regiuni temperate, si numarul speciilor scade pe
masura ce zona respectiva este mai aproape de poli.
Numai membrii a 2 familii ajung in regiunile subarctice
dar si acestea numai vara. Megaliliecii cuprind cei mai
mari lilieci cunoscuti ca “vulpile zburatoare” din Africa,
India si Australo-Malaiezia, numiti asa din cauza
boturilor lungi , asemanatoare cu ale vulpilor. Sunt
cunoscuti si ca “liliecii de fructe “ datorita hranei bazata
pe fructe, au ochi mari si urechi mici spre deosebire de
cei care mananca insecte care au capetele mai plate si

Referat.clopotel.ro
excrescente complexe in jurul narilor si gurii. Cel mai
mare liliac este Pteropus (anvergura aripilor de 1,7m si
lungimea de 45 cm ), care traieste in sudul Asiei, in Java
. Desi multe specii de megelilieci sunt mai mici decat
cei mai mari microlilieci , impartirea in ordine se face pe
baza formei dintilor si a diferentelor de schelet . Cel mai
mic liliac , Craseonycteris thonglongyai (“liliacul cu nas
de porc”), are 2,9-3,3 cm lungime , anvergura aripilor
de 15 cm si greutatea de 2 g . Diferentele dintre cele
doua subordine sunt de fapt suficiente ca sa sugereze
ca au origini evolutionare diferite, cei din ordinul
Megachiroptera fiind aparuti mult mai recent decat
ceilalti. Aripile liliecilor sunt facute din doua membrane
de piele intre care se afla tesuturi elastice si muschi
(patagiumul), intinse intre cele 4 degete foarte lungi ale
fiecarei maini si mambrele posterioare. Degetul mare
este liber si are o gheara, care este folosita in special
pentru miscare si pentru a manevra hrana. Liliecii îsi
folosesc picioarele cu 5 degete cu gheare in special
pentru a atarna de peretii pesterilor. Multi le folosesc ca
sa se miste in jurul culcusului si chiar sa fugareasca
prada pe pamant. Liliecii vampiri au picioare puternice
si degete lungi, care le permit sa fuga si sa sara repede
pe pamant . Dintre vertebrate, numai pasarile si liliecii
zboara cu adevarat. Spre deosebire de majoritatea
pasarilor, liliecii pot zbura la viteze reletiv mici cu
manevrabilitate extrema. Aripa este o membrana
subtire care este prinsa în partea din fata de oasele
foarte alungite ale mambrului anterior si al doilea
dege , iar in spate de al treilea , al patrulea si al cincilea
deget, care sunt mai mici. Aceasta structura le permite
liliecilor sa varieze convexitatea aripilor si in acest mod
sa varieze forma aerodinamica. Toti liliecii din
subordinul Microchiroptera se orienteaza si se hranesc
cu ajutorul ecolocatiei. Aceasta este emisia de vibratii
de sunete cu frecvente inalte care sunt reflectate inapoi
ca ecouri in urechile liliacului dinspre suprafetele

Referat.clopotel.ro
inconjuratoare, indicand pozitia, distanta relativa si
chiar natura obiectelor din mediu - cam ca un sonar. In
acest fel microliliecii “vad” acustic, ceea ce le permite
sa se orienteze in intuneric complet. Proprietatile fizice
ale sunetelor emise variaza in moduri caracteristice in
functie de specie. Sunetele se formeaza in laringe si la
diferite specii sunt emise prin gura sau nari. Spre
deosebire de acestia, liliecii din subordinul
Megachiroptera folosesc vederea mai mult decat
acustica. Doar un singur gen si-a dezvoltat un
macanism de ecolocatie, care implica emisia de
“clicuri” care se pot auzi si este folosit numai când
liliecii zboara in intuneric. Ochii acestora sunt si mai
mari decat ai microliliecilor. Nici un liliac nu este totusi
in intregime orb si chiar cei care folosesc ecolocatia
folosesc uneori repere vizuale mari pentru a-si gasi
drumul in timpul zborului.
Perioadele de gestatie la lilieci sunt relativ lungi, fiind
cuprinse intre 44 de zile si 8 luni la diferite specii.
Foarte putini nasc mai mult de un pui pe an ; acestia
sunt foarte mari la nastere, cantarind 12-43% din
greutatea mamei, comparativ cu aproximativ 8% la
mamiferele de aceeasi marime care nu zboara si se
maturizeaza incet. La inceput sunt neajutorati, dar au
gheare si dinti puternici cu care se agata de burta
mamei; sunt ingrijiti intre 1 si 3 luni, timp in care invata
sa zboare si sa se hraneasca.Ciclul reproductiv al
majoritatii speciilor este asemanator cu al mamaiferelor
, dar exista si exceptii. Cele mai interesante sunt cateva
specii din zona temperata care hiberneaza in timpul
iernii. Copulatia are loc in perioada dinaintea hibernarii,
si sperma este retinuta in corpul femelei in timpul
hibernarii; fertilizarea are loc când ovulul este eliberat
din ovar dupa ce liliecii se trezesc, primavara. Aceasta
este numita fertilizare intarziata. O varianta a acesteia
poate fi observata la un gen din Europa, la care
copulatia, ovulatia si dezvoltarea de la inceput e

Referat.clopotel.ro
embrionului au loc in ordine normala chiar inainte de
hibernare, dar dezvoltarea embrionului este oprita
inainte de a se atasa la uter. Embrionul ramane liber si
nedezvoltat pana când mama iese din hibernare.
Aceasta este numita implantare intarziata. Numarul
mare al liliecilor, in ciuda faptului ca se nasc putini pui,
este datorat mai ales longevitatii lor. Unele specii mai
mari de lilieci din subordinul Megachiroptera si liliecii
vampiri au supravietuit in gradinile zoologice peste 20
de ani. Dintre liliecii car au fost prinsi si apoi eliberati
multi au fost recapturati dupa ani de libertate. Recordul
in materie de varsta este un specimen recuperat la 31
de ani dupa ce a fost marcat si apoi eliberat in SUA.

Referat.clopotel.ro
Referat.clopotel.ro
Referat.clopotel.ro
Referat.clopotel.ro
 c) Mamifere rozatoare
Soarecele de casa este un rozator mic, vioi si
fricos. Traieste prein preajma locuintelor, magaziilor,
hambarelor si in pivnite. Se recunoaste dupa blanita lui
de culoare cenusie, si codita lunga, subtire si solzoasa.
Noaptea isi cauta hrana. Isi face galerii si cuiburi pe
care le captuseste cu hartii si materiale moi. Se stre-
coara usor prin gauri mici. Are dintii ca ai iepurelui si
roade aliment, graunte, carti, haine etc. Se inmulteste
usor. De mai multe ori pe an, femela naste mai multi
pui, care ajung repede la maturitate si la randul lor, in
scurt timp, dau nastere la alte generatii.

Referat.clopotel.ro
 Soarecele de camp se recunoaste dupa blanita de
culoare cafenie- inchisa de pe spate, mai deschisa pe
laturile corpului si mai albicioasa pe pantece. Isi sapa
galerii in pamant, este activ ziua si noaptea. Traieste
izolat sau in colonii. Este fricos, fuge, se catara greu,
dar este un bun inotator. Roade plante tinere, seminte
si scoarta arborilor. Se inmulteste la fel de usor ca
soarecele de casa.

Popandaul si harciogul traiesc in campiile din tara

noastra. Se hranesc cu ierburi, radacini, tulpini de
cereale si graunte. Blanita harciogului are culoarea
miristilor, iar cea a popandaului, culoare cafenie.
Harciogul are doua buzunare ale obrajilor in care
transporta hrana. Ambele sunt animale daunatoare.
Dusmanii rozatoarelor sunt: pasarile rapitoare,
animalele carnivore si omul. Rozatoarele transmit boli
ca: ciuma, pesta porcina, tifosul etc. Dupa mediile in
care traiesc, rozatoarele sunt: terestre (iepurele si
marmota) ,subterane (soarecele, sobolanul, popandaul
si harciogul ), arboricole (veverita si parsul) si cu doua
medii de viata ,terestruu si agvatic (castorul si bizamul).

Referat.clopotel.ro
 d) Mamifere carnivore
Pisica domestica are ca stramos pisica salbatica. A
fost domesticita in Egipt, de unde s-a raspandit in toata
lumea. Este un animal frumos, curat, gratios si atasat
de cei care o oingrijesc. Corpul ei este acoperit cu o
blana scurta de diferite culori. Capul are forma rotunda,
datorita maxilarelor scurte. Fiind un animal de prada,
are simturi bine dezvoltate. Ochii, de diferite culori, are
in mijlor pupila sau orificiul prin care intra lumina in
ochi. Ziua, la lumina, pupila este ca o crapatura
verticala, iar noaptea este rotunda. Urechile au
pavilioane ascutite, iar auzul este bine dezvoltat. Cu
mustatile si cu sprancenele, pisica pipaie. Mirosul o
ajuta sa-si gaseasca hrana. Trunchiul, alungit, se
termina cu o coada lunga. Membrele sunt terminate cu
cate 5 degete, sub care se afla penite moi. Degetele au
gheare lungi, ascutite si incovoiate, care in timpul
mersului sunt retrase in teci. Ele se numesc gheare

Referat.clopotel.ro
retractile. Mersul ei este gratios, calca pe pernitele
degetelor fara sa se auda. Este un animal digitigrad.
Picioarele au articulatii mobile. Acest lucru explica de ce
pisica se catara usor in copaci si pe ziduri, de ce sare de
la inaltime si cade intodeauna in pisioare. Dupa felul de
hranire este un animal carnivor, dar se poate hrani si cu
alete alimente. Pe fiecare maxilar are cate 6 incisivi
mici, taiosi, cu care desface carnea de pe oase.
Urmeaza cate 2 canini, mari, incovoiati si ascutiti, cu
care sfasie prada. Maselele sunt repartizate astfel :8 pe
maxilarul de sus, 6 pe cel de jos. Fiecare masea are
cate 3 colturi ascutite. 4 masele sunt mai mari, mai late
si se numesc carnasiere. Ele au margini taioase si
servesc la sfaramarea oaselor. De doua ori pe an pisica
naste 2-3 pisoi, pe care ii hraneste cu lapte din mamele.
Ii ingrijeste cu multa dragoste, ii apara si ii invata sa
vaneze. Exista numeroase rase de pisici: Siameza,
Angora, Persana, Birmaneza etc. Pisica este blanda,
prietenoasa, dar atunci cand este in pericol, se apara
muscand sau zgariind. Ea poate sa transmita boli,
ca : turbarea, raia sau viermi paraziti, mai ales la copii
care nu respecta regulile de igiena. Alte animale
carnivore sunt :pisica salbatica, rasul, cainele etc.

Referat.clopotel.ro
 Pisica salbatica traieste in paduri. Se aseamana cu
pisica domestica, dar este mai mare si are infatisare
fioroasa.

Cainele este un bun si devotat prieten al omului. A

fost printre primele animale domesticite de om. Fiind
animal carnivor, dintii lui se aseamana cu cei ai pisicii.
Rasele de caini mari mai cunoscute sunt : cainele lup,
ogarul, prepelicarul, Canich, Boxer, Dog german,
Dalmatian etc. Cainii pot transmite boli :raia,
tuberculoza, oua de paraziti intestinali etc. Orice
muscatura a unui caine vagabond trebuie suspectata de
turbare.

Referat.clopotel.ro
Referat.clopotel.ro
e) Mamifere agvatice
Foca traieste in marile polare, dar si in apropierea
coastelor, pe gheturile plutitoare sau pe tarm. Foca are
o lungime de 1,5-2 m si este bine adaptata la condtiile
aspre din zonele polare. Corpul ei are frma
hidrodinamica. Este acoperit cu o blana deasa, cu par
scurt, aspru si lucios. Sub piele se afla un strat gros de
grasime. Capul are forma rotunda. Are buze carnoase si
mustati scurte, cu care pipaie. Urechile nu au
pavilioane. In apa, narile si orificiile urechilor se inchid.
Simturile sunt bine dezvoltate. Trunchiul este mai
dezvoltat in partea anterioara si mai subtire in partea
posterioara, unde se termina cu o coada scurta.
Membrele anterioare sunt scurte si asezate lateral.
Degetele sunt invelite in piete, din care ies afara numai
ghearele ascutite. Membrele posterioare, situate
inapoia corpului, sunt unite cu coada si formeaza
o « lopata » verticala, care ajuta foca la inot, servindu-i
drept carma. Este mamifer acvatic. Foca este o buna
inotatoare. Se taraste pe tarm si pe gheturile plutitoare,

Referat.clopotel.ro
unde se odihneste si isi hraneste puii. Foca se hraneste
cu pesti si ale animale din apa. Este un animal carnivor.
Dentitia este asemanatoare cu a cainelui, dar ii lipsesc
carasierele. Respiratia se face prin plamani, ca la
animalele de uscat. Foca poate fi observata cum scoate
capul din apa, pentru a respira. Cu botul face gauri in
gheata pentru a respira aerul atmosferic. In perioada
imperecherii focile se aduna in grupuri zgomotoase.
Femela naste pui cu blana alba, pufoasa, pe care ii
hraneste cu lapte. Dusmanii focii sunt :delfinul, ursul
polar si omul. Focile sunt vanate pentru carne, grasime
si blana. Dar vanatoarea lor este limitata prin lege. Alte
foci sunt :leopardul de mare, foca cu creasta si elefantul
de mare. Inrudita cu foca este morsa.

Balena este cel mai mare animal agvatic .Forma corpului este
asemanatoare cu a pestilor, cu care adesea se confunda. Corpul este acoperit cu o
piele lucioasa, fara par. Stratul de grasime de sub piele ii usureaza corpul si o
apara de frig. Capul este mare si reprezinta a3-a parte din corp. Are o gura mare,
de 3-4 m latime, ochii mici, dispusi in colturile gurii, iar narile sunt asezate in
crestetul capului. Urechile nu au pavilioane. Trunchiul este voluminos si se
termina cu o coada scurta, care are o inotatoare codala(cu 2 lobi egali). Cu ea
loveste apa in sus si in jos. Membrele anterioare sunt transformatein lopeti
inotatoare cu rol de carma. Oasele lor sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte
mamifere. Membrele posterioare lipsesc, dar oasele lor reduse se gasesc in
muschi. Balena se hraneste cu:moluste, crustacee si
pesti. Nu poate inghiti animale mari din cauza faringelui
stramt. Gura este lipsita de dinti. In ea se afla 400- 700
de fanoane. Ele servesc la retinerea hranei care intra in
gura odata cu apa. Respiratia se face prin plamani.
Balena ridica la suprafata apei capul pentru a inspira
aerul atmosferic. Naste un pui pe care il hraneste cu

Referat.clopotel.ro
lapte. La nastere, el are blana si dintii, 5- 6 m lungime si
5-6 tone greutate. Vanatoarea balenelor este interzisa
prin lege.

Delfinul comun :
Delphinus delphis

Clasa : Mamifere
Ordinul : Cetacee
Familia :
Delphinidae
Genul : Delphinus
Specia : delphis si
capensis

De-a lungul
istoriei delfinul
comun a fost
consemnat în arta si literatura. Recent s-a propus ca
cele doua forme ale speciei, cel cu rostru scurt si cel
rostru lung, sa constituie doua specii distincte.

Caracteristici morfolo-gice – delfinul comun

este colorat, cu un complex de zig-zaguri sau cu un
model de clepsidra pe lateral, delfinul comun cu rostru
lung fiind colorat cu culori mult mai stinse. Cand sunt
privite profilele celor doua specii de delfin comun, cel cu
rostru scurt are cutia craniana mai bombata si
întalneste rostrul într-un unghi mai ascutit, comparat cu

Referat.clopotel.ro
cel cu rostru lung care are cutia craniana mai plata si
care se întalneste cu rostrul într-un unghi mai mare.
Culoare - modelul coloristic al delfinilor este cel
mai complex întalnit la cetaceele. Spatele este gri închis
spre negru de la varful capului spre coada închizandu-
se într-un V pe ambele parti sub înotatoarea dorsala.
Partile laterale sunt gri deschis în spatele înotatoarei
dorsale si galben-bronz în fata înotatoarei dorsale,
formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In
jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare închisa legate
printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele
rostrului si o alta dunga de la falci pana la înotatoare.
Inotatoare - înotatoarea dorsala este
triunghiular-curbata. Ea este ascutita si localizata în
mijlocul spatelui si este de culoare neagra spre gri-
deschis cu marginea neagra. Inotatoarele sunt lungi si
subtiri si usor curbate sau ascutite, depinzand de
pozitia geografica. Inotatoarea codala este ascutita la
varfuri cu o mica crestatura în centru.
Lungime si greutate - delfinul comun poate
ajunge la dimensiuni de 2,3 pana la 2,6 m si poate
cantari pana la 135 kg. Delfinul comun cu rostru scurt
este relativ mai greu si are înotatoarele mai mari decat
cel cu rostru lung.
Hranirea – se hraneste cu calamar si cu pestisori
mici. Delfinii comuni au fost vazuti lucrand în grupuri
pentru a aduna pestele în mici mingi. Ca multe alte
specii de delfini, delfinul comun se foloseste de
activitatea umana, hranindu-se cu pestele care scapa
din navoade sau este aruncat de pescari.
Imperecherea si înmultirea - delfinul comun
ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3-4 ani, sau
cand ating lungimea de 1,8 - 2,1 m. Puii au o lungime
de 76 pana la 86 cm, perioada de gestatie fiind de 10 -
11 luni.
Raspandirea si migratia – delfinul comun este
gasit în toate apele tropicale si temperate. Delfinul

Referat.clopotel.ro
comun cu rostru lung este gasit mai mult în apele de
coasta; cel cu rostru scurt este gasit în apele de larg si
este specia care se gaseste cel mai mult în Pacific.
Caracteristicile etologice
( comportamentale ) - traiesc în grupuri de maximum
150 de indivizi. Viteza maxima este de 40 km/h. Sunt
ihtiofage si vaneaza în grup. In Marea Neagra exista o
populatie în sudul litoralului romanesc si alta în nord
( aceasta din urma sub influenta fluviului care se varsa
în coltul de nord-vest al Marii Negre ). Sunt remarcati
deseori jucandu-se în jurul navelor si chiar în jurul
balenelor mari.

Marsupiul:
Phocoena phocoena relicta

Clasa : Mamifer
Ordinul : Cetacee
Familia : Delfinidae
Genul : Phocoena
Specia : Phocoena phocoena
relicta

Caracteristici
morfologice - este cel mai mic
cetaceu din Marea Neagra.
Culoarea - variaza de la
negru cenusiu pe partea dorsala
la alb-gri pe flancuri spre
abdomen.
Lungime si greutate - lungimea maxima pentru
marsuinii din Marea Neagra este de 1,5-1,6 m (spre
deosebire de marsuinii din Mediterana a caror talie
atinge frecvent 1,8 m). Greutatea medie a marsuinului
din bazinul pontic este de 43 kg.

Referat.clopotel.ro
 Hranirea - ca si afalinele, marsuinii sunt
ihtiobentofagi, hranindu-se cu pesti si nevertebrate
(cambula, calcan, guvide, aterina, gasteropode).
Imperecherea si înmultirea - împerecherea
începe în luna iulie si dureaza pana în octombrie;
perioada de gestatie este de aproximativ 9 luni.
Lungimea puiului la nastere variaza între 68-86 cm.
Raspandirea si migratia - marsuinii din Marea
Neagra fac incursiuni primavara în Marea Azov, iar în
perioada aprilie-mai în Marea Marmara de unde revin în
septembrie. In noiembrie si decembrie, este întalnit în
dreptul gurilor Deltei Dunarii. Grupuri razlete de
Phocoena sunt întalnite la sud de Constanta pana la
Costinesti, la adancimi reduse, în imediata apropiere a
malului. Uneori intra în porturile maritime Constanta,
Mangalia si Midia.
Afalinul:
Tursiops truncatus

Clasa: Mamifere
Ordinul: Cetacee
Subordinul: Odontoceti
Familia: Delphinidae
Genul: Tursiops
Specia: Tursiops truncatus

Afalinul este probabil cel mai

cunoscut cetaceu, din cauza
raspandirii sale largi în rezervatiile marine si centrele de
cercetare. Delfinul mai este cunoscut si ca "Flipper"
( serialele de televiziune ). Aceasta specie este foarte
flexibila în comportament.
Caracteristici morfologice - este un delfin
relativ robust, de obicei avand un rostru scurt si
butucanos, de aici si denumirea englezeasca de
“bottlenose” ("delfin cu nasul ca o sticla"). Afalinul (ca si
delfinii albi) are o mai mare mobilitate cervicala fata de
orice alt delfin, pentru ca cinci din cele sapte vertebre
ale gatului nu sunt sudate între ele cum sunt la delfinii

Referat.clopotel.ro
oceanici. Are 18-26 perechi de dinti conici ascutiti, pe
fiecare parte a falcii.
Culoare - culoarea acestui delfin variaza
considerabil, dar, în general, acest delfin este de la gri-
deschis pana la un gri-gresie pe partea ventrala,
deschizandu-se pana la un gri-pal rozaliu pe partea
dorsala. Toracele si portiunea dinspre coada sunt uneori
patate.
Inotatoare - cea dorsala este înalta si curbata,
aflandu-se aproape de mijlocul spinarii. Lobii înotatoarei
codale sunt lati si curbati, avand o crestatura mediana
adanca. Aripioarele laterale sunt de marime mijlocie si
ascutite.
Lungime si greutate - lungimea este de la 1,9
pana la 3,8 m greutatea de pana la 650 kg. Masculii
sunt oarecum mai mari decat femelele.
Hranirea - comportamentul de hranire este
divers, mergand de la eforturi coordonate de a prinde
hrana, hranirea asociata cu pescuitul uman, pana la a
urmari pestele în bancurile de pe fundul apelor. Un
delfin adult poate consuma între 8 si 15 kg de hrana
zilnic. Delfinul Tursiops se hraneste cu peste, calamari,
crustacee.
Imperecherea si înmultirea - masculii ajung la
maturitate sexuala varsta de 11 ani, femelele la 5-7 ani.
Perioada de gestatie este de 12 luni. Nasterea poate
avea loc tot timpul anului, cu perioade de apogeu în
unele zone în timpul primaverii si declinuri în altele. Puii
sunt alaptati pana la varsta de un an (12-18 luni), si
stau cu mamele lor pana la 3 ani, învatand sa prinda
peste, precum si alte lucruri importante.
Raspandirea si migratia - delfinul Tursiops este
raspandit în toata lumea, în ape tropicale si temperate,
absent doar de la 45o înspre poli în ambele emisfere. Ei
sunt frecvent vazuti în porturi, golfuri, lagune, estuare si
gurile de varsare ale unor rauri. Se pare ca sunt doua
ecotipuri: o forma de coasta si o forma de larg.

Referat.clopotel.ro
Densitatea populatiilor pare sa fie mai mare langa
tarmuri. Acum, studiile biochimice ne dau mai multe
informatii despre relatiile în si între ecotipuri. In unele
arii delfinii au zonele de habitat limitate; în altele, sunt
migratori, în general ajungand foarte departe. Viteza pe
care o ating este de 30 km/h, putand sa ramana în
imersiune 15 min., timp în care îsi reduce pana la
jumatate ritmul cardiac. Se orienteaza prin ecolocatie
(emit ultrasunete - la fel ca liliecii). Au un simt tactil
foarte sensibil.
Caracteristicile etologice (comportamentale)
- bazat pe un numar de studii al populatiilor din
apropierea tarmului, Tursiops pare sa traiasca în
societati relativ deschise. Legatura dintre mama si pui si
alte asocieri poate fi foarte puternica, dar indivizii pot fi
vazuti de la o zi la alta cu o varietate de asociati diferiti.
Marimea grupurilor este de obicei mai mica de 20 în
apropierea tarmului; în larg au fost vazute grupuri de
mai multe sute de indivizi. Mult din ceea ce stim noi
despre biologia generala a delfinilor provine din
studierea delfinilor Tursiops atat în captivitate cat si în
libertate.

Consideratii privind prezenta si mortalitatea delfinilor la litoralul romanesc:

Dintre tarile riverane Marii Negre, Romania are cel
mai mic litoral, de circa 220 km. In plus, de-a lungul a
circa trei patrimi de litoral (zona nordica) este dificil
controlul delfinilor capturati sau esuati, din cauza
dificultatii accesului. Litoralul, prin pozitia sa, este locul
unde se acumuleaza efectele poluantilor din teritorii
vecine sau mai îndepartate. Acesta este un receptor al
deversarilor emisiilor si reziduurilor nocive si toxice din:
teritorii largi ale caror limite sunt greu de evaluat (surse
de poluare “nepunctiforme”) si în special din teritoriul
aferent bazinului hidrografic litoral (surse
“punctiforme”) constand din guri de descarcare. In
poluarea marina apele Dunarii joaca un rol semnificativ,

Referat.clopotel.ro
aceasta transportand anual milioane de m3 de apa ce
contin substante poluante de la sute de kilometri
departare: metale grele, azotati si fosfati (nutrientii
principali ai algelor unicelulare si care contribuie la
generarea si întretinerea eutrofizarii). Aria de
concentrare a surselor de poluare locale din zona
costiera a Romaniei se întinde, în principal, pe directia
N-S, între Midia si Techirghiol si pe directia E-V, a
canalului Dunare-Marea Neagra, între Medgidia si Marea
Neagra. Aceasta arie cuprinde cele mai importante
surse de poluare, care provin de la principalele
obiective economice din judetul Constanta. Este
cunoscut faptul ca marea este receptorul tuturor
deseurilor solide care sunt evacuate pe uscat. Deseurile
lichide emise într-un loc pe uscat ajung indirect în mare,
ori infiltrandu-se în panza freatica, ori fiind transportate
de rauri si paraie în mare sau în lacurile litorale.
Calitatea apelor marine reflecta într-o mare masura
calitatea apei din zona apei de uscat. Zona de nord este
dominata de aportul de substante nocive aduse de
Dunare, dintre care se mentioneaza: substante în
suspenie, metale grele, substante caracteristice
activitatilor portuare, ape uzate menajere (detergentii,
microbacteriile de origine fecala). Zona de sud este
dominata de aportul de impurificare adus de porturi,
industriile si localitatile de pe litoral.
Mamiferele marine, fiind pradatori aflati în varful
piramidelor trofice,sunt indicatori ai starii de sanatate a
ecosistemelor marine. Astfel, delfinii concentreaza
metale grele (Cu, Zn, Co, Ni, Cd, Cr, Pb, Mn) si
radioizotopi (137Cs). Petrolul (petele de la suprafata
apei), H2S, Hg, policlorura de benzen, pesticidele
determina aparitia unor leziuni tegumentare,
pneumonie de aspiratie, leziuni ale rinichilor.
Daca adaugam la datele de mai sus mortalitatile
datorate varstei, maladiilor si accidentelor, constatam

Referat.clopotel.ro
ca numarul delfinilor disparuti a atins cote alarmante. In
general maladiile mamiferelor marine pot fi clasificate
în trei grupe distincte :
 Boli infectioase cauzate de virusi, bacterii
si ciuperci.
 Boli parazitice cauzate de variate specii
de protozoare, celenterate, viermi si moluste.
 Boli nespecifice cauzate de factori fizico-
chimici si de malnutritie
Cercetarile efectuate de laboratorul de profil din
cadrul Delfinariului au demonstrat prezenta unei
cantitati mari de organoclorurate la un numar de delfini
analizati în perioada 1993 – 1998 de catre d-na biolog
Ligia Dima, cercetator în cadrul Complexului Muzeal de
Stiinte ale Naturii. Vezi anexa 1.
Gradul de contaminare al mamiferelor marine cu
organoclorurate variaza în functie de gradul de poluare
al habitatului (la cele din apele costiere fiind
determinata o concentratie mai ridicata ).
Efectele nocive depind de caracteristicile fizico-
chimice ale fiecarui produs, iar pentru acelasi tip de
produs, de specie, areal, particularitati nutritive.
Contaminarea difera si în functie de anumite
trasaturi individuale – stare fizica, fiziologica, varsta,
sex. In general, animalele subnutrite acuza o mai mare
sensibilitate fata de aceste noxe, datorita reducerii
posibilitatii lor de stocare în tesutul adipos si drept
consecinta, a depozitarii lor în structuri
pretentioase(ficat, rinichi). Cuantificarea
organocloruratelor din tesutul adipos subcutanat al
exemplarelor de delfini a demonstrat o contaminare
superioara a masculilor si a femelelor imature,
comparativ cu cele mature cu mai multe parturitii.
Populatiile celor trei specii de delfini care traiesc în
Marea Neagra se gasesc în prezent într-o stare critica.
Chiar daca capturarea delfinilor a fost interzisa în

Referat.clopotel.ro
Romania din 1966 populatiile lor au continuat sa scada
numeric, mai ales ca rezultat al poluarii.
In deceniul 4 al secolului nostru numãrul delfinilor
din Marea Neagrã era estimat la 1,5-2 milioane de
exemplare.Pescuirea intensivã a delfinilor,în intervalul
anilor 1938-1952,cand s-a atins cifra record de 135000-
140000 de exemplare pe an si mediul advers creat ca
urmare a deteriorãrii habitatelor a dus la scãderea
considerabilã a stocului de delfini..La ora actualã
numãrul de delfini este estimat a fi la cateva zeci de mii
de exemplare.
S-a constatat si modificarea raportului numeric al
celor trei specii de delfini din Marea Neagra: Delphinus
delphis a dominat ca numar pana la începutul anilor
`60, cand a fost înlocuit de Phocoena phocoena
ajungandu-se ca în ultimii ani sa se constate ca
suprematia apartine speciei Tursiops truncatus.
Phocoena phocoena este prezenta constant de-a
lungul coastelor, astfel încat exista o posibilitate destul
de mare de-a ajunge accidental în plasele de pescuit,
mai ales în zona de nord-vest, în lunile martie-mai, o
data cu aparitia bancurilor migratoare de pesti
planctonofagi, cum ar fi sprotul si hamsia. Frecventa
animalelor bolnave sau parazitate este mai mare la
Phocoena phocoena datorita preferintei pentru
habitatele litorale, unde apele reziduale reprezinta un
aport cvasi-permanent.
Delphinus delphis are ca habitat largul marii; se
apropie de tarm din iunie pana în septembrie.
Profundele transformari ale apelor litorale sub
impactul factorilor antropici (calitatea chimica,
modificarea structurii calitative si cantitative ale
planctonului si bentosului, instalarea centurilor de
diguri paralele cu coasta) au perturbat deplasarea
grupurilor sau exemplarelor de delfini în migratiile lor
sezoniere si deci calitatea vietii acestora.

Referat.clopotel.ro
 Situatia delfinilor capturati intre anii 1950 si 1965

100000
90000
80000
70000
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0

România Bulgaria C.S.I.

f) Mamifere erbivore:
Mamifere erbivore nerumegatoare:
Zebrele cu aspectul lor ciudat, singular, datorat
dungilor care le brazdeaza corpul, zebrele au devenit
animale simbolice pentru Africa, intens mediatizate, mai
cunoscute chiar decat girafele cu silueta lor insolita. Ele
sunt un element esential al peisajului african, al marilor
savane acoperite de ierburi inalte, din care rasar, ici si
colo, salcamii cu forma de umbrela pe care botanistii i-
au botezat Acacia tortillis. Istoria acestor neamuri ale
cailor (Equide), ai caror stramosi au aparut in urma cu
70. 000. 000 de ani, in Eocen, pe continentul nord-
american, este nu numai interesanta, dar si plina de
semnificatii. Zebrele sunt considerate drept cei mai
vechi reprezentanti ai genului Equus, care este la
originea unor animale cu forme si aspecte variate,
precum asinii si caii salbatici. Evolutia acestui grup de
<B style="color:black;background-
color:#ffff66">mamifere </B><B
style="color:black;background-
color:#A0FFFF">erbivore</B>, care poseda un numar
impar de degete la picioare (de aici vine si numele
ordinului, Perissodactyla, din care mai fac parte rinocerii
si tapirii), este destul de bine cunoscuta datorita
numeroaselor resturi fosile pe care paleontologii le-au

Referat.clopotel.ro
avut la dispozitie. Pe baza lor, acestia au putut sa
descifreze nu numai succesiunea in timp a animalelor,
dar si modificarile mediului care au impus
transformarea lor.
Stramosii indepartati ai cailor si zebrelor au trait atat in
Eurasia, cat si in America. Cei din Lumea Veche sunt
cunoscuti sub numele de Hyracotherium, in timp ce
formele americane apartineau genului Eohippus. Erau
animale de dimensiunile unei vulpi actuale, avand
membrele anterioare terminate cu patru degete
acoperite cu copite, iar cele posterioare numai cu trei
degete. Traiau in zone impadurite si se hraneau cu
lastarii tufisurilor. In perioada Miocena insa, acum 29.
000. 000 de ani, suprafetele acoperite de paduri s-au
micsorat, fiind inlocuite de stepe deschise, cu o bogata
vegetatie de graminee. Hrana abundenta a inlesnit
dezvoltarea si diversificarea Equidelor. Formele noi care
au aparut (Mesohippus, Pliohippus), pentru a scapa mai
usor de atacul animalelor de prada, s-au transformat
treptat, au devenit mai inalte, datorita alungirii
picioarelor care, in final, au ramas cu un singur deget
functional, cel mijlociu, terminat cu o copita cornoasa.
Deplasandu-se in viteza, ele migrau adesea la mari
distante, in cautarea pasunilor. Prin Stramtoarea
Bering, acoperita atunci de gheturi groase si devenita
astfel o punte de legatura intre America si Asia,
stramosii zebrelor si cailor s-au raspandita in Asia,
Europa si Africa, dar, curand, au disparut din
continentul american. Se considera astazi Equidele care
au colonizat savanele tropicale au dat nastere zebrelor,
cele din zonele desertice asinilor, iar in regiunile
temperate ale emisferei nordice s-au stabilit caii
salbatici. Cu numai un milion de ani in urma, in
Pleistocen, Equidele erau raspandite pe zone foarte
vaste, dupa cum arata multimea resturilor fosile. Cam
in aceeasi perioada, Equus plicatus, stramosul direct al
zebrei lui Grevy, ajunsese deja in sudul Africii. La

Referat.clopotel.ro
sfarsitul ultimei perioade glaciare a erei Cuaternare, mai
existau inca zebre, asini si cai salbatici in Europa. Din
pacate, astazi Equidele salbatice au devenit foarte rare,
mai exista doar sapte specii, trei zebre si un asin in
Africa, un cal salbatic in deserturile Mongoliei (in fapt,
salvat, in extremis, prin cateva exemplare crescute in
gradini zoologice) si doi asini salbatici, Kiang-ul din
Tibet si Onagra din Iran si India. Multi zoologi considera
insa ca acestia sunt in realitate doua subspecii ale
Hemionului, Equus hemionus, singurul asin salbatic din
Asia, care supravietuieste in mici grupuri raspandite in
unele zone aride dintre Siria si Mongolia. In Africa
traiesc astazi trei specii de zebre, cantonate in partea
orientala si sudica a continentului, pe teritoriile statelor
Uganda, Kenya, Tanzania, Zambia, Mozambic,
Zimbabwe, Botswana si, de asemenea, in Namibia si
Africa de Sud. Pe acest spatiu, aparent foarte vast,
zebrele traiesc in grupuri izolate. Viata lor este inlesnita
de existenta a numeroase parcuri nationale si rezervatii,
care asigura marile migratii. Turme de mii de indivizi
parcurg sute de kilometri la apropierea sezonului ploios,
care dureaza din ianuarie pana in martie, ajungand in
campiile din Serengeti. Apoi, in iunie, cand caldura
usuca totul, parasesc zona si revin in nord-vest. Cea
mai mare si mai gratioasa specie este Equus grevy,
zebra lui Grevy, numita astfel in cinstea lui Jules Grevy,
unul dintre presedintii Frantei care, in 1882, a primit din
partea lui Menelik I, negusul Etiopiei, un exemplar dupa
care zoologii au facut descrierea tipului. Zebra lui Grevy
fusese inca cunoscuta in Europa din vremea romanilor,
care o foloseau in jocurile din circuri, numind-o
hippotigris calul-tigru. Animalul are, la garou, inaltimea
de 1, 60 m si cantareste intre 400 si 450 kg.

Referat.clopotel.ro
 Rinocerii traieste in Africa si in Asia. Ii plac savanele
deschise sau cu tufisuri, in general aria dintre savana si
padure.Are un corp urias ca un butoi cu un cap foarte
mare, 3 degete la picioare, pielea putin acoperita cu par
si unul sau 2 coarne curbate pe nas, unul mai lung si
altul mai scurt. Pielea este groasa si colorata in gri (desi
ma numesc rinocerul alb) sau in negru. Rinocerul negru
are 3-4 m lungime si 1,30 m inaltime la umeri, iar
rinocerul alb, are 3,5-5 m lungime si 1-2 m inaltime.
Rinocerul negru, cantareste 1.000-2.000 kg, iar
rinocerul alb, cantareste 2.300-3.600 kg.

Mamifere ierbivore rumegatoare:

Girafele traiesc in Africa si in jurul desertului Sahara,
in arii uscate. Mereu trebuie sa aiba copaci in jur. Are un
cap mic, picioare lungi si un gat foarte lung si foarte
puternic, iar la picioare are copite. Este de culoare
portocalie cu pete circulare maro inchis sau deschis.
Cand imbatraneste, devie maro inchis. Este una dintre
cele mai inalte mamifere din lume si poate ajunge la 5,5
metri inaltime. Cantareste cam 800 de kg.

Referat.clopotel.ro
 Camila traieste in regiunile desertice din Asia si
nordul Africii. Este foarte cunoscuta pentru cocoasa, are
picioare subtiri iar fata si gatul sunt lungi. Este adaptata
pentru viata din desert. Pleoapele o protejeaza de nisip,
picioarele sunt adaptate sa mearga prin nisip. Estet
colorata in mai multe nuante de la bej la maroniu sau
cafeniu. Ea este lunga de 3 metri si inalta de 2 sau 2,50
m pana la cocoasa. Cantareste cam 700 de kg.

g) Mamifere omnivore
Stramosul porcuului domestic este porcul mistret.
Porcii sunt crescuti in numar mare pentru ca sunt
precoci (cres repede), valorifica bine hrana si sunt
prolifici. Corpul este masiv, acoperit cu par scurt si rar.
Sub piele se afla un strat gros de grasime. Membrele
sunt scurte si musculoase, terminate cu cate 4 degete
inegale, invelite in copite. Porcul este un animal
omnivor, iar dentitia lui este adaptata modului de
hranire. De doua ori pe an, scroafele nasc 10-12 purcei
o data, pe care ii hranesc cu lapte mai mult timp. Prin
incrucisari s-au obtinut mai multe rase de porci:pentru
carne( Marele alb, Landrace), pentru grasime
(Mangalita) si rase mixte (Bazna, Albul de Banat) .

Referat.clopotel.ro
 Maimutele deşi sunt cele apropiate rude ale omului, primatele se folosesc
mult mai putin decat ne-am aştepta de semnalele sonore. Se poate spune ca
maimutele sunt mai mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui lor nepotrivit
pentru sunete nearticulate. In 1966, studiindu-se peste 100 de specii de maimute,
s-a facut inventarul semnalelor sonore scoase de acestea. Unele sunt comune la
mai toate speciile(latraturi, mormaituri, strigate, chemari, etc.), altele sunt
ordinului, familiei sau genului. La maimute comunicarea prin
gesturi înlocuieşte lipsa limbajului articulat. Variata si
expresiva gama de gesturi si mimici le ajuta sa se
înteleaga aşa cum se înteleg intre ei surdo-mutii. Printre
speciile care au fost mai bine studiate in ultima suta de
ani merita amintite urmatoarele specii: babuinii,
macacii, cimpanzeii, urangutanii si gorilele. Aceste fiinte
sociale traiesc in teren deschis, in cete formate din 10
pana la 100 de indivizi, stapanind fieacare un teritoriu
de la 50-300 de hectare. Observatorii au remarcat un
mare numar de posturi sau de grimase, insotite sau nu
de sunete, care actioneaza in mod evident ca semnale
sociale. Aceste gesturi şi grimase se datoresc mobilitatii
fizice extraordinare a maimutelor, ca şi a puternicii
dezvoltarii a muşchilor expresiei faciale. Sutele de
gesturi si posturi care au fost semnalate de numerosii
cercetatori ai acestui grup de animale, care ne urmeaza
pe scara zoologica pot fi aşezate in teri mari categorii:
a) Gesturi şi posturi care exprima relatiile din interiorul
colectivitatii;
b)Care insotesc dorinta de apropiere şi colaborare;
c) Care preced agresivitatea în cazul încalcarii
teritoriale sau atacului altor specii.

In sanul colectivitatilor de maimute exista un sistem de ranguri destul de

bine diferentiat: exista un mascul dominant şi masculi subordonati; la fel şi în
grupul femelelor se instaureaza o anumita ierarhie. La unele specii de maimute,
conducatorul, adica masculul dominant, nu e nici cel mai batran şi nici cel mai
intelept, ci cel mai artagos şi mai agresiv. La gorile dominanta este o prerogativa
a masculilor mai batrani care pot fi recunoscuti uşor dupa blana cenusie pe
spinare, de unde le vine numele de “spinari argintii” dat de triburile africane.
Conducatorii intervin in galceve şi în certuri, despart pe cei incaierati, folosesc
un cod destul de agresiv de gesturi pentru a indica actiunile

Referat.clopotel.ro
colectivitatii(“pornim in cautare de hrana”,”ne odihnim”,”nu faceti zgomot”
etc.). la randul lor femelele cat şi masculii de ordin inferior nu iau parte la
deciziile colectivitati, ci reactioneaza doar la comenziile generale care privesc
impraştierea, adunarea şi apararea colectivitatii. La hamandrili, maimute din
familia pavianilor, care seamana la forma capului şi la latrat cu un caine(de
aceea li se spune şi maimuta cinocefale), biologul sovietic P. Pajarîtkaia a
remarcat chiar o forma de ritual al comportamentului de supunere: “Intalnind pe
conducator sau pe un personaj de rang superior hamadrili executa cateva
genuflexiuni si scot nişte sunete asemanatoare unui oftat In colectivitate, de
asemenea, hamadrili ştiu sainteleaga şi din priviri sau din gesturi . Privirile
conducatorului cetei sunt la fel de eficace semnalele sonore. Ele
actioneaa chiar de la o distanta respectabila. Secretul
rezida in culoarea alba a pleoapelor. Cand işi ridica
spancenele, semn de suparare, pleoapele se inchid şi
culoarea lor alba devine vizibila de departe ”. Printre
cele mai tipice gesturi de apropiere şi prietenie notam
imbratişarea şi tesalatul. Pentru a se saluta cimpanzeii
se imbratişeaza ca aomenii. Tesalatul este insa cel mai
tipic semnal al unei bune convietuiri. Zilnic maimutele
işi pierd 1-3 ore cu acest ritual. La babuini, de pilda,
parul este “pieptanat cu carare”, diversel particule fiind
luate de pe supafata pielii şi inghitite. Masculii
dominanti sunt tesalati mai mult decat ceilalti, dar toti
membrii unei cete au parte de aceasta ingrijire.
Femelele se tesala mai mult intre ele şi-şi tesala şi puii.
Posturile agresive, de inspaimantare a duşmanilor sau
rivalilor sunt foarte variate la maimute. Cimpanzeii si
urangutanii bat cu furie cu talpile şi-şi arata dintii,
macacii zgaltaie cu putere ramura unui copac,
hamadrilii işi zbarlesc mantia lovind apasat cu laba in
pamant. Insa cea mai inspaimantatoare manifestare
simiesca, poate cea mai impresionanta dintre cele care
caracterizeaza regnul animal o intalnim la gorile, atunci
cand sunt iritate: atunci cand vad un mascul stra\ain
sau un om gorila se ridica in doua picioare şi incepe sa
bata cu pumnii in piept, in ritm de aproximativ 10
lovituri pe secunda şi cu o asemenea forta incat ai
senzatia ropotului unei imense tobe. In acelaşi timp ea

Referat.clopotel.ro
scoate un muget inspaimantator. In cazul intalnirii cu o
gorila, cunoasterea “ritualului “de pace şi de supunere e
singura cale a omului de a scapa nevatamat. P. Schaller,
un bun cunoscator al vietii gorilelor, a folosit intr-o
intalnire intamplatoare in padurile africane cu un
mascul tanar dar agresiv, gestul de beligeranta al
speciei: clatinatul capului şi evitarea privirii furioase a
maimutei. Intr-o comunicare facuta in anul 1962 la
Universitatea din California el descrie acest uluitor
“numar in doi” care a durat 10 minute dupa care gorila
s-a indepartat liniştita. S-a incercat sa se umanizeze
anumite specii de mainute pana a ajunge chiar sa
foloseasca limbajul omenesc. In 1952 doi cercetatori
americani au reuşit sa faca un pui de cimpanzeu –Viki-
sa articuleze cu greu patru cuvinte dar pronuntia era
destul de departe de adevar. Incapacitatei maimutelor
de a articula sunete se datoreaza faptului ca laringele
este situat prea aproape de valul palatin. A fost
incercata insuşirea de catre maimuta a limbajului
semnelor si cel mai mare succes l-a avut un pui de
cimpanzeu care a reusit sa memoreze in decurs de 4
ani 132 de semne prin care putea comunica cu
experimentatorii. Oricum, chiar daca am reuşi sa facem
un animal sa-şi insuşeasca un lat limbaj el il va putea
folosi doar cu cel care l-a invatat şi nu va intra niciodata
in zestre lor ereditara.

Cimpanzei

Referat.clopotel.ro
 Gorile

Babuini

Urangutan

Pavian

Gibon

Referat.clopotel.ro
 Mandril

Referat.clopotel.ro